6-7iunie-iulie

2009

32 pagini,

1 leu

an X, nr. 127

www.timpul.ro

TIMPULREVIST| DE CULTUR|

Redac]ia [i administra]ia: Str. L\pu[neanu nr. 14, CP 1766, OP7, IA{I

O confirmare str\lucit\Liviu Antonesei

Poetul cel MareDan Giosu

Frumuse]ea simplit\]ii: despre Japonia [i nu numaiinterviu cu prof. dr. Angela Hondru

Lady MidnightBedros Horasangian

Bagaje, valize, bagaje…... [i diferen]e culturale

GABRIELA GAVRIL

Tot f\c`nd naveta, `n ultimii cinci ani, `ntreRom=nia [i Polonia, am ajuns s\ simt diferen]ade greutate `ntre cele dou\ culturi. La propriu.La plecarea din Ia[i, bagajele nu c`nt\resc cine[tie ce. Pun `ntr-un rucsac dou\-trei volume deliteratur\ nou ap\rute, CD-uri cu filme, ni[tetelemea pentru amici [i c`teva ziare, pour lesconnaisseurs. La `nceput, am c\rat [i ni[te al-bume, dar n-am fost prea inspirat\ `n alegere,iar peisajele cu mioare duioase s-au dovedit anu fi chiar pe gustul cracovienilor. Oale, str\-chini [i [tergare m-au ferit s\ le aduc.

Clasicii, DEX-ul, DOOM-ul, volumele maiconsistente de critic\, cele de istoria limbii,dic]ionarele mai vechi de scriitori, gramaticile,pu]inele manuale de limba rom=n\ pentrustr\ini realizate p`n\ acum de speciali[tii no[tri,destul de numero[i, Istoria... lui C\linescu,chiar [i cea a lui Manolescu exist\ `n bibliotecaInstitutului de Filologie Romanic\. A[adar, da-c\ n-a[ avea pusee de curiozitate (s\ vreau s\ fiula curent cu nout\]ile editoriale), de patriotismcultural (s\ simt nevoia unor ac]iuni de popu-larizare) [i de frivolitate (s\-mi cump\r, preades, fleacuri), a[ putea p\r\si Rom=nia numaicu pa[aportul `n buzunar. Lucr\ri f\r\ de caremi-ar fi imposibil s\ ]in cursurile nu am [tiin]\s\ fi ap\rut `n vremea din urm\, edi]iile criticenu abund\. Pentru teoria literaturii [i traducto-logie, am la `ndem`n\ o bogat\ bibliografie po-lonez\, francez\, englez\, italian\, german\1.

Din p\cate, produc]iile spumoase, pleziris-te, v\dind „moliciunea epicureic\ a impresio-nismului“ (cum scria, plin de har, Dan C. Mi-h\ilescu, `n Idei `n dialog, 1 iunie, 2009), ce lesmulg cronicarilor no[tri superlative dup\ su-perlative, nu se bucur\ de prea mare trecere `nPolonia. ~n mod inexplicabil, de parc\ ar suferi[i ei de „complexul Marino“ (sintagma `i apar-]ine lui DCM), polonezii prefer\ construc]iilemasive, „sintezele indigeste“ (acela[i DCM),scrise `ntr-un stil c`t mai sobru, `nc\rcate cunote, bibliografii [i indice de nume. Nu gust\aluziile, ambiguit\]ile, lirismul, spontaneitatea[i vitalitatea polemic\, au preten]ia s\ se fac\ defiecare dat\ trimiteri plictisitoare (titlu, pagin\,edi]ie, an, tot tac`mul, de parc\ lucrurile aces-tea n-ar putea fi ghicite de o minte ager\). Su-fer\ de un incurabil istorism, iar preferin]ele lor`n ce prive[te cultura rom=n\ s`nt `ntruc`tva bi-zare. V\ pute]i imagina, de pild\, c\ AdrianMarino e mai apreciat dec`t sc`nteietorul DanC. Mih\ilescu, c\ Petru Caraman, I. Ghe]ie, I.C. Chi]imia sau E. Co[eriu s`nt citi]i? Mie numi-a venit s\ cred, dar m-am resemnat. Asta e,voi savura bestseller-urile critice rom=ne[ti a-tunci c`nd m\ voi afla `n urbea natal\.

(continuare `n pagina 7)

EDIT

OR

IAL

„Iarn\ `n Kyoto“ fotografii de Jessica {ipo[„Iarn\ `n Kyoto“ fotografii de Jessica {ipo[

iunie-iulie 2009

2 AgoraTIMPUL

BOGDANC|LINESCU

Atunci c`nd va ap\rea num\rul acesta, ale-gerile europene vor fi cu siguran]\ ̀ ncheiate [irezultatele cunoscute. Cred totu[i c\ merit\ s\revin [i s\ comentez atmosfera electoral\ dinFran]a. ~n primul r`nd, de[i `n jur de 20 deliste [i-au prezentat candida]i la alegeri, s`ntincapabil s\ v\ spun ce program aveau [i, maiales, ce propuneau – concret, la obiect – pen-tru Europa. Tot ce pot s\ v\ spun este c\ to]icandida]ii – de la extrema st`ng\ p`n\ la extre-ma dreapt\, trec`nd pe la sociali[ti [i pe ladreapta lui Sarkozy – propun o „Europ\ soci-al\“. De c`nd am ajuns `n Fran]a la `nceputulanilor ’90, am auzit sau am citit `n pres\adjectivul „social“ [i mai ales expresia „fairedu social“ de mii de ori. E o form\ de obsesiecolectiv\, un „TOC“, Trouble ObsessionnelCompulsif, cum ar spune speciali[tii. To]i po-liticienii se gr\besc s\ ne asigure pe noi cet\-]enii c\ ne vor `ngriji `n aceste vremuri tulburi(pentru ei, toate perioadele electorale s`nt tul-buri) [i c\ ne vor da toate cele necesare vie]iide toate zilele. Bine`n]eles, toate acestea vorfi f\cute cu bani nu din buzunarul lor ci dinbuzunarele contribuabililor. Simplu de acor-dat ajutoare cu banii altora.

O alt\ obsesie electoralist\ e ecologia saumai degrab\ „lupta `mpotriva `nc\lzirii glo-bale“. Toate programele, indiferent de culoa-re politic\, con]in propuneri `mpotriva `nc\l-zirii globale. Am mai avut ocazia s\ scriu `naceste pagini despre aceast\ ideologie pecare o consider totalitar\. E practic imposibils\ conte[ti acest fenomen, de[i numero[i oa-meni de [tiin]\ au ar\tat contrariul, iar atuncic`nd e[ti invitat pe platourile de televiziunesau de radio, animatorul sau „adversarul“ dedezbatere te pune la punct imediat. Nu po]ifi dec`t un du[man al umanit\]ii [i al plane-tei. Iat\ c`teva exemple extrase din progra-mele candida]ilor la europene. Trebuie pre-cizat de asemenea faptul c\ mai multe par-tide ecologiste se prezint\ separat, ceea cecontribuie la cacofonia ambiant\.

Partidul (sau Organiza]ia? Sau Lista?)Alliance Ecologiste Indépendante se sacri-fic\ pentru planet\: „Notre énergie pour laTerre“ preciz`nd c\ „20 de ani de la pr\bu[i-rea zidului de la Berlin, se pr\bu[e[te zidulbanului“ (sic!). Mul]umesc pentru victimelecomunismului. Acest partid, `nfr\]it cu alteleprecum Génération Ecologie, La France enaction [i Mouvement Ecologiste Indépen-dant (a nu confunda cu Alliance EcologisteIndépendante), propune organizarea unuiSummit pentru dezarmarea mondial\ [i... s\m`nc\m mai pu]in\ carne (dup\ calculele lor,1 kg de carne `nseamn\ 10 kg de cerealeconsumate [i 10.000 de litri de ap\ dulcerisipite!). Nu m\ `ntreba]i v\ rog cum auajuns la aceste rezultate. P\cat c\ acest par-tid nu exista pe vremea lui Ceau[escu, ar fifost cu siguran]\ invitat la Bucure[ti.

Partidul cunoscutului Daniel CohnBendit, „eroul“ evenimentelor din mai ’68, e

intitulat Europe Ecologie. Nu pot s\ v\ spuncare s`nt propunerile lor pentru c\ nu le-am`n]eles. Pe list\ se afla José Bové, militantulanti-mondialist, condamnat de nenum\rateori pentru violen]e [i distrugeri de culturimodificate genetic.

Lista La Terre sinon Rien (Doar P\m`ntulconteaz\) se declar\ nici de dreapta, nici dest`nga, ci „de la terre“ (de p\m`nt). Principa-la propunere este de a transforma PIB-ul(Produsul Interior Brut) `n BIB (BonheurIntérieur Brut – Fericire Interioar\ Brut\).Atrag serios aten]ia asupra faptului c\ nu e olist\ condus\ de vreo Cicciolina local\, ci deo func]ionar\ c`t se poate de respectabil\. Nua[ ezita `ns\ la ideea de a participa la unmeeting de-al lor `ncerc`nd s\ g\sesc feri-cirea brut\ printre militantele organiza]iei...

Partidul lui Besancenot, Le NouveauParti Anticapitaliste, pe care l-am pomenitaici acum c`teva luni, propune o revolu]ie(se putea altfel?) ecologic\ ce ar extermina,probabil, cu aplica]ie to]i capitali[tii ce po-lueaz\ p\m`ntul. Al\turi de partidul luiBesancenot, avem pl\cerea de a g\si altedou\ liste de extrem\ st`ng\, Front deGauche condus\ de senatorul Jean-LucMélenchon [i de secretara Partidului Comu-nist Francez, Marie-George Buffet, [i listaLutte Ouvrière sus]inut\ de nemuritoareaArlette Laguiller. Am`ndou\ listele propun o„alt\“ Europ\, a muncitorilor [i a claselorpopulare.

Listele „clasice“, Partidul Socialist, UMP(Union pour La Majorité Présidentielle),Modem (partidul de centru condus deFrançois Bayrou) s`nt [i ele `n fruntea lupteipentru o Europ\ „verde“ [i „social\“.

Un fenomen interesant [i original a fostdeclan[at de comicul Dieudonné, ce a creat olist\ intitulat\ Liste Antisioniste – Pour uneEurope Libérée de la Censure, du Commu-nautarisme, des Spéculateurs et de l’OTAN.Dieudonné a provocat un [oc `n lumeashow-bizului atunci c`nd a prezentat unsketch deghizat `n rabin [i a atacat Israelulconsider`ndu-l un stat fascist. Ast\zi actorule interzis pe platourile de televiziune [i deradio [i se consider\ victima lobby-uluievreilor din mediile spectacolului.

Sondajele arat\ (c`teva zile `nainte devotul de pe 7 iunie) c\ `n jur de 63% de fran-cezi nu se vor deplasa la vot. Cu astfel deprograme nici nu e de mirare. Vor `n]elegeoare politicienii acest lucru?

Hayek [i Klaus

Despre termenul „social“ [i despre `nc\l-zirea global\ recomand dou\ c\r]i cititorilorno[tri: Eseurile lui Friedrich A. Hayek (LesNouveaux Essais la Editura Les BellesLettres) `n care autorul decortica expresia dejusti]ie social\, o cau]iune `n slujba politicie-nilor pentru a m\ri impozitele [i cartea pre-[edintelui Vaclav Klaus, tradus\ `n francez\cu titlul Planète bleue en Péril Vert.Qu’est-ce qui est en danger aujourd’hui: leclimat ou la liberté?, o remarcabil\ sintez\ atuturor prostiilor vehiculate de ecologi[ti.Concluzia cehului Klaus e remarcabil\ [i`ngrijor\toare: ideologia `nc\lzirii globale east\zi principalul du[man al libert\]ii.

Paris, iunie 2009

Alegerile europene: s\ facem totul `mpotrivacapitalismului [i `nc\lzirii globale!

NOTE INUTILE

OVIDIU PECICAN

Frumuse]ea unora dintre puterile filoso-fiei ]ine de capacitatea de `nnoire a g`ndiriipornind de la cele mai diverse situa]ii de via-]\ ori sugestii culturale. O vreme am crezutc\ `n]eleg r\d\cinile g`ndirii lui MichelFoucault `n forma]ia lui profesional\: filo-sofie hr\nit\ de filosofi, critic\ a sistemuluipsihiatric survenit\ dintr-o cunoa[tere spe-cializat\, de psiholog [i psihopatolog. Ast\zi`mp\rt\[esc alte idei `n acest sens, dar nu estedeloc sigur c\ acum am mai mult\ dreptatedec`t atunci c`nd socoteam c\ omul g`nde[te`n conformitate cu ceea ce diplomele sale de-monstreaz\ c\ poate g`ndi. {i totu[i: `n `n]e-legerea mea mai recent\, poate provizorie,izvorul fundamental al m\car uneia dintretendin]ele cele mai fertile ale operei acestuig`nditor trebuie s\ fi fost Mizerabilii, roma-nul lui Victor Hugo. Na[terea clinicii (1963),Supraveghere [i pedepsire (1975), concepteprecum cel de bioputere ori excludere [i ex-plorarea rela]iei dintre puterea politic\ [i cor-poralitate au, toate, de-a face cu coagulanta

viziune a lui Hugo din aceast\ crea]ie roman-tic\ `n care for]a reprezent\rilor ]ine nu derealismul intrigii, ci de dimensiunea arheti-pal\ a personajelor [i conflictelor. Opozi]ia`ntre ho]ul care d\ruie[te, Jean Valjean, [iomul drept\]ii care nedrept\]e[te, Javert, de-nun]\ cu puterea unei scriituri de mare `nzes-trare artistic\ unul dintre izvoarele tragiculuia[a cum se las\ el eviden]iat mai cu seam\ `nistoria modernit\]ii europene. De ast\ dat\,tragismul nu mai are de-a face cu destinulhot\r`t de zei pe seama omului, nici cu `nc\l-carea unei limite a sor]ii individuale, ci maidegrab\ cu lipsa de coeren]\ `n suprapunereaplanurilor existen]ei. Societatea pare s\constr`ng\, `n mersul ei `nainte, la siluiri alefiin]ei, contextualiz`nd nea[teptat [i extremde incomod, transform`nd dreptatea `n ne-dreptate, adev\rul `n minciun\, autenticitatea`n impostur\. Din acest punct de vedere,Hugo este magistral. Jean Valjean se vedeobligat de obtuzitatea [i prejudec\]ile sociales\ `[i deghizeze metanoia, s\ `[i disimulezebun\tatea, iar atunci c`nd nu o mai face, eta-l`nd-o demn, `n plin\ lumin\, el contrariaz\sistemul [i este rejectat `nafara lui. La r`nduls\u, poli]istul Javert pl\te[te, `n cele din ur-m\, cu destr\marea propriei coeren]e [i chiarcu via]a o singur\ meteahn\: aceea de a ficreditat sistemul, socotind c\ justi]ia `n-seamn\ supunere deplin\, f\r\ interoga]ii [inedumeriri, la lege, [i c\ a sluji justi]ia esteechivalent `ntotdeauna cu a sluji adev\rul.

Aici pare s\ fie `ntreaga chintesen]\ din Sur-veiller et punir, din Cuvintele [i lucrurile,din toate arheologiile foucaultiene, prin careacest Jean Valjean al filosofiei contemporane`ncearc\, cu sfor]\ri supraomene[ti [i cu de-plin\, sc`nteietoare `nzestrare, s\ rec`[tigeumanitatea omenirii `n lupta cu opresiveleidei [i institu]ii curente. Michel Foucault: unGavroche cu sufletul curat, care urc\ pe bari-cad\, solitar, f\r\ fric\ de gloan]e, [i `n celedin urm\ cade r\pus de ele; nu f\r\ a `nvinge,totu[i, `n felul lui.

Dar ceea ce se `nt`mpl\ cu Foucault nueste deloc singular. ~n exegeza de p`n\ ast\zidedicat\ lui E. M. Cioran, descifrarea prefe-ren]ial\ a angoasei, disper\rii [i inadecv\riilui la lume s-a `ncercat mai ales `n linia ex-plor\rii lecturilor lui filosofice ori, mai re-cent, a problemelor lui fiziologice, a bolilor.Cu toate acestea, adolescentul [i t`n\rul pro-fesor insomniac Cioran trebuie c\utat cel pu-]in `n egal\ m\sur\ [i `ntr-o atmosfer\ cultu-ral\ mai difuz\, dar nu mai pu]in prezent\:cea st\tut\, `nnebunitor de anost\, a provin-ciei rom=ne[ti din prima parte a secolului alXX-lea. Locul unde nu s-a `nt`mplat nimicnu este doar un titlu din Sadoveanu, ci [i undiagnostic pertinent pus de scriitorul moldavdecupl\rii t`rgului de provincie v\zut prinochiul unui Neculai Manea. Cioran spune cuvoce de tragedian – de „pe culmile disper\-rii“ – ceea ce Alexandru Dep\r\]eanu notasepertinent: „Locuin]a mea de var\ e la ]ar\/

Acolo era s\ mor/ De ur`t [i de-ntristare...“Fa]\ de caricatura `nc\ sprin]ar\ a acestuidiagnostician timpuriu, muta]ia produs\ demicii [i marii simboli[ti [i expresioni[ti dinprima parte a veacului al XX-lea a preg\titsaltul `nregistrat de poezia lui Bacovia. Dup\cum bine spune Dinu Fl\m`nd, citind-o,„sentimentul unei mecanice ap\s\ri devineinsuportabil“ [i „obsesia infernal\, taton`nd `nacelea[i zone confuze ale con[tiin]ei, irit\“,„poeziile sporesc ambiguitatea unei disper\rif\r\ obiect“ (Ascunsul Bacovia). S-ar puteafoarte bine spune despre junele Cioran c\ de-buteaz\ ca un Bacovia al eseisticii filosoficerom=ne[ti, `ntr-o expresie tributar\ modeluluimorali[tilor francezi. Numai c\ acest lucrunu trebuie `n]eles ca o influen]\ dinspre lite-ratur\, ci mai degrab\ ca o reac]ie `nrudit\ cua lui Bacovia [i a celorlal]i dispera]i din cul-tura rom=n\ contemporan\ lui (precum, s\zicem, protagonistul lui Radu Tudoran, `ne-cat `n alcool [i lips\ de orizont, la LimanulNistrului, din Un port la r\s\rit; precumrevoltatul E. Ionescu `mpotriva nimicnicieiculturii rom=ne `n Nu); o intrare `n rezonan]\cu partea de dezolare [i stagnare din peisajul[i anturajul `nconjur\tor.

La `nceputurile oric\rei filosofii st\, pro-babil, un prim impuls, o atmosfer\ difuz\ [imagnetic\, un ceva pe care, mai apoi, mariledezvolt\ri ale unei teme predilecte `l poateacoperi, par]ial sau total, dar care, `ntr-osimpl\ lectur\ canonic\, `n litera textului,scap\ privirilor.

Inspira]ii genuineCAPRICORN

www.timpul.ro

3

iunie-iulie 2009

Coresponden]\ de pe TamisaTIMPUL

ANA-MARIA PASCAL

Este titlul unui eveniment organizat deCentrul Drepturilor Omului din cadrul AmnestyInternational, pe 25 mai, la Londra. ~n cele ceurmeaz\, voi explica de ce am preluat aceast\sintagm\ [i `n c`te feluri poate fi ea folosit\.

Exist\ dou\ tipuri de discurs pe aceast\tem\: unul realist [i adesea brutal, [ocant, ce-l\lalt – fin, psihologic, aproape sentimental (`nsensul bun al cuv`ntului). Primul descrie situa-]ii limit\, circumstan]e socio-politice opriman-te sau de-a dreptul criminale, care-l for]eaz\ peindivid s\ emigreze doar pentru a supravie]ui.Cel\lalt tip de discurs are `n vedere exilul dinmotive economice [i consecin]ele lui `n planpsihologic; de pild\, se vorbe[te despre „sin-dromul grani]ei“ [i „trauma plec\rii din ]ar\“,despre „lupta individului (provenit dintr-o ]ar\s\rac\ – n.n.) pentru demnitate `ntr-o UE boga-t\ [i multicultural\“ (The Guardian, 16/05/09).Ambele discursuri, a[adar, trateaz\ aspecteconstr`ng\toare (fie ele de ordin politic saueconomic) din via]a de zi cu zi a milioane decet\]eni, de unde – fenomenul migra]iei, ̀ n]elesca reac]ie negativ\, de ultim resort, la orealitate `n care nu mai po]i tr\i. Nici `ntr-uncaz, nici `n cel\lalt nu se discut\ alte aspecte –s\ spunem, de ordin filosofic sau metafizic – pecare le-am putea asocia cu no]iunea de „exil“.~n Addenda m\ voi referi pe scurt la astfel dechestiuni absente din cele dou\ dezbateriasupra exilului.

Prizonieri cu urechea t\iat\

Este subiectul unei povestiri a scriitoruluiirakian Adnan Ahmed (prezent la evenimentulorganizat de Amnesty International), despretratamentul la care s`nt supu[i solda]ii irakienicare dezerteaz\: amputarea unei urechi – f\r\judecat\ [i f\r\ anestezie. Nu este fic]iune: `n1994, guvernul irakian a introdus un decret po-trivit c\ruia orice persoan\ care se sustrageserviciului militar, dezerteaz\, sau ad\poste[teun dezertor va fi pedepsit\ cu amputarea ure-chii [i `nsemnarea frun]ii cu un metal `ncins.Repetarea gre[elii atrage dup\ sine amputareaceleilalte urechi, iar victima beneficiaz\ deanestezie numai dac\ o poate pl\ti. Autorulvorbe[te `n cuno[tin]\ de cauz\, fiindc\ el `n-su[i a fost `nchis [i torturat pe motive politice:activa `mpotriva fostului regim dictatorial. Din1994 p`n\ `n 2006 (c`nd s-a mutat la Londra), atr\it `n exil, `n Olanda. „Cel mai importantlucru pentru mine este s\ spun adev\rul, a[acum este el (...) despre violarea drepturiloromului `n Irak“, spune Adnan `n prefa]a pu-blica]iei Co[maruri la miezul nop]ii. {i nu ezit\s\-[i exprime dezam\girea cu privire la noulregim – „democratic“ – din Irak: „`ntrebat deun jurnalist cu privire la torturarea a 13 de]i-nu]i, ministrul de interne a r\spuns doar c\num\rul lor a fost 7, nu 13“ (Adnan Ahmed,Nightmares at Midnight, pp. 5, 7).

Un alt autor irakian care a `ndr\znit s\ cri-tice fostul regim irakian, Adnan al-Sayegh, afost condamnat la moarte ̀ n 1996 [i s-a refugiat`n Suedia. Dup\ mai bine de un deceniu desuccese literare (a fost publicat [i premiat pe`ntregul glob), Adnan continu\ s\ denun]e oro-rile dictaturii [i ale r\zboiului. {i, de[i pare per-fect adaptat la via]a occidental\, m\rturise[teun anumit sentiment de continu\ inadecvare [iangoas\: „You stranger unable to touch oneinstant of joy / How come all exile now is aprison without walls“ (Adnan al-Sayegh, TheDeleted Part, p. 32).

Peste ocean, dictatura chilean\ face, la r`n-dul ei, victime – f\r\ a le recunoa[te m\caridentitatea (`ntruc`t aceasta le-ar conferi drep-tul la ap\rare). Autoarea Maria Eugenia BravoCalderara, ea `ns\[i un fost prizonier politic(eliberat\ datorit\ unui denun] f\cut de c\treAmnesty International) a dedicat un poem uneiastfel de victime f\r\ nume, la a c\rei execu]ieasistase:

I registered your slow death, your agonyand mine, feeling you diein that way, in that placewhere my martyrdom consisted in having no hands, no voice, no power,no freedomto bring you the water you asked for,let alone get you outand take you to somewhere in daylightwhere life was still possible.

(Maria Eugenia Bravo Calderara, „I Still Don’t Know Your Name“,

in Poems from Exile, p.11)

Iar Gareeb, un t`n\r poet irakian, vorbe[te [iel despre „pietre de morm`nt f\r\ nume“, sin-gurul lucru de pre] al celor reveni]i de pe front(Gareeb Iskander, Poems, p. 21).

La cel\lalt cap\t al lumii, ̀ n mijlocul Africii,un singur om a `ngenunchiat o na]ie. (Fire[te,interminabila dictatur\ a lui Mugabe nu estesingurul fenomen de acest gen de pe glob...)Bart Wolffe, romancier, actor [i director de tea-tru, a p\r\sit Zimbabwe acum [ase ani, c`ndoprimarea libert\]ii de expresie devenise ex-trem\. ~ntr-o nuvel\ publicat\ recent, autorulcompar\ situa]ia sa – a refugiatului – cu o seriede „obiecte purtate de valuri“ (flotsam). Identi-tatea proprie este ̀ ntr-o deriv\ continu\, for]at\,la fel de nedorit\ – spune Wolffe – ca [iAlzheimers sau pierderea cuiva drag.

~ntr-adev\r, via]a celor despre care vorbescace[ti autori nu mai este `ntreag\; de[i supra-vie]uitori ai regimului opresiv din patria natal\,ei nu-[i mai apar]in, nu-[i mai s`nt. Identitateale-a fost mutilat\. „Mostly, the flotsam cast upon the shore was dead debris, no longer a li-ving truth“ (Bart Wolffe, Flotsam, p. 28). Exis-ten]a unui refugiat, spune Maria Calderara,este la fel de instabil\ ca [i pozi]ia unui violo-nist al c\rui scaun se afl\ chiar pe margineaunui acoperi[. Un simplu acord sau o pal\ dev`nt ̀ i pot produce dezechilibrul fatal. Este ace-la[i sentiment de incertitudine cu privire la pro-pria existen]\, ca [i cel exprimat de personajul

lui Wolffe. {i atunci te `ntrebi – putem oarevorbi cu adev\rat despre via]\ `n exil, c`ndexilul implic\ o astfel de risipire a sinelui? {idac\ da, poate fi ea altceva dec`t o lung\, in-terminabil\ terapie1?

Despre „vederea din alt\ parte“

Dac\ la Amnesty International, discursuldominant este cel rezumat mai sus (`n pofidaprezen]ei la eveniment a unor scriitori din Sud-Estul Europei, al c\ror exil r\m`ne m\car par-]ial motivat de ra]iuni economice), mass-mediabritanic\ este invadat\ de cel\lalt tip de discurscu privire la exil, privit mai cur`nd ca un feno-men socio-cultural [i psihologic, dec`t politic.Se poate spune c\, cel pu]in pe insula britanic\,dezbaterea asupra multiculturalismului – foartela mod\ acum c`]iva ani – a fost `nlocuit\ cuscriitura despre migra]ie. Ziarele, teatrele [iprogramele radio [i TV abund\ de „migranttales“. Evident, fenomenul este oarecum arti-ficial – datorit\ prezen]ei, aici, a milioane deimigran]i2 – exact `n sensul `n care performan]apie]elor financiare poate fi descris\ astfel:„evenimentele“ majore din cadrul ei s`nt deter-minate de comportamentul juc\torilor.

Ceea ce m\ surprinde oarecum, `ns\, estepercep]ia [i apetitul localnicilor pentru acestsubiect – exilul. ~n prima sa edi]ie de weekenddin aprilie, The Guardian `i dedic\ primele treipagini ale sec]iunii de Critic\ (Review), undeJames Lasdun descrie fenomenul exploziei descrieri despre exil cu ajutorul metaforei „privi-rea (sau viziunea) din alt\ parte“. Sugestia luieste c\ succesul unor debutan]i proveni]i din]\ri precum Ucraina, Pakistan, Nigeria,Zimbabwe [i America Latin\ se datoreaz\tocmai faptului c\ ace[tia `[i `mp\rt\[esc pro-pria lor experien]\ de via]\. Dac\ un june en-glez vorbe[te despre sex, droguri [i c\l\torii,publicul r\m`ne indiferent. Dar c`nd tineri imi-gran]i care s-au confruntat cu probleme legatede viz\ [i drept de munc\, trafic sexual [i ex-ploatare economic\, `nainte de a reu[i ceva `n

via]\, `[i povestesc experien]ele, lumea din jurdevine atent\. Este, pentru majoritatea celorn\scu]i [i crescu]i aici, f\r\ restric]ii [i f\r\ ba-riere lingvistice, o boare de aer curat, o viziune„de altundeva“ – care atrage, prin prospe]imea[i autenticul ei. Publicul englez este surprins ([ise consider\ teribil de sofisticat) c`nd descope-r\ c\, la doar c`teva sute de kilometri distan]\,milioane de oameni sufer\ de „sindromul gra-ni]ei“. A fost nevoie de un redactor n\scut laSofia, `n Bulgaria, pentru a explica `n ce const\o asemenea suferin]\: „Ceea ce au `n comunaceste milioane de oameni este faptul de a se fin\scut `n locuri pe care ]\rile de m`na `nt`i leconsider\ de m`na a doua; de a fi fost nevoi]i s\plece din ]ara natal\; [i de a se afla `n posesiaunui pa[aport «nasol», care face ca trecereagrani]ei s\ semene cu un interogatoriu. Poseso-rii de pa[apoarte «faine» ar putea fi surprin[i s\afle c\ grani]ele `nc\ mai au aceast\ umbr\ a-menin]\toare `n marea noastr\ familie europea-n\“ (The Guardian, 16/05/09, Review, p. 7).Toate acestea alc\tuiesc un peisaj exotic pentrubritanicul de r`nd, `n mintea c\ruia Europa `n-seamn\, ̀ nainte de toate, lacurile Italiei [i Spania– unde `[i petrece vacan]ele –, Normandia, undea avut loc b\t\lia pe care o s\rb\torim cu to]ii pe6 iunie [i... mitul lui Dracula, despre care a scrisat`t de cunoscutul Bram Stoker.

Addenda: being „at home in the world“

{i dac\ apetitul lui „Joe Bloke around thecorner“ pentru experien]ele imigrantului nesurprinde, nu mai pu]in remarcabil e faptul c\tocmai ̀ n limba englez\ g\sim una din cele maiprofunde expresii cu privire la identitate, adec-varea la timpul [i locul c\rora le apar]ii – saulipsa acesteia. M\ refer la expresia being athome in the world, „a te sim]i acas\ `n lume“.~ntr-o recenzie la cartea colegului s\u de breas-l\, Michael Kustow, In Search of Jerusalem(Oberon, 2009), Simon Callow concluzionea-z\: acest volum de memorii „constituie unportret al evreului obi[nuit, care nu se simteniciodat\ complet acas\ `n lume (a sort ofJewish Everyman, who never feels himselfentirely at home in the world)“ (The Guardian,9/05/09, p. 8). Problema cu expresiile obi[nuiteeste c\ toat\ lumea le `n]elege, dar nimeni nu lepoate explica. Cum s\ explici faptul c\ te sim]i(sau nu) ca acas\ `n lume? Cel mult, po]i daexemple, spun`nd, de pild\, c\ vizita mamei ]i-a binecuv`ntat locuin]a, sau c\ pierderea unuiprieten drag te-a f\cut s\ te sim]i mai str\in caoriunde `n locuri alt\dat\ extrem de familiare,sau c\ o anumit\ lumin\ a redat c\ldur\ unuipeisaj de altfel complet necunoscut. Restulr\m`ne s\ fie tr\it, de fiecare, pe propria piele –[i, eventual, trecut pe lista acelor lucruri desprecare mai bine s\ nu vorbim.

Referin]eAdnan al-Sayegh, The Deleted Part, Exiled Writers

Ink, London, 2009Adnan Ahmed, Nightmares at Midnight, Exiled

Writers Ink, London, 2009Maria Eugenia Bravo Calderara, Poems From Exile,

Exiled Writers Ink, London, 2009Bart Wolffe, Flotsam, Exiled Writers Ink, London,

2009Fathieh Saudi, River Daughter, Exiled Writers Ink,

London, 2009Gareeb Iskander, A Chariot of Illusion, Exiled Writers

Ink, London, 2009Andrea Pisac, Two of a Kind, Exiled Writers Ink,

London, 2009James Lasdun, „The View From Somewhere Else“, in

The Guardian, Review, 4/04/2009Simon Callow, „The Naked Artist“, in The Guardian,

Review, 9/05/2009Kapka Kassabova, „Border Syndrome“, in The

Guardian, Review, 16/05/2009The Observer, 22/03/2009

1 Acesta este, de altfel [i singurul rol atribuit scriituriiîn exil de c\tre autoarea de origine libanez\ Fathieh Saudi.

2 The Observer, preluînd o statistic\ a Na]iunilor Unite,anun]a recent c\ „Marea Britanie este pe cale s\ devin\ ceamai populat\ ]ar\ din UE“ datorit\ invaziei de imigran]i: înmedie, peste 174.000 de persoane sosesc în UK în fiecarean – [i tendin]a se va men]ine timp de înc\ patru decenii.

Noaptea exilului

www.timpul.ro

AgoraTIMPUL4

iunie-iulie 2009

GABRIELANDREESCU

Procesul

La 2 decembrie 2008, Judec\toria sectoru-lui 1 s-a pronun]at `n procesul deschis de PaulGoma unui num\r de persoane, publica]ii [iinstitu]ii care-l criticaser\ pentru textele sale.Majoritatea opiniilor negative erau reac]ii lavolumul S\pt\m`na Ro[ie 28 iunie – 3 iulie1940 sau Basarabia [i Evreii. Instan]a a re-cunoscut lipsa capacit\]ii procesuale `n cazulunor publica]ii [i a respins cererile `mpotrivacriticilor lui Paul Goma.

Procesul, pornit cu circa doi ani `n urm\, aseparat cele trei identit\]i cu care este asociatPaul Goma: importantul disident din anii ’70;scriitorul; personajul lamentabil al ultimilordou\ decenii.

De[i asum`nd o concluzie corect\, instan]asectorului 1 a ratat ocazia unei judec\]i cares\ fac\ istorie. Argumentele ei, luate princopy and paste din c`teva decizii ale Cur]iiEuropene a Drepturilor Omului care ap\raulibertatea de exprimare, nu ating temele ade-v\rate ale cauzei. Printre altele, judec\toareaIoana Anton a invocat uzitata considera]ie aCEDO c\ libertatea de exprimare are `n ve-dere ideile care „nemul]umesc, [ocheaz\ saunelini[tesc“, cu totul lipsit\ de relevan]\ `ncauz\. Hot\r`rea instan]ei include [i incredi-bila afirma]ie, conform c\reia `n Rom=nia,„restr`ngerea dreptului p`r`]ilor la libera ex-primare nu are baz\ legal\“. Ca [i cum proce-sul `n cauz\ s-ar mai fi judecat dac\ statul ro-m=n nu ar fi introdus – de la ̀ nceputurile sale!– prevederi de ordin civil sau penal `n m\sur\s\ sanc]ioneze persoanele ce aduc daune prinabuzul acestei libert\]i.

Principalele etichete care l-au f\cut pe PaulGoma s\ mearg\ `n instan]\ – sf\tuit de „prie-teni“ s\ intre `ntr-o b\t\lie imposibil de c`[ti-gat –, au fost cele de antisemit [i nega]ionist.(~n fapt, doar unii dintre cei chema]i `n fa]\judec\torilor au scris sau pronun]at aceste do-u\ cuvinte.) Odat\ cu adoptarea Ordonan]eide urgen]\ nr. 31/2002 (OUG) care condamn\penal antisemitismul [i nega]ionismul, niciuna, nici alta nu mai s`nt pure judec\]i de va-loare, cum a sus]inut instan]a `n decizia sa. ~npl`ngere, reclamantul Paul Goma sublinia [iel acest aspect: „Antisemitismul [i nega]io-nismul crimelor comise `mpotriva evreilor...constituie o fapt\ determinat\“ c\ci „potrivitprevederilor art. 5 [i 6 din Ordonan]a de ur-gen]\ nr. 31/2002 ..., promovarea ideologieifasciste care include antisemitismul, rasiste[de asemenea implicat\ `n antisemitism] sauxenofobe se pedepse[te cu `nchisoare de la 6luni la 5 ani [i interzicerea unor drepturi. Cuaceea[i pedeaps\ este sanc]ionat\ [i contes-tarea sau negarea `n public a Holocaustuluiori a efectelor acestuia“.

Instan]a nu a ezitat s\ afirme c\ interpre-tarea sus]inerilor reclamantului ca fiindantisemite [i nega]ioniste este imposibil def\cut la nivel de principiu. Judec\toarea IoanaAnton a sus]inut c\ proba adev\rului `n aceste

cazuri ar fi „imposibil de `ndeplinit `ngeneral“.

A fi „antisemit [i nega]ionist`n sensul Ordonan]ei de urgen]\ nr. 31/2002“

Prin enun]ul de mai sus, instan]a dizolv\de con]inut o parte a faimoasei Ordonan]e deurgen]\ din 2002 [i neag\ con]inutul uneilungi serii de hot\r`ri a cur]ilor din c`teva ]\rieuropene. Chestiunea `n sine, dac\ discursu-rile antisemite [i ale neg\rii crimelor naziste(sau comuniste!) trebuie sanc]ionate sau nueste una distinct\. Dup\ opinia mea, r\spun-sul este nu, dar odat\ ce legea a introdus ast-fel de prevederi, ea nu poate dec`t fi aplicat\.Ceea ce impune instan]elor s\ determine c`ndacest tip de discursuri are natura unor „faptedeterminate“ interzise, `n condi]iile `n care dela prevederile OUG s`nt exceptate interven]i-ile cu caracter [tiin]ific, artistic ori cultural.

Jurispruden]a instan]elor interne pe margi-nea Ordonan]ei de urgen]\ nr. 31/2002 a mers`n favoarea libert\]ii de exprimare. C`t timpnu au fost utilizate pentru regl\ri de conturipoli]iene[ti1, deciziile `n materia antisemitis-mului au tins spre sensul tradi]ional al Co-dului penal comunist, care pedepsea forma

agravat\, incitarea la ur\ [ovin\. Ceea ce `n-seamn\ c\ un judec\tor are de identificat nuatitudini antisemite [i nega]ioniste `n general,ci manifest\rile „antisemite [i nega]ioniste `nsensul Ordonan]ei de urgen]\ nr. 31/2002“, a-dic\, `n condi]iile obiectivelor [i criteriilor delegitimitate ale respectivului act normativ2.Nu orice atitudine antipatic\ fa]\ de evrei, nuorice punere `n discu]ie, chiar dac\ inadecva-t\, a crimelor Holocaustului intr\ `n aceast\categorie. Ca [i `n cazul faptelor „de colabo-rare cu Securitatea ca poli]ie politic\“, trebuieseparate gre[elile ce fac subiectul judec\]iiintelectuale [i etice [i actele av`nd consecin]ejuridice. Spre deosebire de infrac]iuni de tipulfurtului, t`lh\riei, torturii, omuciderii etc. etc.,antisemitismul penal cere relativizarea sensu-lui. Dac\ nu, consecin]ele s`nt monstruoase:nu mai este posibil\ absolut nici o dezbateredeschis\ despre evrei ori Holocaust, nu maiputem deschide gura s\ vorbim despre nega-]ioni[ti sau antisemi]i.

Ar fi fost ideal ca argumentele instan]ei dela Judec\toria sectorului 1 s\ fi oferit maimult\ precizie temei condamn\rii antisemitis-mului [i nega]ionismului. C\ci altfel nu putear\spunde celeilalte teme asupra c\reia i se ce-rea s\ se pronun]e: c`nd anume folosirea cali-fic\rilor „antisemit“ [i „naga]ionist“ se trans-form\ `ntr-o strategie calomnioas\?3

Justifica]ionismul

Dar este Paul Goma un antisemit? Este elun nega]ionist? Discursul lui Goma con]inef\r\ doar [i poate formule care intr\ `n tipolo-gia textelor de tip antisemit. Are totu[i rele-van]\ diferen]ierea dintre „antisemi]i“ [i „au-torii unor formul\ri antisemite“, aceasta `nciuda eforturilor depuse de at`]ia militan]i ac-tivi `n distrugerea nuan]elor. Mul]i autori aiunor formul\ri de tip antisemit le emit doardin cauza folosirii eronate a no]iunilor, a con-fuziei de termeni, a prelu\rii unor informa]iieronate, `ntr-un cuv`nt, din cauza inculturiilor. Civiliza]ia `n care gre[eala este sanc]io-nat\ pierde o surs\ esen]ial\ a progresului ei.

Goma nu este un nega]ionist. ~n pl`ngereadin 2006, el se citeaz\ pe sine scriind „Recla-mantul calific\, f\r\ echivoc, drept «inadmi-sibile, reprobabile, criminale [i condamnabi-le» gravele abuzuri s\v`r[ite de rom=ni `m-potriva evreilor ulterior S\pt\m`nii Ro[ii (28iunie – 3 iulie 1940), `n care a avut loc eva-cuarea armatei [i civililor rom=ni dinBasarabia ocupat\ `n urma pactului criminalHitler – Stalin, [i `n care mul]i evrei localnicis-au dedat la crime [i alte samavolnicii `mpo-triva rom=nilor sili]i s\-[i p\r\seasc\ ]ara“.Cum ar putea fi autorul S\pt\m`nii Ro[ii unnega]ionist, de vreme ce se refer\ la existen]aabuzurilor fa]\ de evrei [i la natura lorcriminal\?

Problema lui Goma este alta: justificarea,`n comentata sa carte dar [i `n alte eseuri, acrimelor `mpotriva Holocaustului dinTransnistria. El intr\ ̀ ntr-o alt\ categorie dec`ta nega]ioni[tilor, una care merit\ poate totat`ta aten]ie: a justifica]ioni[tilor.

E adev\rat c\ Paul Goma a negat `n proces[i acest calificativ: „Unii din p`r`]ii `n cauzade fa]\ falsific\ `n modul cel mai evident ade-v\rul atunci c`nd sus]in c\ reclamantul «justi-fic\» crimele s\v`r[ite de rom=ni `mpotrivaevreilor... ~n realitate, reclamantul `ncearc\s\-[i explice sie[i, dar [i cititorilor s\i, cum deau fost posibile ororile comise de cona]ionaliis\i. Dac\ reclamantul ar fi vrut s\ «justifice»ceea ce au f\cut cona]ionalii s\i, atunci ar fivorbit despre «acte de legitim\ ap\rare», des-pre «binemeritata pedepsire a evreilor», [i nudespre «crimele inadmisibile [i condamnabileale cona]ionalilor s\i»“.

Indiferent de inten]ia real\ a „reclamantu-lui“, de a fi dorit sau nu s\-[i explice sie[i cuma fost posibil Holocaustul transnistrean, a r\-mas pe h`rtie rezultatul, faptul c\ evreii omo-r`]i `n timpul r\zboiului, deci victimele, apardrept vinova]i pentru ce li s-a `nt`mplat. Citezdintre pasajele cu statut de prob\ urm\torul:„cronologic, evreii i-au atacat primii pe ro-m=ni, `n S\pt\m`na Ro[ie (28 iunie-3 iulie1940); dup\ un an (`ncep`nd din 27 iunie 1941),rom=nii s-au r\zbunat «[i» pe evrei – deci nudin «antisemitism tradi]ional rom=nesc»“.

Or, la ac]iuni `mpotriva trupelor rom=ne `nretragere au putut participa cel mult c`tevamii de evrei comuni[ti. {i nu to]i evreii careau fost omor`]i, peste 100.000 dup\ istoricirom=ni relevan]i, sau ̀ ntre 270.000 [i 350.000dup\ cifrele Raportului final al ComisieiWiesel. Goma vorbe[te despre autorii-fapte-lor-evrei-`n-general, nu despre acei evrei des-coperi]i a fi uneltit `mpotriva osta[ilor ro-m=ni. Exemplul dat arat\ atrac]ia justifica]io-nismului pentru etichetele colective4. Nici nuse poate gre[i mai clar dec`t atribuindu-se vi-nov\]ii prin punerea unei ̀ ntregi comunit\]i ̀ naceea[i box\.

Justifica]ionismulDincolo de procesul deschis de Paul Goma

www.timpul.ro

5Agora TIMPUL

iunie-iulie 2009

Justifica]ionismulcrimelor comuniste: negareastatutului de victim\

Este interesant c\ cercetarea fenomenuluijustifica]ionist va g\si o mul]ime de exemple`n ceea ce prive[te justificarea crimelor co-muniste. Ca [i `n cazul justifica]ionismuluiprivitor la crimele `mpotriva evreilor [i ]iga-nilor, dar poate [i mai dramatic, se ridic\ `n-trebarea la care autori s\ ne oprim pentru adescrie fenomenul. Nu are rost, cel pu]in laacest moment al discu]iei, s\ fim prea intere-sa]i de ce spun tor]ionarii fostului regim, pre-cum generalul Ple[i]\, ori fo[ti lideri PCRprecum Ilie Verde] [i Manea M\nescu. Para-doxul face ca ̀ n categoria justifica]ioni[tilor s\intre persoane de calitate intelectual\ [i chiarunele care au f\cut ce le-a stat `n putin]\ pentruca regimurile comuniste s\ nu mai existe. M\voi opri `n continuare la c`teva exemple.

~ntr-un text prezentat la Radio Europaliber\, William Totok – fost membru alAktionsgruppe Banat, `nchis `n anii ’70 pen-tru activitatea lui, unul dintre cei mai activicritici ai regimului Ceau[escu din Germania,implicat civic [i cultural [i ast\zi –, afirmaurm\toarele: „Ofensiva lor propagandistic\vizeaz\ declan[area procesului de canonizarea unor legionari supu[i prigoanei staliniste.Deten]ia acestora este descris\ ca un martirajpentru Hristos, trec`ndu-se sub t\cere faptulc\ ace[tia totu[i deveniser\ victime din cauzaconvingerilor lor politice [i ideologice. Nueste prima `ncercare de a amesteca lucrurile[i de a crea unor persoane o aureol\ fals\(subl. mea)“.

Or, problema de]inu]ilor politici la care sereferea dl Totok chiar aceasta era: deveniser\victime nu prin dovedirea unor ac]iuni cu ca-racter infrac]ionar, ci din cauza unor convin-geri. Eventuala lips\ de onorabilitate a unorde]inu]i nu face actul teroriz\rii lor mai pu]inresping\tor, nici suferin]a mai pu]in grea.

Profesorul Michael Shafir a criticat acor-darea prea multor r`nduri, `n Raportul final alComisiei Preziden]iale privind dictatura co-munist\ din Rom=nia, unor partizani dinmun]i legionari. Citez argumentul domnieisale: „`ntre victime, nu toat\ lumea a fostchiar o victim\“. ~n Raport erau zeci de pa-gini care descriau via]a personal\ a conduc\-torilor stalini[ti. Nu aceasta p\rea a fi o pro-blem\ pentru dl Shafir, ci faptul c\ s-a amintitprea mult de legionari `n postura lor de eroisau de ]int\ a reprim\rii.

Urm\torul pasaj apar]ine lui HorvathAndor [i a ap\rut `n volumul colectiv Iluziacomunismului, al Editurii Cartier:

„Ne referim `n esen]\ la neexplicarea unorconexiuni sesizabile `ntre r`nduri, dar carer\m`n neexplorate, l\s`nd astfel c`mp liberpentru unele nel\muriri sau interpret\ri nea-venite. Dac\ este un fapt dovedit c\ `n acestfenomen au fost antrena]i mai ales (sau chiarexclusiv) fo[tii legionari, ei fiind «c\l\ii» co-de]inu]ilor, nu este oare justificat\ `ntrebareadac\ apeten]a lor pentru aceste exerci]ii sa-dice poate fi pus\ [i pe seama socializ\rii lor`ntre r`ndurile acelei mi[c\ri? Adep]i – fie [inumai la nivel teoretic – ai cultului violen]ei,nu puneau oare ei `n practic\, `ntr-o `nscenarea[ezat\ sub semnul luptei «de clas\», arse-nalul violen]ei, a[a cum se constituise ea `nperioada interbelic\?“5.

Domnul Horvath se refer\ la cele `nt`m-plate `n `nchisoarea Pite[ti, explic`ndu-ne c\introducerea sistemului de reeducare care-itransforma pe de]inu]i `n tor]ionari `[i g\se[teexplica]ia la cei ale[i pentru „experien]\“, nula c\l\ii comuni[ti. Reeduca]ii nu erau victi-me, ne atrage aten]ia profesorul clujean, devreme ce... erau legionari [i purtau cu ei mi-crobul violen]ei.

Negarea statutului de victim\ – sau, `n al]itermeni, negarea dreptului la compasiunea

memoriei – pe motivul apartenen]ei la o co-munitate politic\ (ideologic\) reprezint\ unadintre cele mai tipice manifest\ri ale justifi-ca]ionismului.

Justifica]ionismul `n cazulcriminalilor de r\zboi: negareadreptului la un proces corect

Din tipologia posibil\ a „justifica]ionisme-lor“ voi mai alege una. Ea sintetizeaz\ reac]i-ile la admiterea cererii de revizuire formulat\de Alexandru Alexianu, fiul lui GheorgheAlexianu, guvernatorul Transnistriei, con-damnat de Tribunalul Poporului [i executat `nanul 1946. Curtea de Apel Bucure[ti l-aachitat, la 5 decembrie 2006, pe GheorgheAlexianu [i pe ceilal]i membri ai lotuluiAntonescu pentru agresiunea „contra popoa-relor din Rusia Sovietic\“6. ~n acela[i timp,Curtea de Apel Bucure[ti a ar\tat c\ legitima-rea r\zboiului `mpotriva URSS nu exonerea-z\ `n nici un fel criminalii de r\zboi pentrucele `nt`mplate `n teritoriile cucerite deArmata rom=n\.

~n ciuda ultimei observa]ii, decizia din 5decembrie 2006 a fost `nt`mpinat\ cu proteste

nu doar de Ministerul Afacerilor Externe [iIntegr\rii Europene al Republicii Moldova [ide Ministerul Afacerilor Externe al Federa]ieiRuse, ci [i de justifica]ioni[ti. Istoricul RaduIoanid a publicat `n ziarul Le Monde un arti-col devastator `n care concluziona: „Hot\r`reacur]ii, `n con]inutul s\u [i `n contextul actual,reprezint\ un pas `napoi `n ce prive[te voin]areal\ a Rom=niei de a ap\ra valorile umaniste[i europene“7.

Aceast\ atitudine tipic justifica]ionist\, denegare a dreptului celor pedepsi]i de tribuna-lele comuniste, la sf`r[itul celui de-al DoileaR\zboi Mondial, la un proces corect – dreptnederogabil! – a fost ridicat\ la de rang deprincipiu `n Raportul Comisiei interna]ionalepentru studierea Holocaustului `n Rom=nia:„Dincolo de posibile st`ng\cii, de unele erori`n desf\[urarea proceselor, de unele `nclina]iispre politizare, mai cu seam\ `n cazul lotuluiAntonescu, procesele criminalilor de r\zbois-au desf\[urat pe baza unui temei legal.Acesta nu poate fi ast\zi desconsiderat, a[acum `[i propun cei care `ncearc\ s\ reabilitezepersoane acuzate de aceste procese, pe con-siderentul c\ au fost procese comandate sauf\cute de comuni[ti“8.

Rejudecarea proceselor instrumentate decomuni[ti constituie, din contr\, o necesitate,un adev\rat test al internaliz\rii, de c\tre sta-tul rom=n, a „valorilor umaniste [i europene“pe care le invoca dl Radu Ioanid. Aceasta, `n-truc`t hot\r`rile tribunalelor poporului au fostluate la comand\; le-au lipsit cele mai ele-mentare condi]ii ale unui proces corect. Reju-decarea nu `nseamn\ [i reabilitarea vinova-]ilor. Orice instan]\ onest\ [i profesionist\ `iva condamna din nou pe responsabilii cri-melor de r\zboi, crimelor `mpotriva umani-t\]ii etc., dac\ exist\ probe c\ le-au s\v`r[it.Atunci? Prin ce justific\ (sic!) justifica]io-ni[tii `mpotrivirea lor la aducerea proceselortrucate `n fa]a unor instan]e independente?

1 Vezi ac]iunea penal\ pornit\ `mpotriva unorinstructori ai MISA.

2 Un astfel de act nu se poate limita le ideea: „a[ahot\r\[te statul cum pot s\ g`ndeasc\ [i s\ se exprimepersoanele aflate sub jurisdic]ia sa“.

3 Vezi acest tip de manipulare la Alexandru Florian(Gabriel Andreescu, Timpul, 2008).

4 ~n acest sens, Paul Goma are dreptate s\ se `ntrebe:„De ce nu m\ vor fi acuzat [i de «antirom=nism»? –fiindc\ mai ales pe rom=nii mei `i criticasem-acuzasem deo mie de p\cate?“.

5 ~n Ciprian {iulea (ed.), Iluzia comunismului, EdituraCartier, Chi[in\u, p. 138.

6 Invadarea Rom=niei [i ocuparea Basarabiei,Bucovinei [i }inutului Her]a de c\tre armatele sovieticereprezenta `n modul cel mai evident un casus belli.

7 Radu Ioanid: „Un criminel de guerre réhabilité?“, LeMonde, 2.03.2007

8 Raportul Comisiei interna]ionale pentru studiereaHolocaustului `n Rom=nia, Polirom, Ia[i, 2005, p. 337.

www.timpul.ro

DORINTUDORAN

Ei este politicienii no[tr-i [i are griji deviitorul ]\ri. F\r\ ei nu near [ti niminea laBrucsel i-ar la Casa Poporului ar fi gobi –pustiul cu pricina. Succesurile lor este doar\a-le lor, e[ecele noastre r\m`ne doar\ a-le

noastre. Va-]i prins? F\r\ ei nar fi echit\]i –nici pe pia]a intern\, nici la esport.

~n compania electoral\ iei ne vorbe[te cubuze unflate cu colagen. Dup\ ce se alege, eist\ pe fotolii cu popone]ele lor espandate cubotox. N-oi r\m`nem pe g`nduri, profunzi: cubuzele umfla-te [i cu picioare-n funzi. A[acum fuser\m, de-acum [i-n veacul veacelor.

Ei are oi, noi avem boi. Ei are t\tici, noicre[tem pitici. Ei are service, voi ave-]inorice. Unii se bate cu crini, al]ii cu dude –depinde de vecini [i depand\ de rude. LaStrasbur, idrogenu nu e ca ocsigenu iar laBrucsel [i alte `mprejurimi istorice \ilal]i pro-pune num-ai tr\d\tori, noi num-ai muncitori:doamne, domni, domni[ori [i oscioaredomne[ti.

S-ar putea s\ se eziste [i surprize. Ele estepreg\tite cu aten]ie de oameni cu [coli ba pep\m`nt, ba `n largul m\rilor [i oceanurilor.Parola: „Off shore?“ „Of cors!“. Cine [tie,cunoa[te. Cine nu [tie, treaba lor. D-aia uniiascult\ Vanghelis, \ilal]i ron]\ie Vanghelie [ito]i devine b\ie]i de b\ie[i; toate se face fetedescuiete.

Alegerile sa terminat, rezultatele secunoa[te. Per total, ele r\m`n mul]\mitoare.Oamenii no[tri [i oamenele voastre `-[i intr\`n func]ii – acu s-au mai pe la `nceputul ierni,nu conteaz\, ne `n]elegem c\ s`ntem cu to]irom=ni. Da, [i Marko.

Acum, la `nceput de mandaturi, to]i c`[ti-g\torii trebuie s\ jure cu m`na pe Biblia de laOr\[tie (cine nare o copie serocsat\ poa s\jure [i p\ original) c\ n-o s\ fure, n-o s\ mint\,

n-o s\ tr\deze interesurile na]ionale laBrucsel [i pe cele ieuropene la Butimanu [i os\ alerge corup]ia p`n\ `-i prinde din urm\.Perdan]ii trebe s\ se ab]in\ un pic.

Jur\m`ntul pe scurt: „Je sui lotr“.Am vrut cu to]i o Rom=nie Mare, c`t mai

mare [i mai rotund\, ca o pl\cint\ `nc\p\toarepentru fiecare. O avem. Iac\t-o: nou\ ca ge-nera]ie, veche ca anticipa]ie.

Deocamdat\ e var\. C\ldur\ mare. D-aiaaprob propunerea s\ d\m fiec\ruia dup\nevoie [i s\ cerem de la to]i dup\ putirin]\b\utura noastr\ tradi]ional\: berea Cavou –mai rece ca moartea.

B\ie-te, `nc\ un r`nd! Da’ rece, rece c`tcuprinde!

http://dorintudoran.wordpress.com

HISTORIETTES

A-i no[tri ca brazi-i,a-le voastre ca ta-]i-i

AgoraTIMPUL6

iunie-iulie 2009

,

ADRIAN NI}|

Este un fapt binecunoscut c\, dintre sim-]uri, v\zul [i auzul s`nt considerate de rang su-perior `n compara]ie cu mirosul, gustul [i sim-]ul tactil. C\ este a[a o demonstreaz\ `n ceamai mare m\sur\ artele, bazate cu preponde-ren]\ pe primele dou\ sim]uri. Practic, ulti-mele nu au un domeniu artistic propriu, de[i`n ultimele decenii se tot `ncearc\ acreditareaunor domenii care s\ joace rol de art\: parfu-meria, arta culinar\, arta vestimenta]iei etc.

O cald\ pledoarie pentru reabilitarea olfac-]iei este `ntreprins\ `n lucrarea Despre mires-me [i duhori. O interpretare fenomenologic\a olfac]iei, de M\d\lina Diaconu, ap\rut\ laHumanitas `n 2007. Lucrarea trece `n revist\numeroase date oferite de istoria culturii, an-tropologie, [tiin]ele naturii ori psihologie cuprivire la sim]ul olfactiv. Se arat\ de aseme-nea felul cum filosofii au desconsiderat acestsim], consider`ndu-l minor. Dac\ Socrate aso-ciaz\ parfumurile cu luxul [i depravarea,Platon are o atitudine oscilant\: pe de o parteapreciaz\ efectul lini[titor al mirosurilorpl\cute, chiar dac\ acest gen de delectare estemai pu]in divin dec`t delectarea produs\ deimagini [i sunete, pe de alt\ parte asociaz\ fu-miga]iile cu dorin]ele, cu serb\rile frivole [iexcentrice ale unui tiran. De[i depreciativ cuprivire la mirosuri, Aristotel are marele meritde a fi tratat temeinic acest sim] considerat deel cel mai slab dezvoltat dintre toate sim]urileomului. Cu o atitudine obiectiv\, [tiin]ific\am spune azi, el `mparte mirosurile `n [aseclase: `n]ep\tor, dulce, amar, acru, uleios [iputred. Tot el remarc\ pentru prima oar\ leg\-tura dintre olfac]ie [i gust [i diferen]iaz\ `ntrepl\cerea olfactiv\ cu caracter vital [i cea este-tic\: `n vreme ce mirosul de m`ncare ne placeat`ta vreme c`t dureaz\ nevoia de a m`nca, mi-

reasma florilor este `n sine agreabil\. PentruDescartes, culorile, mirosurile [i gusturile e-xist\ numai `n mintea noastr\. El se mul]u-me[te s\ preia teza antic\ cu privire la pozi]iamedian\ a olfac]iei `ntre sim]urile de contact,mai grosiere, [i sim]urile spirituale, mai fineale distan]ei (v\z [i auz). O `ncercare de rea-bilitare a mirosului `i apar]ine lui Condillaccare imagineaz\ un interesant experimentmental pentru a demonstra c\ toate cuno[tin-]ele noastre se formeaz\ pe baza senza]iilor.Astfel, este imaginat\ o statuie care dispunedoar de miros dar care, pornind de la acestunic sim], `[i formeaz\ treptat toate cuno[tin-]ele. Olfac]ia este aleas\ ca punct de plecare`ntruc`t, dintre toate sim]urile, aceasta pare s\contribuie cel mai pu]in la cuno[tin]ele spi-ritului omenesc.

Chiar [i Kant a considerat c\ nasul esteorganul de sim] cel mai ingrat [i probabil celmai dispensabil, dat fiind c\ nu merit\ s\-lcultiv\m [i cu at`t mai pu]in s\-l rafin\m, de-oarece exist\ mai multe obiecte ale dezgus-tului dec`t ale pl\cerii pe care o poate procura.Se pun astfel `n eviden]\ trei caracteristici alesim]ului olfactiv: el transmite doar o cunoa[-tere negativ\, `n sensul c\ ne avertizeaz\ cuprivire la pericole; aspectul subiectiv (pl\ceresau dezgust) este preponderent `n raport cucunoa[terea obiectiv\; subiectul olfactiv estevulnerabil [i astfel mai pu]in liber dec`t `ncazul celorlalte sim]uri. Singura excep]ie cuprivire la aprecierea mirosului este Nietzschecare, `n virtutea faptului c\ el `nsu[i avean\rile foarte mari, a pus acest sim] pe un locde frunte.

M\d\lina Diaconu arat\ cum sim]ul mi-rosului serve[te nu numai pentru orientareanoastr\ `n lume [i pentru comunicarea inter-uman\, dar [i, sau mai ales, pentru cunoa[te-rea de sine. Cum identitatea personal\ se ba-zeaz\ pe con[tiin]\ [i memorie (dup\ cumvedem la Locke, Hume, Leibniz etc.), esteevident c\ exist\ o important\ component\ ol-factiv\ a identit\]ii personale. A[a cum un in-divid are o identitate bine definit\ prin timpdatorit\ persisten]ei `n memorie a g`ndurilor,vorbelor ori faptelor sale, tot la fel exist\ oclar\ persisten]\ a amintirilor legate de miro-suri. Se poate chiar face un itinerariu olfactiv

al fiec\ruia din noi, `n virtutea c\ruia putemsus]ine c\ s`ntem persoana care s`ntem.

Aceast\ constituire olfactiv\ a subiectuluieste analizat\ plec`ndu-se de la urm\toareletrei principii: 1. Mirosul corporal individuali-zeaz\. 2. Mirosul pune bazele unei comunit\]i`nchise [i conservatoare. 3. Memoria olfactiv\constituie subiectul ca unitate temporal\ (p.76). ~n mod corespunz\tor, identitatea subiec-tului constituit\ pe baza mirosului este tripl\:trupeasc\, socio-cultural\ [i narativ-persona-l\. De[i noi nu ne putem mirosi propriul corp(datorit\ obi[nuin]ei), este evident c\ avem unmiros specific, individual. Cercet\ri recenteau ar\tat c\ femeia este aceea care `[i alegepartenerul (mai mult sau mai pu]in con[tient)dup\ miros, mai precis dup\ compatibilitateamirosului propriu cu al celuilalt, [i c\ din a-cest punct de vedere nu ne deosebim cu nimicde ceea ce se petrece `n lumea animal\. Pe dealt\ parte, ca fiin]e sociale, facem parte din-tr-o comunitate bine delimitat\ olfactiv. Amcrescut obi[nui]i cu anumite mirosuri, din fa-milie, de la [coal\, de la locul de munc\. Defiecare dat\ c`nd o persoan\ din afar\ a intrat`n comunitate a fost etichetat\ drept str\in\ [i,sau mai ales, pe baza mirosului. De regul\,ceilal]i, adic\ cei din afara grupului, s`nt ceicare miros ur`t, cei care put: ,,negroteii“ (dup\Kant) `n Europa [i Statele Unite, ]iganii `nRom=nia, turcii [i iugoslavii `n Austria, nem]ii`n Fran]a, sau evreii, cu prezumtivul lor mirosde usturoi. Dimpotriv\, `n Africa [i `n Japonia,albii s`nt cei care `]i mut\ nasul din loc cu mi-rosurile lor ur`te (p. 87). Dimensiunea cultu-ral\ a mirosului este de asemenea important\,mai ales pentru oamenii ultimelor decenii, `ncare produsele cosmetice au contribuit laschimbarea radical\ a felului cum mirosim.

De[i este adev\rat c\ mirosul este un sim]care ne apropie foarte mult de natur\ (femeile,copiii [i oamenii primitivi au acest sim] foartedezvoltat), `n ultimii ani se `ncearc\ elabora-rea unei estetici olfactive. Autoarea are `n ve-dere parfumeria, al c\rei statut estetic este dis-cutat `n leg\tur\ cu schi]a unei teorii estetice aolfac]iei. Se arat\ c\ parfumeria poate stimulacreativitatea autorului [i gustul receptorilor;valorile estice frumos [i ur`t pot fi `nlocuite `naceast\ estetic\ olfactiv\ prin cuplul catego-

rial atractiv-resping\tor, datorit\ structuriispa]iale generale a olfac]iei (harta [i cuplulcategorial plin-vid); apropierea a ceea ce estepl\cut de ceea ce este frumos [i bun, av`n-du-se `n vedere notele caracteristice ale par-fumurilor.

O anumit\ tensiune se simte `ns\ `ntre in-ten]iile declarate la `nceputul lucr\rii [i con-]inut. Avem `n vedere dou\ aspecte. ~n primulr`nd, autoarea declar\ c\ `[i propune ,,o inter-pretare fenomenologic\ a experien]ei olfacti-ve, a structurilor sale spa]iale [i a conceptua-liz\rii sale discursive“ (p. 8). Cu toate acestea,`n capitolul cu pricina (cap. 2) se precizeaz\ceea ce se face de fapt `n lucrare [i anume,,vom `ncerca s\ descriem (subl. n.) o experi-en]\ olfactiv\ tipic\ [i s\ decup\m momentele[i dimensiunile sale particulare din ansamblulexperien]elor concrete“ (p. 46). De[i este ade-v\rat c\ se discut\ despre o gam\ larg\ de su-biecte cu privire la miros (pl\cerea indus\ demiros; olfac]ie [i inspira]ie; spa]iul odorifer [istructurile sale esen]iale: harta [i cuplul cate-gorial plin-vid; dimensiunea temporal\ a mi-rosului (respectiv, trecutul); h\r]ile olfactive;limbajul mirosurilor; flerul etc.), toate acesteapot fi bune puncte de reper ale unei descrieria mirosului, dar, parc\, mai pu]in, ale uneifenomenologii a mirosului.

~n al doilea r`nd, este ambiguu statutul es-tetic al obiectului mirositor. Pe de o parte, au-toarea sus]ine c\ o estetic\ sistematic\ esteexclus\ de caracterul deschis al experien]eisim]urilor. A[a se face c\ lucrarea ,,propunecititorilor doar pietre de construc]ie pentruedificiul unei estetici olfactive ce r\m`ne ne-`ncheiat sau, dac\ vre]i, repere pe drumul uneig`ndiri ce nu [i-a propus s\ ating\ un ]el“ (p.7). Pe de alt\ parte, demonstra]ia din lucrare([i `n special din cap. 5) pare destul de solid\pentru a sus]ine necesitatea unei estetici ol-factive. Autoarea scrie chiar c\ a ,,justificatmirosul drept posibil obiect estetic“ (`ntr-ofraz\ destul de ambigu\, totu[i; vezi p. 195).

Trat`nd mirosul din mai multe perspective,foarte bine scris\ [i meticulos documentat\,Despre miresme [i duhori, de M\d\linaDiaconu, constituie o lucrare de pionierat `nspa]iul autohton [i una dintre pu]inele lucr\ride acest gen din cultura european\.

Nasuri [i nazuriPOLEMICI CORDIALE

www.timpul.ro

BOGDAN ULMU

C`nd confund\m lini[tea, cu t\cerea, `n-seamn\ c\ avem probleme de comunicare.Just! C`t de greu reu[esc s\ tac\ pe scen\,anumi]i actori! {i ce rar se ascult\ unul, pecel\lalt, `n anumite spectacole!

La `nceput m\ amuzau, acum m\ enervea-z\, comedienii care n-au r\bdare s\-[i terminepartenerul textul, [i-i taie cu replica lor!De-aici, dialoguri de involuntar absurd: „A[a

c\ `mprumut\-mi 100 de lei!“ – trebuie s\zic\ `n finalul micromonologului, un histrion.Dar colegul s-a plictisit s\-l asculte, de zeceminute, [i-i taie finalul. Totu[i, r\spunde me-canic „Nu dau bani cu `mprumut, din prin-cipiu!“.

Nu-i voi uita toat\ via]a pe Codrescu `nJocul ielelor (genial, `ntr-o scen\ `n care as-culta, dou\zeci de minute!) [i pe TudorelPopa `n Pre]ul – care t\cea... o pies\ `ntreag\!

Proba elocven]ei actorului – t\cerea sa...

¤

Un citat din Grigore Vieru m\ face s\ credc\ to]i creatorii s`nt ni[te privilegia]i, dinpunct de vedere al longevit\]ii: „S`nt alc\tuitdin mai mul]i oameni – este imposibil s\ mu-rim cu to]ii, `n aceea[i clip\!“. Corect!

Pentru mine, Birlic, Emil Botta, GeorgeConstantin, {tefan Iordache, Gina Patrichi,Ileana Berlogea, Ion Zamfirescu, Caragiu[. a. s`nt vii. Ca Beligan, Ion Cojar, ori Ion

Lucian. M\car unii din cei mul]i, care sead\postesc `n for(t)ul interior al unui artist...

¤

Citesc, periodic, despre de]inu]ii care s`ntactori, scriitori, pictori. E un subiect care pla-ce gazetarilor-g\ozari (cum i-a numit Pre[e-dintele ]\rii).

V\d c\ Alina Herescu, celebra criminal\,joac\ `ntr-o pies\ la Ia[i (la Penitenciar, nu laNa]ional!) [i a anun]at c\ va scrie una, nu pes-te mult\ vreme. Fan-Fan, „rechinul pu[c\rii-lor“, a publicat c`teva volume (de[i e analfa-bet!), unul din ele lansat cu tam-tam chiar deMircea Dinescu! C`nd eram profesor de acto-rie la Timi[oara, am avut un student cu numes`rbesc, care nu a terminat anul I, fiind ares-tat. ~n p`rnaie `ns\, un asistent al meu a lucratcu el un spectacol supra mediatizat, jucat [ipe scena Teatrului Nottara!

Recent, citesc `ntr-o revist\ literar\, c\poetul Valeriu Barbu, „aflat temporar `n de-

ten]ie la Penitenciarul Gala]i, este `ngrijoratde arlechinul din trupul s\u“! Ptiu!

S-ar putea deduce c\ e mai greu s\ nu fiiinfractor: e[ti lipsit de publicitate. {i nu e[ti`ngrijorat de arlechinul din trupul t\u...

¤

„E mult mai greu s\ ucizi o n\luc\, dec`tceva din realitate“ (Virginia Woolf). A[a e...

¤

Am citit volumul trei din JURNALUL luiV. Silvestru. Sub a[tept\ri!

Am impresia c\ este ...cenzurat! At`teasecven]e eclatante, tr\ite de marele teatrolog,lipsesc din jurnal. {i este tip\rit DUP| 1989!

Ciudat! C`te scene memorabile g\sim `njurnalele lui Sebastian, Acterian, PetruComarnescu, chiar odiosul Eugen Barbu, [itocmai jurnalul lui Silvestru s\ [ocheze prin...cumin]enie? Hm...

T\cere, longevitate,de]inu]i, n\luc\, Silvestru

FILE DINTR-UN JURNAL TEATRAL

7Cronici din tranzi]ie TIMPUL

iunie-iulie 2009

EDITORIAL

www.timpul.ro

ANDREEAGRINEA

La aproape un deceniu de la miracoluleditorial prilejuit de publicarea, de c\treChristina Zarifopol-Illias [i editura Polirom,a edi]iei epistolare care dezv\luia 93 de scri-sori eminesciene inedite adresate Veronic\iMicle, Dan C. Mih\ilescu lanseaz\ primulopuscul critic dedicat coresponden]ei „com-plete“ purtat\ de Mihai Eminescu [i interlo-cutorii s\i epistolari. Despre omul din scri-sori: Mihai Eminescu (editura Humanitas,2009) este o carte de talie mic\, scris\ `nstilul potopitor marca D.C.M., care ]inte[te,conform declara]iilor autorului, c\tre un pu-blic jun, `ns\ nu [i genuin. Dimpotriv\, tineriic\rora pare s\ li se adreseze criticul bucu-re[tean provin din categoria celor intoxica]ide cli[eele asociate, de-a lungul vremii, curenumele lui Eminescu [i vehiculate `ntr-omanier\ aproape agresiv\ de [coal\, de mass-media [i, mai grav, chiar de critica autorizat\.

Autorul se r\zboie[te, uneori direct, alt\-dat\ oblic, cu reac]iile provocate chiar de lan-sarea volumului epistolar din 2000. A[a seexplic\ [i faptul c\ prima jum\tate a c\r]ii reiacronica-serial publicat\ de Dan C. Mih\ilescu`n vara aceluia[i an, care `nregistreaz\ la cald`nt`mpin\rile epistolarului, at`t de c\tre me-dia c`t [i de c\tre critici. Cum se [tie, lu\rilede pozi]ie au oscilat abrupt `ntre entuziasm(„cel mai frumos roman de dragoste din lite-ratura rom=n\“) [i condamnarea cobor`riimarelui poet `n „tina umanului“. Surprinz\-tor `ns\ e faptul c\ dezbaterile de tipul„Eminescu – `ntre omul de geniu [i omul co-mun“, organizate `n mai toate mediile cultu-rale sau reprezent`nd ini]iative pe cont pro-priu, nu au reu[it, cu c`teva excep]ii, s\ pro-pun\ o receptare consistent\ a epistolarului

eminescian, corobor`nd datele acestor do-cumente cu cele ale operei [i oferind noi ipo-teze de lucru (dup\ exemplul metodei „para-biografiste“ folosit\ de Ilina Gregori `nstudiile ei).

Epistolarul eminescian, se pare, a r\masprea pu]in fructificat, fapt care `i ofer\ criti-cului prilejul de a se `ntreba retoric de undevine, totu[i, importan]a documentului. De[ilansat\ atunci, `n anul 2000, interoga]ia sedovede[te `nc\ actual\, cu toate c\ volumul ar\mas pe masa de lucru a eminescologilor:„~n ultimele s\pt\m`ni, de c`nd cutreier ame-]it prin aceast\ carte debord`nd de via]\, entu-ziasme [i triste]i, de-o fatalitate sor\ cu noro-cul [i moartea, m-am tot `ntrebat de undeprovine `n principal [ocul ei. [...] ~n fond,cartea nu spune nimic nou la modul zgudui-tor. [...] Este literalmente tulbur\toare dar, laurma urmei, nu afli nimic de natur\ s\ confi-gureze un alt Eminescu, s\ sminteasc\ defi-nitiv lucrurile, s\ r\stoarne rela]iile eroticesau politice. Nu ni se reveleaz\ cine [tie cesecrete arz\toare, vreo Veronic\ lesbian\,vreun Mihai impotent, vreun avort, vreunEminescu agent secret al Vienei [.a.m.d.“.

Dincolo de registrul stilistic mozaicat,care aduce laolalt\ epitete provocatoare, detabloid, formul\ri-pasti[\ ale discursului liriceminescian [i retorica t\ioas\ specific\ luiDan C. Mih\ilescu, observa]iile criticului a-par `ntru totul justificate. R\spunsurile pecare le schi]eaz\ `ns\ acesta `n cele mai pu]inde 200 de pagini ale c\r]ii nu r\stoarn\, niciele, nimic din vulgata critic\ ]esut\ pe mar-ginea epistolarului. Implica]iile esen]iale aleacestor documente inedite se cunosc.Eminescu se transform\, din poetul agasat deobliga]ia de a `ntre]ine coresponden]\ (fie ea[i de dragoste), care r\spunde ursuz farmece-lor stilistice ale Veronic\i, ̀ ntr-un amant-poet,foarte „eminescian“ `n scrisorile sale ([i, pealocuri, u[or caragialian, a[a cum cu satis-fac]ie subliniaz\ Dan C. Mih\ilescu, `n`ncercarea de a scoate din sfera mahalaleific]ionale dialogul amoros de tipul Veta-Ric\Venturiano). Apoi, scrisorile inedite reu[escs\ reabiliteze [i chiar s\ `nal]e imaginea v\-duvei Micle, compromis\ aproape iremedia-

bil de portretul tenden]ios `n care o imortali-zeaz\ G. C\linescu. Epistolarul uzeaz\ destrategiile seduc]iei, fiecare dintre cei doi in-terlocutori `ncerc`nd s\ se livreze pe sine`ntr-un mod nu doar autentic, ci [i atent cum-p\nit stilistic. ~n epistole, Eminescu o curtea-z\ permanent pe Veronica [i viceversa, dialo-gul la distan]\, cu toate modula]iile lui ce trecde la exaltare la nefericirea neagr\, reprezen-t`nd un mijloc de sudare a cuplului.

Pe de alt\ parte, epistolarul scos la lumin\de Christina Zarifopol-Illias a furnizat dateimportante despre biografia lui Eminescu.Notabil\ este inten]ia acestuia, `n jurul anului1882, de a renun]a definitiv la poezie pentrua se dedica prozei. Ulterior, poetul se arat\exaltat de proiectul Luceaf\rului, cel pu]in `ninten]ie un poem de dragoste, dar nu lipsescnici accentele de renegare a propriei poeziide tinere]e, pe care Eminescu nu o dorea,atunci, inclus\ `n volumul proiectat deMaiorescu. Confidenta acestor proiecte lite-rare este, de fiecare dat\, Veronica, faptulreprezent`nd o dovad\ `n plus a dragostei [i,mai ales, a stimei pe care poetul a continuats\ i-o poarte.

Cartea lui Dan C. Mih\ilescu nu are `ns\`n aten]ie toate aceste chestiuni. Criticul, `m-br\cat `n straie de gazetar, intervine numaiacolo unde subiectul `l atrage, fiind interesatmai ales de izbucnirile umanului `n paginilescrisorilor. ~n aceast\ direc]ie merge paralela,destul de conving\tor sus]inut\ prin citatedecupate din context, uneori mali]ios, `ntreunele fraze ale amorului Emin-Veronica [iretorica personajelor de comedie caragialia-n\: „{i iar\[i Eminescu-n Chiriac, iunie1882: «`mi era at`t de greu de-a m\ desp\r]ide acele dulci r\m\[i]e ale fericirii [i neferici-rii mele, de r\m\[i]ele singurului sentimentadev\rat pe care l-am avut `n via]\. Dac\ pre-tinzi `n mod absolut ca s\-]i trimit cele dinurm\ scrisori `napoi, [i le voi trimite, c\ci e[ti`n drept a mi le cere...» etc. N-ar urma dec`t:«Vezi dumneata [panga asta?»“. Analiza sti-lului epistolar al poetului continu\ cu investi-garea felului `n care se plia expeditorulEminescu pe specificul destinatarilor s\i, lu-cru deloc de mirare `ntr-o epoc\ `n care h`rtia

scris\ reprezenta un canal de comunicare pri-vilegiat, folosit `n toate contextele vie]ii pu-blice [i private. Cel pu]in la fel de interesant\ar fi fost, aici, analiza formulelor discursive„marca Eminescu“, prin care poetul r\m`neeminescian [i atunci c`nd vorbe[te despre„po]o]oni“ dantela]i, [i atunci c`nd `ncearc\s\ stoarc\ bani de la c\minarul din Ipote[ti, [iatunci c`nd explic\ parodic legile lui Kantministrului ce-l trage la r\spundere pentruneefectuarea inspec]iilor [colare cuvenite.

Sim]indu-se solidar cu poetul `n cultulpentru genul epistolar, sub toate formelesale, Dan C. Mih\ilescu g\se[te prilejul s\vorbeasc\ [i despre sine, despre propria co-responden]\ literar\ cu Tania Radu ori desprepreferin]ele [i hachi]ele sale de lectur\, trans-form`nd eseul despre „omul din scrisori“`ntr-o lung\ epistol\ pentru cititor, ce parescris\, parafraz`nd chiar vorbele criticului,c`nd la masa de lucru, c`nd pe col]ul scrinu-lui, c`nd `n budoar, c`nd `n hamac, `ntr-o po-ian\ `nsorit\. Rezult\ de aici o carte vie, carenu-[i falsific\ obiectul de studiu dec`t `n m\-sura (permis\, av`nd `n vedere tipul de eseupracticat aici de D.C.M.) `n care `i d\ colo-ratura propriei subiectivit\]i.

{i, totu[i, epistolarul eminescian nu [i-aepuizat poten]ialul. Volumul de scrisori re-prezint\ un util instrument de lucru pentrucritici, insuficient exploatat, cel pu]in p`n\acum. Ajuns `n m`inile unui C\linescu, depild\, documentele ar fi prilejuit probabilapari]ia unei noi „vie]i“ (secrete) a lui MihaiEminescu. ~n schimb, scrisorile au fost folo-site mai degrab\ ca documente de completa-re sau ca pretext pentru excursuri critice din-tre cele mai diverse. Cartea lui Dan C.Mih\ilescu nu reprezint\, din acest punct devedere, o excep]ie. „Omul din scrisori“ esteportretizat cu `ndem`nare stilistic\, dar `i lip-se[te imaginea nou\ [i unitar\ pe care o a[-tept\m din partea unui studiu biografic asu-pra marelui poet rom=n. Cel pu]in deocam-dat\, portretul „obiectiv“, al unui Eminescu„a[a cum a fost“ r\m`ne, `nc\, o provocare,dar epistolarul reprezint\ un foarte bun punctde pornire c\tre o teorie a personalit\]ii emi-nesciene.

Poetul `n haine de cas\

GABRIELA GAVRIL

(continuare din pagina 1)

~nclina]ia c\tre monumentalitate a polonezilor, trebuie s\v\ m\rturisesc, `mi creeaz\ mari probleme. ~n vreme ce ro-m=nii caut\, prin c`t mai multe articole, interviuri [i foile-toane, prin dezbateri aprinse, `ntinse pe decenii, prin coloc-vii [i reuniuni, s\ afle care e rostul istoriei literare, dac\ maipoate avea aceasta vreun viitor, preg\tind astfel temeinicterenul pentru `ntreprinderi culturale esen]iale, tras`nddirec]ii de urmat pentru genera]iile urm\toare, le[ii par lipsi]ide nelini[ti [i `ndoieli. Cum observa Cyprian Kamil Norwid,mediteaz\ prea pu]in [i prea repede trec la fapte. {i, uite-a[a,au ajuns la al nou\lea volum al Istoriei literaturii poloneze –fiecare de vreo 600 de pagini, o adev\rat\ monstruozitate,

nu? {i mai au `n preg\tire cel pu]in trei. Dac\ mai pun lasocoteal\ cele vreo cincisprezece manuale de limba polon\pentru str\ini, pentru toate nivelele, Dic]ionarul universal allimbii polone, Marele dic]ionar ortografic, cele de sinoni-me, antonime, vulgarisme din seria PWN, `ndreptarul depolon\, Polszczyzna na co dzien (de mai bine de 800 depagini), cele patru volume (tot `n jur de 600 de paginifiecare) din Istoria Poloniei, semnate de speciali[tii de laUniversitatea Jagiellon\, c\r]ile de istorie a ideilor ale luiAndrzej Walicki (Zarys mysli rosyjskiej bate spre mia depagini), tomurile despre intelighen]ia polonez\ coordonatede Jerzy Jedlicki, cele de studii culturale... m\ cuprinde dis-perarea. Cum voi transporta, oare, toate aceste c\r]i?

***

E trei diminea]a, peste c`teva ore am avionul spre Bucure[ti[i `nc\ nu am reu[it s\ fac bagajele. Abia acum `mi dau seamac\ „adamismul rom=nesc“ a fost pe nedrept criticat deinsomniacul Emil Cioran [i, pe urmele sale, de mul]i al]iincon[tien]i. Abia acum `n]eleg ra]iunea profund umanitar\ apre]urilor prohibitive practicate adesea de editurile rom=ne[ti...

1 ~n mai pu]in de zece minute, pl\tind doar cinci zlo]i, am primit permisul– cu fotografie f\cut\ pe loc – pentru Biblioteca Jagiellon\, care-mi d\ dreptul

de-a consulta ce doresc, inclusiv fondul de carte rar\. A fost de ajuns s\ ar\tlegitima]ia de cadru didactic, nu mi-a cerut nimeni pa[aportul, nu m-a`ntrebat nimeni dac\ am domiciliu stabil sau permis de [edere `n Polonia,dac\ anul viitor mai am contract de munc\ aici, nu s-a impacientat nimenic-a[ putea disp\rea cu tot cu c\r]i etc.

Bagaje, valize, bagaje…... [i diferen]e culturale

Cronici din tranzi]ieTIMPUL8

iunie-iulie 2009

LOREDANA

OP|RIUC

Sindromul de panic\ `n Ora[ul Luminilor deMatei Vi[niec, roman ap\rut la Editura Polirom`n 2009, cu un titlu spectaculos, specific autoru-lui, este pandantul anteriorului Cafeneaua Pas-Parol, `n care tema major\ a universului fictivera tot panica (una istoric\ `n primul r`nd), doarspa]iul derul\rii evenimentelor fiind unul diferit.Cele dou\ lumi descrise de prozator au `n co-mun starea de halucina]ie pe care o imprim\ lo-cuitorilor geografia natal\, respectiv adoptiv\,alunecarea imprevizibil\ dinspre formele multi-ple ale realului spre cele ira]ionale ale imagina-rului. Ultimul titlu ascunde nostalgia `ntoarceriiacas\, exprimat\ cu discre]ia parabolei [i reg\-sit\ direct `n ultimul capitol care descrie ora[ulR\d\u]i, cu cimitirul s\u t\iat de o cale ferat\.

Chipul luminos al textului este cel al priete-nului din copil\rie [i adolescen]\, cu nume cara-gialian, Gogu (`n egal\ m\sur\ un posibil alter-ego [i „o oglind\ pe dos“ a destinului naratoru-lui), al c\rui modus vivendi este denumit `n ter-meni medicali „sindromul Gogu Boltanski“:dezinteresul fa]\ de afirmarea propriei valori,ignorarea total\ a scenei sociale, cu ierarhiile eipre(ten)]ioase, bucuria lucrurilor m\runte, cul-tura ca zid interior [i nu ca marf\ de expus ̀ n fa]acelorlal]i. ~n esen]\, el este marea personalitatecare prefer\ s\ r\m`n\ anonim\ [i s\-[i tr\iasc\via]a la modul estetic, chiar dac\ afl\m despre elc\ scrie c`te un roman pe an, c\ este specialist `nfenomenul numit „faptul divers cu etaj metafi-zic“, c\ studiaz\ cu nesa]. ~n plus, este mareamator de [ah, de jocuri f\r\ miz\ exterioar\, lafel ca prietenii din Bucure[ti pe care-i va desco-peri ulterior [i al\turi de care va tr\i acela[i tip debucurie gratuit\.

Axioma realit\]ii ca punct de plecare pentruopera artistic\ este demonstrat\ cu prisosin]\ deaceast\ scriere `nc\ de la primele pagini, astfel`nc`t naratorul are acela[i nume cu autorul, unpoem din tinere]e poart\ suplimentar sensurilenara]iunii, succesul din lumea literelor francezeeste reperabil `n realitatea propriu-zis\, doar c\nu asemenea aspecte conteaz\ – sau conteaz\prea pu]in – c`t felul `n care datele concrete seproiecteaz\ `n imaginar. Tinere]ea scriitorului,cu experien]a navetei, cu aventura ob]inerii vi-zei, cu teama `ntoarcerii din drum [i sentimentulirealit\]ii atunci c`nd ajunge pe „t\r`mul f\g\-duin]ei“ ori co[marurile imigrantului fac toateparte din inventarul existen]ial la care se adaug\un reu[it fantastic livresc ce proiecteaz\ textuldincolo de conven]iile str`mte ale romanului ex-perien]ei.

Utopia fiec\rui scriitor – ca opera lui s\ r\s-toarne ordinea gre[it\ a lumii – este exemplifi-cat\ prin destinul poemului Corabia, `ntr-unmod autoironic, desigur. Biografia idealizat\este extensia fireasc\ a unei astfel de utopii: na-ratorul pleac\ la Bucure[ti cu inten]ia de a de-veni „cel mai mare scriitor rom=n“, se imagi-neaz\ adulat de marii scriitori [i teoreticieni ailiteraturii, a[teptat `n Gara de Est din Paris deEliade, Cioran [i Ionesco, cititoarele frumoase ise d\ruiesc f\r\ preget, Mitterand devine pre[e-dinte pentru c\ a avut ideea genial\ de a citipoemul cu pricina `ntr-un duel televizat cu riva-lul politic. Rezult\, astfel, o autofic]iune aparentnarcisist\ legat\ de condi]ia de scriitor [i de rolulartei, „aparent“ pentru c\ tocmai despre eroareagrandorii vorbe[te `n esen]\ textul, autentifi-c`nd-o cu persoana `nt`i.

Vindecarea de nevoia de glorie este echiva-lent\ cu nimicirea iluziilor, iar naratorul nostruare nevoie de terapie `n acest sens. Capitoluldespre megalomania scriitorilor [i despre mega-lomania special\ a scriitorilor est-europeni cu-prinde o analiz\ ironic\ a unei categorii socialece se consider\, prin tradi]ie, aleas\, dar care,

printr-o multiplicare f\r\ precedent, s-a `ndep\r-tat fatal de modelul clasic ([i mitic) al artistului.Scriitorii rata]i care alc\tuiesc popula]ia acestuiroman ajung „vindeca]i de orgolii [i de dorin]ade mai transmite ceva lumii“, tr\ind `n spa]iulgreu definibil dintre via]\ [i c\r]i, romanul rei-ter`nd ̀ n manier\ postmodern\ problema eternu-lui raport `ntre realitate [i art\.

Domnul Cambreleng este apostolul unei lite-raturi f\r\ autori declara]i („~n ziua c`nd c\r]ilevor ap\rea f\r\ numele autorilor, umanitatea vafi f\cut un mare pas `nainte, fiin]a uman\ va fi`nv\]at s\ renun]e la orgoliile ei“), iar cuvintelepuse `n comun, „singura form\ de colectivism,de comunism care func]ioneaz\“, reprezint\ ma-rele lui proiect literar, realizabil la un momentdat. ~n plus, este [i salvatorul arti[tilor „de unic\folosin]\“ ori al autorilor „de c\r]i moarte“, ig-nora]i de covoarele ro[ii oficiale. C\r]ile se afl\`n agonie `ntr-o lume care se confrunt\ cu infla-]ia de literatur\, de vreme ce, dup\ spusele lui,„nimeni nu mai cite[te, toat\ lumea scrie...“,pentru ca apoi s\ descrie propor]iile acestui„totalitarism“: „Cine [i-a imaginat vreodat\ c\alfabetizarea obligatorie [i general\ va avea a-cest efect pervers, [i anume c\ `ntr-o bun\ zi fie-care fiin]\ alfabetizat\ va `ncerca s\ scrie c\r]i?Scrierea unei c\r]i fiind de fapt o `ncercare dis-perat\ de am`nare a mor]ii, de p\c\lire a ei...“.

Abandonate `n libr\rii, c\r]ile reprezint\ „per-sonajul colectiv“ al romanului, fantezia de tipul„c\r]ile au suflet“ dezvolt`ndu-se narativ. Totdomnul Cambreleng este un neobosit poetician,care face risip\ de experien]a sa cu d\ruire demaestru, pled`nd pentru un nou limbaj artistic,pentru o r\sturnare a conven]iilor care sufoc\ lit-eratura [i o transform\ `n produs de serie.

„Jurnalul unei pisici“ este, astfel, un exemplude perspectiv\ inedit\ asupra unor fapte pe carepersonajele umane le percep cu totul diferit.„Jurnalul erotic al domi[oarei Faviola“, v`nz\-toare `ntr-o libr\rie, cuprinde reflec]ii fantezistedespre natura sexual\ a cuvintelor, pe care lestudiaz\ cu pasiune maniacal\: „Cel mai mareproxenet din lumea cuvintelor este cuv`ntultimp. Cu aerul s\u fragil [i nehot\r`t, cuv`ntultimp dispune la picioarele sale de un imperiu deamante [i de aman]i“.

Oamenii devin personaje ([i se `ntreab\ unulpe cel\lalt: „S`nte]i autor sau personaj?“ pentrua primi r\spunsuri de tipul: „Poate c\ am devenitpersonaj, nu [tiu ce s\ cred“) `n momentul `ncare existen]a lor bine determinat\ se r\stoarn\,av`nd loc rupturi `n ordinea lumii [tiute, `n ceamai cunoscut\ tradi]ie a fantasticului. Opera per-fect\ pe care o viseaz\ personajele-scriitori, [imai ales editorul, va fi cea alc\tuit\ din limbajulfunc]ional, ne`nc\rcat expresiv (cel pu]in, nu cu

inten]ie), autorul „prelev`nd cuvintele“ din totce-i ofer\ lumea `nconjur\toare, uria[a aglutina-re ajung`nd s\ fie intitulat\ „Povestea cuvintelorvii“ (desigur c\ necitit\ [i ne`n]eleas\ de nimeni`n afar\ de entuziastul propov\duitor al noii or-dini literare). Realitatea care poate deveni texteste deja un [ablon al prozei postmoderne, notainedit\ `n contextul de fa]\ fiind dat\ de rezervasceptic\ a naratorului fa]\ de suprema]ia cuvin-telor.

Parisul ca „cimitir pentru arti[tii lumii“ estelocul de `nt`lnire al rata]ilor (desigur c\ o cora-bie `n deriv\, la fel ca `n poem), a[adar de „tota-litarism“ sufer\ nu doar lumea din estul Europeip\r\sit\ odinioar\, ci [i lumea arti[tilor liberi [i aciviliza]iei superioare, doar c\ nimice[te fiin]auman\ prin excesul de pre]iozitate [i nu prin`ngr\direa libert\]ilor imediate.

Cele mai fascinante pagini (dincolo de mos-trele de textualism, [i previzibil, [i steril de la unanumit punct) r\m`n cele despre fantomele scrii-torilor [i arti[tilor de alt\dat\, pe care naratorul [ipseudoeditorul s\u `i `nt`lnesc pe str\zile [i `ncafenelele Parisului. Trecutul [i prezentul devinun singur timp, al imaginarului neconstr`ns dedurat\, a[a c\ nu surprind exclama]iile domnuluiCambreleng de tipul: „Hai s\ ne vedem ast\zi cuGide…“ sau: „Uita]i-l pe Cioran…“, umbre vii`ntr-un ora[ decadent, aflat, cum altfel, la sf`r[i-tul istoriei [i al literaturii. Desigur, cafeneleledevin centre ale universului, spa]iile magicecare coaguleaz\ istoriile marilor idei artistice.

Capitolul despre `nmorm`ntarea c`ineluiMadox, victim\ a „dependen]ei de informa]iainutil\“ (de fapt, capitol despre eliminarea unuipersonaj: „micul sicriu cu r\m\[i]ele literare alelui Madox“) este un alt prilej de `nt`lnire cufascinantele personalit\]i artistice, care `l conso-leaz\ pe autor, l\ud`ndu-i reu[ita `n construc]iapersonajului. Memorabil\ este secven]a salv\rii„sufletelor schingiuite“ de la Salonul Interna]io-nal al C\r]ii, adic\ salvarea scriitorilor plasa]ifor]at la mese de edituri pentru a oferi autografe,dar `n fa]a c\rora nu se opre[te nimeni. Cu des-tul\ ironie, naratorul `nf\]i[eaz\ portretul demnde mil\ al scriitorului devenit „om de prisos“.

Reu[ite s`nt [i paragrafele satirice despreumanitatea care frecventa restaurantul UniuniiScriitorilor de la Bucure[ti sau despre cultura camod\ ve[nic\ a Parisului, presupun`nd recep]iipompoase [i rela]ii favorizante, demonstr`ndobositoarea [i permanenta obsesie a diferen]elordintre Occident [i Orient. Se perind\ mai multepersonaje, cele mai multe scriitori rata]i sauuita]i, imigran]i, inadapta]i, marginali careformeaz\ o comunitate ciudat\ `n jurul utopicu-lui editor. Destinul fiec\rui personaj constituiemiezul unei proze de sine st\t\toare.

Cartea nu intr\ dec`t grosso modo `n con-ven]iile romanescului („atipic poate pentru acestgen literar“, va recunoa[te `nsu[i naratorul `n in-terven]iile sale metatextuale), `n primul r`ndpentru c\-i lipse[te coeren]a lumii romane[ti. ~negal\ m\sur\, este un puzzle de nara]iuni, unelerealiste, altele parabolice sau eseistice, despremodul de a fi `n lume al scriitorilor (diver[i ca`ntreaga umanitate). Parabola cuvintelor care auvia]\ proprie, se revolt\ ie[ind din c\r]i sau sufe-r\ de o sexualitate aberant\ este oarecum naiv\(„Cuv`ntul `ntotdeauna `ntre]ine rela]ii subtile,de `nfiorare metafizic\ [i deflorare continu\ cucuv`ntul niciodat\…“). De asemenea, exist\ fra-ze sau fragmente sabotate de un tezism ieftin(„De ce scriu oamenii cu at`ta `nd`rjire, `n loc s\tr\iasc\?“) [i, pe o direc]ie destul de valorificat\,nu mai impresioneaz\ ast\zi g\selni]ele textua-liste (personajele secundare care solicit\ statutulde personaje principale sau cele episodice careajung s\-[i manipuleze erotic autorul pentru a leacorda un rol mai important `n spa]iul fictiv).

~n esen]\, ultima scriere a lui Vi[niec este oconfesiune mascat\ despre singur\tate [i comu-nicarea mistificat\ („~mi dau seama c\ lucrurileesen]iale nu pot fi spuse dec`t necunoscu]ilor“),despre impasul `n care poate ajunge con[tiin]aunui scriitor care nu-[i mai crediteaz\ cuvinteledar, paradoxal, nu-[i poate exprima altfel nepu-tin]a. O medita]ie a naratorului merit\ amintit\`n acest sens: „Limbajul este, p`n\ la urm\, mo-dul `n care ne `mbr\c\m pentru a fi vizibili uniifa]\ de al]ii. Cine tace r\m`ne ve[nic invizibil“.

Frontiera `ntre via]\ [i c\r]i

www.timpul.ro

9Semnal TIMPUL

iunie-iulie 2009

~nfiin]area unei Association Roumaine desDépartements Universitaires Francophones(ARDUF) nu putea fi dec`t o `ntreprinderedintre cele mai salutare `n sfera studiilorfrancofone [i multiculturale de la noi: pornit`n 2007, la propunerea Catedrei de Limba [iLiteratura Francez\ a Universit\]ii „Al. I.Cuza“ din Ia[i, proiectul de constituire a fostde `ndat\ `mbr\]i[at de c\tre celelalte catedresimilare ale universit\]ilor din ]ar\, astfel`nc`t, `n 2008, acest organism a c\p\tat recu-noa[tere juridic\, sigla ARDUF figur`nd, deatunci `ncoace, pe afi[ele a numeroase [i im-portante manifest\ri francofone. Iat\ c\, lanici un an de la data sa oficial\ de na[tere,Asocia]ia scoate acum de sub tipar, sub aus-piciile Editurii Junimea din Ia[i, un prim [isubstan]ial num\r al publica]iei sale anuale,intitulate Revue Roumaine d’Etudes Fran-cophones.

Preambulul la acest num\r, semnat depre[edinta Asocia]iei [i principala ini]iatoarea proiectului, doamna profesor dr. MarinaMure[anu Ionescu, define[te cu precizie rolulpe care, cu deplin\ justificare, nou creata or-ganiza]ie inten]ioneaz\ s\-l joace: „L’Asso-ciation Roumaine des Départements Univer-sitaires Francophones se propose d’être unfacteur de cohérence dans le champ des étu-des françaises et francophones en Roumaniemais de façon naturelle, articulée au contexteeuropéen et mondial. […] L’évidence quinous guide est que la communauté universi-taire – francophone dans notre cas – est, etdoit être, une présence décisive, elle doit êtrereconnue comme une autorité scientifique etd’opinion, dans une société en plein mouve-ment comme la nôtre, où les identités sont àredéfinir“.

Nu e deloc de mirare c\, `n acest context,tematica propus\ de primul num\r este aceeadespre „identité et multiculturalisme“. Dup\cum `naltul caracter [tiin]ific al publica]ieipoate fi cu u[urin]\ dedus numai din parcurg-erea listei comitetului [tiin]ific, ce reune[tenume prestigioase de speciali[ti `n domeniudin ]ar\ [i str\in\tate: nu mai pu]in de [apteprofesori universitari [i cercet\tori din Fran]a(Charles Bonn, Patrice Brasseur, FrancisClaudon, Jean-Pierre Longre, Catherine Mayaux,Alain Montandon, Michel Beniamino), la carese adaug\ patru reprezentan]i ai cercet\rii

universitare din diverse col]uri ale lumiifrancofone: Samir Marzouki de laUniversitatea din Manouba – Tunisia,Liliane Ramarosoa, de la Universitatea dinAntananarivo – Madagascar, Heinriche Stieler,de la Universitatea din Viena, Austria, [iDanielle Forget, de la Universitatea dinOttawa, Canada. Lista, deja impresionant\,este `ntregit\ de o numeroas\ [i la fel de com-petent\ echip\ rom=neasc\, din care, al\turide profesorii Marina Mure[anu Ionescu,Iulian Popescu, Simona Modreanu [i deCristina Petra[, de la Universitatea ie[ean\,mai fac parte : Ioan P`nzaru, Dolores Toma,Dan Dobre, Anca Cos\ceanu [i AlexandraCuni]\ de la Universitatea din Bucure[ti,Irina Mavrodin, de la Universitatea dinCraiova, Elena Br`ndu[a Steiciuc, de laUniversitatea „{tefan cel Mare“ din Suceava,Mircea Ardelean, de la Universitatea „LucianBlaga“ din Sibiu [i Virginia Veja Lucatelli,de la Universitatea „Dun\rea de Jos“, Gala]i.A vaste entreprise, grande équipe; ad\ug`n-du-i [i pe colaboratorii acestui num\r care nufac parte din echipa redac]ional\ men]ionat\(lista lor r\m`ne, de altfel, deschis\), cititorulinteresat poate limpede constata amploareaactual\ a studiilor franceze [i francofone uni-versitare de la noi.

Num\rul abia ie[it de sub tipar este struc-turat `n trei mari volet-uri principale: litera-tur\, lingvistic\ [i didactic\. Prima sec]iunecuprinde un num\r de opt studii a c\ror di-versitate de subiecte [i de modalit\]i de abor-dare dau m\sura complexit\]ii [i farmeculuiteritoriului explorat. Michel Beniamino, dela Universitatea din Limoges, Fran]a, tratea-z\, interogativ, despre conceptul metaforicde „literaturi emergente“, `n cadrul, esen]ial-mente, al culturilor „post-coloniale“. TeodorSaulea, de la Universitatea din Bucure[ti, seopre[te asupra chestiunii de „identité de ren-contre“, studiind cazul exemplar al luiLéopold Sédar-Senghor, `n vreme ce FrancisClaudon, de la Université Paris 12-Val deMarne pune cu sagacitate `n valoare carac-teristicile europene ale Tragediei RegeluiChristophe, a lui Aimé Césaire. Problemaidentitar\ revine cu tratarea unei alte figurimarcante a spa]iului francofon prin studiulbine documentat [i condus al LilianeiFo[al\u: „Quête identitaire: ouverture cul-

turelle dans la francophonie contemporaine:Patrick Chamoiseau“, `n vreme ce Denisa-Adriana Oprea, de la SNSPA, Cluj-Napoca,dezbate problematica subiectului nomad,analiz`nd cu fine]e Baroque d’aube al cana-diencei Nicole Brossard. Scriitorii rom=ni deexpresie francez\ nu aveau cum s\ lipseasc\:weltanshauung-ul lui Panait Istrati, reflectat`n opera sa, este cu empatie evocat `n studiul„La solitude du narrateur“ de c\tre profe-sorul vienez Heinrich Stieler, romanist demarc\, specialist [i editor `n german\ aloperei istratiene. Din perspectiva traducto-logic\ [i a „circula]iei capitalului cultural“,Elena Petrea, de la Universitatea Agronomi-c\ Ia[i, aduce `n discu]ie cazul particular altraducerilor `n rom=ne[te a Mizerabililor luiHugo, `n timp ce Mugura[ Constantinescu,de la Universitatea din Suceava, trateaz\ cumult\ aplica]ie despre problematica iden-tit\]ii culturale `n cazul traducerii literaturiipentru tineret.

Sec]iunea literar\ este `ncheiat\ prin dou\remarcabile studii dedicate bicentenarului, `n2008, al na[terii lui Gérard de Nerval: unul,sub semn\tura Marinei Mure[anu Ionescu,despre teatralitate [i discurs la Eminescu [iNerval, cel\lalt, apar]in`nd lui HisashiMizuno, de la Universitatea Kwansei Gakuindin Japonia, despre „reforma poeziei mod-erne sau scenele muzicale din Sylvie“.

Partea de lingvistic\ este reprezentat\ printrei studii: primul, datorat Mariei-CristinaObae, referitor la identitate [i discurs lingvis-tic, care analizeaz\ din perspectiva aleas\categoria gramatical\ a persoanei; cel, maide detaliu, al Mirelei-Cristina Pop, despre„la lecture énonciative de bien dans la struc-ture il y a bien“ [i, `n fine, acela apar]in`ndAlinei Ganea [i Adelei Dr\gan, care se opre[-te asupra chestiunii emo]iei negative ca vehi-col al opiniei `n mass-media, lu`nd drept stu-diu de caz stilul (foarte bine ales `n context,c\ci unul, cum se [tie, de o indeniabil\ expre-sivitate inchizitorial\) apar]in`nd jurnalistu-lui autohton Cristian Tudor Popescu.

Sec]iunea a treia, de didactic\, aduce mai`nt`i `n discu]ie, prin studiul lui PatriceBrasseur, profesor de [tiin]ele limbajului laUniversitatea din Avignon, „les stéréotypesd’une population étudiante concernant leCanada“, pentru ca apoi, prin articolulAngelei V`lcu, de la Universitatea din Gala]i,

s\ se ocupe de procesul `nv\]\rii limbilorstr\ine prin (inconturnabilul, de altminteri)exerci]iul al traducerii, iar, la final, ofer\, subsemn\tura lui Dan Dobre, de la Universitateabucure[tean\ [i responsabil pentru Rom=niaal Proiectului european Signes & Sens – Lire– une recherche active du sens, o prezentarea acestui important program.

Cum cele trei sec]iuni ale num\rului s`ntcompletate de o foarte interesant\ convorbirea Br`ndu[ei Elena Steiciuc cu profesoaraLiliane Ramarosoa, director regional, pentruEuropa central\ [i oriental\, al Agence Uni-versitaire de la Francofonie (AUF), [i, deasemenea, de o sec]iune de „comptes ren-dus“ care radiografiaz\ cele mai noi [i im-portante apari]ii editoriale din domeniu, sepoate afirma c\ primul num\r al Revue Rou-maine d’Etudes Francophones ofer\ prin `n-tregul s\u cuprins [i prin subiectele abordateo imagine vie, pe c`t de complex\ [i nuan]at\,pe at`t de precis\, a cercet\rii din sfera fran-cofoniei, recomand`nd publica]ia ca pe unade talie interna]ional\.

R. I. Petrescu

Revue Roumaine d’EtudesFrancophones, No. 1/2009

www.timpul.ro

LIVIU FRANGA

Ziua e pe sf`r[ite. R\coarea cheam\ seara.Spre Cot\, claxoanele se r\resc `n peisajul na-tural. Ap\rute pe ecrane la `nceput sporadic,apoi t\ind ad`nc tuneluri [i f`[ii penetrante `n`ntunericul cobor`t de pe munte, luminile fa-rurilor indic\ `n birourile celor de la Rutier\intrarea cert\ `n faza nocturn\, cu un grad dejasporit de dificultate, a activit\]ii dirij\rii trafi-cului din fa]a pupitrelor monitoarelor.

Se uitaser\ la ma[inile care tot timpulurcau [i coborau pe [osea cu viteze inegale,

de undeva de pe marginea parapetului dincoasta p\durii. De cum ie[iser\ de submantaua umbrei ei r\coroase, nici o ma[in\nu trecuse `n sus, `n jos, f\r\ s\ opreasc\l`ng\ acostamentul din coasta p\durii. Learuncau la am`ndoi toate felurile de bun\-t\]i [i `i a[teptau s\ vin\ la ele, s\ le `nha]e,s\ se `nfrupte. Ea se mi[ca mai greu, [edeacu botul sprijinit\ de barele de protec]ie aleparapetului, nu se urnea de acolo nici c`ndera fotografiat\ de c`te unul ie[it din ma[in\p`n\ la marginea acostamentului, rar mes-teca un covrig aruncat de \la mic, care sed\dea `n v`nt dup\ mere. ~l l\sase chiar s\se duc\, ridicat cu l\bu]ele `ntinse [i cl\-tin`ndu-se printre ma[ini, spre gemule]elede unde zburau fel de fel de pungi [ipachete. Micu]ul le lua [i alerga cu ele lamama lui.

C`nd l-a v\zut, `ntins, i s-a p\rut c\, s\tul,nu mai are chef s\ se `ntoarc\ `n p\dure. ~i iacapul `ntre labe. Un miros ascu]it de s`nge pe

blan\. O balt\ `n jurul capului. ~l ridic\. Nuse mai ridic\. Nu mi[c\. Nimic din el numi[c\. ~l ia de ceaf\ `n din]i. Sare parapetul.~l sprijin\ de brad. Puiul cade. Ea alearg\ cuel `ntre labe. ~l pune jos. ~l ia [i iar alearg\.Url\, departe de drum, oprindu-se, printrer`pe. ~l las\ jos, pe culcu[ de frunze. Intr\ `nl\st\ri[. Smulge tot puietul. ~ndoaie brazii.Jupoaie trunchiurile. Rupe crengi. Sen\puste[te `n tufi[uri. Cel mic doarme maideparte pe frunze. Nu s-a trezit `nc\. Ea d\atunci la o parte tot ce rupsese. Sap\ de jur`mprejur groapa. Mu[c\ [i sap\. Puiuldoarme. Se pune al\turi.

La lumina zilei, p\durarii au g\sit pe fun-dul unui fel de pu] crengi, frunze [i s`nge.Erau dou\ culcu[uri goale [i smocuri groasede blan\ de urs.

~n imaginile `nregistr\rii date pe posttrei-patru seri la r`nd, dup\ descoperirea ei,de c\tre organele abilitate, `n camera desupraveghere de la intrarea `n sta]ia de

metrou, se vede cu claritate cum, la l\sarea[i ad\postul `ntunericului, o t`n\r\, relativcorpolent\, `mbr\cat\ `n trening de culoare`nchis\, cu glug\ pe cap, `n adida[i, coboar\gr\bit\ sc\rile cu ceva purtat `n bra]e. La oprivire atent\ [i expert\, ne d\m seama c\acel ceva, care seam\n\ cu un pachet lun-guie] `nf\[urat `n alb, este un bebelu[ `nf\-[at `n scutece. N-am fi fost cu totul siguride identitatea obiectului alb dac\ t`n\ra,av`nd grij\ s\ `ntoarc\ spatele camerei e-xact c`nd s-a oprit din cobor`rea, precipi-tat\ [i cu capul `n jos, a treptelor, nu s-ar fiaplecat c`teva secunde ca s\ a[eze pe pe-nultima treapt\, cu grij\, acel ceva lunguie]care sem\na cu un pachet acoperit de-op`nz\.

Treptele sc\rii, urcate `napoi `n goan\ deaceea[i persoan\ cu glug\ pe cap, au r\masgoale `n imaginile surprinse de camera de luatvederi la intrarea `n metrou `ntr-o zi de la sf`r-[itul s\pt\m`nii trecute, c`nd `ntunericul nop]iise l\sase pe deplin.

Doi puiRAME

Fragmentarium japonezTIMPUL10

iunie-iulie 2009 www.timpul.ro

RODICA FREN}IU

Pentru a scrie, mai `nt`i las\-]i libere g`ndurile [i d\ruie[te-te st\rii de spirit;

las\-]i instinctul s\ fac\ ceea ce dore[te... mai `nt`i stai t\cut,

lini[te[te-]i mintea [i las\-]i sinele liber.

Ts’ai Yung

Tabloul P\trat negru, expus de KasimirMalevici `n 1919, propunea `n cadrul artelorvizuale un nou program estetic, numit de crea-torul s\u suprematism, un program ce avea s\revolu]ioneze `ntreaga manier\ de percep]ie aartei, contribuind astfel la des\v`r[irea c\ilor deabstractizare a picturii. Estetica „supremului“cu care Kasimir Malevici `[i f\cea intrarea `nlumea artei plastice se instituia ca o estetic\ adevenirii `n care abstractizarea, presupun`ndeconomia strict\ de forme, trimitea la desco-perirea esen]elor. Pornit `n c\utarea „supremu-lui“, Kasimir Malevici descoperea, prin repre-zentarea esen]ializat\, ...t\cerea. Prefer`nd cu-lori neutre ca albul, negrul [i griul `ntr-un spa]iuperceput ca infinit `n poten]ialitatea sa, singuravaloare posibil\ de manifestare `n cadrul dat altabloului era mi[carea. Arta picturii deveneapentru artistul rus1 nu posibilitatea de a crea oconstruc]ie bazat\ pe raporturile de forme [iculori sau pe gustul estetic, ci pe echilibrul,rapiditatea [i direc]ia mi[c\rii, literatura de spe-cialitate interpret`nd crea]ia lui Malevici ca peo dorin]\ a creatorului de a s\v`r[i o cucerirespiritual\ prin mijloacele materiale ale artei.Exist\ `n tablourile lui Malevici, toate proiec]iiale unei experien]e spirituale, similitudini carear putea s\ evoce, `ntr-un alt plan, calea spreIluminare des\v`r[it\ de medita]ia [i practicabudismului Zen. Prin extrema rigoare a uneipicturi aproape total lipsit\ de culoare [i form\,crea]ia lui Kasimir Malevici cere spectatoruluiaceea[i intensitate interioar\ pe care o depusese[i artistul devenind astfel un efort f\r\ prece-dent [i f\r\ urma[i.

Una dintre celelalte importante cuceriri aleartei abstracte este, afirm\ literatura de specia-litate2, descoperirea negrului, respins p`n\ a-tunci de pictura tradi]ional\, `ntruc`t fuseseconceput ca o non-culoare. ~n acela[i context aldescoperirii unor noi mijloace de expresie `nreprezentarea pictural\, sosise momentul caPierre Soulages s\ fac\ din negru o culoare pli-n\ de for]\, remarc`ndu-i toate nuan]ele, de lasimplitatea monahal\ la sumbra somptuozitatea lirismului nocturn al romanticilor3. ~ntr-untimp `n care armonia eului p\rea amenin]at\ dediferite curente de dezintegrare, `n efortul spir-itului de a reordona lumea dup\ noi legi, cerutede `ns\[i evolu]ia firii, nelini[tea uman\ `ncercadiferite mijloace de dominare a tragicului, tur-n`ndu-l `n noi forme de exprimare. Una dintreele putea fi arta abstract\ [i ceea ce `ncercau re-prezentan]ii ei. ~n desenele lui Pierre Soulages,spre exemplu, emo]ia ajunge la semn, la sim-bol, nu printr-o simplificare alegoric\ sau alfa-betic\, ci pentru c\ acest semn, asem\n\tor cucaligrafia oriental\ sau arab\, este forma `ns\[ia lucrului ajuns la starea de emo]ie: nu o figur\,

ci o emana]ie patetic\4, arta abstract\ put`nd fiinterpretat\ ca o form\ special\ de caligrafie cepresupune nu numai o estetic\ esen]ializat\ aliniei [i a compozi]iei, dar [i exprimarea uneiemo]ii care transpare ca o „emana]ie“ din actulcreator.

~n Extremul Orient, bog\]ia [i variet\]ile deexpresie pe care le presupune negrul erau o„descoperire“ `nt`mplat\ deja cu milenii `n ur-m\, o „descoperire“ datorat\ exerci]iilor de re-prezentare a caracterului chinezesc, n\scut ca otr\s\tur\ de unire `ntre om, natur\ [i divinitate,`ntre lumea materiei [i a spiritului5, precum [iartei caligrafierii ei.

Printr-un set de m\rci vizibile rela]ionateconven]ional cu anumite planuri ale limbajului,scrisul cuprinde `n istoria lui dou\ mari direc]ii:scrierea sumerian\ [i cea chinez\. Folosit\ `nmileniul 8 `.Hr., scrierea cuneiform\ este o scri-ere simbolic\, care a evoluat de la o form\ pic-tural\ la una tot mai conven]ionalizat\, punctulculminant `n transformarea ei constituindu-l in-ven]ia alfabetului grecesc (`mprumutat apoi [ide alte culturi), considerat marea `mplinire aculturii vestice logice [i [tiin]ifice6.

Cultura occidental\, men]ioneaz\ Platon `ndialogul Phaidros7, `nt`mpina `ns\ apari]ia scri-

sului cu o oarecare rezerv\, consider`ndu-l unsemn de r\u augur pentru om. Theuth din Egipt,dup\ numere [i socotit, geometrie [i astrono-mie, descoper\, `n sf`r[it, consemneaz\ Platon`n dialogul amintit, [i literele. Prezent`ndu-i re-gelui Thamus arta scrisului, Theut `i spune:„Prive[te, rege, [tiin]a aceasta `i va face peegipteni mai `n]elep]i [i mai cu ]inere de minte;g\sit a fost leacul uit\rii [i, deopotriv\, al ne[ti-in]ei“. Surprinz\tor, regele, judec\torul tuturorartelor descoperite de Theut, este convins `ns\de contrariu: „Scrisul va aduce cu sine uitarea`n sufletul celor care `l vor deprinde, lenevin-du-le ]inerea de minte; pun`ndu-[i credin]a `nscris, oamenii `[i vor aminti din afar\, cu ajuto-rul unor icoane str\ine, [i nu dinl\untru, princazn\ proprie. Leacul pe care tu l-ai g\sit nu ef\cut s\ `nv`rto[eze ]inerea de minte, ci doarreaducerea aminte“.

Cu totul altfel p\rea s\ primeasc\ darul scri-erii cultura oriental\, care, `n n\zuin]a sa la o`mp\rt\[ire cu firea l\untric\ a lucrurilor, av`ndcredin]a c\ `nsu[irile exterioare ale obiectelor,fenomenelor s`nt numai ni[te stavile ce `ngreu-neaz\ p\trunderea imediat\ a adev\rului, consi-der\ scrisul [i, mai ales, caligrafia, „o filosofieactiv\“, „o practic\ sacr\“8, prin care omul sepoate `mplini total. De aceea s-a [i `mp\rt\[itp\rerea c\ „aceast\ iubire a abstractului i-a `m-pins, [i o face [i azi, pe c\lug\rii budi[ti Zen s\prefere picturile `n negru [i alb celor `n culori“9.Dac\ grecii pre]uiau cuv`ntul oral [i, drept ur-mare, artizanii cuv`ntului viu, dibacii m`nuitoriai logosului oral erau considera]i „`ncarnarea`n]elepciunii“, Orientul vedea `n]elepciuneaspiritului `ntrup`ndu-se `n crea]ia maestruluicaligraf, „artizanul cuv`ntului scris“10.

Spre deosebire de scrierea cuneiform\, scri-erea chinez\ folose[te semne picturale pentrureprezentarea obiectelor, semne create `n jurulanului 2700 `.Hr., de c\tre legendarul Thang-Hsieh care avea patru ochi [i care fusese inspi-rat de urmele l\sate pe nisip de p\s\ri [i anima-le11. {i mai spune legenda c\ Zeul Cerului, uimit

de at`ta ingenozitate, a f\cut s\ cad\ gr`ne dincer, `n semn de r\splat\ pentru miracolul`nf\ptuit.

Japonia a adoptat sistemul de scriere alideogramelor chineze[ti `n secolul 6, odat\ cubudismul, ajuns `n arhipeleagul nipon dinIndia, prin China [i Coreea. Caracterele chine-ze[ti, numite kanji `n limba japonez\, amintescde hieroglifele egiptene, de[i nu s`nt at`t deapropiate de obiectele reprezentate ca ̀ n vecheascriere egiptean\. Ele s`nt mai degrab\ imaginisimplificate a c\ror semnifica]ie se arat\ prinsugestie sau imagina]ie, av`nd drept suportcinci stiluri de scriere: stilul sigiliu (tensho),stilul clerical (reisho), stilul cursiv (sosho),stilul imprimat-cli[eu (kaisho) [i stilul semicur-siv (gyosho). Evolu]ia de la scrierea tip sigiliup`n\ la cea semicursiv\ acoper\ un interval detimp cuprins `ntre `nceputul secolului 3 `.Hr. [isecolul 3 d.Hr., fiecare tip de scriere prezent`ndpropriile-i particularit\]i. Acest tip de scriere afost `mprumutat apoi [i de cultura japonez\,pictogramele fiind, `n fapt, pentru civiliza]iileamintite, o „g`ndire grafic\“12. Unitatea dintrepictur\ (imagine) [i scriere este „un dat primaral civiliza]iilor `n zorii existen]ei lor“, afirm\filosofii13, dat pe care Orientul „l-a dezvoltat,l-a rafinat [i l-a conservat“. ~n ceea ce ne pri-ve[te, `n]elegem pictograma/ideograma ca o-chiul ce a fost c`ndva emo]ionat de impactul culumea [i care dore[te s\ restituie vizibiluluiacea emo]ie printr-o imagine stilizat\. {i, de[ipare a deriva din pictur\, scrierea ideografic\este considerat\ tot mai mult a fi fondatoareapicturii14.

Caligrafia Extremului Orient este definit\ dedic]ionarele occidentale ca o form\ de art\ pur\,al c\rei `nceput, a[a-numita perioad\ „a scoi-cilor [i a oaselor scrise“, atinge secolele 18-12`.Hr. Potrivit unei alte legende chineze[ti, pic-tura [i caligrafia s`nt surori gemene, `ntruc`tpictorul [i caligraful folosesc aproape acelea[imateriale, tehnica cu pensula are multe `ncomun [i am`ndou\ s`nt judecate dup\ acelea[icriterii ale puternicei sau subtilei accentu\ri aritmului liniilor pensulei.

~ncerc`nd s\ traducem `n limba rom=n\ cu-vintele japoneze shuji [i shodo, le-am da am`n-durora, neav`nd alternativ\, aceea[i t\lm\cire:„caligrafie“. Caligrafia shuji presupune `ns\`nv\]area scrierii cu pensula a caracterelor chi-neze[ti [i a silabarelor kana, disciplin\ de stu-diu inclus\ `n programa [colar\, ora de caligra-fie integr`ndu-se unei tradi]ii care cere ca oricejaponez s\ fi scris cu pensula `n perioada studi-ilor. Caligrafia shodo este, dup\ cum o arat\ideogramele componente ale cuv`ntului, „dru-mul `nspre scriere ca art\“. Caligrafia (c\reia ise consacr\ cei afla]i pe drumul medita]iei) ex-ploateaz\ formulele `nv\]ate `n epoca ei de aur,respectiv secolele 10 [i 13, c`nd caligrafii japo-nezi, pornind de la `nv\]\turile mae[trilor chi-nezi, au f\cut unele inova]ii, dintre care cea maifrumoas\ fiind silabarele kana, n\scute din de-formarea grafic\ a caracterelor chineze[ti.

Fiecare semn grafic este `nc\rcat cu un `n-treg patrimoniu literar [i legendar. Caligrafulpoate s\ i se opun\, dar nu poate s\-l ignore,c\ci aceast\ mo[tenire este prezent\ at`t `n spi-ritul s\u, c`t [i ̀ n al celui ce ̀ l prive[te. Cursurilesinuoaselor kana, ce-[i deseneaz\ din linie `nlinie curbele lor clocotitoare sau domoale, soli-ditatea caracterelor chineze[ti kanji care, chiarreduse la simbolul propriei lor ideograme, p\s-treaz\ `ntotdeauna ceva din vitalitatea lor origi-nar\, dau suflet buc\]ilor de h`rtie al c\ror mate-rial reprezint\, adeseori, o c\utare artistic\.

~n secolul 17, `n lucrarea sa intitulat\ Se-cretele caligrafiei (Hitsudo hiden sho), caligra-ful japonez Ojio Yusho d\dea 77 de r\spunsurila `ntreb\rile elevilor s\i, `ntocmind un tratat decaligrafie, `n care `ncep\torului i se recomand\:

S\ p\strezi trupul drept [i sufletul neclintit c`ndiei `n m`n\ pensula.S\ scrii cu calm, `n timp ce `nve]i forma carac-

Medita]iile liniei: arta caligrafiei japoneze

Dr. Rodica Fren]iu este lector de limb\ [i literatur\japonez\ `n cadrul Departamentului de Studii Asiatice alFacult\]ii de Litere din Universitatea Babe[-Bolyai. A pu-blicat p`n\ acum volumele: Speriat din vis de v`ntul hoi-nar... Studii de semiotic\ a culturii [i poetic\ japonez\(Editura Casa C\r]ii de {tiin]\, 2004), Caligrafia japonezã.Metamorfozele liniei (Editura Diotima, 2006), HarukiMurakami. Jocul metaforic al lumilor alternative (EdituraArgonaut, 2007), Lec]ia de caligrafie japonez\ (Editura Ar-gonaut, 2008) etc. A tradus romanele G`sca s\lbatic\ (Edi-tura Humanitas, 2008) [i Dansatoarea (Editura Humanitas,2009) ale scriitorului japonez modern Mori Ogai. Pasionat\de caligrafia japonez\, lucr\rile Rodic\i Fren]iu au fostexpuse `n ]ar\ [i `n Japonia.

Umi ni dete/ kogarashi/ kaeru tokoro nashi Am ie[it pe mare./ V`nt de iarn\./ Nu-i cale de `ntoarcere...

(haiku de Yamaguchi Seishi, caligrafie de Rodica Fren]iu, stil gyosho, 2003)Foto: Virgil Mle[ni]a

11Fragmentarium japonez

iunie-iulie 2009

TIMPUL

www.timpul.ro

terelor.S\ fii delicat `n folosirea pensulei.S\ dai trup caracterelor.S\ la[i caracterele s\ arate forma lor prescris\(fix\).S\ dai mare aten]ie sufletului pensulei [i al car-acterelor.S\ iei `n considerare m\rimea fiec\rui caracter.S\ dai aten]ie ritmului pensulei.S\ `n]elegi cu aten]ie cum se folose[te pensula.S\ dai aten]ie felului `n care un caracter seleag\ de cel\lalt.

Pe de alt\ parte, discipolului aflat `ntr-unstadiu mai avansat al exerci]iului caligrafic i sesugereaz\:

S\ scrii cu for]\, dar [i cu delicate]e.S\ la[i caracterul s\ se dep\rteze de forma luifix\.S\ iei `n considerare momentul pensulei.S\ ]ii seam\ de lungimea textului pe care vreis\-l scrii [i de m\rimea h`rtiei.S\ nu pierzi individualitatea pensulei.S\ te g`nde[ti la balansul caracterului.S\ fii atent s\ nu `ncetine[ti mi[carea pensulei.S\ acorzi importan]\ tu[ului pe care-l con]inepensula, s\ nu fie `n exces sau insuficient.S\ creezi o armonie `ntre tu[, pensul\ [i h`rtie.S\ `nve]i drumul caligrafiei15.

Debutantului `n studiul caligrafiei i se ceres\ urmeze regulile, `n timp ce ini]iatului i se su-gereaz\ s\ le dep\[easc\. Altfel spus, primultrebuie s\ acorde aten]ie fazei reprezentative aacestei arte, `n timp ce celuilalt i se face cunos-cut t\r`mul expresivului. Iar expresivitate `n-seamn\, printre altele, [i a-i g\si pictogra-mei/ideogramei chipul potrivit [i forma corect\printr-o linie ce va putea sau s\ dea via]\ carac-terului sau s\-l `mboln\veasc\ [i s\-l omoare.Rela]ia `ntre cei doi termeni shuji [i shodo nueste, a[adar, dec`t reprezentarea unei semnifi-ca]ii bifurcate: `n timp ce shuji ar trimite lastudiu, shodo ar desemna actul propriu-zis alcrea]iei.

Imit`nd forme vizuale [i simplific`ndu-le `npictograme/ideograme, se poate spune desprekanji c\ este „un produs al artei mimetice“16.Av`nd `ns\ o ordine a tr\s\turilor prestabilit\, acaligrafia un kanji `nseamn\, la `nceput, a teconforma unor reguli. Caligraful intr\, mai`nt`i, `n st\p`nirea acestui cadru-baz\, pentru caapoi s\-[i poat\ afirma propria-i individualitatecreatoare.

Caracterele chineze[ti kanji scrise de m`nacaligrafului devin modalit\]i de expresie princare se poate studia evolu]ia liniei ce d\ na[tereunei arte. O linie orizontal\, spre exemplu, poa-te cuprinde `n ea lini[tea, calmul [i feminitatea,dup\ cum o linie vertical\ poate crea impresiade efort, de str\duin]\, de agresivitate sau sufe-rin]\17. Chiar aflat `n neputin]a de a citi caracte-rele, ochiul privitor poate sim]i balansul linii-lor, armonia [i energia care se instaureaz\ `ntrealbul fundalului [i negrul cernelii.

Prin scrierea cu pensula, un kanji se `mbo-g\]e[te nem\rginit. ~n plus, pe l`ng\ semnifica-]ia pe care o con]ine, prin ritmul generat, carac-terul scris devine activ, expresiv [i puternic.Kanji-ul se transform\ `ntr-un „medium“ pen-tru o nescris\ poezie care se na[te `ntr-un timp[i spa]iu proprii. Urma neagr\ l\sat\ de pensul\pe h`rtie capteaz\ timpul, iar rela]ia armonioas\dintre linii contureaz\ spa]iul. V\zut\ ca un ele-ment material al unei arte vizuale, linia are di-rec]ie, lungime, grosime [i intensitate denegru18. Lungimea liniei ̀ ncorporeaz\ ̀ n ea tim-pul devenind, la r`ndul ei, un element de expre-sivitate. O linie prelung\ poate vorbi desprelini[te, calm, libertate, iar una scurt\ poate fi unsemn al instantaneului, al grabei, al discontinu-it\]ii. O linie groas\ poate sugera, de asemenea,abunden]\ [i moliciune, dup\ cum una sub]irepoate exprima impermeabilitate, inflexibilitate[i hot\r`re.

Prin vitez\, ritm [i exprimare instantanee,linia caligrafic\ neagr\ face din arta caligrafieio art\ a timpului. O linie scris\ rapid va crea unefect de grab\, agresivitate, simplitate, `n timpce una scris\ `ntr-un tempo mai lent poate suge-ra lini[tea, medita]ia [i pasivitatea19, toate aces-te altern\ri [i combina]ii de linii cre`nd ritmullucr\rii respective ce intr\ `n rezonan]\ cu rit-mul naturii.

Caligrafia devine astfel o muzic\ a liniilorcare se `ntrep\trund `n scriitur\ transfigurat\ deartistul caligraf `ntr-o nou\ viziune. Caligramanu reprezint\ numai armonie `n raportul dintrealb [i negru, ci [i emo]ie artistic\, fiind expresiaspontan\ a unei atitudini estetice sugerate dearta scrisului, ce ̀ mbin\ armonios mijloacele dereprezentare ca h`rtia (kami), tu[ul (sumi) [ipensula (fude) cu mijloacele de expresie oferitede caracterele grafice. Densitatea de negru con-tribuie, la r`ndul s\u, `n mod considerabil, la`mplinirea unei lucr\ri caligrafice, desemn`n-du-i o anumit\ caracteristic\ `n planul expresieiartistice. O linie plin\ de un negru intens poatesugera energie abundent\, dorin]\ intens\, `ntimp ce o linie „uscat\“ poate aminti de sin-gur\tate [i dezolare.

Cele dou\ elemente formale ale artei cali-grafice, linia neagr\ [i spa]iul alb, creeaz\ o art\de o infinit\ profunzime [i subtilitate, care a ]i-nut captiv\ imagina]ia oriental\ timp de secole20.Dac\ `n reproducerea kanji exist\ conven]iicare trebuie urmate, linia caligrafic\ este unic\pentru fiecare caligraf `n parte. Linia este oexpresie energetic\, dinamic\ [i senzitiv\, com-plementar\ [i, `ntr-un anume fel, definit\ despa]iul alb. Rela]ia dintre linie [i spa]iu descrieo stare de profund\ intimitate artistic\, apropi-ind-o oarecum de raportul de tangen]\ expre-siv\ dintre materie [i aer pe care `l exploateaz\,cu noi valen]e, sculptura.

Linia coboar\ dans`nd, `n scrierea japonez\vertical\ de la st`nga la dreapta, `nspre josulpaginii, `ntr-un ritm ce `i confer\ caligrafuluilibertate. Energia exprimat\ cu ajutorul linieiare `n scrierea caligrafic\ prioritate asupra for-mei caracterului21. Linia vie (ikite iru sen) esteplin\ de via]\ (sen ga iki iki shite iru), de sensi-bilitate [i lirism. Este unanim recunoscut faptulc\ prin ritm caligraful controleaz\ energia li-niei, ritmul p\trunz`nd `n mi[c\rile m`inii [i alepensulei. Este un ritm-baz\, ce ofer\ caligrafu-lui libertate total\ de exprimare. Opera caligra-fic\ nu r\m`ne un exerci]iu mecanic de repeti-]ie, ci devine un act creator. Tipurile diferite descriere cer tipuri diferite de reflectare a ritmului`n exprimarea artistic\. Ritmul imprimat-cli[eu,numit [i arhitectural, este regulat, fiecare liniefiind puternic reliefat\ prin pauza de la sf`r[itulfiec\rei tr\s\turi, `n timp ce liniile cursive [i se-micursive s`nt, din punct de vedere ritmic, multmai expansive22. De aceea, scrierea caligrafic\st\ sub un alt semn dec`t scrierea obi[nuit\ aunui caracter. Kanji scris `n stilul imprimat-cli-[eu, spre exemplu, este doar un semn plat, bidi-mensional, `n timp ce acela[i caracter, caligrafi-at, devine o linie ce dob`nde[te trup. Din plat\,linia devine sculptural\, tridimensional\. Numai este o linie ce alearg\ doar la suprafa]a h`r-tiei, nu mai este un design ce decoreaz\ super-ficial h`rtia, ci s-a transformat `ntr-o linie pro-fund\, puternic\, plin\ de energie, intrat\ ad`nc`n interiorul albului, cu care reac]ioneaz\ [i pecare-l activeaz\. Se crede despre aceast\ linieneagr\ c\ vibreaz\, st`rnind un intens ecou `nprivitor, chiar la mult timp dup\ ce caligraful„i-a dat via]\“ `n urma unui proces de adev\rat\medita]ie, printr-un gest de concentrare ce pre-supune o naturale]e [i o spontaneitate c`[tigate,paradoxal, printr-o practic\ `ndelungat\.

~n mentalitatea occidental\, spa]iul alb estev\zut ca un fel de „tabula rasa“, un spa]iu `na[teptare ce se cere s\ fie umplut23. Dimpotriv\,`n caligrafia oriental\, spa]iul alb este resim]itca unul plin, ca un spa]iu activ, pe care caligra-ful nu are inten]ia s\-l umple, ci s\-l activeze,s\-l vitalizeze, linia neagr\ devenind ceea cespa]iul `i cere s\ fie. Caligraful a[az\ `n balansnegrul [i albul, fiind con[tient de linia [i spa]iulcare trebuie s\ se armonizeze, iar energia [im\rimea liniei negre s`nt modulate `n func]iede ritmul sugerat de fiecare crea]ie caligrafic\`n parte.

Caligrafia se transform\ `ntr-o art\ com-plex\, sintetiz`nd func]iile unei arte reprezenta-tive [i expresive, devine o art\ a timpului [i aspa]iului, o art\ pictorial\ [i verbal\24, `ntruc`tcaligramele s`nt capabile s\ exprime g`nduri [iemo]ii prin ele `nsele. Art\ a spa]iului ca [i pic-tura, caligrafia `mp\rt\[e[te acela[i principiu alarmoniei [i balansului vizual, `ntruc`t pictogra-ma este o copie a naturii, armonia ei `n scriereacu pensula fiind, `n cele din urm\, armonianaturii.

Artele tradi]ionale japoneze ca arta ceaiului(sado), arta florilor (kado), artele mar]iale

(judo, aikido etc.), arta caligrafiei (shodo) s`nt`n cultura japonez\ c\i (o spune [i ideogramacomun\ tuturor acestor cuvinte) prin care sepoate atinge Iluminarea Zen. Armonie, uneori`n asimetrie, sabi (singur\tate), simplificarep`n\ la esen]\ s`nt tr\s\turi pe care ochiul privi-tor le-ar putea `ntrez\ri `ntr-o oper\ caligrafic\.Scriere automat\, l\sat\ la `ndem`na inspira]iei,caligrafia opre[te `n ea prezentul clipei. Urmal\sat\ de pensul\ pe coala de orez este mi[carearitmic\ a spiritului, transmis\ spre p\strare h`r-tiei. A avea spiritul `n m`ini [i a nu fi con[tientde aceasta – iat\ ce `mpline[te Zen `ntr-un exer-ci]iu caligrafic, printr-o practic\ `ndelungat\.Nu se analizeaz\, nu se interpreteaz\ nici o tr\i-re. Se comunic\ direct h`rtiei memoria clipeiprezente [i aceasta e tot. Dac\ Zen este discipli-na `n Iluminare, iluminare ce cuprinde expe-rien]a [i expresia ei, f\c`ndu-le una25, caligrafiaeste practica ce urmeaz\ aceast\ regul\ nescris\a budismului Zen, urm`nd `nv\]\tura lui Buddhaca fiecare s\-[i fie propria-i lumin\. Satori, ex-perien]a interioar\ a fiec\ruia, iar nu o implan-tare de cuvinte din afar\, pare a fi ̀ ncercat [i prinexerci]iul caligrafiei. Drumul `nspre Iluminareocole[te conceptualizarea, intelectualizarea esteoprit\, pentru a face loc expresiei directe.

Pu]in\ cerneal\ e suficient\ s\ reaminteasc\esen]a `ns\[i a lucrurilor, mistuirile l\untrice aleunei inimi goale Zen. Caligrama e ochiul cares-a deschis `nspre o lume interioar\ pe care `n-cearc\ s\ o deslu[easc\ [i s\ o exprime printr-otu[\ l\sat\ de pensul\ pe h`rtie. „Linia mi[c\toa-re“, cum ar numi-o Leonardo da Vinci, esteaxul generator al unei `ntregi semnifica]ii. Li-nia `nc\tu[at\ [i desc\tu[at\ moare [i rena[te,eliber`nd puterea ei constitutiv\. Recre`nd o lu-me, linia este l\sat\ s\ creeze lumea.

Debutul tr\s\turii, prima atingere a h`rtiei dec\tre pensul\, pentru ca linia s\ fie [i s\ se fac\linie stabile[te codul scriiturii, instaureaz\ oanumit\ perspectiv\ de a fi `n lume a spiritului,o anumit\ manier\ de a privi a ochiului. Totceea ce va urma va forma „o aventur\, o istorie,un sens al liniei“26, dup\ cum ea se va mi[ca mailin sau mai abrupt. „Scriere ireversibil\ [i fra-gil\“27, caligrafia se na[te, `n acela[i timp, `nmod contradictoriu, prin „incizie [i alunecare“.Nu descrierea lumii exterioare este urm\rit\, ci„sesizarea liniilor interne care structureaz\ [ileag\ lucrurile `ntre ele“28, `n func]ie de aceasta,linia put`nd fi mai groas\ sau mai sub]ire, maiav`ntat\ sau mai domoal\. Linia, concomitentinstantanee [i ritmic\, cap\t\ puterea de a sus-penda conflictul creat `ntre suprafa]a plan\ ah`rtiei [i mi[carea infinit variat\ a lumii redat\de pensul\ [i cerneala neagr\. Linia caligrafic\este a[a-numitul „accident controlat“29, princi-piul `nsu[i al picturii care vrea ca tr\s\tura s\ fiet\iat\ dintr-o singur\ mi[care, o dat\ pentru tot-deauna, neput`nd fi niciodat\ corectat\.

Scrierea caligrafic\, cu momentul de `nce-put al h`rtiei albe, goale, pe care trasarea primeilinii o face p\rta[\ la gestul de desp\r]ire a Ce-rului de P\m`nt, cu tr\s\turile urm\toare inter-pretate ca metamorfoze ale primei linii [i cumomentul liniei de final, revenire la Vidul pri-mordial, ar putea fi asem\nat cu actul creator depoezie. ~n timp ce scriau pict`nd, se spune30 c\cei din vechime „se concentrau asupra spa]iuluiunde cuplul Pensul\–Tu[ este absent“, `ntruc`tera „lucrul cel mai greu cu putin]\“. Alb `ncon[tiin]\, Negru `n `nf\]i[are pare a fi uniculdrum care duce spre Tain\...

1 Cf. Marcel Brion, Arta abstract\, Bucure[ti, EdituraMeridiane, 1972, p. 173.

2 Ibidem, p. 241.3 Cf. ibidem, p. 242.4 Cf. ibidem, p. 239.5 Ibidem, p. 241.6 Cf. The New Encyclopaedia Britannica, vol. XXIX.

15th Edition, Chicago, Encyclopaedia Britannica Inc.,1993, p. 1025.

7 Platon, Phaidros, Traducere, l\muriri preliminare [inote de Gabriel Liiceanu, Bucure[ti, Editura Humanitas,1993, p. 143.

8 François Cheng, Vid [i plin. Limbajul picturalchinezesc, Traducere de Iuliana Crengu]a Muntean,Prefa]\ de Octavian Barbosa, Bucure[ti, Editura Meri-diane, 1983, p. 33.

9 Okakura Kakuzo, Cartea ceaiului, Traducere deEmanoil Bucu]a, `n Itinerarii spirituale, Bucure[ti,Editura Meridiane, 1983, p. 111.

10 Andrei Cornea, Scriere [i spiritualitate `n culturaantic\, Bucure[ti, Editura Cartea Rom=neasc\, 1988, p.106.

11 Vezi Kuiseko Ryokushu, Brush Writing, Tokyo,Kodansha International, 2002, pp. 8-10.

12 Roland Barthes, L’empire des signes, Genève,

Editions d’Art Albert Skira, 1970, p. 117.13 Andrei Cornea, op. cit., p. 111. 14 Cf. Roland Barthes, op. cit., p. 116.15 Apud Makoto Ueda, Literary and Art Theories in

Japan, Center for Japanese Studies, The University ofMichigan, Ann Arbor, Michigan, 1991, p. 173.

16 Makoto Ueda, op. cit., p. 173.17 Cf. Christopher J. Earnshaw, Sho. Japanese

Calligraphy. An In-depth Introduction to the Art ofWriting Characters, Tuttle Publishing, Singapore, 2000,pp. 174-175.

18 Cf. ibidem, p.116.19 Cf. ibidem, p.180.20 Cf. Christine Flint Sato, Japanese Calligraphy. The

Art of Line & Space, Osaka, Kaifusha, 1998, p. 1.21 Vezi ibidem, p. 9.22 Cf. ibidem, pp. 12-17. 23 Vezi ibidem, p. 55.24 Cf. Ueda, op. cit., p. 174.25 Vezi Masao Abe, Zen and Japanese Thought,

Honolulu, University of Hawaii, 1985, pp. 94-131. 26 Maurice Merleau-Ponty, L’oeil et l’esprit, Paris,

Editions Gallimard, 1964, p. 74.27 Roland Barthes, op. cit., p. 116.28 François Cheng, op. cit., p. 93.29 Ibidem, p. 58.30 Binhong, apud ibidem, p. 91.

Hotoke (Buddha)(Caligrafie de Rodica Fren]iu,

stil sosho, 2004)Foto: Virgil Mle[ni]a

Proz\TIMPUL12

www.timpul.roiunie-iulie 2009

BEDROS HORASANGIAN

For Elif Shafak

Se poate orice, nu s`ntem nemuritori, totspunea `ncerc`nd s\-[i aprind\ `nc\ o ]igar\.Miros pl\cut, tutun olandez, `[i r\suce[te sin-gur\ fiecare ]igar\, a `nv\]at-o [i pe ea unprieten din Amsterdam. Ce poate fi mai fru-mos pe lume `n aerul r\coros dintre ]\rmuri.Marea Marmara e mic\ [i vapoarele mi[un\`n toate p\r]ile, trebuie s\ fii atent s\ nu te lo-veasc\ vreun petrolier sau vreo [alup\ cu pes-cari neaten]i. La Terapia serile s`nt r\coroase,dar, mai ales vara, c`nd marile c\lduri `ncingora[ul Istanbul pe toate p\r]ile, nu-]i mai r\-m`ne dec`t s\ te refugiezi `n insule. S\ facidu[ dup\ du[, s\ r\ce[ti din cauza aerului con-di]ionat pentru c\ nu ]i s-a uscat bine p\rul, s\stai la umbr\, s\ te coci la soare ca s\ te r\z-buni pe faptul c\ nu [tii ce s\ faci [i `ncotros-o apuci. Sau s\ pleci la Marmaris sau laBodrun sau `n Santorini unde presupui c\ arputea fi mai pu]ini idio]i [i oameni plictico[idec`t la Istanbul. Pro[ti g\se[ti peste tot, spu-ne Hadem Han`m. {i la Paris, unde vrea ea s\mearg\ s\ studieze, acum nu mai st\ nimeniacas\ `n timpul studiilor, lumea de ast\zi ealta, nu ca pe vremea lui Brahms c`nd mer-geau tinerii la el la Viena. {i ea, ce s\ fac\ eala Conservatorul din Istanbul ? La Paris, da.De ce nu. Acolo pleac\ to]i. In noapte, e maiu[or, uneori, desigur. Discu]iile se prelungeaup`n\ `n zori, c`nd b\utura `[i f\cea efectul [itot taifasul lor amical se topea `n lumina difu-z\ de peste ape. Ce loc mai frumos pe lumeaasta poate fi dec`t acolo unde e[ti `nconjuratde dragoste [i de prieteni? S\ dormi ziua [i s\tr\ie[ti nop]ile! Noaptea e cel mai greu. ~ntot-deauna. Bonjour tristesse, a citit [i ea carteaasta, apoi vine ziua, a v\zut [i ea filmul, no-roc cu DVD-urile lui Turgut Selim, dimine]i-le, vrei, nu vrei, `ncepi s\ z`mbe[ti iar. Fran-ceza a `nv\]at-o de mic\, mereu s-a vorbitfrumos fran]uze[te `ntre Bosfor [i Dardanele.Engleza, ce s\ faci cu engleza, e bun\ doarpentru computer [i la ghi[eele b\ncilor. Une-ori e senin, alteori nori tulburi traverseaz\continentele, Europa [i Asia `ncep sau se sf`r-[esc `n acest col] fabulos de lume, de mare.Un anume fel de a privi lucrurile. E bine lacasa ta. Stele deasupra lumii, `n luminastranie a `nceputului de zi, r\coarea care-]ip\trunde prin to]i porii, [i norii negri, ame-nin]\tori, cum s\ tr\ie[ti `n locuri f\r\ nori,Maria Elena se plimb\ pe teras\, nu poatedormi, fumeaz\, lumea `i spune Eleni, al]iiLeni, cei foarte apropia]i, precum BobCastoriadis, chiar [i mai concis, Len.

Len.Leni.Eleni.S-a obi[nuit cu to]i [i cu toate. ~i place s\

r`d\ [i s\ c`nte, `ncearc\ cu un deget c`teva

note la pian, alte c`teva acorduri [i la chitaraGibson primit\ cadou de ziua ei de na[tere.Lene, plictiseal\, temeri. Din toate c`te pu]in.Ieri a fost o dup\ amiaz\ fierbinte, `nn\bu[i-toare, sufocant\ chiar [i la Terapia, parc\ nuse mai termina o anume stare, ea avea un nod`n g`t, ce s\ spun\, are ochii mari, negri, cinese mai uit\ azi la ochii unei fete, degete sub-]iri [i spr`ncene groase de care r`d to]i, dar einu-i pas\. Timpul se `ncinge [i el, ieri se dila-tase p`n\ peste poate, ar fi vrut s\ spun\ ceva,a c`ntat toat\ ziua la pian, totul ardea `n jur, af\cut baie, fierbin]eal\ peste tot, zidurile vilei,terasa, pietrele de pe aleile ce duc `n parc,florile colorate, parc\ [i oamenii v\zu]i de de-parte erau mai altfel. Sau doar i se p\rea ei?Prea multe, prea multe, ce? C\r]i [i revister\sfoite [i l\sate peste tot, mama plecat\ dediminea]\ la firm\, tot `ncearc\ s\ o conving\[i pe ea s\ studieze arhitectura sau s\ se im-plice `n firma ei, fashion-ul este ceva de vii-tor. F\r\ spor `ns\. Mama ei, Leyla, se uit\ cupl\cere la serialul „Valea Lupilor“, ei nu-iplac pove[tile-astea-cu-de-toate-pentru-to]ide la televizor. ~i place s\ leneveasc\ prin ca-s\, casa e mare, lumea e mare, ea `nc\ e t`n\-r\. Poate o s\ plou\, `[i spunea Lena, doarBob `i spune Len. Gusturile lui pentru muzic\pop, Len ar veni de la John Lennon, cic\, darea nu [tie bine cine e John Lennon [i YokoOno. Are alte preferin]e. Nu-i place de YokoOno, nici dup\ John Lennon nu se d\ `n v`nt,`n Turcia au mare trecere Beyonce, Shakira,Lura [i Bebo Valdes, chiar ieri a ascultat cupl\cere pe Coco Jumbo cu Mr. President, maiimprovizeaz\ [i ea la pian, merge ceva [iPiazzola, a[tepta ploaia ca o eliberare, dejamama a sunat s\ `ntrebe dac\ a luat doctoriile.At`ta caz pentru o internare de c`teva s\pt\-m`ni! {i accidentul \sta idiot de ma[in\. {imama, n-o las\ `n pace nici o clip\ cu pis\lo-geala ei, se `mbrac\ a[a cum `i este [i firea,energic\ [i pus\ pe treab\, s\ fac\ bani, doar

cu g`ndul de unde s\ scoat\ bani, viitorul tur-cilor este `n femeile `n deux piece [i p\rulf\cut ro[u aprins cu Kh`na sau Oreal, caredorm pu]in, m\n`nc\ pe apucate [i au c`te 3-4telefoane mobile. ~n plus, nu [tii bine nicio-dat\ ce vrea [i de cine e `ndr\gostit\. Poate totcu g`ndul la vreo investi]ie, sur`de Eleni. Tatagrec, mama turcoaic\, s-au iubit, familiile aufost contra acestei c\s\torii, Eleni [tie asta,nu-i prea pas\, bunica o iube[te mult. Marelucru s\ te iubeasc\ bunica. O doare stoma-cul. Fumeaz\ mult, mai trage [i c`te un Cin-zano c`nd n-o vede nimeni, e adev\rat, tinere-tul e altfel dec`t b\tr`netul, dar e bine s\ nuintri `n gura lor. ~n gura lumii. Te sf`[ie. Eavrea la Paris s\ studieze pianul. Lento assai ecantante tranquillo, „O s\ plou\… De-ar `n-cepe odat\… S\ nu ne mai ]in\ a[a… Nu su-port a[teptarea asta… {i Ayse care nu sun\…Poate ar trebui s\ m\ duc eu cu ma[ina p`n\ `nKadikioy… Cu traficul \sta… {i nici la po-li]ie nu m-am prezentat dup\ ciocnirea deieri… Ce oameni [i `n Istanbulul \sta… tre-buie s\ fac ceva…“.

S-a dus `n salonul cel mare [i a `nceput s\c`nte. Mai `n joac\, mai `n serios, a scos [ipartitura la o sonat\ de Schubert, `i placefoarte mult Schubert, [i Schumann, ea c`nt\`n salonul cel mare cu u[ile larg deschise spreteras\. Au [i un c`ine, un foxterier juc\u[,Volkan, a[a `i spun to]i, Volkan. {i e prietenosVolkan. Eleni c`nta la pian cu exuberan]acelor dou\zeci de ani ai ei, cu entuziasmul [ienergia iluziilor ce o ademeneau spre un vii-tor incert, la „Evrupa“ unde vor cu to]ii dac\Turcia ar fi [i ea admis\ `n Uniunea Europea-n\, la urma urmelor, ce, nu s`nt [i ei europeni?Treburi de stat complicate, Leni nu a `n]elesmare lucru din istoria asta pe care `ncearc\ s\i-o v`re `n cap toat\ lumea, ce are ea cu tre-cutul c`nd este at`t de t`n\r\ [i doar viitorul ecel care o intereseaz\. Am\giri? De ce nu.Din gr\din\ nu se auzeau dec`t ciripit de p\-

s\ri [i sirena vreunui vapor care trecea prinfa]a vilei lor. St\ relaxat\ `n fotoliu, se mut\pe canapea, `[i prive[te unghiile de la picioa-re, nu-i place culoarea, o s-o schimbe iar. Sea[eaz\ iar la pian. Tihn\, pace, clipe rupte dinneant, un vals de Chopin care `i place foartemult [i se strecoar\ printre florile toropite dec\ldur\.

Ferhat ud\ `n fiecare diminea]\ gr\dina.Azi o s\ aib\ la masa de pr`nz Imam Baild` [ike[kek. M`nc\ruri grele, bunica este o gospo-din\ des\v`r[it\ [i nu suport\ dec`t legumeturce[ti. S\ nu vad\ din alea olandeze, mari [if\r\ nici un fel de gust. Pe c`nd astea, alenoastre, ce gust bun au! Baclavalele, rahatul[i alte dulciuri le cump\r\ Umit de la „HagiBekir“. A[a vor femeile din cas\, nu te po]ipune cu ele. O firm\ veche r\m`ne o firm\ ve-che. Conteaz\. Eleni m\n`nc\ multe dulciuri.~i place [i `nghe]ata, [i du[urile cu ap\ rece.Mama m\n`nc\ dulciuri mai pu]in, de fric\ s\nu se `ngra[e. De fric\ s\ nu aib\ nepl\ceri `nafaceri. {i nici nu vrea s\ aud\ de ap\ rece.St\ `n baie c`te o or\, leneve[te `n ap\ fierbin-te, [i apoi se vait\ c\ nu are timp de nimic.Uneori conteaz\ [i silueta la negocierea unuicontract, nu doar z`mbetele. Poate ar trebui [iea s\ iubeasc\ pe cineva. ~n Turcia se z`m-be[te foarte mult. {i se r`de mult. Asta e bine,`nseamn\ c\ ]ara progreseaz\. Are [i Elenicriteriile ei.

Leyla [i bunica Ardem str`mb\ din nas.Eleni se alint\ la pian, degetele zburd\, o

bun\ armonizare a bra]elor, timpul trece, dejae pr`nz, `ncearc\ s\-[i imagineze viitorul, cefrumos va fi, ce minunat\ e via]a `n astfel declipe, era bine dispus\, tocmai primise o scri-soare de la Bob Castoriadis. Cine mai scrieazi scrisori. A terminat [i el Louis le Grand laParis [i este deja student, se vor vedea c`t decur`nd, unde altundeva dec`t la Paris, ea nu afost niciodat\ la Paris. Toat\ lumea [tie cefrumos e la Paris, dac\ nu murea tata era dejaacolo, dar nu a fost s\ fie, [i datoriile la b\ncipe care le-a mo[tenit mama `n doar c`tevazile. Ea, ce era s\ fac\, a fost l`ng\ mama ei,de unde s\ [tie ce afaceri f\cea tata [i cumcheltuia banii, acum a trecut, o s\ mearg\ [iea la Paris, departe de mama care o exaspe-reaz\ cu sfaturile [i grija ei“. Mai bine te-aim\rita cu Dr. Rustu… Rustu Effendi este unom serios, are cabinet [i clien]i mul]i… Omcu situa]ie excelent\, nu, ce mai vrei, [i `nplus, nu str`mb\ din nas, te [i iube[te… De cenu crezi c\ te poate iubi [i pe tine cineva?“ Dece s-ar complica Eleni cu Robert \sta al ei,nepot de mare profesor la Paris, dar f\r\ niciun ban `n buzunar, un grec simpatic, mai multartist [i afemeiat dec`t nici nu se [tie bine cuce se ocup\ la Paris, cu at`tea fran]uzoaicecare alearg\ dup\ b\rba]i str\ini c\rora le maiplac [i femeile, nu doar b\rba]ii, asta a[a, c\nu poate s\ uite ce-a p\]it [i Leyla, nu e de po-vestit. {i copiii \[tia care nu mai a[teapt\ s\aib\ fiecare o situa]ie ca lumea, tot pe capulp\rin]ilor, [i nunta [i voiajul de nunt\ [i casa[i apoi din ce-o s\ tr\iasc\ dac\ nu vor s\ fac\nimic serios? Ce e aia pian, ap\ de ploaie, daidou\ sute de Euro unuia cu conservator [i-]ic`nt\ ce vrei toat\ noaptea, [i Schubert, [iSchumann, [i mai [tiu eu ce, Leyla nu se d\ `nv`nt dup\ nem]ii \[tia, m\car s\ se fi uitat [ifii-sa pe cataloagele care i le-a tot adus, cuUngaro, Versace, Roberto Cavalli, p`n\ [i cuJohn Galiano, Mc Queen [i Jill Sander i-a a-dus albume [i cataloage, doar, doar s-o `nduraEleni s\ intre al\turi de ea `ntr-o frumoas\afacere, \sta e viitorul la Istanbul, nu comer-]ul cu alune, leblebi [i fructe uscate. Cum s-ofac\ s\ renun]e la blue-jeans, ]ig\ri [i Bob \lacare o z\p\ce[te de cap cu Parisul lui cu tot?

S-au certat de multe ori. Timp `ncremenit.Nu se vede nimic la suprafa]a lucrurilor. Ofemeie. Dou\ femei. O lume de femei `ntr-olume de b\rba]i.

Lady Midnight

13Proz\ TIMPUL

iunie-iulie 2009www.timpul.ro

spune Leyla, [i se g`nde[te dac\ Basil al ei aiubit-o cu adev\rat sau nu, poate c\ da, poatec\ nu, cine s\ c`nt\reasc\ toate astea, „ai pu-tea fi cu adev\rat o doamn\, aici, la Istanbul,te ocupi de muzic\ tot timpul, c`t vrei tu, ce,nu avem [i noi conservator… Au adus profe-sori de peste tot, ce-]i mai trebuie ]ie Parisul...Domnul doctor are o cas\ [i la Antalya, o alta`n Malta, Mediterana va fi a ta, scumpamea… Clientel\ toat\ lumea bun\ dinStanbul… V-a]i putea muta imediat `n ora[,lumea va fi la picioarele tale…Am puteapetrece vacan]e frumoase la Paris, oric`nd veidori, Ma Cherie…“, `ncearc\ o mam\ s\ fo-loseasc\ toate tertipurile ca s-o conving\ pefata ei c\ o c\snicie bine g`ndit\ face maimult dec`t toate marile iubiri. {i `[i aprinde [imama o ]igar\ ca s\ se lini[teasc\ pu]in. Armai fi o or\ p`n\ s\ plece iar la jobul ei, toat\ziua c\lare pe telefoane, nu ai timp nici s\respiri, contracte, `nt`lniri, ba mai apare [ic`te un partener din str\in\tate, noroc cu lan-s\rile, mai poate s\ respire [i ea [i s\ schimbedou\ vorbe la un pahar de [ampanie. Are uncorp mai frumos dec`t \sta al fiicei, cam ne-terminat\ dup\ gustul ei, dar a[a s`nt toateastea mici, ca b\rbat nici nu-]i vine s\ te ui]idup\ ele. Nu tu [olduri, bazin, de s`ni ce s\mai vorbim, parc\ ar fi toate ni[te nem`ncate,vorbe[te prostii, la ce-i merge g`ndul [i ei,m\car de s-ar decide odat\ povestea asta cuDr. Rustu. La urma urmelor, dac\ nu vrea fataar accepta ea `n locul ei, `n fond are [i eadreptul la via]\, nu? Trage ad`nc din ]igar\. S\aib\ r\bdare, nu se poate a[a ceva, o s\ a[tep-te. Orice mi[care gre[it\ ar fi fatal\ `n afa-cerile ei. {i apoi ea, Leyla, e pe picioarele ei,nu vrea s\ fie doar o simpl\ so]ie de doctor,chiar [i de prestigiul domnului profesor. La42 de ani profesor, ce, nici ea nu are mult maimult, cine i-ar da 44 c`t are Leyla? Ar trebuis\ mearg\ [i ea la fitness, nu doar la maseur,simte bra]ele v`njoase [i degetele alea cum `ifr\m`nt\ carnea, ceva nu e `n ordine. Cu oase-le [i tensiunea st\ bine, are o conforma]ie s\-n\toas\, dup\ na[tere a avut o perioad\ grea,dar [i-a revenit repede. Ar mai ]ine la t\v\lea-l\, sur`de Leyla, ce-ar mai r`de asta mic\,numai la muzic\ `i este g`ndul [i cum o s-oplimbe Castoriadis al ei prin Paris ]in`ndu-sede m`n\. S\ mori de r`s nu alta, c`nd se maivede cu prietenele la c`te o recep]ie sau lavreun dineu la „Tokatlian“, numai `ntre fe-mei, `[i mai povestesc c`te ceva dup\, dup\ ceau m`ncat [i b\ut c`te un p\h\rel `n plus. Dac\ar veni stripperi [i la Istanbul, poate s-ar dis-tra [i ea, dar cu guvernele astea de acum arie[i scandal, da, face asta mic\ pe libertina,dar habar nu are ce e aia via]\. M\car de s-arm\rita odat\. „{tii, `i spune Leyla, Elenei, a[putea veni [i eu cu voi `n c\l\toria voastr\ denunt\... mergem la Vene]ia, apoi c`teva zile laViena, capitala valsului, ce frumos dansa [ibietul Vasilis, mergem [i la Opera din Viena,p\i ce se compar\ cu asta a noastr\ dinIstanbul, ehe, c`te am putea face `mpreun\...“,

zice mama [i tace apoi. E clar c\ ei `i place deDr. Rustu, mai mult dec`t poate spune, [iEleni care se tot joac\ la pianul \sta deconcert, Steinway, a dat 5000 de dolari pe el,acum ar fi [i mai scump, bine c\ l-a cump\ratc`nd trebuia.

Conservator, neconservator, nu se devalo-rizeaz\ pianele astea bune.

Eleni se g`nde[te la Bob, e a[a de dr\gu] [ide tandru, Leyla face o mutr\ acr\ c`nd audeastfel de aprecieri, parc\ nu [tie ea cum s`nt\[tia dr\gu]i [i tandri de te ]in de m`n\ [i cuochii s`nt cine [tie pe alt\ femeie care trece petrotuarul de vizavi prin Pera. Bob `i scrie scri-sori p\tima[e, mama o bate la cap s\ se m\ritecu Dr. Rustu, Bob [i-a dat cuv`ntul c\ o s-oa[tepte p`n\ vine ea la Paris, [i ea i-a promisanul trecut c\ va fi doar a lui [i numai a lui,de parc\ ar mai avea cineva nevoie de fecio-ria ei. Cum s\-i spun\ bietului Bob c\ se m\-rit\ cu Dr. Rustu, este un om manierat [i gen-til, dar are deja chelie [i burt\, ce mai, banii,da, banii \[tia care intr\ [i ei `n orice soco-teal\, [tie maman ce [tie, „ Abia peste 40 deani c`t are Ali un b\rbat este cu adev\rat b\r-bat... ~n locul t\u, nu a[ fi ezitat nici o cli-p\...“, tot insist\ Leyla pe l`ng\ propria-i fiic\.{i ea c`nt\ la pian, mama pleac\ `n grab\, seaude cum scr`[nesc ro]ile c`nd ma[ina dema-reaz\ `n tromb\, Leyla conduce extrem deagresiv, merge [i pe unde nu trebuie, amen-zile curg, dar are prieteni [i rela]ii peste tot,nu ar `ndr\zni nimeni s\-i ridice carnetul. S`n-tem totu[i la Istanbul, oamenii se cunosc [is`nt mai `n]eleg\tori dec`t nem]ii \[tia careacum se bag\ peste tot. De o sut\ de ani totvin aici, am mai `nv\]at [i noi c`te ceva de laei, dac\ ar trece [i nem]ii la islam ce-ar maispune Sarkozy, ar mai deschide gura `mpo-triva noastr\, aude Eleni fel de fel de vorbeprin jurul ei.

~nc\ un studiu de Chopin, o fantezie deMozart, s-a `nc\lzit, m`inile alunec\ iute peclape, bunica l\crimeaz\, ce frumos poate s\c`nte fata asta, de ce nu-i d\ bani maic\-sa s\plece la Paris, nu pricepe, ce vrei turcoaic\,bomb\ne la necaz mama lui Vassilis, care maiputea s\ tr\iasc\ dac\ nu juca la burs\ [i nu-[ilua amant\ t`n\r\, Leyla habar nu are, dar eaca mam\ [tie tot. Dac\ studiaz\ la Paris ar pu-tea s\ fac\ o mare carier\, s\ devin\ pianist\cunoscut\, s\ dea concerte peste tot ca ArthurRubinstein [i Horowitz pe care-i apreciaz\foarte mult, „Tu nu o s\ ajungi ca \[tia, pentruc\ e[ti turcoaic\...“, o pune la punct mama ei,care a f\cut o obsesie cu m\riti[ul ei cu dr.Rustu, m\car de s-ar decide [i ea odat\ ce arede f\cut. „Unde s-a pomenit ca o fat\ t`n\r\ s\umble hai hui prin lume singur\... Ce, tu e[tiMozart, eu n-am timp [i nici bani pentru toatecapriciile tale... Te rog s\ m\ scute[ti cu vise-le tale copil\re[ti... Nu mai e[ti un copil, cifat\ de m\ritat...“, o repede Leyla pe Eleni,care degeaba este `n anul `nt`i la Conservator[i are carnet de student\, tot de mama trebuies\ asculte. „Las\-m\ cu prostiile tale, s`nt o-

bosit\ moart\... [i m\ doare [i capul... Nu maipot... O s\ r\m`i fat\ b\tr`n\, uite fata luiAntoniadis s-a [i m\ritat, [i e mai mic\ dec`ttine...“ da, dar ea nu e pianist\, o s\ se fac\avocat [i ca avocat poate s\ se m\rite repede[i cu cine-i place nu cu cine decid p\rin]ii ei.„{i tu dac\ ai fi avut pu]in\ minte nu ai mai fichinuit-o `n halul \sta pe mama ta...“

Nu se poate tr\i a[a.Ce ar mai fi de spus, de f\cut, de fumat, de

b\ut, de f\cut baie, de t\iat unghiile, de f\cutunghiile, de privit `n oglind\ [i de `ntrebat iarce-i de f\cut? Antoniadis, ce-i tot d\ exemplupe Sophia Antoniadis, ea o s\ devin\ avocat,so]ul ei este deja avocat, copiii o s\ fie avo-ca]i, o s\ aib\ o cas\, dou\, [apte, dar Eleni `liube[te pe Bob Castoriadis [i uite c\ nu pleac\nici la Paris, nici nu se m\rit\ la PatriarhiaGreac\ din Galata, cu toate c\ Dr. Rustu apromis c\ va aranja ca slujba s\ fie oficiat\ de`nsu[i Patriarhul Bartolemeu, ceea ce pentrutoat\ lumea ar fi o mare onoare [i va ]ine min-te [i Eleni, „Nu-i a[a, fata mea?“.

Un vals, `n re minor, acum a r\mas singu-r\, se `nsereaz\, mama va `nt`rzia probabil cade obicei, iar, nu s`nt musafiri `n seara asta,ce bine e uneori s\ mai stai [i acas\, te aduni`n tine `ns\]i. Pianul e bun uneori [i `n loc detelevizor. C`n]i la el [i ui]i de toate. Sau vezitoate foarte limpede. Mama vrea s\ se m\rite,tot nu [tie Eleni cine e iubitul secret al ma-mei, tu vrei s\ pleci la Paris, dar nu po]i f\r\banii ei, tu nu ai banii t\i, dac\ te m\ri]i cu dr.Rustu o s\ ai banii t\i, dar [i un so] pe capcare s\ te `ntrebe dac\ vrei s\ ie[i `n ora[ saudac\ nu ai chef s\ faci nimic. Cum o `ntorci,tot nu e bine, [i trebuie s\ fie bine cumva. Ne`nv`rtim `n jurul cozii lui Volkan, el e singurulcare d\ [i nu cere nimic `n schimb. Mai epu]in [i o s\ treac\ [i ziua asta. Ca [i celelalte.M`ine iar are cursuri, a cam lipsit `n ultimeles\pt\m`ni, a exersat prea pu]in [i nici nu acitit nimic. Ar trebui s\ se decid\, s\ vorbeas-c\ cu Bob, de ce nu ar veni el la Istanbul, aiciar putea sta `mpreun\ cu mama [i bunica,cheltuielile, ei bine, dac\ mamei `i place cevascoate bani repede din buzunar. Totul e s\ [tiis\ intri `n inima ei. Oare mama are vreunamant?

Cum ?S\ mai c`nte ceva la pian, apoi o s\ m\-

n`nce, s\ se culce mai devreme, m`ine va fi ozi grea.

Gata. Nu mai c`nt\. A l\sat [i capacul de la pian. E bine s\ nu

intre praf. Un acordaj cost\ 100 de euro. Pre-]urile s`nt ca `n Europa. Terapia nu e `nEuropa. Aici unde erau marile ambasade pevremuri este Asia. ~nainte vreme nu `ntrebanimeni dac\ era Asia sau Europa. {i nicipodul asta mare nu era. Nu erau multe. {i cedac\.

Se ridic\ [i se duce s\ `nchid\ u[ile dinspreteras\. S-au culcat cu to]ii, se pare c\ va `nce-pe totu[i furtuna, prea a fost cald, z\pu[eal\

toat\ ziua. V`ntul deja s-a pornit. Verific\ [iferestrele, aprinde lumina, o stinge. O aprin-de iar. Se aude o fereastr\ tr`ntit\. Vocea luiAram care bodog\ne c`nd e sup\rat. Lucreaz\pentru ei de peste [aptezeci de ani. E mai micca bunica, dar au `mb\tr`nit `mpreun\. Umiteste foarte muncitor [i extrem de pedant `n totce face. ~n sufragerie nu e nimeni. Se afund\`ntr-un fotoliu, recite[te scrisoarea lui Robert.O las\ jos, se plimb\ prin camer\, afar\ dejas-a dezl\n]uit potopul, a pornit [i ploaia, ma-ma o s\ sune c\ o s\ `nt`rzie din cauza ploii.{i ea? Ea nu [tie ce s\ fac\. O s\ se culce. Dece [i cum s\ hot\rasc\, presiunea e prea marepe capul ei. Eleni are dou\zeci de ani, e stu-dent\ la Conservatorul din Istanbul, are car-net de conducere [i o ma[in\ Renault a ei,este o fat\ dr\gu]\, nu, nu dr\gu]\, frumoas\,Eleni este frumoas\, Han`m ciok ghiuzel..., ocomplimenteaz\ [i Umit, doamna este foartefrumoas\, Teshik Ghiorederem, `i mul]ume[teEleni, Evharisto para poli, Umit, ei vorbescmai multe limbi, ca to]i cei din Stambul,altfel nu po]i s\ faci afaceri, eventual po]i s\c`n]i la pian. Se prive[te `n oglind\, `[i aran-jeaz\ pu]in T-shirt-ul peste blue jeansii care oenerveaz\ pe Leyla, `i vine bine tot ce punepe ea, iar albul o prinde. Simte c\ nu mai poa-te am`na, o s\-l sune pe Bob, o s-o sune Dr.Rustu cum face `n fiecare sear\, de c`ndLeyla l-a `nv\]at ce s\ fac\ s\ se dea bine pel`ng\ fata ei. Acum o doare capul, ar fi trebuits\ ias\ m\car o or\ s\ se plimbe p`n\ la cofe-t\ria din curba ce `nconjoar\ golful, fosta am-basad\ a Rusiei este monument istoric, nu sepot face modific\ri la ea, prim\ria este foarteexigent\ doar `n principiu.

Toat\ ziua a stat `n cas\, se tr`nte[te pe pat[i `ncepe s\ pl`ng\, a[a, pe nepus\ mas\, pu]ingr\bit\ nu care cumva s-o vad\ cineva, ar fitrebuit s\ apar\ [i mama,plou\, plou\ bine,mama o s\ `nt`rzie, [i a doua zi o doare capul.Chiar, ce bine, o s\ se r\coreasc\. Deschide ofereastr\. Telefonul sun\, dar ea nu va r\spun-de. {i \sta ar fi un r\spuns, de ce s\ hot\rasc\al]ii pentru ea dac\ ea, Eleni, `l iube[te peBob Castoriadis.

{i dup\ ce `nceteaz\ ultimul apel al luiCengiz Dr. Rustu `ncepe s\ r`d\, e miezulnop]ii, „Bine c\ s-a oprit [i ploaia...“, tarecald a mai fost, de nesuportat, efectiv denesuportat, mama o s\ se m\rite cu cine vreaea, chiar [i cu dr. Rustu, hei hei, nu cumva,Mamam... Dumnezeule, hei, Kirie Eleison,Eleni o s\ plece la Paris [i f\r\ banii lor [i o s\vad\ ce-o s\ fac\ cu Bob Castoriadis care edoar cu cinci ani mai mare ca ea. Se a[az\ pescaunul de la pian [i apas\ pe num\rul detelefon din memoria celularului ca s\-i spun\de decizia luat\ [i apoi o s\ compun\ specialpentru el un c`ntec frumos.

Gata.Leyla a venit acas\ diminea]a, mult dup\

ce furtuna `ncetase. Se pl`ngea c\ o doarefoarte r\u capul. I-a spus Umit.

PoezieTIMPUL14

iunie-iulie 2009 www.timpul.ro

LIVIUANTONESEI

Un talent nativ puternic [i autocontrolat

~n urm\ cu exact cincisprezece ani, c`ndpublica cel de-al treilea volum de poezii,Patru plus `ngerul, la zece ani de la debutulcu ~ntoarcerea cuvintelor [i cinci de la Liberca pas\rea, constatam c\ Dan Giosu era celmai puternic talent liric nativ ap\rut `n ulti-ma jum\tate de veac `n poetica noastr\ urbe.S`nt bucuros c\ observ c\ volumul de fa]\,C`ntecul Kumulipo, verific\ dup\ at`t demul]i ani diagnosticul meu de atunci. N-a[ fiputut formula acest diagnostic nici la debut,nici dup\ un „cincinal“ de poezie marca DanGiosu, nu pentru c\ talentul ar fi fost maipu]in vizibil acolo, ci pentru c\ poetul era`nc\ foarte t`n\r [i la cei foarte tineri e difi-cil s\ distingi c`t ]ine de puterea trec\toare av`rstei [i c`t reprezint\ for]\ structural\, ceacare trece de elanul juvenil, care dep\[e[tefrumuse]ile [i capriciile v`rstei. ~ns\, dac\n-a[ fi vrut s\ observ asta la apari]ia volu-mului Patru plus `ngerul, ar fi fost o stra[ni-c\ prob\ de lips\ de onestitate – de care cri-ticii, `n genere, spre pu]ina lor laud\, au f\-cut uz cu os`rdie –, iar dac\ n-a[ fi fost `nstare s-o observ, ar fi fost una de imens\ ce-citate, poate chiar de prostie. Cum nu s`ntnici lipsit de onestitate, nici prost, dup\standardele mele desigur, de bun\ seam\ c\m\ reconforteaz\ spiritul meu de observa]iede atunci dar, mai ales, m\ ferice[te grija cucare poetul a binevoit s\ m\ confirme dup\acest lung interval de t\cere. ~mi amintesc,acum, c\ mai exist\ [i un alt volum, `nainteacelui de fa]\, prefa]at de colega mea deminte, inim\ [i literatur\ Gabriela Gavril!

Celor ce mi-ar repro[a c\ diagnoza mease bazeaz\, `n fapt, pe o oper\ poetic\ destulde pu]in `ntins\ cantitativ, dac\ nu de-a drep-

tul parcimonioas\, le-a[ r\spunde c\ tocmaiacest spirit de economie este proba indubi-tabil\ a for]ei lirice native. Pentru c\ trebuiedistins `ntre un puternic talent liric [i un ma-re talent de versificator. Primul este `nzes-trat [i cu autoexigen]\, `[i controleaz\ im-pulsul poetic, cel de-al doilea are `n dotarenumai o productivitate desc\tu[at\ [i practicincon[tient\. Ca s\ apar\ un Cezar Iv\nescu,probabil cel mai productiv dintre talentelepoetice reale din poezia de sorginte ie[ean\postbelic\, au trebuit s\ se iroseasc\ `n vanzeci, dac\ nu chiar sute de versificatori [ipoeta[tri. ~n rest, logica exigen]ei [i cea aproductivit\]ii mai degrab\ se exclud dec`tmerg fericite `mpreun\. De altfel, un alt pu-ternic talent liric nativ ap\rut pe liricelenoastre meleaguri cam pe vremea c`nd pu-blica Dan Giosu Patru plus `ngerul, m\refer la Constatin Acosmei, nu face altcevadec`t s\ rescrie Juc\ria mortului de la debut`ncoace, f\r\ s\ simt\ nevoia s\ vin\ `n fa]anoastr\ cu nout\]i, [i a[ spune c\ `i iese astafoarte bine. Dan Giosu nu „exagereaz\“chiar at`t de mult, nu rescrie nici volumul dedebut, nici cartea excep]ional\ din 1994, dareste la fel de fericit b`ntuit de un remarcabilspirit de autoexigen]\, chiar autocritic. ~nfond, ceea ce este cel mai la `ndem`n\ la untalent puternic este s\ dea drumul „robinetu-lui liric“ [i este cu totul remarcabil c\ poetulnu face asta, c\ `[i ]ine jetul sub control.Pentru a fi mare, un talent remarcabil, `n a-far\ de inteligen]\ artistic\, imagina]ie de-bordant\ [i inim\ hipersensibil\ mai are ne-voie de ceva – cu un cuv`nt care poate [oca,dar menit chiar s\ [ocheze, mai are nevoie [ide un fel de „prostat\“, una mental\ desigur,`n perfect\ stare de func]ionare!

In-canta]ie,invoca]ie [i voca]ie

M-am `ntrebat mereu, m\ `ntreb [i acum,ce anume face diferen]a dintre poezia ade-v\rat\, pe care n-o po]i uita, [i versifica]iaimpecabil\, care te poate `nc`nta pe moment[i pe care o ui]i de`ndat\ ce ]i-a ie[it de subochi. Nu e u[or de aflat r\spunsul, pe de oparte, pentru c\ incredibilul talent de histri-oni [i simulan]i al versificatorilor tinde s\ semascheze aproape perfect `ntr-unul propriu-

zis poetic, pe de alta, pentru c\ diferen]a a-ceasta este f\cut\ de dimensiuni impalpabi-le, cumva inefabile, ca [i neobservabile alecelor dou\ continente, totu[i desp\r]ite `ntreele de un ocean mai `ntins dec`t cel planetar.O mul]ime de versificatori talenta]i te potduce `n eroare la `nceput, iar marele t\u no-roc de cititor cu experien]\ este acela c\ einu pot totu[i trece proba timpului [i a mem-oriei. Trebuie s\ recunosc, am spus doar c\mizez pe onestitate!, c\ un r\spuns posibil la`ntrebarea de mai sus mi s-a `ntrez\rit acumvreo cincisprezece ani, plec`nd tocmai de lalectura [i analiza, chiar dac\ gr\bit\ [i su-mar\, mai degrab\ o intui]ie fulgurant\, apoeziei lui Dan Giosu. A[ spune, prin urma-re, c\ poezia adev\rat\ se instituie `n acelloc geometric `n care se `nt`lnesc fericit pu-terea de invocare/evocare, pentru c\ poetulnu nume[te pur si simplu cum poate s\ par\uneori [i cum cred cititorii lene[i [i autorii lafel de lene[i, cu for]a de in-cantare, consub-tan]ial\ poeziei de la `nceputurile sale, [i cuvoca]ia pentru cele esen]iale. ~n mod para-doxal, acestea reprezint\ materii prime [ipentru poetul adev\rat, [i pentru cel medioc-ru, dar [i pentru versificator! Poezia se face`ntotdeauna cu lucruri vechi – invocarea-evocarea s`nt u[or de simulat, despre in-can-ta]ie versificatorii par s\ [tie adesea maimult dec`t poe]ii, nu `ns\ [i c`nd [i cum s\introduc\ „defectul de fabrica]ie“ care s\dea nota personal\, iar temele esen]iale s`ntla `ndem`na tuturor [i chiar inventariate `nmanualele de literatur\! {i, atunci, de undenaiba vine diferen]a? Din acele „inefabile“amintite, care se numesc viziune – un poeteste diferit de un versificator, a[a cumHenry Miller se deosebe[te de un pornograf,prin existen]a viziunii personale, dar [i doipoe]i se disting `ntre ei prin viziunile lorproprii! – [i fuziune temporal\. Poe]ii ade-v\ra]i au un mod propriu de a tr\i indistict,neseparat timpul, pentru ei nu exist\ trecut,prezent [i viitor, ci o temporalitate reversi-bil\ [i infinit explorabil\ `n toate direc]iile.Din acest motiv, la nivel mental, memoria,percep]ia, g`ndirea [i imagina]ia s`nt `n fu-ziune, alc\tuind ceea ce numeam alt\dat\„memorie imaginar\“, `n lipsa unui termenmai bun. Din acela[i motiv, la nivelul textu-lui poetic, nu po]i percepe `ntre invocare [i

evocare, fiind „victima fericit\“ a unei per-manente pendul\ri, a unei infinite oscila]ii.{i, pentru c\ amintirile, fantasmele [i viziu-nile noastre ale tuturor s`nt diferite, pentruc\ echilibrul `ntre invocare [i evocare estediferit, pentru c\ tipul de for]\ in-cantatorieeste la fel de diferit, ne trezim `n prezen]aunor poe]i adev\ra]i at`t de diferi]i, cu oimagistic\ poetic\ at`t de personal\, de[i lu-creaz\, m\car aparent, acela[i p\m`nt. Unastfel de poet este Dan Giosu, o asemeneapoezie scrie el.

Neobosita aten]ie la `ntreg

Eventualul cititor atent va fi observat c\nu am citat nici m\car o metafor\ excep]io-nal\, nici o imagine cald\ sau [ocant\, ori-cum expresiv\, pe parcursul acesteia. Nu c\nu a[ fi avut de unde, c\ exist\, har Cerului!,cu nemiluita, a[ fi putut face chiar lungi in-ventare care ar fi dep\[it `n dimensiuni mo-destul meu exerci]iu de interpretare. Dar arfi fost nu doar inutil, ci de-a dreptul pericu-los. S\ `ncerci s\ percepi [i s\ `n]elegi oasemenea poezie la nivel de detaliu ar fi nudoar o eroare copil\reasc\, ci de-a dreptul ocrim\ care ar ucide `ns\[i poezia, pentru c\ea este conceput\ cu o nesf`r[it\ [i neobosit\aten]ie pentru `ntreg, pentru poemul ca ata-re, pentru volumul ca atare. S\ alegi „cio-buri str\lucinde“ ar fi fost oper\ de colec]io-nar, poate unul cu bun gust, dar `n niciuncaz de interpret!

Prin urmare, dac\ a[ `ndr\zni s\ fac asta,a[ recomanda cititorului s\ fac\, mai `nt`i, olectur\ f\r\ pauze a volumului `n `ntregime[i abia dup\ aceea a fiec\rui poem `n parte [is\ evite, pe c`t e omene[te posibil, „capcane-le“ imagistice ale poetului, pe care le-ar pu-tea aborda la cel de-al treilea r`nd de lectur\.Ar ie[i `n c`[tig cu o mai bun\ `n]elegere aunei poezii care exist\ la mai multe nivele –alt semn al poeziei adev\rate –, plec`nd ladrum de la percep]ia [i `n]elegerea globale,indispensabile `n opinia mea oric\rei `n]ele-geri fragmentare adecvate. Iar poetului `idoresc o via]\ destul de lung\ pentru a nemai `n-c`nta, la asemenea intervale rezona-bile, cu alte volume pe m\sura acestuia!

18 mai 2009, `n Ia[i

O confirmare str\lucit\

15Poezie TIMPUL

iunie-iulie 2009www.timpul.ro

DAN GIOSU

Poetul cel Mare scrie la cartea…la cartea cea neagr\scrie [i bea.s`ngele-i curge din gur\Moartea deasupracapului s\u se uit\`n cartea cea neagr\…[i Ea s`ngera.S`ngele mor]ii curge pe carteaceea neagr\din fa]a sa.

S\ mai str`ng dintre umbre,g`ndi Poetul cel Mare;din umbrele ce lerisipesc pe podea…~mi pot permite at`teaumbre, eu, oare?Deasupra capului s\u Moartea t\cea

S\ m\ ridic s\-mi faco cafea cu arom\ de-ad`nc\ triste]e – ~i d\duse cineva o astfel de cafea – nu-i ie[ea versul din urm\…Nimeni t\cerea n-o curm\

Deasupra capului s\u Moartea t\cea.

Mai bine, s\-l chem pe vecin!Pentru ce s\-l chem pe vecin?S\ bem paharul cu vin…Nu, nu!... vinu-i pu]in!

A[ fi putut s\ fiu r`u,S\ curg prin]e mun]i…Sau, mai bine, s\ fi fost piatra?Apa s\ susure peste mine mereu…Iar, prim\vara,c`nd apele se retrag mai la vale,soarele s\ m\ cuprind\ deplin.Dar, mai bine s\-l chem pe vecin,da, da…

Deasupra capului s\u Moartea t\cea.

Ce-ar fi s\ vopsesc tavanul cu ro[u?Parc\ l-am mai vopsit eu c`ndva…S\ chem vizitiul,s\ taie coco[ul – tavanul acesta vopsindu-lcu ro[u…Poetul cel Mare [i-aduse aminte:Vizitiu nu avea.

Deasupra capului s\u Moartea t\cea.

A[ fi putut s\ fiu un c`mparat proasp\t,

pe care s\ alerge o fat\speriat\ de tinere]e –picioarele ei afund`ndu-se-n minep\truns voi fi fiindde tulbur\toarea ei frumuse]e – t\r`m de z\pad\,m\-ngroap\ cu ea!!!

Deasupra capului s\u Moartea t\cea.

S\ mai bag un lemn `n c\min,parc\-i frig – s\ se mai `nc\lzeasc\ pu]in…Poetul cel Mare [i-aduse amintec\ n-are c\min.

Ar fi trebuit s\ fac un c\min!La gura lui, pe o blan\ de urs,s\ m\ bucur de vie]ile focului,s\ m\ topesc cu iubita,toat\ noaptea s\ stau eu cu ea!

Deasupra capului s\u Moartea t\cea.

Ce-ar fi s\-mi chem c`inele?{i tocu-azv`rli [i zise: Aport!Poetul cel Mare [i-aduse aminte:C`inele-i mort.Versul din urm\ nu `i ie[ea.

Deasupra capului s\u Moartea t\cea.

A[ fi putut fi chiar umbra copacului…De ce s\ am at`tea umbre eu pe podea?De ce s\ stau s\ le num\r mereu?Poetul cel mare s`nt eu!?

Deasupra capului s\u Moartea t\cea.

Dar unde mi-e tocul?Dac\ m\ ridic, cinevapoate, m`r[av, s\-mi ia locul.S\ scriu cu un creion,s\ scriu cu ceva!Versul din urm\ nu `i ie[ea!

Deasupra capului s\u Moartea t\cea.

A[ fi putut s\ fiumirosul de toamn\ al ierbii…Ba, a[ fi putut fi triste]eaunui b\tr`n ramolit, puteam fi infinit…A[ fi putut fi ceva!

Deasupra capului s\u Moartea t\cea.

S`ngele-i curge din gur\pe cartea cea neagr\ –Poetul cel Mare [ade [i beacot la cot c-un vecin…Focul dogore[te-n c\min,c`inele la picioare-i se gudur\,vizitiul vopsise tavanul cu ro[u –t\iase coco[ul…

A[ fi putut fi cineva!A[ fi putut fi chiar Moartea!

Deasupra capului s\u Moartea t\cea.

Poetul cel Mare

InterviuTIMPUL16

iunie-iulie 2009 www.timpul.ro

V\ propun s\ `ncepem cu... `nceputul. Era]istudent\ la Facultatea de Limbi Str\ine c`nda]i aflat despre cursurile de japonez\ de laSala Dales...

Povestea `ncepe, de fapt, ceva mai t`rziu, lac`]iva de la terminarea facult\]ii. Am fost `n-trebat\ de multe ori, de foarte multe ori, cem-a determinat s\ `nv\] limba japonez\ [i maiales s\ nu renun]. Am r\spuns `ntotdeaunascurt: stampele [i Pu[ca de v`n\toare, iar derenun]at n-am mai putut renun]a datorit\`mprejur\rilor. De fiecare dat\ c`nd cochetamcu ideea s\ renun], limba japonez\ fiind foartegrea, intervenea c`te ceva care m\ `ndemna s\continui.

La c`]iva ani dup\ absolvirea Sec]iei deLimba si Literatura Englez\ din cadrul Uni-versit\]ii Bucure[ti, `n vacan]a de iarn\ a anu-lui 1975 (vacan]ele de iarn\ mi le petrecusem`n ultimii ani de-atunci, `n general, „devo-r`nd“ c\r]i `n limba francez\ din bibliotecapersonal\ [i extrem de bogat\ a unor prietenide familie), prin urmare, la `nceputul aceleivacan]e de iarn\ am plecat de la prietenii meicu un bra] de c\r]i despre Japonia. P`n\ atuncinu le b\gasem `n seam\, de[i [tiam de existen-]a lor. Probabil c\ nu sosise momentul. 1975 afost, de fapt, anul vizitei lui Ceau[escu `nJaponia [i v\zusem destul de multe lucruri latelevizor care mi-au st`rnit interesul. Imagini-le v\zute s-au a[ternut una peste alta, una l`n-g\ alta, [i tot ce [tiu e c\ abia am a[teptat va-can]a aceea de iarn\ ca s\ citesc pe `ndelete.Am g\sit destul de multe informa]ii despresumi-e, desenele `n cerneal\ alb-negru saucolorate cu pigmen]i naturali. Pinii `nv\lui]i `ncea]\, la care sentimentul profunzimii e dat devaria]ia tonurilor pe care le creeaz\ cerneala.~mi amintesc c\ m-a fascinat linia desenului [imi-am zis: „C`t\ frumuse]e `n toat\ aceast\simplitate!“

Am descoperit imediat dup\ aceea ukiyo-e– pictur\ cu scene din via]a de toate zilele, `ntraducere ad literam, scene din lumea pluti-toare sau trec\toare. M-au fascinat picturilelui Hiroshige (1797-1858), renumitele salepopasuri pe ruta Tokaido (Tokyo-Kyoto). M-au fermecat chipurile de curtezane ale luiUtamaro (1753-1806), despre care NinaSt\nculescu, autoarea monografiei scria: „Fa-]a-i era doar un `nsemn de fa]\, ochii – dou\cr\p\turi, nasul, o linie nefiresc de prelung\;gura, dou\ mici petale; totul `nchis `n conturulde-abia schi]at al unui oval adesea ne`ncheiatsub coafuri uria[e de-un negru str\lucitor. Me-reu aceea[i [i mereu alta, f\ptur\ deopotriv\de vis [i profund real\, de-o expresivitate cuat`t mai fascinant\ cu c`t nu puteai pricepe deunde provine. Ea venea de departe, din ceamai dep\rtat\ ]ar\ a Soarelui R\sare“. (Cur-tezan\ [i iubitul ei).

Mi-au pl\cut picturile lui Hokusai (1760-1849), renumit pentru peisaje, `ndeosebiMuntele Fuji, [i valurile sale uria[e.

Tot atunci mi-a picat `n m`ini o carte custampe. P`n-aici mi-a fost! mi-am zis eu. Erao carte cu stampe care ilustrau primul mareroman al lumii, Genji Monogatari, multe din-tre ele considerate capodopere ale picturii ja-poneze. M-a impresionat teribil sim]ul estetical aristocra]iei epocii Heian (794-1185), ilus-tra]iile din via]a nobililor de la Curte. Am g\-sit [i romanul la Biblioteca Na]ional\, `ntr-ovariant\ prescurtat\. M-a fermecat analizapsihologic\ a personajelor [i rela]iile dintreele, ritualul schimbului de scrisori din carereie[ea clar starea lor de spirit, ritualurile de laCurtea Heian. ~nt`lnisem `n roman o lume pecare nu o mai cunoscusem. Am `nceput s\caut la bibliotec\ [i alte c\r]i de literatur\ ja-ponez\. ~mi amintesc c\ m-au impresionatputernic romanul de mici dimensiuni Pu[cade v`n\toare al lui Yasushi Inoue, axat pe me-dita]ie asupra solitudinii, asemenea unuihaiku ce deschide fereastra sugestiei, [i Mota-nul are cuv`ntul al lui Natsume Soseki – osplendid\ fresc\ a societ\]ii aflat\ `n plin\transformare dup\ Revolu]ia Meiji de la 1868,naratorul fiind motanul inteligent [i cinic alprofesorului Kushami.

M-a impresionat dragostea pentru Japonia– „]ara de farmec [i straniu“ – ce respira dinfiecare pagin\ a c\r]ii Japonia de ieri [i de azia rom=nului Ioan Timu[, ap\rut\ `n 1943. (Aplecat s\ viziteze India, China, Coreea [iJaponia, dar din cei 5 ani, patru [i jum\tate [ii-a petrecut `n Japonia. Fermecat de Japonia,nu a mai putut pleca p`n\ nu a `nv\]at c`t aputut despre via]a [i obiceiurile japonezilor.)

Din cartea lui Florea }uiu (corespondentde pres\ `n Japonia timp de aproximativ optani), ap\rut\ la sf`r[itul anului 1975, am aflatc`te ceva despre istoria Japoniei, mitologie,forme ale culturii str\vechi, dar [i despreNara, Kyoto, Tokyo, precum [i despre Fuji,sakura, geisha – acestea din urm\ fiind con-siderate de el simboluri tradi]ionale nipone.N-au lipsit din carte nici capitolele despredezvoltarea economic\ uimitoare. Eram dince `n ce mai impresionat\. Informa]iile se ros-togoleau pur [i simplu spre mine.

Iar cursurile de limb\ japonez\ c`nd le-a]i`nceput?

Ei, pe la sf`r[itul lunii octombrie 1976, st\-team de vorb\ cu o prieten\, pe strad\. La unmoment dat a trecut pe l`ng\ noi un b\rbat [iea mi-a spus: „~l vezi? {tie japonez\!“ ~mi a-mintesc c\ n-am `ntrebat nici m\car cum `lcheam\. Am aflat mai t`rziu c\ lucrase la Am-basada Rom=niei din Tokyo. M-am desp\r]itde prietena mea [i m-am oprit direct la Uni-versitatea Popular\ (pe vremea aceea se nu-mea Cultural {tiin]ific\) [i am implorat-o pedirectoare s\-mi permit\ `nscrierea la cursulde japonez\, cu toate c\ orele de curs `ncepu-ser\ de dou\ s\pt\m`ni [i locurile se comple-taser\. (Erau dou\ grupe a c`te 44 de cursan]i).V\z`ndu-m\ at`t de doritoare s\ m\ apuc dejaponez\ [i afl`nd c\ s`nt, la r`ndul meu, pro-fesoar\ de englez\, m-a `ncurajat [i mi-a per-mis `nscrierea la curs. Cursul de limba japo-nez\ fusese inaugurat `n 1964 de c\tre IoanTimu[ (nu [tiu de ce, dar s-a desfiin]at dup\numai doi sau trei ani) [i re`nfiin]at `n 1974.Predaser\ doctoranzi japonezi afla]i la studii`n Rom=nia, dar c`nd m-am `nscris eu, recto-rul Universit\]ii Populare apelase la Ambasa-da Japoniei, pentru c\ nu mai avea cine preda.A[a se face c\ l-am avut profesor pe dl.Tsushima, pe atunci ata[at cultural iar din2006 p`n\ `n septembrie 2008, AmbasadorulJaponiei la Bucure[ti. Ne `nv\]a cu r\bdare [ientuziasm, `l mai apuca [i disperarea c`nd ve-dea c\ s`ntem grei de cap, ne aducea materialexeroxate – pove[ti, ziare – (la vremea aceea

nu exista absolut nici un material dup\ care s\fi putut `nv\]a) [i ne povestea multe lucruriinteresante despre civiliza]ia [i literatura ja-ponez\. Sorbeam cu nesa] toate informa]iile.A[a am descoperit bunraku, teatrul de mario-nete, manevrate de 3 p\pu[ari, de obicei `m-br\ca]i `n negru ca s\ nu ias\ `n eviden]\. P\-pu[arul principal m`nuie[te capul, trupul [im`na dreapt\ a p\pu[ii; al doilea, m`na st`ng\;al treilea, picioarele, care de fapt nu s`nt pi-cioare, ci doar poalele chimonoului, manevra-te `n a[a fel `nc`t s\ par\ picioare. P\pu[ile las\impresia c\ s`nt `nsufle]ite. De obicei, un c`n-t\re] interpreteaz\ toate rolurile, schimb`n-du-[i vocea `n func]ie de personaj.

Domnul Tsushima ne-a vorbit cu pasiune [idespre teatrul kabuki (pe care domnia sa `l iu-bea mult [i, dup\ cum ne-a dovedit prin adu-cerea trupei Nakamura-za, la Sibiu, la sf`r[itullunii mai 2008, `nc\ `l iube[te. Spectacolul dela Sibiu a fost realmente minunat). Kabuki `[iare originile `n spectacolele date mai `nt`i latemple, iar apoi `n albia major\ a r`ului Kamodin Kyoto, de o mare iubitoare de dans care atr\it la sf`r[itul secolului 16 [i `nceputul seco-lului 17 – Okuni din Izumo (Izumo fiind con-siderat „t\r`mul zeilor“). Spectacolele dekabuki `[i p\streaz\ `nc\ farmecul [i m\re]iade odinioar\, poate [i pentru c\ nu a fost, la felca alte arte, at`t de afectat de globalizarea cul-tural\. ~n parantez\ fie spus, am fost extraor-dinar de impresionat\, pe data de 3 octombrie2008 nu numai de spectacolul de kabuki v\zutla Tokyo (prin amabilitatea Funda]iei Japonia),ci [i de faptul c\, de[i a `nceput diminea]a la11, sala mare a teatrului Kabuki-za din Tokyoera plin\-ochi. {i printre spectatori nu se aflaudoar distinse doamne `mbr\cate `n chimo-nouri [i persoane mai `n v`rst\ despre care pu-teai spune c\ ]in la tradi]ie sau nu au serviciu[i de aceea se afl\ acolo, ci [i foarte mult ti-neret entuziast.

Din cei 89 de cursan]i de la `nceput, amr\mas p`n\ la `nceputul anului II numai 12, iarspre sf`r[itul anului II am fost cam singuracare mai mergea la ore cu regularitate. Cei doiani de stat `n banc\, serile, de dou\ ori pe s\p-t\m`n\, au constituit o experien]\ deosebit\pentru mine.

Cum a]i ajuns mai apoi s\ preda]i chiardumneavoastr\ cursul de la UniversitateaPopular\?

Mandatul domnului Ambasador Tsushimase termina, a[a c\, `n octombrie 1978, am fostsolicitat\ de rectorul Universit\]ii s\ duc maideparte cursul p`n\ la venirea unui lector ja-ponez, mai cu seam\ c\ eram profesor de me-serie [i am m\rturisit de multe ori c\ m\ sim-]eam fericit\ la catedr\, indiferent de v`rstacelor din b\nci.

Predarea limbii japoneze a fost de la bun`nceput o mare provocare [i am fost con[tient\de faptul c\-mi asumam o mare responsabi-litate, cu at`t mai mult cu c`t [tiam foarte pu]in[i aveam de `nv\]at foarte mult de una singur\.Mi-a fost cu at`t mai greu cu c`t nu m-au rugats\ iau o grup\ de `ncep\tori, ci pe cea de anulII, extrem de eterogen\. Tocmai pentru c\-miiubeam meseria de profesor, nu-mi permiteams\ merg nepreg\tit\ la ore. ~nv\]am [i preg\-team exerci]ii timp de 7-8 ore ca s\ pot predao or\ [i jum\tate. ~mi era mai ales fric\ de unstudent care lucrase `n Japonia 6 luni [i carevorbea japonez\ bine. La extremitatea cealalt\se afla un domn `n v`rst\, pu]in cam isteric [igreu de cap. A trebuit a[adar s\ fiu diplomat\[i s\ fac slalom `ntre dorin]a de a merge `nritm alert a celui care vorbea aproape fluent [idisperarea respectivului domn, sup\rat la sf`r-[itul anului (de fapt era al doilea an de c`nd `n-v\]a) c\, din cauza vitezei cu care predam, elnu [tia s\ spun\ nici m\car „Merg la [coal\ `nfiecare zi.“ C`nd se enerva, ie[eam din clas\

[i-i l\sam pe colegii lui s\-l domoleasc\. Ve-neau apoi [i m\ chemau. A fost o grup\ (numai ]in minte c`]i erau, oricum nu mai mult de6-7) cu care m-am sim]it excep]ional. Chiar [iacel domn `n v`rst\ avea farmecul lui. Ori-cum, eu nu voiam s\ le las timp s\-mi pun\ `n-treb\ri, de[i i-am anun]at pe studen]i de la `n-ceput c\ s`nt profesoar\ de meserie, dar japo-nez\ nu prea [tiu, rug`ndu-i totodat\ s\ aib\r\bdare p`n\ vine lectorul japonez promis derector ([i care n-a mai venit). A[adar, `i bom-bardam cu exerci]ii ca s\ nu aib\ timp s\ m\chinuie ei cu `ntreb\ri. Am sistematizat totmai atent exerci]iile [i micile texte compusede mine (bazate pe ceea ce `nv\]asem `n ceidoi ani – cursurile erau de o or\ [i jum\tate dedou\ ori pe s\pt\m`n\ – [i cu ajutorul uniceigramatici japoneze g\site la Biblioteca Na-]ional\). ~n anul urm\tor, directoarea cursu-rilor m-a rugat s\ iau [i anul I. Alt\ nenorocirepe capul meu, pentru c\ nu aveam dup\ ce s\predau [i a trebuit s\ concep, `n trei s\pt\m`ni,materia pentru tot anul. ~n decembrie 1980,aveam totul b\tut la ma[in\, `n alfabet, [i scrisde m`n\ partea `n hiragana [i de la lec]ia 21mai departe `n kanji (caractere chineze[ti).

~n iulie-august 1980, la propunerea Uni-versit\]ii Populare [i cu sprijinul de nepre]uital doamnei Viorica Ungurianu, referent cultu-ral pe spa]iul Japonia `n Ministerul Culturii,am participat la cursurile de var\ pentru pro-fesori de japonez\, organizate de Japan Foun-dation. Organizarea a fost perfect\, condi]iilede lucru `n inima capitalei nipone absoluteminunate – ni s-au pus la dispozi]ie materialede care eu nu avusesem parte `nainte de aajunge acolo. Profesorii japonezi au fost mi-nuna]i. M-au frapat chipurile mereu z`mbitoa-re ale japonezilor, plec\ciunile ad`nci (chiar [i`n cabinele de telefon!), cuvintele calde, poli-te]ea greu de imaginat. Cu toate astea, `miamintesc c\ nu m-am putut bucura prea multde faptul c\ m\ aflam exact `n locul visat [i `nmijlocul celor pe care doream s\-i cunosc,deoarece aveam mult, foarte mult de `nv\]at [ide recuperat. Ceilal]i participan]i mi-au fostnet superiori, iar temele zilnice `mi luau foartemult timp. M-am sim]it mai relaxat\ `n celedou\ zile de excursie la un lac, excursie orga-nizat\ pe la mijlocul perioadei, [i `n ultimas\pt\m`n\ c`nd am vizitat Kyoto [i Osaka.M-au impresionat mult templele din Kyoto [i`ndeosebi Templul de Aur [i `mi doream `nc\de atunci s\ ajung s\ traduc din japonez\ car-tea lui Mishima Yukio dedicat\ frumuse]ii lui.(Citisem cartea `n limba englez\, la bibliote-c\). ~mi amintesc cu c`t\ emo]ie am a[teptatspectacolul de teatru kabuki la care Funda]iaJaponia ne oferise invita]ii – nu numai pentruc\ aveam s\ iau contact direct cu acel tip deart\ complex\, care `nglobeaz\ `ntr-o singur\form\ virtu]ile muzicii, dansului, interpret\riiactorice[ti, literaturii, dar mai cu seam\ pentruc\ `nainte de plecarea `n Japonia l\sasem `nmanuscris, la Editura Univers, cele mai impor-tante piese ale lui Monzaemon Chikamatsu,traduse din limba englez\.

Datorit\ generozit\]ii lui Japan Foundation,m-am `ntors acas\ cu multe c\r]i: dic]ionare,c\r]i de gramatic\, de literatur\ japonez\ `nenglez\ [i `n japonez\, c\r]i despre civiliza]ie[i obiceiuri. C\r]ile de gramatic\ [i dic]iona-rele mi-au fost de mare folos ca s\-mi pun lapunct acel „manual `n manuscris“, dup\ carepredam. Repet, `n Rom=nia nu exista nici unfel de manual de limba japonez\. ~n decem-brie 1980, c`nd o delega]ie a Ministerului~nv\]\m`ntului din Japonia a venit `n vizit\ laorele de japonez\ ale Universit\]ii Populare,mi-au cerut s\ vad\ lec]iile dup\ care predau[i au plecat cu ele `n Japonia a[a cum erau, b\-tute la ma[in\ [i scrise de m`n\. Astfel s-a n\s-cut primul manual de limb\ japonez\ dinRom=nia, tip\rit de Editura Shunposha din

Frumuse]ea simplit\]ii: despre Japonia [i nu numai

interviu cu prof. dr. Angela Hondru

17Interviu TIMPUL

iunie-iulie 2009

Tokyo. Edi]ia revizuit\ a ap\rut `n anul 1991cu titlul „S\ `nv\]\m limba japonez\ f\r\profesor“.

A urmat apoi o serie impresionant\ decontribu]ii la promovarea limbii [i literaturiijaponeze `n Rom=nia...

Am continuat s\ scriu manuale pentru `n-v\]area limbii japoneze, s\ fac ghiduri de con-versa]ie, am tradus Dic]ionarul Japonez alFunda]iei Japonia, ap\rut la Editura Enciclo-pedic\, a c\rui tip\rire a fost par]ial sponso-rizat\ de funda]ie, am f\cut un CD pentru`ncep\tori, ca s\ le fie mai u[or s\ `nve]e chiar[i singuri [i s\ afle c`te ceva despre cultura ja-ponez\. CD-ul cuprinde elemente de vocabu-lar pronun]ate de vorbitori nativi, explica]iigramaticale ilustrate cu exemple `n propozi]ii,la r`ndul lor `nregistrate. Exerci]iile au cheie [is`nt reprezentate [i sonor. Ideogramele s`nt `na[a fel prezentate, `nc`t pun`nd mouse-ul peele, se arat\ ordinea elementelor componente.CD-ul mai cuprinde un ghid de conversa]ie`nregistrat de japonezi, cu traducerea dialo-gurilor `n limba rom=n\, precum [i un scurtmanual de cultur\ japonez\, ilustrat cufotografii.

Am pus la dispozi]ia studen]ilor dou\ volu-me de Ghid de Literatur\ Japonez\. Pentruacestea a trebuit s\ citesc timp de 6-7 ani ope-rele incluse (bine, n-am f\cut numai asta, pen-tru c\ `ntre timp mi-am `nceput [i doctoratul),majoritatea operelor nu `n limba japonez\, fi-re[te, ci `n englez\ sau francez\, ca s\ c`[tigtimp. ~n cele dou\ volume, am `ncercat o pre-zentare general\, dar sistematic\ a literaturiijaponeze de la `nceputuri [i p`n\ aproape dezilele noastre: general\, pentru c\ spa]iul numi-a permis s\ abordez `n detaliu toate perleletradi]iei literare japoneze; [i sistematic\, de-oarece am vrut s\ nu scap din vedere nimicdin cea ce studen]ii trebuie neap\rat s\ [tie, fie[i `n treac\t. Volumul I cuprinde cele mai re-prezentative lucr\ri literare scrise p`n\ la Re-volu]ia Meiji, dup\ prezentarea tabloului ge-neral al epocilor istorice Nara, Heian,Kamakura, Muromachi [i Edo – ca fiind ca-drul istoric [i social `n care au creat reprezen-tan]ii lor. Am `ncercat s\ urm\resc particulari-t\]ile caracteristice fiec\rei epoci `n parte [iale exponen]ilor ei literari. Nu puteam s\ nu`ncep cu `nceputul, mai cu seam\ c\ nu multes`nt `n lume literaturile care se pot l\uda cu oistorie at`t de `ndelungat\. Volumul II `ncepecu Shoyo Tsubouchi [i cuprinde 26 dintre au-torii care mi s-au p\rut mie mai reprezenta-tivi, ai perioadelor Meiji, Taisho, Showa, [iale c\ror c\r]i le-am avut `n biblioteca perso-nal\. (Mai s`nt [i al]ii reprezentativi, dar la oraaceea at`t am avut la `ndem`n\.) Nu pretind c\aceste dou\ volume s`nt c\r]i care cuprind in-forma]ii exhaustive (tot ce ar trebui s\ cuprin-d\, cum s`nt c\r]ile niponologului americanDonald Keene, la care foarte pu]ini rom=ni auacces), dar pot servi ca `ndrum\toare pentrucei interesa]i de literatura japonez\ sau pentrueditorii care doresc s\ vad\ ce ar fi bine s\ maipropun\ pentru traducere.

Revenind la activitatea mea de profesor,dup\ revolu]ia din 1989, am `nfiin]at cursuri

de limba japonez\ la ASE (curs op]ional), un-de am predat p`n\ `n 2005, iar la UniversitateaHyperion sec]ia de limb\ [i literatur\ japo-nez\, f\c`nd astfel din Hyperion fiind primauniversitate particular\ din Rom=nia cu o ase-menea sec]ie. Aici am reu[it s\ stabilesc, `n1998, un schimb de studen]i cu Universitateadin Hirosaki – un schimb frumos [i echilibrat,mai ales ca num\r de studen]i.

Mai apoi, dup\ lupte sus]inute cu Inspecto-ratul {colar din Bucure[ti [i cu Ministerul~nv\]\m`ntului, am introdus limba japonez\ca obiect de studiu mai `nt`i `n [coala general\(`n anul 1992) [i apoi `n liceu (`n anul 1996),pentru ca elevii de [coal\ general\ s\ poat\continua studiul limbii japoneze `nceput `n[coala general\. Pentru a fi acceptate, am con-sim]it s\ predau eu `ns\mi (destul de mult\vreme ca „muncitor necalificat“ – aceasta afost `ncadrarea – pentru c\, de[i fuseser\ dejatip\rite manualele mele – p`n\ anul acestasingurele manuale incluse `n programa pentruadmiterea `n `nv\]\m`ntul superior – [i carteade dialoguri situa]ionale, precum [i c`teva tra-duceri din limba japonez\, p`n\ la terminareadoctoratului `n domeniul folclorului [i litera-turii japoneze, Ministerul ~nv\]\m`ntului numi-a recunoscut gradul didactic I ob]inut caprofesor de limba englez\). La un moment datajunsesem s\ fiu plecat\ de acas\ de diminea-]a p`n\ seara, alerg`nd `n fiecare zi de la [colila facultate [i de la facultate la [coli. Am `nce-put s\ las, treptat, `n locul meu proasp\t absol-ven]i, doritori s\ predea japoneza. Aveam ne-voie de timp [i pentru studiul personal.

Studiul personal `n domeniul folclorului...

Exact. Am fost deseori `ntrebat\ de undevine interesul meu pentru folclor? Cred c\ fra-telui mai mic al bunicii mele, Ovidiu B`rlea,unul dintre cei mai mari folclori[ti rom=ni, `idatorez `nainte de toate faptul c\ am privitfestivalurile cu ochiul etnografului [i nu al tu-ristului. De fapt, am `nv\]at de mic\ ce impor-tan]\ are semnifica]ia fiec\rui gest, a fiec\ruiritual [i `mi pl\cea enorm s\-i ascult „pove[-tile“ [i s\-i citesc c\r]ile, [i de multe ori m\ luape teren cu el. La re`nt`lnirea cu el dup\ ce amabsolvit facultatea, i-am promis c\ voi p\-trunde mai ad`nc `n acest domeniu fascinant [ivoi `ncerca s\-i calc pe urme, dar primii pa[i`n aceast\ direc]ie aveam s\-i fac mai t`rziu [i,oricum, venind dinspre Japonia. ~ncepusemdeja s\ predau limba japonez\, s\ citesc [i s\traduc, [i parc\ nu mai g\seam loc `n sufletulmeu [i pentru altceva.

El murise c`nd am `nceput s\-mi a[tern peh`rtie, `n 1995 (cartea avea s\ apar\ abia `n1999), miturile [i legendele japoneze care m\atr\geau ca un magnet. ~ntre timp, cu toate c\ziua avea numai 24 de ore [i pentru mine, am`nceput s\ studiez `n paralel riturile de trecerea[a cum ap\reau ele `n cele dou\ culturi, ro-m=n\ [i japonez\, cu asem\n\ri [i deosebiri.Citeam [i foarte multe romane japoneze [irom=ne[ti ca s\ v\d cum s`nt oglindite cere-monialul nup]ial [i ritualul funerar `n litera-tur\. Au fost c`]iva ani `n care nu am traduspentru c\ nu am avut timp.

~n anul 1998 am reu[it s\ m\ `nchid `nbiblioteca Universit\]ii din Hirosaki [i s\ stu-diez, c`t am apucat `n dou\ luni, operele luiKunio Yanagita, p\rintele folclorului japonez,(`ndeosebi cele legate de nunt\ [i `nmorm`n-tare [i de s\rb\tori populare). ~n perioada iulie2000-ianuarie 2001, am beneficiat de o burs\de cercetare din partea Funda]iei Japonia. Pel`ng\ tema de cercetare propus\ – bursa fiindpostdoctoral\, a trebuit s\ m\ axez pe rituriletrecerii – `ncurajat\ de profesorul coordona-tor, Shunsuke Okunishi, am `nceput [i studiuls\rb\torilor populare, at`t din c\r]i, c`t [i peteren. Datorit\ `ndrum\rii lui pre]ioase, amreu[it s\ v\d ritualuri tradi]ionale vechi, maipu]in influen]ate de creativitate [i afectate deglobalizarea cultural\, chiar dac\ [i la acesteaa ap\rut, la un moment dat, Mo[ Cr\ciun.

A[a am constatat c\ nu exist\ `n lume o alt\]ar\ modern\ `n care s\rb\torile populare s\fie at`t de pre]uite ca `n Japonia. Nici nu e demirare, dac\ ne g`ndim c\ exist\ peste o sut\de mii de temple shinto [i c\ ele s`nt centrulvie]ii spirituale a japonezilor. Fiecare templug\zduie[te cel pu]in un festival major pe an,dedicat zeit\]ii patronatoare [i nu s`nt pu]inecele care acord\ o aten]ie deosebit\ eveni-mentelor ciclice anuale mai importante. Isto-ria str\veche a Japoniei se revars\ `n incintatemplelor [i pe str\zile localit\]ilor, oferindspectacole cu-adev\rat `nc`nt\toare. Mai multdec`t spectacolul propriu-zis, m-a impresionatentuziasmul cu care `[i tr\iesc japonezii tradi-]ia, chiar dac\ nu-[i mai pun problema semni-fica]iei ritualurilor care alc\tuiesc matsuri.Am sim]it nevoia s\ exprim `n cuvinte bucuriafiec\rei clipe pe care am tr\it-o `n mijlocul ja-ponezilor la evenimente care marcheaz\ ciclulanual sau care nu fac altceva dec`t s\ aduc\zeitatea `n mijlocul comunit\]ii pentru a o s\r-b\tori. Astfel s-a n\scut `n numai patru luni(`ncepusem s\ m\ g`ndesc la cuprinsul ei `nc\din avion, `n drum spre cas\) cartea ilustrat\Festivaluri japoneze – `n spiritul tradi]iei, car-tea pe care o iubesc `ntr-adev\r cel mai mult.

Dup\ apari]ia Festivalurilor..., mul]i dintrestuden]ii mei pleca]i la burs\ `n Japonia aumanifestat tot mai mult interes pentru festiva-lurile japoneze, implic`ndu-se fiecare cum aputut, nu numai ca spectator. La `ntoarcereade la studii din Japonia, ei le `mp\rt\[esc cole-gilor din experien]ele tr\ite acolo. Pentru a-cest motiv, `i [i consider pe mul]i dintre ei am-basadori civili ai culturii tradi]ionale japoneze,pentru c\ se `ntorc la Universitatea Hyperion[i-[i povestesc `nc`nta]i propria experien]\.

~n treac\t fie spus, s\rb\torile populare nus`nt singurele activit\]i `n care se implic\ stu-den]ii de la Hyperion. Datorit\ cursurilor op-]ionale sau particip\rii la activit\]ile de club `nJaponia, am reu[it s\ organizez `mpreun\ cuei, [i de multe ori [i cu sprijinul AmbasadeiJaponiei la Bucure[ti [i al Japan InternationalCooperation Agency (JICA), diverse atelierede ikebana, ceremonia ceaiului, muzic\ tradi-]ional\ etc.

~n noiembrie 2002, sponsorizat\ din nou deFunda]ia Japonia, am organizat `n cadrul Uni-versit\]ii Hyperion, seminarul intitulat Uni-versal [i particular `n credin]ele populare ro-

m=ne[ti [i japoneze, la care au participat pro-fesorii Shunsuke Okunishi de la Universitateadin Osaka, Atsushi Mashimo de la Universita-tea Ritsumeikan din Kyoto [i TakeshigeTakehara de la Universitatea Nara Kyoiku.Am publicat lucr\rile seminarului `ntr-un vo-lum `n limba englez\, cu rezumate `n limbilejaponez\ [i rom=n\. Ele subliniaz\ faptul c\universurile celor dou\ arii geografice nu selimiteaz\ doar la deosebiri sau asem\n\ri deatmosfer\, pentru c\ fiecare din ele `nchide [iarii cu elemente specifice, `n structur\ [i ex-presie, analiza comparat\ pun`nd mai bine `nlumin\ fondul lor simbolic [i metaforic.

Afl`ndu-m\ `n octombrie 2000, la TemplulIzumo, la un ritual de comemorare a sufletelorstr\mo[ilor individuali [i a zeului patronatoral templului, am descoperit kagura, dansul sa-cru japonez. M-am `ntors `n Rom=nia cu c\r]idespre kagura [i m-am dedicat `n mod seriosstudiului. ~n octombrie 2003 am moderat sec-]iunea „Dansul japonez [i rom=nesc“ din ca-drul Colocviului Na]ional al Institutului deFolclor C. I. Br\iloiu. Am ]inut [i o prelegeredespre kagura, publicat\ `n Anuarul Institu-tului de Etnografie [i Folclor al AcademieiRom=ne.

~n perioada iulie 2005-iunie 2006, cu onou\ burs\ de cercetare acordat\ de Funda]iaJaponia am studiat kagura, dansul sacru, [i peteren, beneficiind de `ndrumarea pre]ioas\ aaceluia[i profesor coordonator, ShunsukeOkunishi, precum [i de cea a profesoruluiAtsushi Mashimo de la UniversitateaRitsumeikan din Kyoto. Mi-au pus la dispo-zi]ie c\r]i, mi-au explicat cu r\bdare tot cenu-mi era clar ([i nu [tiam enorm de multe lu-cruri, cu toate c\ studiasem acas\ c`t `mi per-misese timpul), ba m-au [i `nso]it la cele maireprezentative [i tradi]ionale dansuri sacre.F\r\ sprijinul [i `ndrumarea lor m-a[ fi r\t\cit`n labirintul complicat al diverselor ritualuri,f\r\ s\ pot m\car `n]elege clasificarea f\cut\de speciali[ti.

La `ntoarcerea acas\, am scris `n limbaenglez\ studiul Shiromi Kagura [i BicchuKagura – de la mit la realitate prin ritual, `nAnalele Jurnalului Oriental, studiu pereche alcelui despre C\lu[ul rom=nesc – de la mit larealitate prin ritual, ap\rut, `n limba japone-z\, `n revista Academiei Japoneze pentru Lite-ratur\ [i Folclor. La sugestia domnului pro-fesor Okunishi, am publicat `n volumul 60 dinanul 2007 al Societ\]ii de {tiin]e Japonezearticolul Armonia dintre credin]\ [i art\ – far-mecul dansului kagura.

Dac\ mai ad\ug\m la toate acestea [i ne-num\ratele capodopere ale literaturii japone-ze pe care le-a]i tradus `n limba rom=n\ de-alungul anilor, atunci onorurile pe care vi le-au acordat `n ultimii doi, trei ani varii insti-tu]ii guvernamentale [i culturale din Japonia,nu au de ce s\ surprind\ pe nimeni. Eu v\ fe-licit din toat\ inim\ pentru `ntreaga activitate`n slujba niponologiei din Rom=nia, v\ mul]u-mesc `n numele miilor de studen]i care au `n-v\]at japonez\ de la dumneavoastr\ [i a[tepturm\toarele titluri la care lucra]i.

Interviu realizat de George {ipo[

www.timpul.ro

Est-VestTIMPUL18

iunie-iulie 2009

ELENI LADIA

Conferin]\ la Facultatea de Limbi [iLiteraturi Str\ine a Universit\]ii din

Bucure[ti, la invita]ia Sec]iei de StudiiNeoelene [i a Editurii Omonia

(20 noiembrie 2008)

Este universal recunoscut faptul c\ MirceaEliade este cel mai de seam\ dintre istoricii re-ligiilor. C`t de bine se [tie `ns\ c\ el este, toto-dat\, un minunat [i original prozator? {i `n cem\sur\ a fost el influen]at de studiile sale deistoria religiilor `n crea]ia operelor literare?Autorul `nsu[i dezv\luie, `n romanul Domni-[oara Christina, c\ niciodat\ nu a scris exploa-t`ndu-[i cuno[tin]ele istorice [i nici nu [i-aschi]at ideile despre dialectica sacrului. „Dac\se descoper\ vreo coresponden]\ `ntre textelemele [tiin]ifice [i opera literar\, aceasta sedatoreaz\ faptului c\ nu exist\ o discontinuitatereal\ `ntre t\r`mul spiritului din timpul zilei [it\r`mul lui din timpul nop]ii“.

Nu este, desigur, `nt`mpl\tor faptul c\ t`n\-rul prozator rom=n a plecat la v`rsta de 20 deani `n India spre a descoperi [i a studia ceva cepurta `n sufletul s\u `nc\ de la na[tere – dragos-tea pentru mit. Deoarece [tiin]a religiilor [i fic-]iunea se `nso]esc `n chip v\dit, c`t\ vremeam`ndou\ s`nt crea]ii ale mitului. Au tr\s\turilemitului, mitul st\ la r\d\cina lor, `ntruc`t `nam`ndou\ faptul obscur [i, poate, ne`nsemnatcap\t\ dimensiuni universale. Fantezia carefunc]ioneaz\ `n cazul am`ndurora segmenteaz\timpul, `l preface, `l mic[oreaz\, `l m\re[te, `ldeformeaz\.

V`na sa literar\ a reprezentat for]a stimula-toare care l-a m`nat pe Eliade spre studiul [ti-in]ei religiilor.

No]iunea spa]iului `n care se desf\[oar\ oscriere literar\ sau `n care se cerceteaz\ un faptreligios este identic\. Pentru omul religios, ara-t\ Eliade `n cartea sa Sacrul [i profanul, spa]iulnu este compact [i neutru, ca pentru omul laic,de[i recunoa[te c\ p`n\ [i cel mai nereligios omare propriile spa]ii sacre `n universul s\u perso-nal. Fire[te, deosebirea st\ ̀ n faptul c\ simbolulpersonal nu are nici durata, nici validitateasimbolului colectiv.

P\rin]ii greci ai Ortodoxiei cuno[teau preabine ̀ nfumurarea creat\ de simbolul personal [isocoteau trufia luciferic\ drept un p\cat cutotul detestabil. Fragilitatea simbolului perso-nal se v\de[te ̀ n excelenta sa nuvel\ La ]ig\nci.~n prefa]a c\r]ii care cuprinde nuvela amintit\,

Mircea Eliade ne asigur\ c\ aceast\ povestire i-a fost inspirat\ de credin]a sa `n lumile fan-tastice paralele existente al\turi de lumea real\.{i iar\[i, cu o dezn\dejde ascuns\, autorul m\r-turise[te c\ opera sa literar\ este rodul imagina-]iei sale creatoare, [i nu al erudi]iei istoriculuireligiilor. Ce `nsemn\tate are `ns\ aceast\ m\r-turisire, de vreme ce [tim c\ toate lumile se`nt`lnesc [i c\ [tiin]a, erudi]ia [i inspira]ia apar-]in, toate, aceluia[i om? Noi s`ntem de p\rerec\ nu exist\ o discontinuitate real\ `ntre t\r`mulspiritual din timpul zilei [i acela din timpulnop]ii. De aceea [i `ncerc\m s\ dovedim aiciacest lucru.

Eliade afirm\ despre timp – ca [i desprespa]iu – c\ are o dubl\ proprietate. Pe l`ng\timpul cotidian, mai exist\ [i no]iunea de illudtempus, pentru `n]elegerea faptelor mitice. {iautorul crede c\ acesta este timpul pe care o-mul vrea s\-l reg\seasc\, `ntruc`t atunci existastarea paradisiac\. Omul religios g\sea `n spa-]iul sacru principiul, momentul mitic al crea]i-ei, dup\ cum [i `n timpul sacru afla timpul mi-tic care redevine prezent. Timpul sacru, scrieEliade `n Sacru [i profan, este un timp onto-logic, „parmenidian“, care r\m`ne mereu ace-la[i. „Nici nu se schimb\, nici nu se epuizeaz\“.

Astfel, `n nuvela La ]ig\nci, eroul coboar\din timpul prezent – o sta]ie de tramvai – `ntimpul [i `n spa]iul sacru – la ]ig\nci. Nu poate`ns\ descoperi enigmele acelei lumi, c\cipiedic\ `i st\ propriul s\u univers, simbolul s\upersonal pe care `l pomene[te ne`ncetat: artasa. Este `ns\ o lume care se destram\ u[or. Dece? Deoarece simbolul personal nu are sor]i deizb`nd\. Deoarece acest simbol se dezvolt\`ntr-un timp profan, nu `ntr-unul mitic.

Sacrul, hierofaniile, scrie istoricul religiilor,se afl\ pretutindeni: de la `ntruparea luiChristos p`n\ la obiectele lumii fizice: copac,piatr\ etc. Pe intaliile minoice [i miceniene a-vem reprezent\ri ale epifaniei sacre sau aleteofaniei. Arborele sacru semnific\ divinitatea.Pe inelul din Micene, de pild\, zei]a venerat\]ine `n m`n\ maci [i st\ a[ezat\ sub un copac.Inelul lui Minos `nf\]i[eaz\ altare cu arborisacri pe ]\rmul m\rii. Sacrul se manifesta [iprin intermediul meteori]ilor, pietrele cere[ticare c\deau pe p\m`nt.

Simbolurile sacre s`nt felurite `n arta creta-no-micenian\: coarne, securi, noduri, amulete.Toate acestea s`nt epifanii ale divinului `n lu-mea noastr\ fizic\.

„Piatra sacr\, arborele sacru“, arat\ Eliade`n Sacrul [i profanul, „nu erau venerate ca pia-tr\ sau ca arbore. S`nt venerate `ntruc`t s`nt hie-rofanii, deoarece reveleaz\ ceva ce nu mai esteo piatr\ sau un arbore, ci Sacrul `nsu[i, ceva«cu totul altul»“.

Literatura este o no]iune complex\, iar acestlucru ̀ l dezv\luie admirabila proz\ a lui Eliade:`mbin\ sacrul [i laicul. ~n nuvela Ghicitor `npietre, el distinge `n spa]iul [i `n timpul profano hierofanie. Eroul nuvelei, Emanuel, vede`naint`nd agale pe nisipul plajei un b\rbat `nv`rst\, cu ve[minte ciudate. P\rea s\ caute ce-va. La un moment dat, ridic\ o piatr\, o iscodi`ndeaproape [i z`mbi trist. Acest om mo[teniseharul de a citi `n pietre [i de a vedea viitoruloamenilor care le-au stat `n preajm\. Totodat\,el `i dezv\luie lui Emanuel, care era uluit, fap-tul c\ pietrele ce ascund o noim\ anume se afl\uneori destul de departe de locul `n care alegeomul s\ [ad\. Omul `ns\ nu se a[eaz\ niciunde`nt`mpl\tor. Fiecare se a[eaz\ acolo unde `i st\scris. ~n Tratatul de istorie a religiilor, Eliadearat\: „O st`nc\, o pietricic\ s`nt obiecte de de-vo]iune pioas\, deoarece reprezint\ sau imit\altceva, deoarece vin de undeva“. Despre ast-fel de obiecte scrie [i un mare poet grec, D. P.Papaditsas: „las pietricica [i armonia ei l\untri-c\ s\-l `nnebuneasc\ pe m\sur\torul cerului“.

~n strania nuvel\ Un om mare, cititorul esteuimit de inventivitatea scriitorului. Un om o-bi[nuit, cu un nume oarecum preistoric –

Cucoanes, `ncepu dintr-odat\ s\ creasc\. Medi-cii au descoperit c\ avea o gland\ care disp\ru-se `nc\ din perioada pleistocen\. Chiar [i ma-miferele o folosiser\ doar foarte pu]in, iar apoiau eliminat-o, pentru c\ le `ncurca. Nuvela areceva `nfrico[\tor, ca [i Metamorfoza lui Kafka,dar nu se opre[te aici. Se transform\ `ntr-o c\u-tare ontologic\. Victima `ns\[i nu a vrut s\ sesinucid\, din curiozitatea de a vedea de ce era`n stare Firea mam\. Vru `ns\ s\ se fac\ nev\-zut, pentru a nu deveni prada ziari[tilor. ~i `n-credin]eaz\ celui mai bun prieten hot\r`rea sa,precum [i logodnica (de vreme ce nu se puteauc\s\tori, c\ci cre[tea necontenit), [i se retrage`n mun]i. Observ\m `ns\ c\ muntele ales deomul cel uria[ este un axis mundi care une[tecerul cu p\m`ntul. El `[i cl\de[te pe munte unad\post [i, cum st\ de unul singur, c`nt\. Vocealui s-a schimbat. Devine tun\toare. El c`nt\ v\i-lor [i r`pelor, f\r\ s\ arunce nici o privire prie-tenilor care se duseser\ s\-l vad\. Descrierealui Cucoanes de c\tre autor este `nsp\im`nt\-toare; a[a cum iese dintre v\i aminte[te dePoseidon cu tridentul s\u sau de Zeus cu fulge-rul. „Groaza care pusese st\p`nire pe noi nel\s\ f\r\ grai. Nici m\car nu mai era team\; erao stranie n\ucire care ne arunca `n afara timpu-lui, `ntr-un orizont mitologic.“ Urmeaz\ o sce-n\ `n care omul cel uria[ o prinde `n c\u[ul pal-mei pe fosta sa logodnic\, `n timp ce ea `l pri-ve[te ̀ ngrozit\. Dar unul dintre cele mai impor-tante momente ale acestei nuvele `l constituie`ntrebarea prietenului s\u, anume dac\ exist\Dumnezeu acolo unde se afl\ acum, `n cealalt\dimensiune, urmat\ de r\spunsul uria[ului:„toate exist\“.

Spa]io-timpul cotidian poate deveni mitic.Problema lui Dumnezeu [i, `n genere, aceea adivinului s`nt prezente `n proza lui MirceaEliade. De pild\, `n nuvela „O fotografie vechede paisprezece ani“ din culegerea La umbraunui crin (amintim, `n treac\t, faptul c\ nuvele-le lui Eliade traduse `n limba greac\ au aceea[isoart\ ca [i acelea ale lui Dostoievski: li seschimb\ titlul; p`n\ acum nu exist\ o edi]ieriguros alc\tuit\ a operei literare a lui Eliade).Dumitru a[adar, eroul nuvelei pomenite, sus]i-nea c\ doctorul Martin, care predica `ntr-o sal\,a f\cut minuni [i, chiar, i-a vindecat so]ia bol-nav\ de astm. Obiec]ia vine din partea unui lo-calnic care `l dezminte, spun`ndu-i c\ doctorulnici nu era profesor de teologie, nici nu f\ceaminuni, ba, mai mult, fusese la `nchisoare pen-tru purtare nevrednic\. Credinciosul `ns\ `nc\mai st\ruie, chiar [i atunci c`nd `nsu[i mediculMartin `i spune cumplitele vorbe: „Unde inter-

vine Dumnezeu? C\ci, dac\ am `n]eles ceva `n`nchisoare, dac\ am `n]eles ceva din sutele dec\r]ulii de teologie pe care le-am citit, atunciacel lucru este urm\torul: Dumnezeu nu inter-vine `n lume“.

Acest Dumnezeu din nuvel\, retras `nsingur\tatea sa, ne aminte[te de deus otiosus,de Dumnezeul `ndep\rtat at`t de captivant des-cris de Eliade: „Deus otiosus sau dei otiosi se`ndep\rteaz\ de om, se retrag departe, l\s`nd pep\m`nt un fiu sau un urma[ pentru a duce lacap\t crea]ia. Nu au nevoie de culte, altaresacre sau de slujitori. Doar atunci c`nd estevreme rea li se `nchin\ jertfe. Acest zeu nuintervine `n lume; este modelul sublim“. „Fe-nomenul `ndep\rt\rii zeului suprem“, adaug\el, „este atestat `nc\ de la un stadiu arhaic deciviliza]ie“. Dialogul dintre Dumitru [i Martineste cutremur\tor. Aceast\ nuvel\ las\ a se`ntrevedea faptul c\ nu exist\ m\rturii [i dovezidespre Dumnezeu. Pur [i simplu, cel care credecrede [i `n minuni. ~n nuvela {an]urile, dinaceea[i culegere, `ntr-o povestire pe jum\tatereal\, pe jum\tate fantastic\, este exprimat\concep]ia potrivit c\reia zeii mor. To]i murim.Moartea este mai presus de oameni [i de zei.P`n\ [i Zalmoxis a murit, se spune `n text. „Ar\mas cu voi o mie de ani“, continu\ vonBalthasar, unul dintre personajele nuvelei, „[iapoi s-a dus. V-a p\r\sit. A intrat `n pe[tera lui[i n-a mai ie[it... Sau poate s-a `n\l]at la cer“,adaug\ personajul, ridic`ndu-[i privirile spremunte. Referirea la Zalmoxis surprinde, c\ci ela fost un personaj ciudat. Potrivit grecilor dinPropontida [i Hellespont, Zalmoxis a fostsclavul lui Pythagoras `n Samos, `n vreme ce,pentru neoplatonicii Iamblichos [i Porphyrios,el a fost luat din Thracia, de mic copil, de c\trePythagoras, care l-a `ndr\git [i l-a `nv\]at teoriasferelor cere[ti, precum [i cele privitoare laobiceiurile religioase [i la slujbele `nchinatezeilor. Ge]ii `l considerau mai puternic chiar [idec`t zeul; c`nd fulgera [i tuna `n cer, ei arun-cau cu s\ge]i [i `l amenin]au pe zeu, deoarece `laveau ca ajutor pe Zalmoxis.

~n nuvela Fata c\pitanului, personajul prin-cipal este micul Br`ndu[, chemat adesea de c\-pitan s\ se lupte cu fiul s\u, Valentin. Br`ndu[primea de bun\voie s\ fie `nvins de Valentin,de bun\ seam\ cu bucuria ascuns\ de a-i umbriu[oara biruin]\. C\pitanul `l pl\tea, desigur,pentru acest lucru, dar se m`nia din pricina ati-tudinii lui Br`ndu[, deoarece acesta nu respectaregulile jocului, adic\ s\ se lupte corect. Odat\,Br`ndu[ `i spune lui Valentin, spre a-l umili, c\sora lui, fata c\pitanului, Agripina, a r\mas re-

Reflec]ii asupra prozei lui Mircea Eliade

www.timpul.ro

ELENI LADIA (n. 1945, Atena) astudiat arheologia [i teologia la Univer-sitatea din Atena. A debutat `n 1973, cuvolumul de nuvele Reprezent\ri pe uncrater. A publicat romane (Gra]ia, 2000,Tarantula, 2008), nuvele (Rela]ie frag-mentar\, 1974; Cr`ngul Persefonei,1997), povestiri (Somnul de bronz, 1980;Friedrich [i Ioan, 1991), poeme (Gr\ie[te,Zarathustra, 1996) [i eseuri (8 articoledespre poezia lui Kavafis, 1974; Poe]ii [iGrecia antic\. Sikelianos, Seferis,Papaditsas, 1983). A tradus din greacaveche, `n colaborare cu poetul D.P.Papaditsas, Imnurile orfice (1984) [iImnurile homerice (1985). Opera sa, `n-cununat\ cu prestigioase premii (Premiulde Stat pentru Nuvel\, 1981 [i 2007;Premiul Academiei din Atena, 1991),este bine cunoscut\ [i `n afara Greciei,fiind tradus\ `n sloven\, francez\, englez\[i italian\. ~n rom=n\ au fost publicate, laEditura Omonia, c\r]ile Gra]ia (trad.Elena Laz\r, 2003) [i Femeia cu ocorabie pe cre[tet (trad. Claudiu Sfirschi-L\udat, 2008).

19Est-Vest TIMPUL

iunie-iulie 2009

petent\. ~nt`lnirea de mai apoi dintre Br`ndu[ [iAgripina este nespus de ingenioas\. Agripinaeste mitoman\ [i `[i `nchipuie c\ p\rin]ii ei s`ntpersonaje romane[ti. ~l m\gule[te pe b\iat, spu-n`ndu-i c\, dac\ ar fi fost mai mare, s-ar fi `n-dr\gostit de el [i c\ i-ar fi pl\cut, c`nd ar fi ajunsel la v`rsta de 18 ani, s\-i creasc\ aripi nev\zutepe umeri, `nsemne ale umbrei ciudate [i fatalea nebuniei, l\murindu-l c\ ar fi fost vorba, de-sigur, de semnele unei nebunii creatoare.

„De[i e[ti b\iat, te preg\te[ti s\ `nfrun]i lu-mea, f`lf`ind din aripile nebuniei. De aceea,trebuie s\ fii clar, frazele tale trebuie s\ fie im-pecabile gramatical, c\ci, altminteri, nebuniapierde orice interes“. Ea `ns\[i se descrie pesine ca fiind o fat\ plin\ de sev\ [i de vise.Atunci c`nd va cre[te, spune ea, `[i va `mplinidorin]a de a scrie toate romanele [i nuvelele pecare le are acum `n minte. Vr`nd s\ joace rolulsor]ii fa]\ de Br`ndu[, fata se transform\ `ntr-unfel de Circe sau de Calypso, care caut\ s\-i furemin]ile micului Odiseu. ~i jur\ c\-l va `nv\]a s\pronun]e cuvinte dure [i pre]ioase ca diaman-tele, cuvinte grece[ti [i persane. ~l `ntreab\ dac\se teme de ea, iar el neag\ cu m`ndrie.Agripina, `ntr-un delir total, `i proroce[te c\ vaajunge ca Alexandru cel Mare [i `i `mbr\]i[eaz\genunchii, `ncerc`nd s\-l conving\ de descen-den]a lui regal\. Br`ndu[ r\m`ne ne`nduplecat[i pleac\ `nving\tor, l\s`nd-o s\ pl`ng\ singur\.Agripina din nuvel\ aminte[te de o figur\ arhe-tipal\, de un fel de anima rea. Micul Br`ndu[i-a sc\pat din mreje.

Unul dintre cele mai `nsemnate romane alelui Eliade este Nou\sprezece trandafiri. ~n pre-fa]a sa la roman, Gabriel Androne, traduc\toruldin rom=n\, citeaz\ o not\ din Jurnalul luiEliade: „Nu m\ `ndoiesc de succesul literar alromanului, m\ `ndoiesc `ns\ daca va putea fi`n]eles mesajul lui, care se ascunde discretundeva printre litere“.

Subiectul romanului este, ca `ntotdeauna,original. Nu ne vom referi la intriga lui, ci vom`ncerca s\ deslu[im mesajul ascuns `nd\r\tultextului. ~nt`i de toate, s\ cit\m c`teva fraze im-portante din scrisoarea adresat\ secretaruluis\u de c\tre scriitorul Pandele, personajul prin-cipal: „Dar, mai ales, le vei descoperi singur(aceste lucruri), `ndat\ ce vei p\trunde `n acestunivers de legende, art\ [i vis `n care m\ aflude aproape 50 de ore“. Cit\m, de asemenea, oalt\ p\rere semnificativ\ a lui Pandele, din ace-ea[i scrisoare: „Gre[eala pe care au f\cut-o to]idramaturgii contemporani, gre[eala pe care amf\cut-o [i eu (pentru c\, trebuie s\-]i m\rturi-sesc, am scris [i eu o pies\ `n tinere]e) este c\am `ncercat s\ reinterpret\m drama, adic\ mi-tologia antic\, `n perspectiva istoriei moderne.Or, trebuie, dimpotriv\, s\ prelungim [i s\complet\m mitologia antic\, prin tot ce omuloccidental a `nv\]at `n ultima sut\ de ani“.

Reprezenta]iile date de Laurian Serdaru(care sus]ine c\ este fiul lui Pandele) [i tovar\[asa Niculina au o natur\ dubl\, ceva asem\n\tor`nv\]\turii pitagoreice. De dou\ ori pe s\pt\m`-n\ aveau loc reprezenta]iile pentru marele pu-blic, `ns\ pentru publicul special ele se desf\[u-rau extra muros, `ntr-o cl\dire veche [i p\r\sit\.

~n cartea sa Imagini [i simboluri, exist\ ofraz\ foarte gr\itoare: „Cu c`t este mai dezvol-tat\ con[tiin]a, cu at`t mai mult ea `[i dep\[e[tepropria istoricitate“. Exact aceast\ problem\este pus\ `n Nou\sprezece trandafiri: confrun-tarea dintre dou\ concep]ii, a[a cum se arat\ `nlucrarea Lume [i istorie (`n capitolul „Groazaistoriei“) – concep]ia arhetipal\ [i antiistoric\,pe de o parte, [i concep]ia post-hegelian\ con-temporan\, pe de alta, care `ncearc\ s\ fieistoric\“.

Laurian, unul dintre personajele din Nou\-sprezece trandafiri, exclam\: „dac\ Hegel aredreptate, s`ntem pierdu]i!“.

Hegel! De ce oare? Eliade semnaleaz\ con-tradic]ia lui Hegel: „Se [tie c\, `ncep`nd cu a-cest filosof, toat\ str\dania filosofic\ se `n-dreapt\ spre propagarea [i valoarea evenimen-telor considerate `n sine. Hegel distingea `norice eveniment istoric voin]a Spiritului Uni-versal.“ Eliade respinge aceast\ concep]ie,observ`nd: „Cum putea Hegel s\ cunoasc\ ceeste necesar `n istorie, ce trebuie, a[adar, s\ se`nt`mple din cele `nt`mplate? Hegel credea c\[tie ceea ce vrea Spiritul Universal. Nu vomst\rui asupra insolen]ei acestei teze care, `n

cele din urm\, distruge tocmai ceea ce Hegelvoia s\ p\streze `n istorie: libertatea omului“.

Dogma determinist\ sus]inut\ de Hegel,anume c\ lucrurile se petrec `n mod necesar, seopune libert\]ii omului pe care filosoful voia s\o p\streze `n cadrul istoriei. Aceea[i concep]iese reg\se[te [i `n romanul Nou\sprezece tran-dafiri. Ieronim T\nase, cel care vrea s\ corec-teze [i s\ extind\ g`ndirea lui Hegel, `i prezint\secretarului scriitorului Pandele un argumentnemaipomenit: „ Pentru c\, dac\ toat\ lumea ede acord c\ Hegel era `ntr-adev\r convins c\ `norice eveniment istoric se manifest\ SpiritulUniversal, to]i exege]ii interpreteaz\ aceast\idee `ntr-un mod simplist, [i anume: trebuie s\accept\m evenimentele istorice, manifest\rileconcrete ale Spiritului Universal, chiar `n ceamai monstruoas\ expresie a lor, bun\oar\ `ncrematoriile de la Auschwitz: s\ le accept\m [is\ le justific\m: dac\ au avut loc, dac\ s-au rea-lizat `n Istorie, `nseamn\ c\ s`nt ra]ionale [i,deci, justificate sau justificabile“. Pozi]ia luiEliade pare a fi antiistoric\, el crez`nd c\ uma-nitatea se va afla `n situa]ia de a nu mai creaistoria. Mesajul romanului este limpede [i seg\se[te `n cuvintele scriitorului Pandele: tre-buie s\ prelungim mitologia antic\ (a[adar, s\nu distrugem tradi]ia [i s\ o respect\m) cu totceea ce am `nv\]at nou `n ultimii o sut\ de ani.Poate c\ a[a se explic\ [i sensul reprezenta]iilortrupei de teatru conduse de Laurian [i deNiculina. Reprezenta]iile pentru ini]ia]i [i celepentru neini]ia]i se desf\[oar\ `ntr-un mod dife-rit. Romanul, pe l`ng\ intriga [i concep]ia luiadmirabile, devine un imn `nchinat libert\]iiindividului, care nu admite necesitatea eveni-mentelor istorice, a[a cum este ea interpretat\de c\tre Hegel.

Romanul Izabel [i apele Diavolului, de[ieste scris la v`rsta de 22 de ani, constituie te-melia pe care se vor sprijini [i scrierile ulteri-oare ale lui Eliade. ~n aceast\ stranie poveste,care se desf\[oar\ `n Calcutta, un t`n\r dinEuropa, chiria[ la o pensiune de familie,st\p`nit fiind de un demon, vrea s\ joace rolulsor]ii `n via]a membrilor familiei. G`ndurile [isenten]ele care se g\sesc aproape la fiecare pa-gin\ a c\r]ii v\desc, totodat\, geniul precoce alscriitorului. T`n\rul narator al romanului vreas\ remodeleze naturile umane, dezv\luindu-lepartea lor cea mai `ntunecat\ [i mai ascuns\.„Cred c\ am citit undeva“, spune el, „c\ larveleevolueaz\ diferit `n func]ie de temperatura `ncare se dezvolt\. ~ntocmai acela[i lucru urm\-resc [i eu: s\ preschimb metamorfoza, s\ ob]inaripi cu nuan]e rare, necunoscute“. Astfel `nce-pe experimentul cu membrii familiei Axon, cufratele, surorile [i, mai cu seam\ (aceasta era]inta sa), cu fecioara Izabel, nep\s\toare fa]\ dedragoste. Eroul romanului nu este doar un om`nfl\c\rat, ci [i un sculptor cov`r[it de povarainspira]iei onirice. „Via]a pietrei a `nso]it ado-lescen]a mea ascetic\ [i zbuciumat\. Visamnop]ile c\ m`na mea, `narmat\ cu lumin\,ciople[te piatra. M\ a[teptam s\ se iveasc\ `nodaia mea trupul primei mele sculpturi, pe careo botezasem cu mult `nainte «Aporia dup\triumf». Trebuia s\ sugereze teama pe care o

resimte cineva atunci c`nd descoper\ prezen]aceluilalt `n el `nsu[i.“

T`n\rul erou crede c\ leg\tura cu demonul(aici trebuie s\ `n]elegem demonicul `n accep-]iunea lui socratic\, [i nu cu sensul cre[tin altermenului) l-a h\r\zit cu g`nduri rare, `ntruc`tcrea]ia diavolului este la fel de mare ca [i aceeadumnezeiasc\. Preschimb\ personajele dinpension `n altele [i bag\ de seam\, `ngrozit, c\din patima pe care s-a str\duit s\ i-o `nsufle-]easc\ Izabelei se `nfrupt\ un om foarte banal.

Romanul este construit pe mai multe nive-luri, asemeni tuturor operelor acestui mare pro-zator; fiecare nivel reprezint\ o idee principal\,care devine secundar\ `n raport cu `ntregulideii centrale a c\r]ii. Eroul este chinuit de fan-tasme care `l b`ntuie ca [i cum ar face parte dinrealitate [i, mai cu seam\, din via]a cotidian\.~n cele din urm\ se `ntreab\ de ce l-a pl\smuitDumnezeu, de vreme ce nu a putut s\ fac\ ni-mic, nici piatr\ s\ ciopleasc\, nici s\ r\scoleas-c\ sufletele celorlal]i. Ce este, a[adar, acest t`-n\r erou care, `n mintea sa, a tr\it experien]aat`tor lumi? Un p\c\tos f\r\ p\cat, m\rturise[teel. Acest lucru este, fire[te, extraordinar, c\ciarat\ faptul c\ nici un om nu poate juca pentrualtcineva rolul sor]ii. Oamenii con]in `n ei `n-[i[i ceea ce vor deveni. De foarte mare `nsem-n\tate este minunatul aforism pe care numai unspirit precum acela al lui Eliade, eretic totoda-t\, `l poate exprima: „A priceput, a[adar, c\, `nafar\ de s\n\tate [i de boal\, mai exist\ [i o atreia stare, plin\ de umbre [i de lumin\“.

~n romanul Domni[oara Christina prindvia]\ vechi mituri rom=ne[ti despre strigoi.Domni[oara Christina care b`ntuie `n roman,f\r\ s\ se `ntrupeze `n fapt, s-a sf`r[it de t`n\r\printr-o moarte n\prasnic\, `n urma r\zmeri]eiunor r`nda[i. Nu a apucat, a[adar, s\-[i tr\iasc\dragostea p\m`nteasc\ [i, drept urmare, se`ntoarce pe p\m`nt, la conacul ei p\rintesc, sprea-[i continua aceast\ iubire. Christina a murit`n chip s\lbatic. ~n cartea sa Psyche, Rhode a-minte[te credin]e grece[ti antice despre stafii;aceia care mureau `nainte de vreme [i aceiacare aveau parte de o moarte violent\ se pref\-ceau `n duhuri care r\t\ceau pe p\m`nt pentru acere s\ li se fac\ dreptate. Cei mor]i prematur,ei mai cu seam\, o `nso]eau pe zei]a `ntunericu-lui Hecate `n r\t\cirile ei nocturne, p`n\ la `m-plinirea v`rstei la care ar fi ajuns, dac\ nu ar fimurit prematur. La conacul Christinei, mem-brii familiei ei (mama, sora mai mare [i soramai mic\) p\reau aidoma unor ̀ nvia]i din mor]i,slujind-o pe Christina transformat\ `n strigoi.

Egor, logodnicul surorii mai mari, este b\r-batul pe care [i-l dore[te Christina, crez`nd c\este vechiul ei iubit. Imagini sugestive [i o at-mosfer\ magic\ domin\ romanul. Trosnetulp\durii [i zgomotele din cas\ sporesc la culmenelini[tea cititorului. Egor este pictor [i vrea s\picteze un portret al Christinei `ntr-o manier\proprie, [i nu a[a cum era tabloul ag\]at pe pe-rete, care `nf\]i[a chipul fetei. Poate c\ acest lu-cru a trezit [i amintirile erotice ale strigei, care`l viziteaz\ nop]ile pentru iubiri macabre, sc\l-date `n mireasma grea de violete. CuvinteleChristinei cap\t\ tonul unui necaz foarte ad`nc,

atunci c`nd `i spune iubitului ei: „Dac\ ai b\nuice blestem m\ apas\... Dragostea cu un muri-tor“. Sora mai mic\, Simina, un drac de fat\foarte istea]\, care o a[teapt\ ̀ n r\dvanul ̀ mb\l-s\mat pe Christina, iarba m\tr\gunei, dialogul`nsp\im`nt\tor cu ecouri din scenele dintreCalypso [i Ulise - toate acestea `l cople[esc pecititor. „E[ti un muritor la[“, `i spune cu dispre]Christina lui Egor, atunci c`nd el `i refuz\ che-marea de a-l lua `n lumea `n care ar fi putut tr\ive[nic.

Iar la sf`r[it, purificarea. Conacul este in-cendiat pentru a doua oar\ de ]\rani, `n vremece Egor str\punge cu un drug de fier inimastrigoaicei.

Romanul Pe Strada M`ntuleasa, cu at`teaniveluri [i ramifica]ii, nu st`rne[te confuzie, ciadmira]ie, deoarece scrierile acestui excelentprozator seam\n\ cu o opera]ie matematic\ -nimic nu scap\ analizei. Un b\tr`n `nv\]\tor [ifost director de [coal\ general\, Zaharia, caut\,cuprins de nostalgie, un fost elev de-al s\u, peactualul domn maior Vasile I. Borza de laMinisterul de Externe. Acela `ns\ t\g\duie[te,declar`nd c\ nu este „domnul“, ci „tovar\[ul“Borza, [i c\ nu recunoa[te nici numele [coliigenerale [i nici numele b\tr`nului dasc\l. Cu-vintele „domn“ [i „tovar\[“ reprezint\ linia ca-re desparte dou\ lumi: pe cea veche, a b\tr`nu-lui, care simbolizeaz\ miticul, [i pe cea a pute-rii comuniste din Rom=nia acelei epoci. Astfel,omul nou sovietic nu-[i recunoa[te propriultrecut. Omul noii clase vrea s\ dea uit\rii tre-cutul mitic al copil\riei sale, pentru a-[i p\strafunc]ia `nalt\. Un alt ofi]er aude dialogul lor [i`l ancheteaz\ pe b\tr`nul dasc\l. ~ncepe o situa-]ie de co[mar, cu s\li [i coridoare kafkiene.

O fi scris Maiakowski versul „voi `nghi]ibirocra]ia ca un lup“, `ns\, `n societatea comu-nist\, birocra]ii s-au transformat `n lupi. B\tr`-nul dasc\l, de la o simpl\ `mprejurare (voia s\-lvad\ pe fostul s\u elev), ajunge s\ fie purtat dela un anchetator la altul. {i pentru c\, `n timpulinterogatoriului, `ncepe s\ se repete sau `ncurc\ordinea lucrurilor, anchetatorii `i dau h`rties\-[i `nsemneze amintirile [i, din acea clip\, seperind\ prin fa]a noastr\ o lume uluitoare. Ve-chea [i mitica Rom=nie [i cultura ei ies la ivea-l\ din `nsemn\rile lui Zaharia. B\tr`nul scriedespre evreul Iozi care a disp\rut `n ap\ ase-meni lui Hylas, cel r\pit de Nimfe, despre me-dicul scamator, despre Oana, o fat\ foarte `nal-t\ cu o for]\ herculean\, fecioar\, c\ci nimeninu `ndr\znea s\ se apropie de ea, care s-a dus`n mun]i s\-[i g\seasc\ perechea, p`n\ c`nd uncioban, lovind-o cu biciul `n somn, o l\s\ f\r\sim]ire [i o silui.

De atunci, av`ntul ei erotic a ajuns de nest\-vilit, cutreiera despuiat\ p\durea, `mpreun`n-du-se cu oricine `i ie[ea `n cale [i, uneori, oa-menii au v\zut-o alerg`nd urm\rit\ de un taur [icum, `ncovoiat\ din [ale, `l l\sa s\ se `mpere-cheze cu ea, fapt care aminte[te de Pasiphae [ide taurul ei. Doar tovar\[a Vogel a fost tulbu-rat\ de pove[tile b\tr`nului, semn c\ sufletulfeminin este `ntr-o mai mare m\sur\ mitic [ipoetic. C`nd `ns\ b\tr`nul pomeni m\rturia eidespre o anumit\ tem\, anchetatorii `i r\spun-ser\ c\ aceasta nu mai este ministru. „A primito alt\ `ns\rcinare“. B\tr`nul continu\ anchetascris\ [i poveste[te despre ]ara Blajinilor, acelef\pturi vr\jite care locuiesc `n ad`ncul p\m`n-tului. Blajinii [i ]ara lor de sub p\m`nt amintescde zeii htonieni ai m`ntuirii, cum s`nt, de pild\,Asklepios [i Zeus, care, av`nd drept simbol [ar-pele, erau numi]i [i „Blajinii“. B\tr`nul maivorbe[te despre sculptori]a Marina, care `[ischimba v`rstele asemenea Niculinei din Nou\-sprezece trandafiri, despre Arghira, cu miopiaei sporit\, [i despre Zamfira, care i-a d\ruit lu-mina ochilor, precum [i despre multe alte lu-cruri interesante, `ns\ noua clas\ social\ deatunci, care se numea comunism [i se credeacreatoare de istorie, se rupsese cu totul de tre-cutul tradi]ional [i mitic.

De ce este, totu[i, Mircea Eliade un mareprozator, ar putea `ntreba cineva. Pentru c\ are`n s`nge mania ontologic\, a[a cum o numea el`nsu[i: „mania ontologic\ este sete de sacru [i,totodat\, nostalgie a existen]ei“.

August-septembrie 2008

Traducere din limba greac\ de MargaretaSfirschi-L\udat [i Claudiu Sfirschi-L\udat

www.timpul.ro

VitraliuTIMPUL20

iunie-iulie 2009 www.timpul.ro

CARDA{ CAMIL

~n societ\]ile postmoderne, bazate pe co-municare, teoria actelor de vorbire va constituio permanent\ provocare pentru lingvi[ti, darmai ales pentru filosofii limbajului. Nu exist\o `mp\r]ire riguroas\, unanim acceptat\, a dis-ciplinelor filosofice, `ntrep\trunderi `ntre temede filosofia min]ii [i cea a limbajului reg\sin-du-se chiar `n articolele consacrate abord\riicelor din urm\. Un filosof precum HilaryPutnam, vorbind despre problema referin]ei,aduce `n discu]ie [i natura st\rii mentale impli-cat\ `n actul de fixare a leg\turii dintre ceadint`i [i sensul vizat. F\r\ `ndoial\, `ntr-o peri-oad\ `n care trans/interdisciplinaritatea s`nt `nplin\ `nflorire, n-ar trebui s\ ne mire astfel defenomene. ~n anumite cazuri, totu[i, s`ntempu[i `n fa]a unor ciocniri `ntre interpret\ri cugrad de legitimare similar, `ns\ diferite sub as-pectul tipului de `ntemeiere. Se ajunge la o cri-z\ a cunoa[terii, care nu mai poate fi separat\de grupul „cunosc\torilor“, la extrapolareamodelului paradigmatic al cercet\rii [tiin]ificepropus de Thomas Kuhn.

~ntr-un articol din 1977, intitulat Reitera-ting the Differences: A Reply to Derrida, filo-soful american John Searle eviden]iaz\ `n modindirect irelevan]a unei posibile confrunt\ri`ntre dou\ tradi]ii diferite de a face filosofie,`ntruc`t ceea ce s-a vrut a fi o critic\ derridean\la adresa teoriei actelor de vorbire, formulat\anterior de Austin, ar denota ne`n]elegereaconceptelor puse `n joc. Cu o ironic\ modes-tie, Searle sus]ine c\ argumentele lui Derridas`nt at`t de lipsite de claritate, `nc`t s-ar puteaca interpretarea s\ fie la fel de gre[it pe c`t deeronat a `n]eles filosoful francez teoria actelorde vorbire. Searle se refer\, desigur, la un anu-mit tip de `n]elegere, pe care Derrida nu de pu-]ine ori l-a atacat. Tradi]ia filosofiei analiticese bazeaz\ pe cunoa[terea aprofundat\ a logi-cii, pe apropierea de cunoa[terea [tiin]ific\,f\r\ a fi `ns\ reductibil\ la o metodologie arid\,lipsit\ de subtilit\]i, a[a cum s-ar putea crede.Interpret\rile filosofului francez au ca scopeliberarea sensului de sub jugul nelegitim alconceptualiz\rii, determinate `n virtutea pu-terii unei logici cu preten]ii de necesitate, lar`ndul ei o conven]ie.

~n prima parte a articolului, Searle `ncearc\s\ rezume concep]ia derridean\ asupra naturiiactului de a scrie. Argumentul filosofului fran-cez se focalizeaz\ asupra refut\rii teoriei con-form c\reia actul de a scrie presupune comu-nicarea unui `n]eles inten]ionat. Pentru c\ a-cest act „poate [i trebuie s\ func]ioneze `nabsen]a radical\ a emi]\torului, receptorului [ia contextului de producere, el nu poate repre-zenta comunicarea sensului inten]ionat deemi]\tor c\tre receptor“. Comunicarea este,pentru Derrida, iterabil\, `ntruc`t ea se reali-zeaz\ `n absen]a receptorului. Iterabilitateareclam\ separarea inten]iei emi]\torului deceea ce `nseamn\ scriitur\, ea implic\ desprin-derea de contextul producerii scriiturii [i per-manentizarea post facto.

Combaterea corolarului derridean este rea-lizat\ cu o suple]e argumentativ\ de excep]ie.Se interogheaz\ diferen]a dintre limbajul scris[i cel oral. Pe de o parte, Searle `ncearc\ s\„dezvr\jeasc\“ (m\ plasez temporar `n termi-nologia weberian\) sensul conceptului de „ite-rabilitate“. Iterabilitatea nu este echivalent\ curepetabilitatea elementului lingvistic, ea pre-supune aplicarea `n mod repetat a unei regulicu caracter general. Din aceast\ perspectiv\,iterabilitatea este proprietatea oric\rui elementsupus regulilor unui sistem de reprezentare, `nlipsa ei producerea unui num\r infinit de pro-pozi]ii dintr-un num\r finit de elementedevenind practic imposibil\.

Pe de alt\ parte, dac\ scriitura face posibil\comunicarea cu un receptor absent, aceast\eviden]\ nu implic\ necesitatea ca receptorul

s\ fie absent („writing makes it possible tocommunicate with an absent receiver, but it isnot necessary for the receiver to be absent“).Un exemplu ar fi alc\tuirea unei liste de cum-p\r\turi, adresat\ celui care o `ntocme[te.Searle ar vrea s\ sublinieze c\ notarea celornecesare cump\r\torului se adreseaz\ acestuia,`ntruc`t respectivul va trebui s\ „ia la cuno[tin-]\“ cump\r\turile. Din aceast\ „luare la cuno[-tin]\“ ar decurge actul de comunicare.

Nu `n ultimul r`nd, potrivit lui Derrida, ce-ea ce deosebe[te rostirea scris\ de cea vorbit\este permanen]a textului scris. Cu toate c\ teh-nologia avansat\ a permis introducerea unorsuporturi optime pentru p\strarea informa]ieitransmise oral, spune Searle, se men]ine o re-lativ\ permanen]\ a discursului scris `n raportcu cel realizat oral. Derrida confund\ `ns\ ite-rabilitatea cu permanen]a textului: un cititorpoate citi texte scrise de autori r\posa]i mul-]umit\ propriet\]ii de iterabilitate generalacceptate. ~ns\ repetabilitatea nu este acela[ilucru cu permanen]a textului, aceasta din urm\asigur`nd posibilitatea separ\rii rostirii deoriginea sa.

Divor]ul textului de origine se face `n moddiferit fa]\ de felul `n care o expresie devineseparat\ de `n]elesul ei, prin afirmarea iterabi-lit\]ii. ~n primul caz, se asum\ c\ desprindereatextului de originea sa este determinat\ de pro-prietatea permanen]ei. ~n cel de-al doilea caz,se consider\ c\ existen]a `n limbaj a procedeu-lui de punere `ntre ghilimele, spre exemplu,permite scoaterea semnificantului din rolul pecare-l joac\ [i atribuirea unei noi func]ii pecare acesta o va `ndeplini `n acord cu noua in-terpretare (putem s\ ne g`ndim la cuvinte cafiind simple sunete). Dac\ Derrida se refereala distan]a considerabil\ dintre text [i referin]asa, punct`nd independen]a grafemelor, ca ge-ner`nd desprinderea de originea produceriiacestuia, [i dac\ separarea semnificantului desemnificat este proprietatea oric\rui sistem dereprezentare, f\r\ a desemna ceea ce estepropriu `n exclusivitate grafemelor, rezult\ c\interpretarea potrivit c\reia orice semnificanteste un grafem devine eronat\.

Care este rela]ia dintre propriet\]ile actuluide a scrie [i inten]ionalitate? Cirea[a de pe tort,pare s\ avertizeze Searle, urmeaz\ s\ fie con-fiat\. Este indicat s\ ne `ntreb\m dac\ perma-nentizarea scriiturii, `n]eleas\ ca func]ionareindependent\ de emi]\tor, receptor [i context,presupune `n mod necesar privarea acesteia destatutul de purt\tor de inten]ie pe care, con-form „clasicilor“, `l de]inea. R\spunsul nu `n-t`rzie s\ apar\, fiind evident pentru orice citi-tor-g`nditor c\ inten]ionalitatea func]ioneaz\`n comunicarea scris\ `n acela[i mod `n care oface `n cadrul comunic\rii orale. Nu `n raportcu inten]ionalitatea stabile[te Searle diferen]adintre cele dou\ tipuri de comunicare, ci func-]ie de rolul contextului rostirii `n realizarea co-munic\rii. C`nd citim un text oarecare apar-]in`nd unui autor decedat – exemplul oferit deSearle: „Pe data de 20 septembrie 1793 mi-am`nceput c\l\toria de la Londra la Oxford“ –`n]elegem c\ autorul [i-a `nceput c\l\toria dela Londra la Oxford, cu condi]ia ca ceea ce afost spus s\ fi fost inten]ionat de autor, iar nois\ fi `n]eles sensul a ceea ce a spus. Faptul c\autorul nu mai este `n via]\ [i c\ inten]iile saleau pierit odat\ cu moartea sa nu e deloc rele-vant pentru cititor. Chiar [i atunci c`nd citito-rul `ncearc\ o separare tran[ant\ de modul fi-resc de `n]elegere a unui text, el nu se poateabate de la norma inten]ionalit\]ii, pentru c\ opropozi]ie cu sens reprezint\ posibilitatea caactul de vorbire inten]ional s\ aib\ loc („a mea-ningful sentence is just a standing possibilityof the corresponding (intentional) act“). ~n]e-leg`nd propozi]ia, receptorul `n]elege faptul c\emi]\torul realizeaz\ actul de vorbire deter-minat de regulile lingvistice `n virtutea c\roraa primit `n]eles. Derrida nu ar prinde sensulcelor spuse din dou\ motive, pe care le voi

enumera, complet`nd cu r\spunsurile oferitede Searle. ~n primul r`nd, filosoful francez arfi tentat s\ cread\ c\ inten]iile, `n anumite ca-zuri, dac\ exist\, se afl\ undeva `n spatele ros-tirilor („some inner pictures animating thevisible signs“ – „imagini interioare care anim\semnele vizibile“). Se poate renun]a `ns\ foar-te u[or la aceast\ incertitudine, deoarece pro-pozi]iile reprezint\ realizarea inten]iilor noas-tre, nu exist\ un „golf“ `ntre acele tipuri deinten]ii [i expresia lor (actul de a scrie las\ locform\rii inten]iilor pe parcursul desf\[ur\riisale). ~n al doilea r`nd, se obiecteaz\ c\ inten-]iile trebuie s\ fie con[tiente. Derrida nu ]inecont `ns\ de faptul c\ un num\r mic de inten]iis`nt con[tientizate ca fiind inten]ii. C\ scrisul[i vorbitul s`nt activit\]i con[tiente inten]iona-le, nu este `ndoielnic. Inten]ionalitatea unoracte de vorbire nu ne poate `ns\ conduce laconcluzia c\ exist\ anumite st\ri con[tienteseparate de scris [i vorbit.

Ajuns la problema contextului, Searle sus-]ine c\ spre deosebire de discursul scris, co-municarea verbal\ beneficiaz\ de posibilitateamen]inerii la nivel implicit a tr\s\turilor con-textului pus `n discu]ie. Discursul scris pre-supune explicitarea tr\s\turilor contextului,reprezentarea textual\ a cadrului inten]ionalformulat.

Dificult\]ile `n `n]elegerea argumentelor luiSearle s`nt iminente. Discursul reprezint\ ex-primarea inten]iilor emi]\torului, iar `n]elege-rea mesajului este condi]ionat\ de felul `n carea fost realizat\ inten]ia. Problematic\ este a-ceast\ realizare a inten]iei: nu este ea influen-]at\ de cuno[tin]ele pe care le am `n prealabildespre ceea ce comunic? Iar dac\ ceilal]i nuposed\ toate cuno[tin]ele pe care eu le am des-pre ceea ce comunic, cum pot ei s\ `n]eleag\inten]ia mea? Posibil r\spuns: Searle nu-[ipropune s\ cunoasc\ inten]ia, ci asum\ reali-zarea ei. Important\ este realizarea inten]iei,nu ceea ce este ea. Dac\ esen]ial\ nu este `ns\natura inten]iei, atunci presupozi]ia c\ actul devorbire este realizarea a „ceva“, f\r\ a spunemai mult despre acel ceva, ridic\ semne de`ntrebare.

Teoria actelor de vorbire propus\ de Austinnu are putere de legitimare, ar sus]ine Derrida,iar sensibilitatea la criticile aduse se explic\prin ignorarea sistemului de predicate grafe-matice `n construirea locu]iilor, `nainte de aintroduce `n cadrul de lucru actele ilocu]ionaresau perlocu]ionare. De[i distinge `ntre acte devorbire reu[ite [i, respectiv, ratate, Austin nuare `n vedere necesitatea posibilit\]ii ca un actde vorbire s\ fie ratat. ~n plus, Austin excludeposibilitatea cit\rii actelor performative (s`ntomise, spre exemplu, discursul fic]ional [i re-plicile actorilor, care ar constitui un fel de„agonie“ a limbajului). Aceste forme de lim-baj, „parazitare“ (potrivit lui Austin), repre-zint\ modific\ri ale iterabilit\]ii generale(potrivit lui Derida). Actele performative s`ntreu[ite numai dac\ formularea lor constituieexpresia unei cit\ri.

Nu s`nt sigur dac\ articolul prezent este oform\ de punere `ntre ghilimele a unui articolprecedent sau de folosire a argumentelor ex-puse anterior. Inten]ia mea este s\ respect firulargumentativ `ntre]esut de John Searle. ~nacest sens, voi urm\ri s\ redau limit\rile criti-cii lui Derrida.

Un prim punct `n care perspectiva luiDerrida asupra teoriei lui Austin este eronat\ `lreprezint\ componenta parazitar\ a limbajului.Austin nu a exclus `n mod absolut elementeleparazitare ale limbajului. Din punctul de ve-dere al pragmaticii, sugestia lui Austin este s\nu lu\m `n considerare replicile actorilor, pen-tru c\ ele nu s`nt „serioase“. Ceea ce este pedeplin justificat: cum am putea s\ credem `npromisiunile f\cute de actori pe scen\? ~ntr-adev\r, promisiunile actri]elor s`nt un bunexemplu de limbaj parazitar: ele nu ar existadac\ promisiunile nu ar fi posibile `n via]a

real\. Excluderea formelor parazitare nu estemetafizic\, ci metodic\, i.e. temporar\.

Un al doilea plan `n care Derrida interpre-teaz\ gre[it „parazitismul“ formelor de limbajeste cel moral. Filosoful francez crede c\Austin vizeaz\ imoralitatea discursului parazi-tar, `n timp ce, ne asigur\ Searle, parazitismulpe care-l proclam\ Austin emerge ca o rela]iede dependen]\ logic\. Totodat\, apartenen]adiscursului parazitar la limbajul comun nueste negat\. Prelegerile lui Austin au fost ]inu-te `ntr-o perioad\ `n care limbajul comun era`n]eles `n opozi]ie fa]\ de limbajul formal (lo-gica matematic\, de exemplu), astfel `nc`t pie-sele de teatru [i romanele erau scrise `n limbajnonformal, `ns\ produse `n circumstan]e extra-ordinare.

~n al treilea r`nd, `n conformitate cu teza luiDerrida, prin faptul c\ a analizat actele de vor-bire „serioase“ `nainte s\ ia `n considerare dis-cursul parazitar, Austin a eliminat posibilitateacit\rii expresiilor. A cita nu este acela[i lucrucu a crea un discurs parazitar. Poetul NU ci-teaz\, actorul care repet\ replicile scrise dedramaturg NU citeaz\. Spre deosebire de cita-re, discursul parazitar presupune folosirea ex-presiilor, nu men]ionarea acestora. („There isa basic difference in that in parasitic discoursethe expressions are being used and not men-tioned“.) Dac\ ar fi s\-i d\m dreptate luiSearle, discursul parazitar este dat de modifi-carea regulilor de performare a actelor devorbire, nu a iterabilit\]ii: rostirile parazitares`nt instan]e, nu modific\ri ale iterabilit\]ii (in-stan]e ale aplic\rii unor reguli cu caracter ge-neral). Derrida afirm\ c\, excluz`nd discursulparazitar [i, acest tip de discurs fiind o instan]\a iterabilit\]ii, Searle exclude `ns\[i iterabilita-tea. Nu decurge `ns\, din excluderea discursu-lui parazitar, eliminarea oric\rei forme de ite-rabilitate. Autorul Disemin\rii este `ndrept\]its\ spun\ c\ rostirile performative s`nt condi-]ionate de iterabilitate, `ns\ aceast\ aser]iunenu este echivalent\ cu o obiec]ie la adresaconcep]iei lui Austin.

Un alt aspect `n care Derrida interpreteaz\gre[it teoria actelor de vorbire prive[te analo-gia dintre dependen]a parazitar\ scriitur\-lim-baj vorbit [i, respectiv, fic]iune-nonfic]iune.Searle pledeaz\ `ns\ pentru diferen]a clar\dintre cele dou\ tipuri de dependen]\: dac\ `ncazul rela]iei fic]iune-nonfic]iune este vorbade o dependen]\ logic\, rela]ia dintre scriitur\[i limbajul vorbit este un fapt contingent `nleg\tur\ cu istoria limbajului omenesc, nu unadev\r logic (`n cazul logicii simbolice, spreexemplu, rela]ia de dependen]\ dintre limbajulscris [i cel vorbit se inverseaz\, comunicareaoral\ a simbolurilor depinde de modul `n careacestea s`nt reprezentate `n scris).

Ultima parte a articolului consacrat erorilorlui Derrida (spre deosebire de „eroarea luiDescartes“, fie c\ se refer\ la fantoma din ma-[in\ sau nu) pune accentul pe raportul dintreiterabilitatea formelor lingvistice [i rolulinten]iei `n comunicare. Derrida porne[te de laideea c\ `n]elegerea reiter\rii este o eviden]\ `nfavoarea accept\rii absen]ei inten]iei dinrostire. Searle men]ioneaz\ c\, dimpotriv\,iterabilitatea este o condi]ie necesar\ pentru cainten]ionalitatea s\ poat\ fi identificat\ `n ac-tele de vorbire. Ca evenimente, actele de vor-bire pot s\ transmit\ un num\r nelimitat decon]inuturi semantice, ceea ce ne duce cug`ndul la existen]a unui num\r infinit de actede vorbire. Interlocutorii sesizeaz\ inten]ia dindiscurs [i identific\ sensul transmis. Ceea ceface cu putin]\ identificarea este aplicarea re-petat\ a regulilor generale ale limbajului, i.e.iterabilitatea.

Cititorul sau cititoarea va avea sarcina de aopta fie pentru retorica derridean\, fie pentruargumentele `mpotriva criticilor abuzive pecare le produce aceast\ `nclina]ie c\tre posibi-lit\]ile discursului „liber de inten]ie“. Depin-de, `n fond, de inten]ia fiec\ruia.

John Searle, Jacques Derrida

21Recenzie TIMPUL

iunie-iulie 2009

LIVIU PETCU

Filocalia de la Optina. ~nv\]\turi de sufletfolositoare ale cuvio[ilor b\tr`ni de laOptina, traducere din limba rus\ de CristeaFlorentina, Editura Egumeni]a, Gala]i, 2009,490 pp.

~n tradi]ia monastic\ rus\ circul\ vorba c\ru[ii au avut mai multe m\n\stiri dar o sin-gur\ Optin\. Aceasta deoarece cuvio[ii sta-re]i de la Optina au ajuns s\ fie pentru Rusiaadev\rate faruri duhovnice[ti c\l\uzitoare pec\r\rile m`ntuirii. De aceea, `n anul 2000,Biserica Ortodox\ Rus\ a canonizat [i trecut`n r`ndul sfin]ilor `ntregii Rusii Soborul b\tr`-nilor de la Optina [i a reeditat vie]ile, scriso-rile [i `nv\]\turile cuvio[ilor stare]i. Precum`n secolul al IX-lea, pove]ele [i `nv\]\turilestare]ilor de la Optina au contribuit la re-na[terea duhovniceasc\ a Rusiei, devenindpentru mul]i temelia tr\irii `n Dumnezeu [isprijin `n felurite `ncerc\ri, opresiuni, `n[el\ri[i tenta]ii, tot astfel [i ast\zi constituie un iz-vor duhovnicesc pentru cei `nseta]i de dob`n-direa vie]ii ve[nice. ~ntre comorile de spiri-tualitate rus\ se `nscrie [i Filocalia de laOptina – ~nv\]\turi de suflet folositoare alecuvio[ilor b\tr`ni de la Optina, care cuprinde`n sine `nv\]\tura m`ntuitoare a stare]ilorpurt\tori de har ai Optinei. Cartea a fosttradus\ din limba rus\ de Cristea Florentina[i a ap\rut `n acest an la Editura Egumeni]adin Gala]i, `n condi]ii grafice deosebite, a-v`nd [i binecuv`ntarea Preasfin]itului P\rinteGalaction, Episcopul Alexandriei [iTeleormanului.

Filocalia este un termen care provine dinlimba greac\ veche [i semnific\ literal iu-birea de frumos. ~n sensul larg al cuv`ntului,Filocalia reprezint\ o colec]ie de scrieri aunor Sfin]i P\rin]i ai Bisericii R\s\ritene.Denumirea de Filocalie apar]ine Sfin]ilorVasile cel Mare [i Grigorie de Nazianz, cucare au intitulat o antologie din operele luiOrigen. Ei `n]elegeau prin iubire de frumu-se]e ceva `n felul antic, dar g`ndit cre[tine[te:iubirea de frumuse]e care e [i bun\tate. Multmai t`rziu, `n secolul al XVIII-lea, o colec]iede texte care se refer\ la via]a contemplativ\[i ascetic\, scrise `nainte de secolul al IX-leade c\tre mari P\rin]i ai spiritualit\]ii ortodo-xe r\s\ritene, este adunat\, redactat\ [i publi-cat\ de sf`ntul Nicodim Arghioritul (1749-1809) [i Macarie din Corint (1731-1805), laVene]ia, `n 1782, cu sprijinul financiar aldomnitorului rom=n Ioan Mavrocordat.Apoi, au ap\rut diferite edi]ii `n alte limbi –slavon\ [i rom=n\, `n primul r`nd –, adeseal\rgind colec]ia ini]ial\ a sf`ntului Nicodim.Edi]ia slavon\ a fost alc\tuit\, la M\n\stireaNeam] de Sf`ntul Paisie Velicicovski, ucrai-nean de origine. A circulat mai `nt`i `n ma-nuscrise, apoi a fost tip\rit\ la St. Petersburg,`n 1793. Cu toate acestea, ideea alc\tuirii u-nei colec]ii care s\ cuprind\ scrieri filocalice,ascetico-mistice, nu apar]ine vreunui c\lug\rgrec de la Muntele Athos, ci monahilor ro-m=ni de la M\n\stirea Neam], acompania]ispiritual de Sf`ntul Paisie Velicicovski, `nsecolul al XVIII-lea. Ace[tia traduceau dingrece[te `n limba rom=n\, iar Sf`ntul Paisietraducea scrierile isihaste din limba rom=n\`n cea rus\. Deci, primele preocup\ri `n sco-pul `ntocmirii unei Filocalii, dup\ cea `ntoc-mit\ de Sfin]ii Vasile [i Grigorie, apar]in uce-nicilor stare]ului Paisie (Velicicovschi) de laNeam]. Mai t`rziu, `n secolul al XX-lea,colec]ia Filocalia sau culegere din ScrierileSfin]ilor P\rin]i care arat\ cum se poate o-mul cur\]i, lumina [i des\v`r[i, `n 12 volume,a fost publicat\, `n traducerea [i t`lcuirea P\-rintelui Profesor Dumitru St\niloae, `ncep`ndcu anul 1946, c`nd a ap\rut la Sibiu primul

volum. Aceast\ colec]ie este una dintre celemai veritabile colec]ii de scrieri ascetice [imistice.

De[i colec]iile Filocaliei de care amamintit cuprind scrieri consacrate monahilor,totu[i intereseaz\ [i folosesc deopotriv\ demult [i via]a duhovniceasc\ a cre[tinilor sim-pli, fiecare dintre ace[tia fiind chemat la lup-ta cea bun\ pentru dob`ndirea m`ntuirii, lacur\]irea de patimi [i dob`ndirea virtu]ilor,care culmineaz\ `n iubire.

Colec]ia Filocalia de la Optina la carefacem referire reune[te atitudini spirituale demare diversitate [i totu[i convergente. Carteaeste un ghid pentru urcu[ul duhovnicesc alomului credincios, o splendid\ c\l\uz\ spiri-tual\ `n drumul spre des\v`r[ire. Ea ofer\ citi-torilor pre]ioase `ndemnuri duhovnice[ti, iarpredicatorilor un bogat material ce se poatevalorifica cu succes.

Filocalia este cuv`ntul frumos care tindes\ se `ntrupeze `ntr-un suflet frumos [i `ntr-ovia]\ frumoas\, fericit\, duc`nd la un jubileual bucuriei netrec\toare. C\ci binele [i fru-muse]ea la care ne `ndeamn\ Filocalia s`ntbucurii pentru totdeauna. O sintez\ satisf\c\-toare a operei ce o semnal\m este greu de`nf\ptuit. Precum se precizeaz\ [i `n prefa]\,`n ea au fost adunate sfaturi [i pove]e spicuitedin vie]ile, `nv\]\turile [i din peste trei sutede scrisori nepublicate ale acestora. Pove]eler\spund multor `ntreb\ri, nedumeriri [i pro-bleme duhovnice[ti, a[a `nc`t acest volumconstituie o c\l\uz\ de ne`nlocuit pentru to]iiubitorii de frumuse]e divin\ netrec\toare.Citind-o, realiz\m c\ dragostea cuvio[ilor eraat`t de mare, `nc`t aveau aplecare [i `n]elege-re pentru fiecare om; poporul simplu [i chiarintelectualitatea, slab\ `n credin]\ [i potriv-nic\ Bisericii, s-au `ndreptat spre Optina,c\ut`nd [i dob`ndind `n chiliile stare]ilor bu-nurile cel mai de pre]: credin]a, pacea [i bu-curia lui Hristos. ~nv\]\turile acestor p\rin]i„le putem citi oric`nd; scurte [i simple, dar

pline de via]\, cuvintele izvor`te din expe-rien]a plin\ de duh vor fi spre ajutor celor ce`nseteaz\ de Adev\r [i dup\ adev\ratul sensal existen]ei umane, celor care s-au `mpot-molit `n cele ale vie]ii de zi cu zi [i `n c\ut\rifilosofice, celor dezam\gi]i de de[ert\ciuneavie]ii“ (p. 6).

Filocalia de la Optina este o culegere descrieri ale cuvio[ilor stare]i ai Optinei care `l`nva]\ pe cre[tin, pas cu pas, cum s\-[i puri-fice inima, cum s\ ajung\ la iluminare, stare`n care prive[te toate lucrurile cu ochii luiDumnezeu, [i cum s\ urm\reasc\ des\v`r[ireacare are un singur hotar: nehot\rnicia. Carteacuprinde o multitudine de apoftegme, mailungi sau mai scurte, ale P\rin]ilor Optinei.Fiind adunate [i `n[iruite tematic, u[ureaz\astfel lectura cititorului care este preocupatsau interesat de o tem\ anume. Astfel, acestanu va mai c\uta o idee sau un sfat `n `ntreagacarte, ci va merge direct la tema dorit\. Dincuprinsul volumului amintim doar c`tevateme: Lumea `ngerilor, Arhip\storul, Chinu-rile Iadului, Trezvia, S\r\cia, T\cerea, Des-p\timirea, Evlavia, Harul, Mul]umirea luiDumnezeu, Recuno[tin]a, Fericirea, Boala,C\s\toria, Iubirea de fra]i, Credin]a, Via]aviitoare, Voia lui Dumnezeu, Uneltirile vr\j-ma[ilor, Iertarea, Semea]a cugetare, Faptelebune, Fecioria, Virtu]ile, Convorbirile du-hovnice[ti, Bucuria duhovniceasc\, Epiti-mia, Erezia, S\n\tatea, Lupta duhovniceas-c\, Ispitele, Spovedania, Blestemul, Vr\jito-ria, Furtul, Curiozitatea, Rug\ciunea, Urafa]\ de aproapele, T\ierea voii, Dezn\dej-dea, Pustnicia, Rela]ia cu aproapele etc. Fie-care tem\ este alc\tuit\ din a[a-zisele „cape-te“ care constituie de fapt sentin]e, butade,exorta]ii, principii, sfaturi, atitudini.

~n aceste scrieri, P\rin]ii duhovnice[ti seexprim\ simplu, dar nu simplist, clar, direct,cu un minimum de mijloace, f\r\ preocupa-rea de efecte stilistice, lapidar [i ferm. Ei nus`nt preocupa]i de art\ [i stil, ci de frumuse-

]ea vie]uirii `n Hristos, de frumuse]ea sfin]e-niei [i de sfin]enia frumuse]ii. A[a cum scrie[i traduc\toarea `n Prefa]\, cuvio[ii de laOptina au ajuns s\ fie adev\ra]i lumin\tori aicredin]ei vii, iar „puterea harului dumneze-iesc, care a umplut de bucurie [i dragoste ini-mile stare]ilor, i-a f\cut t\m\duitori ai sufle-telor omene[ti. Lucrul de c\p\t`i pentru ei eram`ntuirea acestui suflet care li se `ncredin]aspre pov\]uire“ (p. 5).

P\rin]ii de la Optina s`nt mae[tri `n [tiin]asufletului, cu o `ndelungat\ experien]\ perso-nal\ [i o profund\ cunoa[tere a experien]eloranterioare tr\ite de Sfin]ii P\rin]i `n epocapatristic\. Scrierile lor constituie [i o terapiespiritual\ pentru `nfr`narea imperfec]iunilorfirii [i respingerea tenta]iilor r\ului `nc\ de laprimele atacuri sau `nfirip\ri. Sfaturile, `n-demnurile [i `nv\]\turile lor, experimentatemai `nt`i de ei `n[i[i, ne s`nt de folos pentrucunoa[terea neputin]ei noastre [i pentru do-b`ndirea smereniei, r\bd\rii [i dragostei, c\cine `nva]\ cum s\ ne `mpotrivim patimilor,cum s\ ne cur\]im inima de spinii p\catelor [is\ parcurgem drumul anevoios al dob`ndiriivirtu]ilor, ne descoper\ feluritele uneltiri alediavolului, ne pun la `ndem`n\ arme [i meto-de care s`nt `n m\sur\ s\ potoleasc\ r\zboiulnev\zut al feluritelor ispite, toate acesteapentru a-i reda sufletului integritatea, pacea[i bucuria l\untric\. Via]a duhovniceasc\ „nust\ numai `n `ndulcirea cu pacea [i m`ng`ie-rea, ci [i `n crucea duhovniceasc\, adic\,atunci c`nd s`ntem lipsi]i de m`ng`iere, s\ opurt\m cu senin\tate“ (Cuviosul Macarie, p.159). Teme filocalice predilecte precum trep-tele urcu[ului duhovnicesc, modelarea spiri-tual\ a min]ii, str\dania de a dob`ndi virtu]ile,s`nt redate pe `n]elesul fiec\ruia `n acestescrieri ce compun colec]ia Filocalia de laOptina [i care ne c\l\uzesc spre o autentic\tr\ire `n Hristos.

Scopul P\rin]ilor a fost s\ fac\ din inimafiec\rui cre[tin un altar aprins de fl\c\rile iu-birii de Dumnezeu [i de oameni, pe care s\ard\ ne`ncetat focul rug\ciunilor c\treDumnezeu [i sf`nta medita]ie a cuvintelorDuhului. Aprofund`nd aceste scrieri, lectorul`[i `mpodobe[te mintea cu g`nduri dinFilocalie [i apoi `[i `mpodobe[te via]a cu`ndemnurile, tr\irile [i `nv\]\turile filocalicepe care le poart\ `n el.

Acest tezaur de spiritualitate, prezentataici succint se recomand\ de la sine fiec\ruicre[tin dornic de `nduhovnicire [i de a-[i `m-podobi sufletul cu frumuse]ea cea netrec\-toare. Fiind o pre]ioas\ carte de zidire sufle-teasc\, aduce un real folos at`t monahilor,preo]ilor [i studen]ilor `n Teologie, c`t [ituturor cre[tinilor.

Un tezaur de spiritualitate

www.timpul.ro

22 RecenzieTIMPUL

iunie-iulie 2009

CODRU} CONSTANTINESCU

Una din posibilele explica]ii ale brambu-relii dintotdeauna a Rom=niei este faptul c\]ara noastr\ este locuit\ de un popor cu (prea)multe priorit\]i care nu termin\ ceea ce `ncepe,nu elimin\ priorit\]ile pe care le decretaz\ ri-tualic frecvent, `n func]ie de conjunctur\. Unexemplu frapant `l constituie chiar Revolu]iadin decembrie 1989, a c\rei principal\ priori-tate ar fi trebuit s\ fie aceea de a sc\pa ]ara decomunism, dar [i de comuni[ti. Comunismul aplecat, dar au r\mas comuni[tii care au into-xicat via]a politic\ [i economic\ timp de dou\decenii. ~n acest moment pur [i simplu nici numai are rost s\ aduci pe tapet un astfel de su-biect de care-[i mai aduc aminte foarte pu]ini.S\ ne resemn\m, au sc\pat, de acum `ncolo de-vin materie numai bun\ de analizat `n studiiistorice. Dac\ s`ntem condamna]i la repetareala infinit a legendei me[terului Manole, trebuies\ constat\m c\ m\car Manole avea o singur\prioritate, aceea de a ridica m\n\stirea, restulfiind conex, chiar [i frumoasa lui so]ie.

Un raport despre infrastructura, e drept, de-ficitar\ a Rom=niei (dar `n plin proces de `m-bun\t\]ire `n compara]ie cu alte perioade dinexisten]a [i func]ionarea statului rom=n) va de-creta rituos c\ acest domeniu este prioritarpentru dezvoltarea Rom=niei. {i are perfect\dreptate. Un alt raport despre starea educa]ieina]ionale va demonstra cu argumente rezona-bile [i conving\toare importan]a acestui do-meniu [i faptul c\, evident, finan]area lui adec-vat\ este prioritar\ pentru Rom=nia, mai alesav`nd `n vedere ]intele ambi]ioase pe care lepresupune aplicarea `n Rom=nia a StrategieiLisabona.

Un alt raport despre armata rom=n\ va de-monstra c\ [i aceasta este o prioritate zeropentru siguran]a Rom=niei, av`nd `n vedere [iangajamentele pe care [i le-a asumat ]ara noas-tr\ `n raport cu NATO. ~n plus, vedem cums\pt\m`nal mai moare un militar rom=n pentruc\ transportoarele lor blindate nu s`nt chiar at`t

de blindate iar cele cu adev\rat blindate, celeelve]iene, fac manevre pe dealurile [i c`mpiileRom=niei, pentru c\ de un an de zile nu s`ntsetate cum trebuie. Sectorul privat format dinmicrointreprinderi, IMM-uri [i `ntreprinderimari este o alt\ prioritate pentru Rom=nia,pentru c\ acest sector d\ locuri de munc\ [i tre-buie sprijinit financiar. Cine poate nega aceas-t\ afirma]ie? Sistemul sanitar este de multtimp o mare prioritate. A fost [i va mai fi. Oalt\ prioritate este siguran]a energetic\ a ]\riisau absorb]ia fondurilor nerambursabile cu fi-nan]are externe, o formulare greoaie [i admi-nistrativ\ menit\ a desemna, simplu, fondurilestructurale. Prim\riile au multe priorit\]i str`n-se `n strategii de dezvoltare local\, menite demulte ori a putrezi `n rafturile dulapurilor. Ca-re este mai prioritate dec`t alta? Care este prio-ritatea priorit\]ilor?

De ce toate acestea? ~n primul r`nd pentruc\ nu s`ntem ordona]i, de aceea priorit\]ile nise bulucesc `n programele [i strategiile noastreinfailibile, pe care le redact\m destul de bine,o recunosc [i exper]ii str\ini. Nu `n documenterezid\ problema. ~n al doilea r`nd pentru c\priorit\]ile merg m`n\ `n m`n\ cu o idee funda-mental\ `n Rom=nia, cea de provizorat. Priori-t\]ile nu reu[esc niciodat\ s\ fie urm\rite, rea-par precum buruienile pe un c`mp ce nu a fostplivit corespunz\tor ci doar rupte superficial.~n plus, priorit\]ile se mai schimb\ [i `n func]iede guvernan]i, de noii mini[tri, noii secretaride stat, noii prefec]i [i subprefec]i c\ci, nu-ia[a?, s`ntem o lume `n plin\ mi[care. Occiden-talii au inventat un termen foarte interesant ca-re a fost calchiat repede [i `n rom=na tehnocra-t\: a prioritiza. Exact ceea ce nu se prea se fa-ce `n Rom=nia, c\ci a prioritiza `nseamn\ astabili priorit\]ile `n func]ie de obiectivele [iresursele disponibile. ~n Rom=nia, de obicei(nu `ntotdeauna, evident) priorit\]ile, `n afarainfla]iei lor, mai s`nt afectate [i de proastastabilire a obiectivelor, ori de supralicitare aresurselor disponibile (clasic fiind exemplulnumeroaselor autostr\zi trasate pe h\r]ile ]\riiaflate `n sertarele Ministerului Transportului).Atunci c`nd ai prea multe priorit\]i de fapt nuai nici una, c\ci ele se anuleaz\. No]iunea deprioritizare presupune tocmai ordonarea ne-voilor `n func]ie de ni[te criterii cuantificabile.Amuzant\ este folosirea sintagmei prioritateazero. Adic\ cum, zero nu desemneaz\ oare ni-micul, nulul?! Din alt\ perspectiv\, infla]ia depriorit\]i care se anuleaz\ `ntre ele conducc\tre marea prioritate zero.

Rodica Zafiu, `n articolul Limbaj corpora-tist din „Rom=nia literar\“ (nr.32/2008) enun]a

cam ce ar vrea s\ desemneze no]iunea de prio-ritizare: a ierarhiza (proiecte, scopuri) `n ordi-nea priorit\]ii, cuv`nt provenind din limba en-glez\. „Ideea pare corect\ dar termenul r\m`neun barbarism iritant“. Doar pentru unii, c\cipentru cei mai mul]i dintre cei care-l folosescreprezint\ un atestat de bran[are la moderni-tatea timpurilor noastre. Oricum ai `ntoarce-o,d\ bine s\ ai `n vocabular [i s\ [tii s\ folose[ti`n anumite momente cheie cuvinte precum aprioritiza, a focusa, a targeta, teambuilding,brainstorming etc. ~n compara]ie cu ultimele, aprioritiza chiar sun\ neao[ rom=nesc. ~ntr-unarticol publicat pe site-ul http://www.bloom-biz.ro reg\sim articolul Cum s\-]i prioritizeziac]iunile (`ntotdeauna c`nd apare o no]iunenou\ se ivesc o groaz\ de exper]i care s\ expli-ce poporului cum vine treaba), care m-a amu-zat peste m\sur\ prin fascinanta combina]ie`ntre limbajul tip Vanghelie [i cel de tip marke-ting uzual. „Abilit\]ile de prioritizare s`nt me-toda de a realiza care sarcini s`nt mai importan-te `ntr-un anumit moment, [i s\ acorzi acelorsarcini mai mult\ aten]ie, energie [i timp.Focuseaz\-te pe ceea ce este important, `ndefavoarea activit\]ilor cu valoare sc\zut\. C.Ray Johnson spunea, `ntr-unul din ultimelecapitole ale c\r]ii sale Logica unui Director:Cum s\ g`nde[ti [i s\ te compor]i ca un Direc-tor: „Prioritizarea este r\spunsul problemelorde management al timpului, nu computerele,

exper]ii `n eficientizarea muncii, sau progra-mele f\cute dup\ o matrice. Nu ai nevoie s\ lu-crezi mai repede, sau s\ elimini golurile `nproductivitate pentru a-]i folosi mai bine tim-pul. Trebuie doar s\ petreci mai mult timp cusarcinile care trebuie“. Extraordinare descope-riri, fundamentale adev\ruri dar care s`nt sar-cinile care trebuie s\ fie dobor`te `n s`nge!? ~ncontinuare se focuseaz\ profund: „Prea multelucruri de f\cut? Cu to]ii avem multe lucruri def\cut, [i nu g\sim niciodat\ timpul sau energiapentru a le face pe toate. Nu avem timp [i re-surse s\ le facem pe toate `n mod egal. Multedintre acestea vor r\m`ne nef\cute, indiferentc`t de tare `ncerc\m noi. Prioritizarea este me-toda de a sc\pa de aceast\ problem\ enervan-t\.“ Pe un blog al unei adepte a acestei metodereg\sim urm\toarele explica]ii: „Am `nv\]ats\-mi prioritizez taskurile cu ani `n urm\, chiar`nainte de a face trainingul Time management.{i acum `mi sun\ `n urechi ce spunea Gunter:prioritate de grad zero, de grad 1 etc. Ca s\-]ieficientizezi munca. S\pt\m`n\ de s\pt\m`n\,scriam project list, to do list [i prioritizam“. Ne`ntrebam c`t timp a ]inut-o zelul prioritizant.Dintr-o perspectiv\ cre[tin\ ne `ntreb\m dac\nu cumva a[a-zisa prioritate zero nu ar fi ̀ ncer-carea de a te m`ntui f\c`nd fapte bune?! Oare cear crede profetul Gunter despre asta? Ne-arcrede iremediabil dep\[i]i, fundamentali[ti reli-gio[i pierdu]i `n Balcanii turci]i.

Despre priorit\]i

Universitatea de Arte „George Enescu“ din Ia[i [iMitropolia Moldovei [i Bucovinei, cu sprijinul Prim\rieiMunicipiului Ia[i, au organizat `n perioada 6-9 iulie cea dea II-a edi]ie a Masterclass-ului de c=nt bizantin. Pe par-cursul a patru zile, peste 100 de participan]i au frecventatcursurile desf\[urate sub coordonarea lui LykourgosAngelopoulos, arhonte protopsalt al Arhiepiscopiei deConstantinopol, [i a lui Georgios Konstantinou, profesorde muzic\ bizantin\ la Conservatorul de Stat din Atena.

Masterclass-ul de c=nt bizantin este, ca eveniment, opremier\ `n Rom=nia [i s-a bucurat [i anul acesta, precum`n anul anterior, de participarea unor personalit\]i de talieinterna]ional\ din domeniul cercet\rii, pred\rii [i interpre-t\rii muzicii noastre biserice[ti. Scopul principal al acesteimanifest\ri a fost acela ca participan]ii s\-[i `nsu[easc\ oc=t mai larg\ viziune asupra principiilor fundamentalepentru o interpretare corect\ a muzicii bizantine, pe bazac\rora cineva ar putea, mai apoi, s\ studieze particula-rit\]ile interpretative ale psaltichiei rom=ne[ti.

~n cadrul Masterclass-ului de c=nt bizantin, `n searazilei de 9 iulie 2009, a avut loc, pe esplanada CatedraleiMitropolitane din Ia[i, un „Concert extraordinar de muzi-c\ bizantin\“, desf\[urat `n dou\ p\r]i, urm\rit de c`tevasute de ie[eni iubitori ai muzicii psaltice.

~n prima parte, concertul a fost dirijat de LykourgosAngelopoulos [i au c=ntat to]i participan]ii la cursuri, iar`n cea de-a doua, sub bagheta lui Adrian S=rbu, LykourgosAngelopoulos [i Georgios Konstantinou, cursan]ii de lanivelul „avansa]i“ au prezentat, cu preponderen]\, c=nt\rigrece[ti.

(Pentru mai multe detalii, pute]i consulta pagina www.mcbis.ro)

www.timpul.ro

Lykourgos Angelopoulos: „Acest evenimenteste unic, deoarece tinerii care au muncit `n ca-drul Masterclass iubesc `n mod real muzica. Eivor s\ cunoasc\ muzica, dar [i s\ slujeasc\muzicii. Consider c\ la Universitatea de Arte«George Enescu» a]i `nfiin]at cu adev\rat uncentru de muzic\ bizantin\. To]i avem de `nv\]at`n urma acestei colabor\ri. Pentru mine a fost,`nc\ o dat\, o ocazie s\ studiez `mpreun\ cudumneavoastr\ repertoriul muzical rom=nesc.Tot ceea ce s-a `nt=mplat la Ia[i este un darpentru pentru muzica bizantin\.“

KONSTANTINOS KAVAFIS

~n fa]a statuii lui Endymion

~ntr-un car alb, tras de patru cat`rica neaua albi, cu hamuri de argint,sosesc la Latmos, din Milet venind. S\-l celebrez – cu jertfe [i liba]ii – pe-Endymion,din Alexandria-am venit, pe valuri, cu otrirem\ purpurie. –Iat\ statuia. ~n extaz, admir acum, `n clipamultvisat\,vestita frumuse]e a lui Endymion.Iar sclavii mei golesc co[uri cu iasomie; [i imnelede slav\ la via]\ readuc pl\cerile de-odinioar\.

(traducere, Elena Laz\r)

Ante Endymionis statvam

Candido curru quem quattuor muliplane candidi trahebant, decoribus argenteis,aduenio Mileto Latmum. Sacra ferens – piacula libaminaque – Endymioni,longe ab Alexandrea freta secaui triremepurpurea.En statuam. Attonitus oculos fero nuncad Endymionis inclytam formam.Rosarum corbes uiduant serui mei; faustiqueclamores animarunt ueterum temporumuoluptatem.

(traducere, Liviu Franga)

PoiemataVERBA LATINA

Masterclass-ul de c=ntbizantin la Ia[i

23VitraliuTIMPUL

iunie-iulie 2009

C`nd vorbim despre prezen]a unei entit\]ifrancofone `n America de Nord, ne vin `n minteimediat provincia Quebec (cu aproape 8 mili-oane de locuitori, r\sp`ndi]i pe o suprafa]\ dedou\ ori [i ceva mai `ntins\ dec`t Fran]a) [i me-tropola Montreal. Exist\ `ns\ [i o alt\ entitatefrancofon\, cea acadian\, mai pu]in cunoscut\,mai pu]in vizibil\ `n paginile ziarelor, `n jur-nalele de actualit\]i [i la reuniunile interna]io-nale importante.

N\scut\ `n 1929 `n Bouctouche, un sat pes-c\resc din New Brunswick, scriitoarea [i uni-versitara Antonine Maillet este personalitateacare a reu[it, at`t prin studiile sale de literatur\[i folclor, c`t [i prin literatura sa, s\ aduc\ `naten]ia publicului canadian [i interna]ionalidentitatea aparte a comunit\]ilor acadiene. ~n1971, public\ Rabelais et les traditions popu-laires en Acadie (teza sa de doctorat), `n careinventariaz\ [i catalogheaz\ peste 500 de struc-turi [i figuri arhaice, din secolul al XVI-leafrancez, `nc\ `n uz `n zonele cu popula]ie aca-dian\ din estul Canadei. ~n 1977, este foarteaproape de c`[tigarea Goncourt-ului pentru ro-manul Les Cordes-De-Bois. Doi ani mai t`rziu,va primi acest prestigios premiu pentruPélagie-la Charette. Romanul va avea un suc-ces uluitor de public – `n trei luni de la apari]iasa, se vinde `n aproape un milion de exemplare.Cum declara joviala [i vitala autoare `ntr-uninterviu televizat, realizat cu ocazia t`rgului decarte de la Montreal din 1979, milioane de oa-meni din Canada celebrau atunci premiul Gon-court, „despre care, doi ani mai devreme, nu[tiau nimic“, iar urma[ii acadienilor expulza]iodinioar\ din regiunile natale aveau ocazia s\afirme r\spicat, cu m`ndrie, „s`ntem `nc\ vii!“.

***

Pentru a `n]elege complexitatea acestuiroman esen]ial pentru cunoa[terea spiritualit\]iiacadiene, este poate necesar\ o revenire la c`te-va repere istorice. Acadia reprezenta un teritoriudin sud-estul Canadei, care corespunde ast\zia[a-numitelor provincii maritime (Nova Scotia,New Brunswick [i Prince Edward Island).Regiunea a preluat `n secolele al XVII-lea [i alXVIII-lea denumirea folosit\ pentru primadat\, `n 1524, de exploratorul Giovanni daVerrazano, dar pentru o alt\ zon\, [i anumepentru peninsula Delmarva, de pe coasta estic\a Statelor Unite, `n apropiere de Washington.Se crede c\ exploratorul italian fusese fermecatde vegeta]ia bogat\ a peninsulei [i a comparat-o cu mitica Arcadie. Ulterior, c`nd Arcadia afost asociat\ cu ]\rmurile canadiene, r-ul a dis-p\rut datorit\, probabil, unui fenomen de con-taminare cu un cuv`nt al amerindienilor localimicmaci. Exist\ chiar supozi]ia c\ denumireaAcadia nu ar avea nici o leg\tur\ cu Giovannida Verrazano [i cu Arcadia greac\, ci ar derivapur [i simplu de la cuv`ntul micmac cadie, ce`nseamn\ fertil.

Oricum ar fi, nucleul viitoarei Acadii `l con-stituie o modest\ a[ezare, Habitation PortRoyal, `ntemeiat\ `n Nova Scotia de coloni nor-manzi, la `nceputul secolului al XVII-lea. Regi-unea era st\p`nit\ de francezi, f\cea parte dinNouvelle France, care se `ntindea [i pe terito-riul Quebecului de ast\zi. Numele Nova Scotia[i New Brunswick aveau s\ apar\ mai t`rziu,c`nd Fran]a a cedat o mare parte a provinciilorsale nord-americane englezilor, dup\ Tratatulde la Utrecht, din 1713. Numele acadian, pen-tru a desemna un locuitor al Acadiei, a fost fo-losit pentru prima dat\ `n 1699.

Progresul micii a[ez\ri `ntemeiate de fran-cezi pe la 1604 a fost totu[i lent. Dup\ aproape

100 de ani, num\rul acadienilor nu dep\[ea dou\mii. Vor deveni `ns\ 15 mii `n urm\torii 50 deani. Acadienii au trecut sub st\p`nirea englezi-lor `n 1713 [i, ocup`ndu-se `n primul r`nd cuagricultura, au reu[it timp de peste 40 de ani, s\se men]in\ `ntr-un echilibru delicat `n conflicte-le dintre cele dou\ mari puteri coloniale aletimpului, Fran]a [i Anglia. Au reu[it s\-[i p\s-treze neutralitatea. Accept\ domina]ia englez\,dar f\r\ s\ depun\ jur\m`nt de loialitate fa]\ demonarhul englez, [i nu lupt\ `mpotriva Fran]ei.~ntre]in, de asemenea, rela]ii comerciale siste-matice cu toate coloniile, cele franceze dinNouvelle France [i cele engleze din NouvelleAngleterre.

~n 1754, izbucne[te `ns\ un al patrulea r\z-boi intercolonial `ntre Fran]a [i Anglia, cu efec-te dezastruoase pentru acadieni. Englezii nu lemai accept\ neutralitatea binevoitoare fa]\ defrancezi [i un colonel Lawrence ini]iaz\, `n1755, ceea ce am numi ast\zi epurare etnic\ –Marea Deplasare. Acadienii s`nt aresta]i, `nc\r-ca]i pe cor\bii [i deporta]i, cu pu]inele obiectepe care le pot transporta, potrivit ordinului luiLawrence, „`n diverse colonii ale continentu-lui“. ~ntre 8 [i 10 mii de acadieni s`nt exila]i `nVirginia, Georgia, Carolina de sud, Maryland,Pensilvania, Louisana, Antilele franceze. ~n ur-ma lor, satele s`nt arse.

Nic\ieri `ns\, `n nici o colonie, ace[tideporta]i nu s`nt bineveni]i. S`nt trata]i ca ni[tesclavi, s`nt umili]i, expedia]i mai departe spreEuropa. Departe `ns\ de a le distruge con[tiin]ana]ional\, nenorocirea colectiv\ le-a `nt\rit-o –acadianitatea a devenit o marc\ a apartenen]eila o patrie pierdut\ [i la un ansamblu de tradi]iiculturale, p\strate [i transmise cu grij\, pe caleoral\, de la o genera]ie la alta, indiferent de lo-cul sau zona de reziden]\. Putem spune c\, abiadup\ 1755, numele Acadia devine mitic aidomamodelului ei `ndep\rtat, Arcadia grecilor.

***

Romanul Antoninei Maillet, Pélagie-la-Charrette, descrie `ntoarcerea unui grup deacadieni din colonia american\ Georgia `n pa-tria natal\. Deporta]ii pornesc la drum `n c\ru]etrase de boi [i, de la un ]inut la altul, de la ocolonie la alta, num\rul lor cre[te cu noi exila]i(cu numeroase familii de Thibodeau, Cormier,Girouard, Landry etc.), p`n\ c`nd convoiul ca-p\t\ propor]iile unui adev\rat exod. Lunguldrum spre ]inuturile natale `ncepe `n 1770, a[a-dar la 15 ani de la Marea Deplasare din Acadia,[i va dura zece ani. Este o c\l\torie aidoma ce-lei biblice spre „}ara F\g\duin]ei“, dar nu prinpustiu, ci printr-o lume nord-american\ aflat\ `nplin\ ebuli]ie. C\ci, de[i din 1763 englezii de-veniser\ unicii st\p`nitori ai Americii de Nord,regimul monarhic continental `ncepea s\ fie pu-ternic contestat `n prosperele colonii americane.

Acadienii pornesc din Georgia cu c`]iva ani`naintea ridic\rii coloniilor `mpotriva st\p`nirii

str\ine [i ajung pe p\m`nturile lor c`nd revoltaaceasta, devenit\ r\zboi de independen]\, se a-propie de sf`r[it, consemn`nd victoria colonii-lor. Drumul lor este plin de capcane, se vorconfrunta cu intemperiile, cu ostilitatea locui-torilor – care v\d `n ei ve[nicii inamici francezi–, cu bolile, cu moartea, cu foametea. ~n peri-oada unor transform\ri geopolitice radicale `nAmerica de Nord, drama lor ca popor, eroismulobscur al celor care str\bat mii de kilometri trecneobservate, ne`nregistrate de documentelevremii. S`nt un popor atipic, ciudat, condamnatla o singur\tate istoric\ ireversibil\. ~n jurul lor,puterea Imperiului Britanic se pr\bu[e[te, apareo alt\ na]iune care, `ntruc`t s-a cl\dit prin revol-ta `mpotriva regelui Angliei [i se bucur\ desprijinul Fran]ei conti-nentale, ar trebui s\ ledevin\ aliat\. Nu se `n-t`mpl\ `ns\ a[a, iar con-voiul acadienilor (c\ru-]ele `nc\rcate cu femei,b\tr`ni [i copii) treceprin marea istorie ce seface [i se desface `n ju-rul s\u, f\r\ nici un aju-tor, purtat mai departedoar de iluzia reg\siriipatriei pierdute, de spe-ran]a deporta]ilor [i aurma[ilor lor c\-[i potrelua via]a de dinaintede Marea Deplasare.Existen]a lor se consu-m\ `n ritmul impus dehazard, dar fiecarepersonaj de]ine `n a-ceast\ aventur\ colec-tiv\ un rol precis.Pélagie LeBlanc este,chiar dup\ spusele au-toarei, „o figur\ simbo-lic\“ (precum eroinadin La Sagouine), fe-meia puternic\, caris-matic\ [i `n]eleapt\, care „d\ na[tere poporuluis\u“. Autoritar\, `[i asum\ rolul unei replici fe-minine a lui Moise, dup\ ce mul]i b\rba]i aufost uci[i `n lupte. Bélonie, centenarul, repre-zint\ memoria comunit\]ii, povestitorul.Céline, infirm\ [i r\zb\t\toare, este vindec\-toare [i moa[\, Catoune, o t`n\r\ stranie, g\se[te`n situa]iile limit\ solu]ii miraculoase [.a.m.d.

Dar nu numai spre nord, `n c\ru]e, de-a lun-gul coastelor americane, spre Acadia devenit\`ntre timp Nova Sco]ia, se `ndreapt\ acadienii.Condu[i de un alt personaj puternic, BeausoleilBroussard, unii merg pe calea apelor, spre sud,spre Louisiana. Acolo, cum le va povesti acestaacadienilor din c\ru]e, care i-au v\zut vasulacost`nd la ]\rm, se vorbe[te franceza, acadieniis-au stabilit deja `ntr-un num\r mare. „E unt\r`m al libert\]ii, cu soare [i de pepeni verzi“,

conchide el ademenitor. Va renun]a oarePélagie la drumul spre nord [i va accepta s\-l`nso]easc\ pe Beausoleil, de care se se simteatras\, spre sud? Nu, fiindc\ acadienii alunga]iodinioar\ din ]inuturile natale nu vor s\ desco-pere alt\ lume, ci s\ se `ntoarc\ la p\m`nturilesmulse cu trud\ din mla[tini, s\pate [i lucratede ei [i de str\mo[ii lor, mai bine de un secol.Vocea colectiv\ nu are nici o ezitare: „Crede]ic\ am f\cut toate astea pentru al]ii? Sau ca s\ ne`ntoarcem `n b\tr`na Fran]\ [i s\ ne v\ic\rimurma[ilor cu necazurile noastre?“

Destinele lui Beausoleil [i ale lui Pélagie sevor desp\r]i, se vor `ncruci[a din nou, `ntr-unmoment dificil, [i din nou se vor separa. Lacap\tul multor ani de eforturi [i de suferin]e,

Pélagie LeBlanc ajun-ge `n sf`r[it `n Grand-Pré, satul natal, undemoare av`nd con[tiin]a`mp\cat\. Asemenibiblicului Moise, [i-aadus poporul acas\, [i-a `ncheiat misiunea.Beausoleil se va `n-toarce pe ocean [i nu vareveni, niciodat\, `n lo-curile natale. Protago-ni[tii dispar, dar urma-[ilor le r\m`ne izb`ndacolectiv\.

~n pofida dimensiu-nii sale relativ reduse(pu]in peste 300 de pa-gini), romanul are con-sisten]a [i amploareavizionar\ a unei epopeidespre o `ntreag\ epoc\[i despre un `ntreg con-tinent. Nu e o simpl\evocare istoric\ mono-cord\, personajele facparte dintr-o „orches-tr\“ `n care g\sim toateinstrumentele, dirijorul

– altfel spus, vocea naratorului – se schimb\ dela o secven]\ la alta. Este fie o voce din zilelenoastre, fie una din secolul al XIX-lea, fie, `nsf`r[it, una contemporan\ cu `nt`mpl\rile des-crise. Se stabile[te un dialog simbolic, `n dia-lect acadian, `ntre urma[i din diferite epoci aib\tr`nului Bélonie [i ai eroinei simbolice,Pélagie LeBlanc. Trecerea de la PélagieLeBlanc la Pélagie-la-Charrette reprezint\transformarea istoriei pesonale `n mit fondator.

Este destul de dificil s\ ne `nchipuim c`t deimportant este locul ocupat `n imaginarulacadienilor din zilele noastre de romanulAntoninei Maillet. ~nainte de publicarea sa,drama poporului acadian fusese evocat\ doar `npoemul din 1847 al lui Henry Longfellow,Évangéline. De[i autorul american se referea ladestinul nefericit al deporta]ilor numai pentru acontura cadrul unei pove[ti de dragoste, p`n\ laapari]ia romanului Pélagie-la Charette, acadie-nii ]ineau la mare pre] poemul [i-l considerau om\rturie sensibil\ [i conving\toare a celor`ndurate de `nainta[ii lor.

***

La primirea premiului Goncourt, `n 1979,Antonine Maillet declara provocator: „Mi-amr\zbunat str\mo[ii...“ Opera sa `ns\ propunemult mai mult dec`t at`t; readuce `n con[tiin]acontemporanilor imaginea vechii Acadii,„adic\ vechea Fran]\“ – cum citim `ntr-unfragment din Confessions – „dinainte de LouisXIII, Fran]a lui Poitou [i a lui Touraine, Fran]alui Rutebeuf, a lui Villon, a lui Rabelais, aMargueritei de Navarre“, ca o comet\ ce „tragedup\ sine un repertoriu de fabule, de credin]e [itradi]ii, de cuvinte [i proverbe, de mituri [ilegende“, „de o `n]elepciune milenar\, r\mas\vie `n vintrele [i sufletele noastre...“

~n mai multe r`nduri, `n emisiuni televizate[i interviuri transmise la Radio Canada,Antonine Maillet va insista asupra importan]eiafirm\rii identit\]ii Acadiei, asupra nesesit\]iip\str\rii tradi]iilor [i a dialectului acadian `nansamblul multicultural, multietnic al Canadei.Dar am comite o imens\ eroare dac\ i-amreduce proza numai la efortul de configurare aunei identit\]i colective [i i-am ignora valoarealiterar\ cert\.

Mircea Gheorghe & C. A.

Acadia – Fran]a lui Villon din Canada

www.timpul.ro

24 Est-VestTIMPUL

iunie-iulie 2009

CHRISTANASESCU

Vorbeam `n episodul trecut de o asimetrie`n sens politic [i social `ntre poe]i ca NovicaTadic [i Charles Simic – explicabil\ bine`n]e-les prin fondul istoric-cultural – dar `n acela[itimp de o simetrie a modalit\]ilor poetice [i aviziunii, justificabil\ prin fondul psihologic [ial memoriei „ancestrale“, de genera]ii (Simic,ca s`rb-american, mo[tene[te ni[te tipare est-europene ce respir\ `n poezia lui at`t aerulpropriilor peisaje onirice sumbre, c`t [i curcu-beiele electrizant [i masochist-nevralgice aleculturii pop americane).

~n spa]iul est-european, termenii artei poe-tice se pun adesea `n ecua]ii care pot fi citite[i literar [i istoric-politic. Ghiorghios Seferisvorbea `ntr-un eseu clasic („Limba greac\“,din 1937) despre stil ca fiind obligatoriu legatde me[te[ug, de lucrurile pe care m`na la face[i le simte, [i nu de mecanic\ sau de ma[in\rii.Exemplele pe care le d\ `n poezia greac\ s`ntlegendarii Solomos, Kalvos [i Kavafis, careto]i respect\ defini]ia stilului ca deriv`nd dinputerea omului de a se exprima [i din obstaco-lele pe care aceast\ putere le `nt`lne[te `n cale– o combina]ie a acelei ac]iuni [i a acelor re-ac]iuni ce fac inconfundabile operele celortrei poe]i, opere ce influen]eaz\ [i dau teme deg`ndire p`n\ „azi“. Pentru un poet sau un citi-tor `mp\timit de poezie, s`nt de multe ori foar-te gr\itoare [i mai ales folositoare asemeneadefini]ii care s`nt de fapt exemplific\ri [i con-tur\ri operative. Alchimist fiind, poetul vrea [icaut\ s\ primeasc\ `nv\]\minte [i mai alessemne care s\-l `ndrume `n mod practic pepropriul drum, generalit\]i ce s\ porneasc\ dinparticularii [i s\ convearg\ `n personal, a[adarconcepte concrete, corporeale [i eficiente: e-fectiviste. Cum spune John Ashbery (un poetfoarte prizat de poe]ii greci contemporani)`ntr-un poem („Lightning Conductor“) – „Thegeneral was always particular about hiswithers“ – „generalul era `n special preten]ioscu ce-i st\tea pe creier“ – adun`nd `n ambigui-tatea gradului militar ([i a ierarhiilor autorit\-]ii, pe care post-surrealismul nu le poate niciel ierta, cum nu le ierta surrealismul clasic) [ia conceptelor de general vs. particular, o art\poetic\ `n consonan]\, la o distan]\ de 7 de-cenii, cu ideile lui Seferis despre ac]iuneapoetic\ [i reac]iunea diverselor medii princare aceasta se propag\.

La Seferis [i la al]i litera]i [i filologi grecidin perioada de dup\ c`[tigarea independen]ei([i `n siajul importantelor `ncerc\ri de contu-rare a unei limbi [i a unei literaturi moderne,`ncepute din secolul XIX), mediul cel maipre]ios [i mai anevoie de definit era limba `n-s\[i, cu polemicile privind alegerea celei eru-dite, aristocrate, sau a celei demotice, vulgare,pe care Seferis de pild\ o considera mult maibogat\ `n capacitatea precis\ de a exprimasentimente, insist`nd `n acela[i timp c\ idio-murile schematice din pres\ [i din spa]iul pu-blic nu au nimic de-a face cu limba literaturii,cea `n care trebuie s\-[i p\streze relevan]a [iputerea de nuan]are inclusiv unele dintre exu-beran]ele de expresie ale genera]iilor trecute.(Foarte interesant este modul cum modernis-mul care `n alte literaturi e elitist [i dezabuzatde futilitatea modernit\]ii, la greci e unul de-motic [i auroral, `ncep\tor de vita nova [i as-cult\tor de cultur\ [i limb\ popular\, dar [ip\str`nd o leg\tur\ cu tradi]ia lor poetic\ –aceea[i tradi]ie din care citeaz\ mae[trii mo-dernismului, universalist – mai ales Pound,dar nostalgic [i alienat – mai ales Eliot – de omanier\ ce redefine[te viguros [i vital calea

versului modern, odat\ cu identitatea comu-nitar\.) Dintre acestea, sigur c\ primul exem-plu venea de la Dionysios Solomos, p\rintelepoeziei moderne [i „poetul na]ional“ alGreciei (institu]ia nu exist\ numai la noi, a[a-dar, sau la polonezi etc.) – autorul „Imnuluilibert\]ii“, poem scris la 2 ani dup\ revolu]iagreceasc\ din 1821 [i din care anumite strofese reg\sesc [i azi `n imnul na]ional. Situa]ialui Solomos este una foarte complex\, de fapt,el fiind crescut [i educat `n Italia (fiind fiulnelegitim al unui nobil vene]ian [i al unei sluj-nice grecoaice) p`n\ la nivel academic inclu-siv [i scriind ini]ial `n italian\, ating`nd chiaro oarecare recunoa[tere ca t`n\r poet de limb\italian\, mai `nt`i. Abia `ntoarcerea `n nativaZakynthos `l va reapropia de literatura de ex-presie greac\. „Chiudi nella tua anima laGrecia (o altra cosa)“, oscila vocea poetului,dar pentru Seferis aceast\ dureroas\ ambiva-len]\ [i puterea unui asemenea spirit de a con-]ine tendin]e duale [i aparent incompatibiles`nt tocmai marile atuuri ale clasicului. ~nplus, zice Seferis, venind din afar\, Solomos aputut vedea lucrurile (limbii [i versului gre-cesc – `n condi]iile `n care forma]ia cosmopo-lit\ `i permitea s\ spun\ `n plin\ epoc\ ro-mantic\ a „de[tept\rii“ na]iunilor c\ „oricelimb\ con]ine `n mod necesar cuvinte dinlimbi str\ine“) cu un ochi proasp\t [i sigur peel. Ceea ce mi se pare `n plus relevant azi la eleste combina]ia de cultur\ italian\, cu straturide erudi]ie [i literatur\ sofisticat\, [i elementgrecesc demotic, modul `n care Solomos astudiat (pe cont propriu) [i a exploatat `nscrierile sale c`ntecele populare grece[ti [ilimba vulgar\. ~n termenii studiilor culturalecontemporane, el este o combina]ie exempla-r\ [i fertil\ de cultur\ `nalt\ [i cultur\ joas\, depunere `n termeni func]ionali a unui fond deerudi]ie [i sofisticare prin modalit\]i populare,fluente [i percutante.

Dualismul de care vorbeam genera, `ns\, oviziune `n care reg\sim, ca `n harta real-po(li)etic\ pe care o trasam la `nceput, ter-meni ce reunesc cristaliz\rile laboratoruluipoetic cu atitudinea politic\ – zicea poetul:„N-am nimic altceva `n minte dec`t libertatea[i limba“. La un poet contemporan, YannisGoumas, care e [i un actor foarte apreciat (anu se confunda `ns\ cu mult mai t`n\rul fotba-list cu acela[i nume, de la Panathinaikos, sauunde o fi juc`nd mai nou), cu versuri [i `n en-glez\, limb\ `n care [i traduce pe al]i poe]igreci, [i publicat inclusiv `n Anglia (un ase-menea volum de-al lui l-am g\sit de pild\ p`n\[i la Biblioteca Na]ional\ a Australiei, undel-am r\sfoit pl\cut impresionat `n timp ce m\delectam cu John Kinsella [i John Tranter)vorbe[te [i el `n poezia lui minimalist\ de orela]ie cu limba dinaintea na[terii biologicesau ini]iatice. Acea via]\ [i vorbire dinainte devia]\ [i vorbire s`nt [i ale tradi]iei elene dina-inte de modernitate (modernitatea ca teatru alculturii joase [i melodie pop), [i cele ale unuiemblematic Solomos care `[i reg\se[te [icultiv\ limba sa adev\rat\, cea de dinainteana[terii lui culturale [i a evolu]iei `n mediul„`nalt“, patern, (post-greco-)„roman“. „~nain-tea unei vie]i ce va veni“. „Celor care mi-aucitit poemele,/ care m-au v\zut juc`nd,/ c\rorale-a pl\cut muzica mea,/ vreau s\ le spun: totce-am avut de zis am zis/ chiar `nainte s\ mise taie cordonul ombilical“. Poemul este ([i) oaporie, veridicitatea celor dou\ afirma]iiprezente `n text excluz`ndu-se una pe alta, `ncerc, ba chiar mai mult dec`t veridicitatea,chiar realitatea e dubitabil\ – dac\ tot ceea ceam avut de spus am zis atunci, `nseamn\ c\lucrul pe care `l spun acum de fapt nu e spus:poemul nu exist\.

Apare aceast\ tem\ a spunerii dinainteapoemului, experien]\ a unei alte vie]i plato-nice sau poate paradiziac-cre[tine (pus\ `ncontra-balans cu un c\ldicel infern al cotidia-nului [i al sporov\ielii) deopotriv\ dinainte detimp [i eschatologic\, [i la al]i poe]i contem-porani, dintre care unii tradu[i `n englez\

uneori, prin afinitate electiv\ [i efectiv\, chiarde Yannis Goumas. Unul dintre ei este vetera-na Kiki Dimoula (n. 1931), poet\ care a lucrattimp de dou\zeci [i cinci de ani ca angajat alB\ncii Greciei, dar care `n acela[i timp a pusla punct o oper\ voluminoas\ [i puternic\,premiat\ multiplu la ea `n ]ar\ [i tradus\ `ntr-un num\r impresionant de limbi, poezie ce ur-meaz\ a primi [i Premiul European de Litera-tur\ pe 2010. „Dialog `ntre tine [i mine“ (dinHellenic Quarterly no. 16, 2003): „[…] Totceea ce aveai de spus/ despre toamn\, lebede,/amintiri, serile dinaintea unei noi iubiri,/ oreleh\cuindu-se singure,/ probitatea pentru un`mprumut –/ tot ceea ce aveai de spus/ despreoamenii care sucombeaz\ treptat/ ai spus deja.[…]“. La Dimoula, amintirile unei intimit\]irev\zute nemilos se combin\ cu reflec]ia ama-r\ asupra condi]iei umane [i cu nara]iunea na-]iunii, ca viitor a[a cum se profe]ea el `ntr-untrecut deopotriv\ confuz, plin de promisiuni [ipierdut. „Coniac ieftin“ (din volumul Adioniciodat\, 1988): „Cuvintele pl`nse se pierdde tot./ C`nd dezordinea vorbe[te, ordinea tre-buie s\ tac\/ – experien]a bogat\ a pierderii./Acum ar trebui s\ ap\r\m/ inutilul./ Pentru ca`ncet-`ncet memoriei s\ `i revin\ glasul/ [i s\dea sfaturi bune, de via]\ lung\/ la orice-imort.// Hai s\ ne-al\tur\m acestei mici/ foto-grafii/ care-i `nc\ `n floarea viitorului pro-priu:/ t`n\r\ pu]in inutil prins\-n bra]e/ cu fa]aspre-un ]\rm/ anonim de voios./ Napflio EviaSkopelos?/ Vei spune/ dar pe-atunci unde nuera mare“. Jocul tragic al vremurilor [i al tim-purilor (inclusiv gramaticale) reg\se[te `ntr-op(r)oz\ din tinere]e – o etichet\ de pe-o sticl\de coniac? sticla cu b\utur\ a be]iei inutil „]i-nute `n bra]e“ `n fa]a infinitului real al m\rii?– promisiunile virgine [i nesf`r[ite ale `ncepu-tului Greciei moderne inevitabil `n[elate, caorice viitor al trecutului, ca tinere]ea pierdut\:Nafplio a fost prima capital\ a Greciei (`n1929), port la mare `n Peloponez, iar Evia [iSkopelos s`nt printre insulele cele maiimportante ale Eladei, locuri a[adar care ele`nsele privesc de pe ]\rm marea ubicu\ [ipierdut\.

Cum spunea Vrasidas Karalis, profesor laUniversitatea din Sidney, `ntr-un articol din2001 („Kiki Dimoula“, preluat de PoetryInternational Web `n 2008), „poezia luiDimoula restabile[te analogii simetrice `ntrememorie [i realitate, `ntre oameni [i locuri; eag\se[te `n dec\dere, `n perpetuarea haosului [i`n confuzia istoriei posibilitatea transsubstan-]ierii, prin puterea limbii“. Fuziunea de pros-pe]ime a promisiunilor cu scufundarea `ntr-untrecut pantofag devine tema dominat\ a unuivolum din 1994, (Adolescen]a lui Lethe, tra-dus `n englez\ de David Connolly care sem-neaz\ [i introducerea, [i publicat `n 1996 laNostos Books `n Minneapolis), marc`nd `ns\o deplasare de la mitologicul dezv\luit ca ana-cronic [i oracularul str\vechi zugr\vit `n ipos-tazele lui t`rzii [i falimentare din Adio nicio-dat\ spre un vers mai deschis cotidianului [ipalpabilului (chiar dac\ tot simbolic) bio-grafic.

Donald Connolly, traduc\torul men]ionatmai sus este de ani de zile (decenii deja) celmai activ [i mai cunoscut nume `n domeniultraducerilor de poezie [i `n general literatur\greac\ `n englez\. Este englez [i a studiat laUniversitatea din Lancaster greaca veche,apoi la Oxford literatur\ greac\ medieval\ [imodern\, dup\ care [i-a luat [i un doctorat laEast Anglia cu o tez\ despre (im)posibilitateatraducerii operei lui Odysseas Elytis. ~nc\ dela luarea primei licen]e, Connolly tr\ie[te `nGrecia (din 1979), [i din 1998 a primit [i ce-t\]enie elen\. ~n afar\ de traducerile din anto-logii [i publica]ii, a publicat peste dou\zeci [icinci de c\r]i de poezie greceasc\ `n variant\englez\ – fiind, a[adar, un fel de Adam J.Sorkin al Greciei (doar c\ Sorkin a ajuns dejala peste [aizeci de c\r]i traduse…). E un tra-duc\tor care vine ca un mare noroc celui pecare `l traduce, unul care se pune `n primul

r`nd `n slujba originalului, con[tient c\ uniipoe]i-traduc\tori `ng\duie uneori prea multpropriei voci s\ o `n\bu[e pe cea a poetului tra-dus – el recomand`ndu-se, mai degrab\ dec`tpoet-traduc\tor, un „simplu“ traduc\tor-poet.

Exist\ `ns\ un fond cultural foarte puterniccare favorizeaz\ asemenea iubiri `nfiripatedin tinere]e [i continuate pe via]\, ca `n cazullui Connolly – sau a muzicianului contempo-ran John Travener, st`nd [i el mai mult `nGrecia, convertit la ortodoxie cu fervoare deautentic practicant [i autor al unor foarteapreciate compozi]ii de muzic\ bisericeasc\.Povestea merge desigur la Byron, la Durrell,la Patrick Leigh-Fermor etc. – iar `n episodultrecut vorbeam [i de poetul american contem-poran David Mason [i de leg\turile poezieisale cu Grecia, inclusiv prin traducere. Dar in-teresul sigur c\ este [i reciproc, av`nd `n vede-re puterea poeziei de limb\ englez\ (odat\ cucea a limbii engleze `ns\[i) din ultima sut\ deani, numai c\ `n cazul grecilor acest interes eun mod de a descoperi `n respectivele surseanglofone ([i) propriul filigran, cel care ve-nind de la `nceputurile culturii mediteraneenedespre care vorbe[te Harold Bloom (de laHomer, Sappho [i ceilal]i clasici) se perpetu-eaz\ prin civiliza]ia occidental\ p`n\ `ncanonul literaturii americane contemporane,reprezentant\, de fapt, a aceleia[i culturi ve-che de trei milenii. Un alt poet grec contem-poran, Haris Vlavianos (n. 1957), `[i `ncepeun poem scris `n englez\ – „Hotel Athena“ –cu un moto din „Mauberley“ al lui Poundunde, `n stilul `ntre timp clasic al america-nului, o invocare celebrant\ a lui Apollo `ngreac\ veche rimeaz\ standard cu un vers `nenglez\. Un alt poem al aceluia[i Vlavianos`ncepe cu dou\ versuri din deja pomenitul aiciJohn Ashbery, exponent al amintitului canonbloomian. Poemul se intituleaz\ „De ImagineMundi“ [i apare `n antologia New EuropeanPoets de la care am `nceput prezentul serial,`n traducerea aceluia[i neobosit Connolly.Versurile ashberiene s`nt „How beautiful,how unexpectedly sweet life would be/ if wewere not obliged to live it…“ – „C`t de fru-moas\, de nea[teptat de dulce ar fi via]a/ dac\n-am fi obliga]i s-o tr\im“. Este un citat care,cred c\ se observ\ imediat, vine at`t de bine `ncadrul paradigmei de care vorbeam mai sus,la Dimoula [i Goumas, cu o atitudine retracti-l\ `n fa]\ desf\[ur\rii existen]ei [i m\car aluzivtrimi]`nd la o stare privilegiat\, a „nef\cutu-lui“. Vlavianos, spre deosebire de ceilal]i doigreci de mai sus, vine cu o poetic\ „mai post-modern\“, adic\ una `n care tema dominant\respectiv\ [i corelativele sale – memoria, lim-ba – se g\sesc asezonate cu considera]ii tex-tuale auto-reflexive – „Un cer senin/ sau unb\rbat chipe[/ cufundat `ntr-un manuscris/(metafore n\scocite pentru a ne `ngloba)/ nu-]ipot men]ine chipul `n amintirile mele“ – dar,`n acela[i timp, `[i permite „naivitatea“ unoridealiz\ri mitologice („c`ndva, […] mesajelevenind odat\ cu anotimpurile/ f\ceau partedintr-un adev\r absolut“) care s`nt total de-mise de [i de fapt imposibile la cei doi. Exist\aici `ns\ o conexiune cu latura etic\ ([i chiarsentimentalist\) a lui Ashbery, despre careHelen Vendler scria `n cartea sa din 2005,Invisible Listeners/ Lyric Intimacy in Herbert,Whitman, and Ashbery, c\ dezvolt\ un dialogliric cu un adresant din trecut – pictorul renas-centist Francesco Parmegianino din „Self-Portrait in a Convex Mirror“ – pentru a des-prinde concluzii etic-existen]iale [i apoi este-tice `n ceea ce `l prive[te pe el `nsu[i (capersonaj liric) [i pe cititorul contemporan. Nureg\sim aceste complexit\]i `n poetul grec,dar o linie de for]\ pe care el o identific\ celpu]in intuitiv leag\ modul propriu de a se ra-porta la o paradigm\ poetic\ (pe linia Seferis-Dimoula-Goumas) de anumite aspecte tipiceale poeziei lui Ashbery.

(Va urma)

Panorama poeziei europene contemporane (VI)

www.timpul.ro

25VitraliuTIMPUL

iunie-iulie 2009

SERENELA GHI}EANU

Romanul Cititorul al lui Bernhard Schlink, ap\rut `nGermania `n 1995, a fost ecranizat anul trecut de c\tre ameri-canul Stephen Daldry, sub titlul The Reader, iar actri]a KateWinslet, care joac\ rolul principal, a primit deja Oscarul pentrucea mai bun\ interpretare feminin\. Cu aceast\ ocazie, carteava fi redescoperit\ [i, poate nu `nt`mpl\tor, Editura Polirom apus `n v`nzare a doua edi]ie din traducerea rom=neasc\ aacestui roman.

Elogiat `n Occident `nc\ de la apari]ie, Cititorul a fost cata-logat ca o superb\ poveste de dragoste interzis\, pentru c\ per-sonajul masculin, Michaël, are cincisprezece ani, iar cel fe-minin, Hanna, are treizeci [i [ase.

{apte ani dup\ ce Hanna dispare `ntr-o zi f\r\ explica]ii,dup\ al Doilea R\zboi mondial, cei doi fo[ti iubi]i se re`nt`l-nesc la tribunal: ea, ca acuzat\, fusese supraveghetoare la unlag\r de exterminare, iar el, ca student la Drept, asist`nd la pro-ces. Tema iubirii se `mplete[te astfel cu cea a crimei `mpotrivaumanit\]ii [i a vinov\]iei, `ntr-un cadru istoric la care Occi-dentul se `ntoarce `n zilele noastre cu regularitate.

Love story-ul este descris cu talent, dar f\r\ originalitate `nregistrul de gen. Michaël Berg, fiul unui burghez, profesor uni-versitar de filozofie, o cunoa[te `nt`mpl\tor pe Hanna Schmitz,muncitoare la tramvai. Scena „seduc]iei“ e destul de banal\:aflat `n vizit\ la ea, b\iatul o vede pe femeie `mbr\c`ndu-se,prin u[a `ntredeschis\. O imagine–cli[eu, dup\ care am`ndoipar la fel de dornici s\ ajung\ la o rela]ie intim\, desf\[urat\ `nclandestinitate.

Nara]iunea are forma unei evoc\ri, c\ci Michaël Berg arev`rsta maturit\]ii atunci c`nd poveste[te. Prin ochii adultului,povestea de iubire de la cinsprezece ani e o furtunoas\ exaltarea sim]urilor, `n care Hanna reprezint\ un regal de feminitate lacare Michaël are acces f\r\ vreo implica]ie spiritual\. Sem-nificativ\ este compararea femeii cu un cal, pentru c\ ar avea`n comun melanjul de „c\ldur\, bl`nde]e [i for]\“. Povestea deiubire are, de asemenea, un romantism oarecum cli[eizat.Hanna e analfabet\ [i nu recunoa[te asta, iar Michaël `[i va daseama t`rziu de handicapul ei. B\iatul `i cite[te diverse c\r]i, lacererea ei, iar `nt`lnirile lor amoroase s`nt `n acela[i timp`nt`lniri de lectur\, de incursiune `n lumea magic\ a literaturii.

Partea a doua a romanului, cea consacrat\ re`nt`lnirii, cuocazia procesului, este o poveste „nem]easc\“ despre vin\.Michaël face nenum\rate referiri la experien]a de via]\ apartea genera]iei lui, care se g\se[te `n conflict cu cea a p\rin]ilor,cei care ori au fost implica]i `n Holocaust, ori „au `ntorsprivirea“ de la ororile binecunoscute.

Surprinz\tor, `n timpul procesului Hannei, Michaël nu seduce s\ stea de vorb\ cu ea nici m\car o singur\ dat\. Nu-itrimite nici un mesaj, nu ia leg\tura cu ea `n niciun fel. El con-stat\ c\, de la un punct `ncolo, Hanna nu [tie s\ se apere, fa]\de colegele ei acuzate, tot supraveghetoare `n lag\r, [i varealiza ceva mai t`rziu c\, ne[tiind s\ citeasc\, Hanna nu poateavea acces la documente [i accept`nd anumite acuze, `[i`nr\ut\]e[te situa]ia.

Situa]ia Hannei este `ntr-adev\r grav\: la finele r\zboiului,dup\ ce s`nt duse `ntr-o biseric\ p\r\sit\, de]inutele din lag\rard de vii `ntr-un incendiu, iar Hanna [i colegele ei s`nt vino-vate c\ le-au l\sat s\ moar\ astfel. O singur\ supravie]uitoarevine s\ depun\ m\rturie la proces. R\spunsul Hannei la acu-za]ii `nghea]\: dac\ le-ar fi dat drumul de]inutelor, nu ar fi pu-tut s\ le st\p`neasc\ pentru c\ r\m\seser\ prea pu]ine suprave-ghetoare. Cu alte cuvinte, ea `n]elege c\ [i-a f\cut meseria [i c\`n acele vremuri, dat fiind serviciul ei, nu avea de ales. Desigurc\ ar fi avut de ales [i, `n consecin]\, va fi condamnat\ la`nchisoare pe via]\. Michaël `i trimite Hannei, `n `nchisoare,casete cu vocea lui citind c\r]i. Dar Hanna `nva]\ s\ scrie [i s\citeasc\ [i `i scrie lui Michaël scrisori. El nu r\spunde, `ns\,niciodat\ la ele.

La cap\tul a optsprezece ani, Hannei `i e aprobat\ cerereade eliberare [i directoarea `nchisorii `l roag\ pe Michaël, sin-gurul care i-a trimis Hannei pachete, s\ se ocupe pu]in de re-venirea ei `n libertate. Michaël nu are probleme s\ cheltuiasc\bani pentru a-i asigura o locuin]\, dar nu vrea s\ o integreze `nniciun fel `n via]a lui pe Hanna. Se duce s\ o vad\ cu o zi`nainte de eliberare [i afl\ c\ mor]ii la al c\ror sf`r[it ea fusesecomplice i-au b`ntuit nop]ile `n `nchisoare, `n permanen]\. ~nziua `n care trebuia s\ ias\, Hanna se sinucide, `ns\, spre ului-rea tuturor. Exist\ o anumit\ „r\scump\rare“ a acestui perso-naj, de c\tre narator, c\ci Hanna cite[te `n `nchisoare tot ce s-ascris despre Holocaust [i-i las\ to]i banii pe care-i str`nsesesupravie]uitoarei incendiului din timpul R\zboiului.

Michaël `[i descrie starea din timpul procesului ca fiind unade „anestezie“. E o reac]ie credibil\ la situa]ia de tensiune cre-

at\ de procesele intentate fo[tilor colaboratori ai nazi[tilor, iarproblema „banalit\]ii R\ului“ este adus\ clar `n discu]ie. Vizitalui Michaël la un lag\r de exterminare, pentru a „`n]elege“oroarea, nu justific\ `ns\ faptul c\ el refuz\ s\ o trateze peHanna ca pe o fost\ fiin]\ iubit\, nelu`nd contact cu ea dec`t lainsisten]a directoarei `nchisorii, dup\ cei optsprezece ani dedeten]ie.

~nt`lnirea „de via]\“ cu Hanna este ratat\ pentru c\ r\m`nesuperficial\, povestea transform\rii `n b\rbat a unui b\iat decinsprezece ani, neurmat\ de o iluminare spiritual\. Hanna estepentru Michaël o fiin]\ tulbur\toare, dar inferioar\, pe care,`nainte de R\zboi, nu o poate „integra“ `n lumea burghez\, iardup\ Holocaust, nu o poate frecventa nicicum, de team\ c\ vafi contaminat de vina care o acoper\. A o vizita sau a-i scrieHannei ar fi putut s\ fie, `ns\, m\car un gest de omenie sau otentativ\ de a o cunoa[te cu adev\rat, pun`ndu-i `ntrebarea(exasperat\): „de ce?“

Una din replicile ei, din `nt`lnirea tardiv\ cu Michaël, con-firm\ aceast\ interpretare: Hanna spune c\ nimeni nu a `ncer-cat vreodat\ s\ o cunoasc\ cu adev\rat. Mentalitatea „de cla-s\“, burghez\, datorit\ c\reia Michaël o ignor\ pe Hanna com-plet `n public, de dou\ ori, `nainte de R\zboi, [i r\ceala extrem\cu care o ]ine departe c`nd ea e `n `nchisoare, de teama de a nufi considerat de societate complice la vina ei, s`nt cel pu]insemnele unui teribil egoism.

Michaël Berg rateaz\, deci, ~nt`lnirea cu femeia care i-amarcat via]a [i rateaz\, astfel, love story-ul at`t de elogiat depublic [i de critic\.

~nt`lnire ratat\

www.timpul.ro

~n cadrul manifest\rilor desf\[urate cuocazia anivers\rii a 150 de ani de la fondareaSinagogii din Geneva un Omagiu excep]ionala fost consacrat memoriei marelui rabinAlexandru Safran care a p\storit comunitateaevreiasc\ din localitate peste o jum\tate desecol (1948-1998). Vineri 8 mai 2009, a fostinaugurat\ Sala de festivit\]i mare rabinAlexandre Safran, la Sinagoga principal\ BeitIacov. Dup\ punerea Mezuzei [i masa festiv\de {abat, profesorul Carol Iancu, de laUniversitatea din Montpellier [i Director al{colii de ~nalte Studii Evreie[ti din Fran]a, a]inut conferin]a Alexandru Safran. O via]\ delupt\, o raz\ de lumin\, care este [i titlul re-centei sale c\rti ap\rut\ `n traducere rom=n\ laEditura Hasefer din Bucure[ti, `n 2008. Du-minic\ seara, 10 mai 2009, tot la SinagogaBeit Iacov, a conferen]iat Dr. Aurel Vainer,pre[edintele Federa]iei Comunit\]ilor Evreie[tidin Rom=nia, membru `n Parlamentul rom=n.

El a prezentat rolul jucat de AlexandruSAFRAN, fost Sef Rabin al Rom=niei (1940-1947), `n salvarea unei jum\t\]i a iudaismuluirom=n `n perioada {oahului, subliniind ata[a-mentul s\u pentru ]ara sa natal\, unde i s-auacordat `n 1997, dup\ 50 de exil, cele maimari onoruri: cet\]ean de onoare al ora[uluis\u natal Bac\u, Doctor Honoris Causa alUniversit\]ii din Ia[i, membru de onoare alAcademiei Rom=ne. La aceste festivit\]i auparticipat numeroase personalit\]i religioase,politice, universitare [i culturale, printre care:reprezentan]ii municipalit\]ii din Geneva, RonAufseesser, pre[edintele comunit\]ii israelitedin Geneva, Itzhac Dayan, Mare Rabin alGenevei, Gilles Bernheim, Mare Rabin alFran]ei, Martine Brunschwig Graf, membr\eminent\ a Parlamentului elve]ian, fost minis-tru al Culturii, Ruth Dreifuss, fost\ pre[edint\a Confedera]iei elve]iene, Marinela Ciobanu,ambasadoarea Rom=niei la ONU, D. Leshno-

Yaar, ambasadorul Statului Israel la ONU,ambasadorul elve]ian François Nordmann,Joel Hertzog, fiul fostului pre[edinte al Statu-lui Israel, [i fratele ministrului israelian pen-tru leg\turi cu Diaspora evreiasc\, MajestateaSa Regele Mihai [i Majestatea Sa ReginaAnne de Roumanie, Pierre Spierer, vice-rectoral Universit\]ii din Geneva, Armand Azoulai,vice-pre[edinte european al organiza]iei BnaiBrith, Michel Halpérin, fost pre[edinte alMarelui Consiliu al Cantonului Genevei,decan al Ordinului avoca]ilor, fiul [i fiica luiAlexandru Safran, profesorul Avinoam Safrande la Facultatea de Medicin\ din Geneva [iprofesoara Esther Starobinski-Safran, de laFacultatea de Filozofie din Geneva, judec\-torul Joseph Starobinski, Dr. Edith Safran,Danièle Iancu, istoric\, directoare de cercet\rila Centru Na]ional de Cercet\ri {tiin]ifice dinFran]a etc.

Omagierea memoriei marelui rabinAlexandru Safran

26 Est-VestTIMPUL

iunie-iulie 2009

MIHAELA GLIGOR

Nu e dec`t pu]in peste ora 9 [i soarele ardecu putere. S`nt 32 de grade [i se anun]\, laorele pr`nzului, `n jur de 45. E var\ indian\,`n Calcutta.

{tiam, din coresponden]a cu Dana [i cual]i indieni, c\ verile `n India s`nt teribile,`ns\ nu credeam s\ fie chiar a[a. Ora[ul e unimens cuptor. Totul este fierbinte: balustradabalconului, cadrele geamurilor, marmura pecare calc, apa ce curge la robinet, scaunele `nautobuze sau `n autoric[e, asfaltul se tope[tesub picioare; aerul pe care `l respir e fierbin-te, p`n\ [i u[oara adiere a v`ntului e fierbinte.~n aceast\ perioad\ a anului, Calcutta e deneimaginat. Ca [i cum temperatura uria[\ nuar fi de ajuns, circula]ia infernal\ [i poluarea,de orice fel ar fi ea, `]i transform\ via]a `ntr-un co[mar. S\ nu uit de umezeala exagerat\,de hainele ce se lipesc de tine, de transpira]iacare curge necontenit [i `[i d\ sentimentul c\e[ti at`t de murdar…

~n astfel de zile tot ce `]i dore[ti e s\ vin\ploaia, `ns\ pu]ine s`nt ploile `n aceast\ peri-oad\. Sezonul lor `ncepe, `n cel mai fericitcaz, abia peste o lun\. Din c`nd `n c`nd `ns\,dup\ zile `ntregi cu temperaturi de peste 40de grade, furtuni puternice, de scurt\ durat\,cu tunete [i fulgere, ce scot copacii din r\d\-cini, iau pe sus acoperi[urile [ubrede [i omoa-r\ zeci de s\rmani neferici]i ce locuiesc pestr\zi, se abat asupra Calcuttei. ~n zilele cuploi, autobuzele `[i ridic\ gemule]ele, iar au-toric[ele `[i las\ prelata, `ns\ nimic nu-l poateproteja pe c\l\torul gr\bit de pic\turile deploaie. Umbrelele s`nt total nefolositoare. Pri-ma ploaie serioas\ ce m-a prins pe strad\ mi-a rupt umbrela, cadou electoral primit la ie[i-rea de la Metrou `n Pia]a Roman\ dinBucure[ti. Puterea v`ntului `n timpul ploiloreste nemaipomenit\. Iar vuietul lui `]i d\ fiori.

Zilele trecute, Ciclonul Aila a devastatCalcutta. Str\zile au fost inundate, mii decopaci au fost smul[i din r\d\cini, iar `n c\-dere au tras dup\ ei cablurile electrice, pro-duc`nd grave avarii. Ma[ini [i case au fostdistruse. {colile [i institu]iile publice au fost`nchise. La Universitate, v`ntul puternic aspart geamurile. Pe str\zile Calcuttei, zeci demii de oameni au r\mas f\r\ un acoperi[ dea-supra capului. V`ntul a b\tut cu peste 120km la or\. Nimic nu i-a putut rezista. Am v\-zut copaci smul[i din r\d\cini [i panouripublicitare duse la zeci de metri distan]\.Ciclonul mi-a amintit de Eliade [i de modul`n care descria el s\lb\ticia furtunilor `nIndia: „Tr\snetele au izbucnit f\r\ veste. Nu`ncerc s\ fac literatur\; dar furtuna aproapede tropice e de o s\lb\ticie [i de o for]\ `n-sp\im`nt\toare. Am sim]it c\ alerg, dar mait`rziu am `n]eles c\ s`nt purtat de v`nt. […]Parc\ ar fi fost miezul nop]ii [i lumina ful-gerelor aprindea [i stingea diminea]a, cu ca-priciu de demiurg. […] Ploaia lovea, r\nea,culca, chinuia“. [...] Numai `n Calcutta Ci-clonul Aila a curmat nu mai pu]in de 35 devie]i. Imediat dup\ furtun\, ora[ul ar\ta cadup\ asediu: ap\ peste tot, indicatoarele rup-te, panouri publicitare [i crengi c\zute pestema[ini [i oameni, chio[curi [i tarabe trans-formate `ntr-o gr\mad\ de fiare. A doua zicerul a fost senin, iar c\ldura `nn\bu[itoarest\p`n\, din nou, peste ora[. Indiferent c\ s`nt45 de grade sau c\ toarn\ cu g\leata, `nCalcutta via]a `[i urmeaz\ cursul.

~n zilele foarte fierbin]i, gr\dinileCalcuttei, adev\rate oaze de r\coare [i aercurat, s`nt luate cu asalt. Indian BotanicalGarden, situat\ `n afara Calcuttei, `n Howrah,e un mic paradis. ~nfiin]at\ `n 1786 de c\tre

Colonelul Alexander, reprezentant de seam\al East India Company, ca loc de recreere [iodihn\, gr\dina con]ine peste 35 de mii despecii de plante [i arbori. Principala atrac]ieeste marele arbore de banyan, Ficus Ben-ghalensis L., cu o v`rst\ estimat\ la 250 deani, dac\ e s\ amintim doar faptul c\ estemen]ionat `n multe jurnale de c\l\torie dinsecolul al XIX-lea. O adev\rat\ minun\]ie anaturii, marele banyan are peste 2880 debra]e, ocup\ aproape dou\ hectare [i atragemai mul]i vizitatori dec`t `ntreaga colec]ie deplante exotice a gr\dinii. De[i pare mai de-grab\ o p\dure, marele banyan e un singurcopac, cu mii de r\d\cini aeriene [i bra]e ceformeaz\ un labirint `ntortocheat. Din 2005,marele arbore banyan este inclus `n WorldGuiness Book. Victoria Amazonica, nuf\rulcu frunze gigantice, planta]iile de bambussau aleea cu palmieri s`nt alte atrac]ii alegr\dinii botanice.

Iar pentru cei doritori de o baie, HooghlyRiver curge `n apropiere. La Babughat, hin-du[ii practican]i `[i fac baia zilnic\, netulbu-ra]i de traficul intens din cealalt\ parte a str\-zii. ~n Eden Garden, botezat\ astfel dup\sora Lordului Auckland, iubitorii de cricketse pot delecta juc`nd cel mai popular joc dinIndia, iar `n gr\dinile de la Victoria Me-morial, tinerii `ndr\gosti]i `[i pot da `nt`lnire,feri]i de ochii celor mai b\tr`ni, ce urmeaz\„tradi]iile“, [i deci nu permit ca tinerii s\ se]in\ de m`n\ sau s\ `[i manifeste afec]iunea`n public.

Pentru cei care vor s\ `[i `nsu[easc\ o partedin spiritualitatea indian\, o vizit\ laDakshineshwar sau la Belur Math poate fiutil\. Aflate de o parte [i de cealalt\ aHooghly River, cele dou\ Temple apar]in deRamakrishna Mission. Le-am vizitat `naceea[i zi, trec`nd r`ul Hooghly, de laDakshineshwar la Belur Math, cu o mic\barc\ ce s-a umplut p`n\ la refuz cu oamenidoritori s\ `[i reg\seasc\ lini[tea `n Templul„cel mare“ de la Belur. Templul `i este dedi-cat lui Ramakrishna, `ns\ `n complexul de laBelur s`nt [i altele, unul dedicat SfinteiMame, so]ia lui Ramakrishna [i altul luiVivekananda, discipolul lui Ramakrishna. {iEliade venea la Belur s\ `[i g\seasc\ lini[tea.~n mai multe paragrafe din Maitreyi g\simdescrieri ale acestui loc: „La Belur-Math […]veneam de cele mai multe ori, mai ales s\rb\-torile, pentru c\ Gangele curge acolo chiar pela treptele math-ului, [i priveli[tea e minunat\,

aerul `mb\ls\mat. […] Acolo mi s-a p\rut c\aflu o lini[te pe care sufletul meu n-o cunos-cuse nic\ieri mai `nainte“. ~n gr\dinile largidintre Temple, credincio[i sau simpli vizita-tori stau laolalt\ [i se bucur\ de lini[tea locu-

lui, de apele r`ului ce curge `n apropiere, dec`ntul minunat al c\lug\rilor […].

Trebuie s\ recunosc c\ dincolo de umidi-tatea din aer [i temperaturile exagerate, din-colo de s\lb\ticia furtunilor ce lovesc c`nd [ic`nd, vara aceasta petrecut\ `n Calcutta esteo experien]\ deosebit\, una care m\ face maiputernic\ pe zi ce trece. Am `nv\]at s\ luptcu mediul `n care tr\iesc, cu fierbin]eala str\-zii, cu aglomera]ia [i mirosurile de toate fe-lurile, cu privirile iscoditoare [i cu atingerileinten]ionate. S`nt aici, `n Calcutta, pentru c\am f\cut o alegere. Cu toate c\ a face o ale-gere este ceva normal, ceva ce majoritateadintre noi lu\m adesea ca dat, ca simplu fapt,drept ceva ce ni se cuvine, am `nv\]at aici, `nIndia, c\ a face o alegere este ceva ce ]ine delibertate. Majoritatea oamenilor Indiei nu auaceast\ libertate de alegere. Via]a lor se des-f\[oar\ dup\ alte reguli. Evenimentele im-portante din via]a unui indian de r`nd s`nt re-zultatul alegerilor f\cute de al]ii. Iar alegeri-le individuale s`nt doar o consecin]\ a con-str`ngerilor. A trebuit s\ vin, s\ stau [i s\suf\r `n India ca s\ `mi dau seama c\ s`ntextraordinar de norocoas\. C\ de fapt am totce `[i poate dori un om [i dac\ vreau maimult, am `n mine puterea s\ fac orice vreau.Mul]umesc, Calcutta!

Calcutta, 28 mai 2009

Scrisori din Calcutta (IV)Var\ indian\

www.timpul.ro

Victoria Memorial

Dakshineshwar

27ArteTIMPUL

iunie-iulie 2009

PETRONELA HALIGA

Antony Gormley (n. 1950, Londra) a de-venit, `n ultimii 25 de ani, unul dintre cei maisemnificativi arti[ti contemporani britanici [io figur\ marcant\ pe scena sculpturii figura-tive interna]ionale. Anterior studiilor `n arteplastice la Central School of Art, ColegiulGoldsmith [i Slade School `n Londra, a stu-diat istoria artei, antropologia [i arheologia laTrinity College din Cambridge, [i a petrecuto perioad\ de c`]iva ani `n India, unde a stu-diat religia budist\.

Preocuparea pentru natura uman\ s-a per-petuat `n toat\ crea]ia artistic\ ulterioar\,sculptura sa figurativ\ av`nd ca subiect cen-tral corpul omenesc (`n multe din lucr\rilesale Gormley folose[te matri]e realizate dup\propriul corp, `n m\rime natural\), iar sculp-turile [i instala]iile sale investigheaz\ condi-]ia uman\, memoria [i transform\rile indivi-dului, rela]ia omului cu mediul exterior [ilocul omului `n univers.

~n arta sa se reg\se[te influen]a conceptu-lui impermanen]ei existen]ei umane din filo-zofia budist\. Lucr\rile sale monumentale, `npiatr\ sau metal, amplasate `n exterior, inte-grate fie peisajelor urbane ale ora[elor brita-nice, `n cele mai nea[teptate loca]ii, fie cedatedeschiderii largi a plajelor, supuse treceriitimpului [i capriciilor naturii, aduc un ele-ment de continuitate [i stabilitate `n `nfrunta-rea efemerit\]ii condi]iei umane. „Sculpturaeste un act de credin]\, `n continuitatea sa“,declar\ Gormley, „To]i avem o piatr\ pe careo p\str\m `n buzunar, care e garan]ia conti-nuit\]ii vie]ii [i este legat\ de speran]a c\ lu-crurile se vor rezolva, c\ via]a va fi okay“.

Una din cele mai cunoscute lucr\ri ale sa-le, „Angel of The North“ (1998), reprezen-t`nd un `nger de metal de dimensiuni giganti-ce, cu o `n\l]ime de 20 m [i o anvergur\ aaripilor de 54 m, amplasat pe o colin\ rezul-tat\ `n urma `nchiderii minelor de c\rbune dinnordul Angliei, a fost g`ndit\ ca element destabilitate [i `ncurajare pentru locuitorii dinaceast\ zon\, afla]i `n plin\ tranzi]ie `ntre eraindustrial\ [i cea informa]ional\.

~n lucr\rile lui Gormley se `ntrevede uma-nismul, el `[i aduce arta publicului pe care `nacela[i timp `l atrage, `l integreaz\ ca parti-

cipant direct, care `ntrege[te semnifica]ia. ~n„Clearing“ (2004) [i „Another Singularity“(2008), spa]iul expozi]ional este ocupat dere]ele metalice tridimensionale, iar spa]iul `n-c\perii face parte din lucrare, `ncuraj`nd vizi-tatorul s\ str\bat\ structura instala]iei pentruexperimentarea schimb\rilor de perspectiv\ [ipercep]ie.

Rela]ia dintre individual [i comunitate afost explorat\ `n instala]ii de mari dimensiuniprecum „Allotment“ (1995), „Domain Field“(2003), „Inside Autralia“ (2002 – 2003), seria„Fields“ (1991 – 2003) sau „Another Place“(2005). Pentru Field, Gormley a apelat la aju-torul comunit\]ilor locale pentru realizareaunor instala]ii formate din sute sau mii defigurine de lut. Figurinele erau realizate delocuitori ai zonelor `n care urmau s\ fie am-plasate instala]iile, pe baza indica]iilor trasatede Gormley – figurine spontane, realizatedintr-o singur\ bucat\ de lut presat\ `ntrepalme, c\reia i se aplicau ochi cu dou\ ap\s\ride degete. Astfel, ele erau „energizate prinfoc, sensibilizat prin atingere [i f\cut con-[tient prin darea de ochi“. „Assian Field“ estecea mai extins\ din serie, fiind realizat\ din210.000 figurine `nalte de o palm\, care ocu-p\ `n totalitate spa]iul `n care s`nt amplasate,nepermi]`nd dec`t accesul vizual al vizitato-rului. Spa]iul rezervat vizitatorului este l\satliber, astfel `nc`t `ntreaga comunitate estedescoperit\ privirii.

„Another Place“, o lucrare de 100 de fi-guri de font\, `n m\rime natural\, reprodu-c`nd propriul corp al lui Gormley, toate orien-tate cu privirea `nspre largul m\rii, s-a `ntinspe 2,5 kilometri de-a lungul coastei [i pe unkilometru `n larg, cu o distan]\ medie `ntrepiese de 500 metri. Toate piesele s`nt de `n\l-]imea celor mai apropiate de ]\rm, unde sta-tuile s`nt `ngropate p`n\ la genunchi. „Celemai apropiate de orizont vor sta pe nisip, `ntimp ce cele mai apropiate de ]\rm vor fi pro-gresiv `ngropate“ spunea Gormley `n proiec-tul de lucrare. „La ap\ ad`nc\, sculpturile cares`nt complet vizibile la flux se vor afla `n ap\p`n\ la g`t“.

Peisajul care predispune spre introspec]ie[i visare, `n care predomin\ cerul [i apa `ntimp ce spa]iul terestru devine secundar, im-pasibilitatea statuilor la succesiunea fluxului

[i a refluxului, de[i supuse eroziunii constan-te a timpului [i elementelor, sentimentul de a-partenen]\ la comunitate, `n care singura le-g\tur\ `ntre statui este f\cut\ de pa[ii privito-rului, toate acestea transform\ „GolfulCrosby“ `ntr-un loc de refugiu `n contemplare[i medita]ie. Semnifica]ia instala]iei estecompletat\ cu propriile memorii [i percep]iiale fiec\rui vizitator, locul c\p\t`nd astfel totat`tea aspecte diferite.

Complexitatea naturii umane este analiza-t\ `n lucr\ri precum seriile „Quantum cloud“(1999 – 2007) sau seriile „The Domain“(1999 – 2007). ~n aceste lucr\ri corpul umaneste realizat printr-o re]ea de bare metalice,de diverse dimensiuni, red`nd complexitatea[i totodat\ fragilitatea omenescului. A[a cumnatura uman\ este doar par]ial recognoscibil\`n aparen]a fizic\, [i statuile `[i p\streaz\ o

form\ vag\, cu transparen]e [i iregularit\]i. ~n„Domain Field“, 287 de statui „Domain“ for-meaz\ o instala]ie care se completeaz\ prinprezen]a vizitatorilor `n mi[care.

Prin lucr\rile sale, Antony Gormley revi-talizeaz\ sculptura figurativ\ modern\, [i rea-duce tema condi]iei umane `n planul artei vi-zuale. ~n una din descrierile lucr\rilor sale, eldeclar\: „toate lucr\rile mele se refer\ la cor-puri `n spa]iu [i spa]iul dinl\untrul unuicorp“. Omul, `n rela]ia sa cu timpul [i spa]iul,sinele [i semenii se relev\ ca subiect inepui-zabil de medita]ie [i surs\ de inspira]ie. Lucr\-rile lui Anthony Gormley au fost prezentate `nexpozi]ii solo pe teritoriul Marii Britanii,incluz`nd manifest\ri la galeriile Whitechapel,Tate [i Hayward, ca [i la British Museum. ~n1994, artistul a primit premiul Turner pentrulucrarea „Field for the British Isles“.

Spa]iul din interiorul corpului

www.timpul.ro

PETRU ILIE{U

„Reimagining is the sound of the mature Iyer, who is at once authoritative and inquisitive, finding

and relating mystery as he uncovers it and, `n the process, furthering the jazz tradition. Bravo.“

Jason Ankeny

Duminic\ diminea]a, dup\ ce torn ap\ fier-binte peste gr\un]ele verzi din ceainic, odat\cu deschiderea comp-ului se `nt`mpl\ s\ aruncdin curiozitate o privire spre Messenger [iapoi pe Chat-ul `n care spionez de ceva vremef\r\ s\ scriu un cuv`nt.

Aleg ceva ce nu am mai ascultat de mult\vreme [i dau peste un pianist cu un nume pecare-l g\sesc aproape imposibil de pronun]at:Vijay Iyer. Aleg `ntre ultimul album [i Reima-gining [i-l iau pe cel din urm\, care s-a strecu-

rat „`ntr-un col]i[or al sufletului meu“, cumspune pu]in afectat Thruman Capote, [i deacolo, probabil, intermitent, d\ semnale fine [ide o variabil\ consisten]\.

~n general la ora aceea cercule]ele de pre-zen]\ (emoticoanele) s`nt stinse; este, cu altecuvinte, lini[te [i pace iar nici eu nu [tiu preabine cu ce s\ `ncep [i m\ tot foiesc `ntre apune o linguri]\ de miere `n can\ [i a m\ a[ezamai comod `n fotoliu `n timp ce m\ g`ndesc c\voi reu[i s\ irosesc o nou\ zi f\r\ s\ fiu `n stares\ m\ deschid [i s\ scriu ceea ce mi-a trecutprin minte `n ultima vreme, cr`mpeiele dinvia]a personajelor mele, evident imaginare,care m\ str\bat nelini[tite `n agita]ia lor pe ju-m\tate b\nuit\, pe jum\tate misterioas\, f\r\ast`mp\r amestec`nd lumea „a[a cum e“, culumea „de fug\“, acolo unde se alunec\ at`t deu[or din orice pozi]ie aparent stabil\ a mo-mentului [i unde fiecare scen\ se petrece `nat`t de multe feluri `nc`t, la `ntoarcere, atuncic`nd reu[esc totu[i c`t de c`t s\ m\ adun, totuldevine [i mai neclar [i mai nebulos [i putin]amea de `n]elegere tot mai fragil\.

{i de[i ecranul monitorului e acoperit cu`nsemne viu colorate [i scena din fundal eman\energia de `nt`mpinare familiar\, cercule]ele de

prezen]\ de pe Mess s`nt de un gri alb\strui,constant de rece, de parc\ nu se vor mai luminaniciodat\ `n r`sul galben portocaliu [i vorr\m`ne distante `n lista lor cu nume de `mpru-mut, ca o `n[iruire banal\ de adrese incompletedintr-o lume paralel\. {i aproape `ntotdeaunacuriozitatea mi-e anulat\ de previzibil, pentruc\ rareori se `nt`mpl\ s\ fie altfel. ~n [irul decercule]e gri alb\strui e o bre[\, un mic p\tratca un minuscul cadru de fereastr\ `n care abiadac\ `ncape jum\tatea de jos a unei fe]e cu-prinse `n palme, care las\ s\ se `n]eleag\ c\ ceacare prive[te st\ cu coatele sprijinite pe supra-fa]a ascuns\ a unui cadru, `ntr-o `nc\pere pecare nu are rost s\ ]i-o imaginezi pentru c\ ar fidoar un exerci]iu m\runt de imagina]ie, dardac\ totu[i e[ti tentat s\ o faci ai `ntoarce inversobiectivul [i probabil c\ ar fi mai simplu s\privesc `n propria mea `nc\pere care se face cufiecare zi mai mic\, p`n\ ce, printr-o alambicat\contaminare, din propria mea figur\ nu mair\m`ne dec`t acela[i decupaj `ncadrabil `n mi-cul p\trat. O fa]\ cuprins\ `n palme care prive[-te `naintea sa [i care `nseamn\ c\ se g\se[te`ntr-o minuscul\ fereastr\ deschis\ dintr-un in-terminabil [ir de cercule]e gri-alb\strui, con-stante [i reci [i stinse. Doar c\ eu stau ascuns

[i a[tept ca frunzele din gr\un]ele de ceaiverde s\ se desfac\ [i s\ torn prima cea[c\ deceai dintr-o diminea]\ lung\ a c\rei lini[te vafi `ntrerupt\ doar de zgomotul degetelor careapas\, lovesc u[or tastatura [i de f`[`itul mo-noton al ventilatorului [i de clipocitul lichidu-lui fierbinte, g\lbui-ro[cat care urmeaz\ s\umple o nou\ can\ de ceai.

Nici despre Vijay Iyer nu cred c\ a[ puteaspune mai mult dec`t ceea ce am g\sit peallmusic, [i ar fi ridicol s\ `ncerc s\ o fac.Re]in c\ aici, la alto saxofon acompaniaz\ unalter ego pe nume Rudresh Mahanthappa [iasta `mi aduce o aiurea rezonan]\ cu numeleunui prieten fotograf din Londra, SureshKaradia, un tip simpatic cu care n-am comu-nicat niciodat\ pe Mess [i c\ruia i-a[ trimiteun emoticon inventat de mine, dar care var\m`ne cu siguran]\ unul de fapt... neinventat.Ceea ce `ns\ n-a[ `ndr\zni s\ o fac dac\ s-arivi prilejul s\-i scriu lui Vijay Iyer care este `naceast\ clip\ mai mult dec`t un prieten, estechiar cel care atinge clapele pianului meu in-terior cu o imens\ [i bl`nd\ ironie [i-mi ino-culeaz\ s\ repet dup\ el: „ast\zi... s`nt totnumai z`mbete!“.

O nou\ can\ de ceai verdeJAZZUL CA STARE DE SPIRIT

Angel of the north

28 ArteTIMPUL

iunie-iulie 2009

Iat\ un subiect controversat…

Conven]ii sociale, opreli[ti reli-gioase, puritanismul unora [i falsaseriozitate a altora au `mpiedicat a-desea impactul cu at`t de diverseleforme de expresie ale artei erotice.Alteori ignoran]a, naivitatea saustupefac]ia au determinat un a[a zisconflict incurabil... Numai c\ lumeaa evoluat [i ceea ce era interzis (saupericulos, aminti]i-v\ de cele dou\tablouri ale lui Goya) se permite as-t\zi. Iar multele tabu-uri impuse dereligii, au determinat probabil arti[-tii s\ caute „compensa]ii“ `n art\.

S-ar p\rea c\ erotismul nu poateexista f\r\ tabu-uri. De altfel, omul

are o extraordinar\ facultate de a leinventa.

Povestea fructului oprit... ~mi a-mintesc de un pacient habotnic, ve-nit la consulta]ie cu fiul lui de 12ani, care mi-a cerut s\ acop\r cu unziar o reclam\ medical\ reprezen-t`nd un nud feminin. Omul a ie[itpentru un minut [i primul gest f\cutde adolescent a fost s\ priveasc\ subziar!

Este adev\rat c\ unele lucr\ri seapropie riscant de hotarul pornogra-fiei sau cocheteaz\ cu perversitatea.Ne vom feri de aceste teritorii, darnu vom putea nega circumstan]eledramatice, poetice sau sacre `n careanatomia femeii, atrac]ia carnal\, ca

obiect al dorin]ei b\rbatului, demon-streaz\ puterea crea]iei, este cheiaexisten]ei umane. Sub o form\ saualta, sub un pretext sau altul, dup\antichitatea greac\ lipsit\ de astfelde probleme, mae[trii picturii au `n-f\]i[at corpul uman. Folosindu-seuneori chiar de motive religioase.Formele pline din picturile luiRubens sau Rembrand, ging\[iafemeilor lui Botticelli sau Rafael,p`n\ la Renoir sau Modigliani, `nre-gistreaz\ o lung\ list\ de autori cucrea]ii erotice mai „f\r\ perdea“:Rodin, Dix, Grosz, Schiele, Masson,Picasso, Brauner, Magritte...

Este un drum lung pe care l-aparcurs anatomia iubirii p`n\ la fru-muse]ea obscenit\]ii... Arti[tii au

g\sit multiple forme de expresie.Impactul sexual nu presupune nea-p\rat obsesii, impulsurile erotice `[ipot g\si o hain\ de moralitate, re-veriile suprarealiste au pus `n primplan ideea, iar sublima]iile floraleau ridicat la prim rang aluzia.

Unii pictori au transfigurat p\r-]ile intime `n peisaj, `n fructe sauflori, `n animale, `n monumente…Arti[tii moderni au mers mai depar-te, transform`nd femeia `ntr-o repre-zentare geometric\. Efectul de vo-luptate, de exaltare, de intimitate,uneori de umor, este servit privito-rului ca un lucru obi[nuit, `n con-cordan]\ cu societatea `n care tr\im.Analogiile deliberate, precum flori[i nuduri, reu[esc s\ demonstreze

`nc\rc\tura erotic\ a celor dou\regnuri, botanic [i uman.

Dorin]ele secrete, femeia fatal\,scena lasciv\, gestul frivol [i-aupierdut ast\zi din propor]ie. De laostenta]ie p`n\ la triumf, Venusexist\ [i `n mentalitatea oamenilordar [i `n crea]ia arti[tilor, `n dou\ vi-ziuni. Una sublim\, cealalt\ vulga-r\. {i, `ntre ace[ti doi poli, este locpentru un milion de varianteproteice.

Vom ilustra subiectul, ca de o-bicei, cu exemple din crea]ia unorarti[ti plastici israelieni contem-porani.

Dorel Schor

Venus sublim\, Venus vulgar\

www.timpul.ro

ARTA EROTIC|

FABIANNI BELEMUSKI

~n Spa]iul cultural Niram din centrul capitalei Spaniei,publicul a[teapt\ ner\bd\tor sosirea lui Matei Vi[niec. Forfotageneral\ specific\ locului `nceteaz\ la un moment dat. Cu o`nt`rziere acceptabil\, acesta `[i face apari]ia f\r\ surle [itr`mbi]e [i se a[eaz\ la ultima mas\, `ntr-un `ntuneric intelec-tual ce a[teapt\ o minim\ izb\vire.

Horia Barna, directorul Institutului Cultural Rom=n dinMadrid, f\r\ prea multe precau]ii, ia cuv`ntul: „Avem pl\cerea[i privilegiul de a-l primi printre noi...“, ini]iind publicul pre-zent, rom=n [i spaniol, `n tainele operei lui Matei Vi[niec. Ur-meaz\ o video-prezentare a altor evenimente care au avut locla Madrid [i, ̀ n special, a piesei „Istoria ur[ilor panda povestit\de un saxofonist care avea o iubit\ la Frankfurt“, jucat\ la SalaMirador din Madrid, `n regia Pamelei Durr. Actri]a IsabelStoffel, care a interpretat rolul principal din aceast\ pies\, pre-zent\ la eveniment, a declarat c\ prin aceast\ „istorie a ur[ilorpanda“, a `nceput s\ cunoasc\ opera dramaturgului [i a carac-terizat personajul s\u ca pe o „femeie foarte misterioas\ [iatractiv\, o c\l\uz\ c\tre lumea de dincolo“.

Matei Vi[niec urm\re[te documentarul [i soarbe pe furi[ dinpaharul cu vin pe care `l are `n fa]\. Prezentarea se termin\,forfota ia amploare, a[tept`ndu-se `nceperea interac]iunii viidintre scriitor [i public:

„Matei Vi[niec asteapt\ `ntrebarile voastre“.Intreb\rile s`nt nenum\rate: „unde v\ g\si]i inspira]ia?“,

„care este semnifica]ia operei?“. Cu o timiditate stranie, acesta

r\spunde pe ̀ ndelete, rar [i ̀ ncet. Cine ii cunoa[te operele, carese g\sesc undeva la marginea absurdului, `i soarbe fiecarecuv`nt.

Matei Vi[niec prefer\ s\ vorbeasc\ pu]in despre ceea cescrie, „dup\ terminarea unei opere, creatorul e mort“. Este unpersonaj retras [i timid, cu o voce ce tr\deaza un fel de team\.Teama de a i se da mai mult\ importan]\ dec`t pretinde, nudec`t merit\. El `[i explic\ opera din perspectiva unei cone-xiuni lesne de intuit dintre dragoste [i moarte. Personajele, unEl [i o Ea, aleg s\ tr\iasc\ `mpreun\ nou\ nop]i, timp `n carese contopesc [i s`nt una p`n\ la dezintegrare, `n c\utarea uneiiubiri adev\rate. Dezintegrarea care `i une[te cu eternitateaface aluzie la filozofia contopirii cu universul, este exprimarea`ndep\rtat\ a filozofiei Yin [i Yang.

Pe ecranul din centrul `nc\perii, se proiecteaz\ f\r\ `ntreru-pere imagini din piesa de teatru, portrete ale scriitorului, rea-lizate de fotografi celebri. Este cu mult dup\ miezul nop]ii [iimaginile din ecran se intercaleaz\ cu cele din realitate, dra-maturg [i actori, scen\ [i via]\, `ntr-un dialog multilingv. Sevorbe[te `n spaniol\, francez\, german\, englez\. Limbajulcomun este cel al artei. Noaptea Mondial\ a Teatrului, s\rb\-torit\ `n tot Madridul, ia, `n Espacio Niram, doar chipul luiMatei Vi[niec.

Cum au fost aceste prea scurte momente spaniole pentrudramaturgul rom=n? „Au fost 2 zile foarte intense pentru mi-ne“, spune Vi[niec, „am fost prezent la reprezentarea piesei `nspaniol\, apoi la o dezbatere despre teatru. Am avut pl\cereas\ descop\r un bar extraordinar de interesant, Espacio Niram,un loc absolut magic, care m-a primit cu bra]ele deschise [i cuun film preg\tit de arti[tii care `l gestioneaz\. Am avut ocazias\ v\d un loc care tr\ie[te, plin de tineri care s`nt interesa]i s\schimbe g`nduri, s\ participe la un eveniment cultural, cum afost `n aceast\ sear\. Am vorbit despre spectacol, am r\spunsla `ntreb\ri. S`nt descoperiri peste descoperiri [i m\ bucur c\exist\ acest loc, care este impregnat [i de spirit rom=nesc“.

Faptul de a fi primit zeci de premii, de a i se fi jucat operele

pe scenele din toat\ Europa, nu pare s\-l influen]eze `ntr-un

mod deosebit pe Matei Vi[niec. E normal, de[ert\ciunile unei

lumi pe care o iube[te, nu-l schimb\.

~nt`lnire cu Matei Vi[niec `n Espacio Niram din Madrid

Fabianni Belemuski este jurnalist, absolvent alFacult\]ii „Ciencias de la Información“ `n cadrul Uni-versit\]ii Complutense din Madrid. A publicat `n diferitereviste [i ziare din Spania, iar `n prezent este directorulrevistei Niram Art din Madrid.

29ArteTIMPUL

iunie-iulie 2009

DAN CARAGEA

C`nd am `nceput seria comentariilor asu-pra picturii lui Romeo Niram, am ]inut s\ su-bliniez, din capul locului, c\ arta sa este, `nmod deliberat, o provocare. M\ refeream laefectul surprinz\tor pe care Niram `l caut\ `nprivitor, la ruptura cu modele [i cu abstrac-]ionismul l`nced, la hibridismul compozi]i-ilor, la amestecul t`lcuit al stilurilor, la tema-tica de sorginte cultural\ a ciclurilor sale.

Deseori, Niram face s\ graviteze compo-zi]iile `n jurul unor figuri emblematice, fie c\este vorba de personaje celebre, fie de ano-nimi. De aceea el este, `n primul r`nd, unportretist. Adversar declarat al peisajului,Niram se re`ntoarce la portret, pe care `l `n-]elege ca pe o dovad\ suprem\ a talentuluiunui plastician.

De aceast\ dat\, artistul rom=n se apropiede a[a numita pictura oficial\ sau de curte, laconfluen]a schismatic\ `ntre originalitate [iacademism. O lung\ [i intimidant\ tradi]ie `lprecede. Dar Niram pare incitat tocmai deispita trecerii frontierelor. De aceea [i-a ales,surprinz\tor pentru mul]i, ca tem\, cuplulprinciar spaniol, pe Don Felipe [i pe DoñaLetizia, prin]ii Asturiei. Se poate specula`ndelung asupra motivelor intime ale alegeriiartistului, a `nclina]iei sale monarhice sau aoportunismului, dar aceasta ne conduce spret\r`muri psihologice [i nu artistice.

Romeo Niram propune o p`nz\ `n care,postmodern, `[i ia ca mae[trii de companie,ostentativ revela]i, pe Leonardo, Dalí [iBr`ncu[i. O aproape neverosimil\ cutezan]\.Mai mult, [i asta doar pentru a preveni pri-vitorul, nu e vorba doar de o simpl\ preluarede elemente, ci [i de un tratament care `nge-m\neaz\, cum vom ar\ta, stilurile at`t de par-ticulare ale acestor titani ai artei.

S\ trecem acum la comentarea operei.Prin]ul Felipe, plasat `n st`nga tabloului,

este tratat cu realismul neutral cuvenit mo[-

tenitorului tronului. ~mbr\cat `n uniforma decomandant al for]elor armate, pe care a pur-tat-o [i la faimoasa sa nunt\, relev\ o atitudi-ne suzeran\, re]inut\, f\r\ sugestii psihologi-zante. Prin]ul `[i sprijin\ `ns\ cotul drept deunul din st`lpii Por]ii S\rutului, desprins decapitel. E o atitudine discret\ de repaus `n-crez\tor care rezolv\ problema mai spinoas\a posturii. Culorile s`nt monarhice: albastru,alb [i aur. De aici eman\ dominanta regal\ acromatismului `ntregii opere.

~n dreapta, Doña Letizia d\ m\sura talen-tului lui Niram, r\m`n`nd de neuitat prin pos-tur\, chip [i vestimenta]ie. Prin portretulprin]esei ne `ntoarcem pictural `n Rena[tere,la Leonardo. Letizia este „sora“ Giocondei,de o maiestuoas\ frumuse]e feminin\. Fasci-neaz\ faldurile rochiei, un drapaj `mprumutatdintr-un desen al lui da Vinci, lucrat, ca [ipartea superioar\, renascentist, aceasta dinurm\ inspirat\ mai degrab\ din `nsu[i portre-tul Mona Lisei. M`inile, [i ele dup\ un studiua lui Leonardo, se odihnesc `ntr-o armonieprimitoare a viitorului prunc. Repaosul pal-melor `mi sugereaz\ harul maternit\]ii bine-cuv`ntate. Dac\ Dalí face graviditatea ex-plicit\ [i redundant simbolic\ `n Madonna sa,Niram prefer\ promisiunea elocvent\. Pri-vindu-i chipul, observ\m cum artistul face cap\rul s\ rimeze cromatic cu faldurile rochiei.{i totu[i, figura, de o delicate]e extrem\, estedalinian\ ca stil (nu era Dalí un afirmat ad-mirator al Rena[terii?). Niram alung\ `ns\ambiguitatea preferat\ de Leonardo, prin-tr-un tratament de „madon\ uman\“, a[a cumo `nt`lnim [i la Dalí. La dreapta prin]esei, esteplasat st`lpul simetric, al lui Br`ncu[i, cu acelcerc divizat, esen]a cuplului platonic, al `m-preun\rii ochilor `ndr\gosti]ilor.

~n fundal, dou\ st\nci viguroase, cea dindreapta suger`nd o palm\ deschis\, a[a cumg\sim, neidentice `ns\, la Dalí, `n LaMadonna de Port Lligat. Este evident c\ blo-

curile daliniene ale altarului catolic fragmen-tat au fost `nlocuite cu elemente din Poartalui Br`ncu[i (st`lpii [i col]urile superioare alecapitelului). Niram extrage abstractul dinDalí, c\ci piedestalul, reluat [i el, apare com-plet golit de suprarealism, a[a cum Letizia nueste madona „eratic\“ (Gala) a maestruluicatalan. Artistul rom=n dispenseaz\ piosulatmosferei catolice `n favoarea unui templual dragostei universale [i profund umane.

Pentru a-[i sus]ine conving\tor transfigu-rarea, Niram va apela din nou la PoartaS\rutului, ca simbol al nun]ii [i al marii tre-ceri, [i pe care o va folosi ca `ncadrament altabloului. Executat\ de artistul rom=n

Bogdan Ater, colaborator al lui Niram, cu onotabil\ fidelitate adaptativ\ dimensiunilortabloului, Poarta se impune nu ca accesoriu,ca ram\, ci ca monument al iubirii, unindcultural spa]ii distante.

Este momentul `n care `n]elegem toatetransla]iile, sensul `n care clasicismul, supra-realismul [i abstrac]ionismul se armonizeaz\`ntr-o sintez\ „peste mode [i timp“ [i care,plec`nd de la Leonardo, `i face pe ceilal]i doimari arti[ti ai modernit\]ii s\-[i „`mprumute“specular (ca `ntr-o oglind\ magic\) operele.

Aceasta este libertatea postmodern\ aunui artist care `[i impune, subiacent [i n\s-tru[nic, afinit\]ile elective.

Romeo Niram: Poarta S\rutului din Asturia

www.timpul.ro

EVA DEFESES

Artistul plastic rom=n Romeo Niram afost invitat s\ fac\ parte din Garda Regal\ aSpaniei (Reales Tercios), fiind primit cugradul de locotenent. Colonelul MiguelAngel Galan Segovia a v\zut, `nt`mplator,picturile sale [i a r\mas impresionat, prezen-t`ndu-l pe pictor superiorilor s\i.

La propunerea Generalului ManuelFuentes Cabrera – Pre[edintele G\rziiRegale, Romeo Niram a realizat o pictur\pentru Prin]ii de Asturia, Felipe [i Letizia,care aniverseaz\ luna aceasta 5 ani de lac\s\torie. Artistul rom=n va `nm`na Prin]ilortabloul `n cadrul unei ceremonii private.

Acesta este primul tablou realizat deRomeo Niram pentru Casa Regal\, urm`nds\ ofere, la propunerea G\rzii Regale, o alt\pictur\ Regelui Spaniei, Juan Carlos I.

Reales Tercios este un corp de elit\, cu o`ndelungat\ tradi]ie, fiind `nfiin]at `n sec. alXVI-lea, [i apar]ine de Ministerul de Inter-ne. Romeo Niram este primul str\in care a

fost acceptat ca membru, din istoria acesteiInstitu]ii.

Tabloul realizat pentru Prin]i este un uleipe p`nz\ de dimensiuni mari (200 x 140cm), iar rama, de aproape 3 metri, a fost rea-lizat\ de un alt artist rom=n din Spania,Bogdan Ater, [i reprezint\ „Poarta S\rutu-lui“ de Constantin Br`ncu[i.

Denumit „Poarta S\rutului din Asturia“,tabloul este un portret al cuplului princiar, `ncare pictorul [i-a continuat seria de mani-fest\ri artistice legate de admira]ia sa pentruopera lui Br`ncu[i.

Criticul de art\ Prof. Dr. BegoñaFernández Cabaleiro vede `n aceast\ pictur\o „expresie a `mbin\rii a celor dou\ culturi,cea rom=neasc\ [i cea spaniol\“, artistul fo-losind [i elemente din opera lui SalvadorDali. Prin]ul Felipe este `nf\]i[at purt`nduniforma de Comandat al For]elor Armate [i]in`nd `n m`n\ Crucea Asturiei, iar Prin]esaLetizia apare ca o Madon\ dalinian\. Cei dois`nt `ncadra]i de o construc]ie arhitectonic\ce sugereaz\ Poarta S\rutului, `ns\ repre-zentat\ `n maniera lui Salvador Dali.

Romeo Niram - La Puerta del beso de Asturias

Pictorul Romeo Niram – singurul str\in din Garda Regal\ a Spaniei

Romeo Niram [i locotenentul colonel Miguel Angel Galan Segovia

30 AccenteTIMPUL

iunie-iulie 2009

CONSTANTINARCU

Eram numai c`]iva `n catedral\. Eu leg\-nam u[or copilul, iar Penelope ]inea o lum`-nare de botez. Ne aflam `n fa]a u[ilor de laintrare, cu fa]a spre r\s\rit, cum ordonasepreotul, un t`n\r cu barb\ [i nas borc\nat.Ionu] nu ridicase obiec]ii la `ncercareanoastr\ de a-l cre[tina [i s-a scufundat iar `nsomn. Puteam s\ m\ zg`iesc `n voie la s`niiPenelopei, care se `ndesau `n decolteul ro-chiei. Fa]a bisericeasc\ tr\gea c`te o ochead\continu`nd s\ citeasc\ dintr-o carte cu co-perte groase, argintii. La `nceput a bodog\nitceva despre ]inuta tipei sau ispitei, n-am `n-]eles exact, dar a fost nevoit s\ accepte situa-]ia dat\ c`nd a aflat c\ Penelope e actri]\ deBucure[ti [i nu are cu ea alt schimb de hainemai decent.

Tat\l copilului, bunica venit\ `n c`rj\ [iso]ia mea se aflau undeva `n mijlocul cate-dralei. Mai era un tinerel cu aparat de filmat,care se tot `nv`rtea pe acolo. Mama lui Ionu]nu intrase `n biseric\ dintr-un motiv care `misc\pa; probabil exist\ vreo interdic]ie cano-nic\, nu [tiu exact. P\rea c\ tot greul ap\sa peumerii mei [i ai Penelopei. N-aveam ce re-

greta, totu[i. Acceptasem s\ botez la insisten-]ele so]iei mele pentru c\ ]inea s\ arate `n-tregii lumi c\ nu m-am dat la fund [i rezistbine chiar [i `n vreme de criz\. {i circum-stan]e generoase mi-o scoseser\ `n cale peaceast\ Penelope. Potrivit\ de statur\, blon-d\, sub]ire [i sur`z\toare, avea `n jur de trei-zeci de ani. Nu [tiam cum de-a ajuns s\ bo-teze. Exista o leg\tur\ dep\rtat\ de rudenie,ceva de felul acesta.

Preotul `ncerca s\ se ]in\ tare [i continuaprocedura. N-a[ vrea s\ vorbesc cu p\cat, darnu [tiu unde `i st\tea capul. Blondina emana`n aer parfumuri erotice [i m\ privea din c`nd`n c`nd cu ochi plini de p\cate. Cred c\ p`n\[i pu]ulica finului Ionu] se `nt\rise. Iar preo-tul m\ tot `ntreba dac\ m\ lep\d de Satana.R\spundeam c\ m-am lep\dat, a[a cum `misugerase omul bisericii, [i Penelope m\ `ng`-na z`mbind misterioas\. Nu d\dea doi banipe spusele mele. (Nici preotul n-o ducea maibine, numai c\ se `nc\p\]`na s\ citeasc\ dinceaslov.) ~mi repetam c\ s`nt un porc b\tr`n [ip\c\tos, dac\ nu reu[eam s\ m\ ab]in de lag`nduri necurate nici m\car `n sf`ntul l\ca[.

Am citit Crezul `mpreun\ cu Penelope [ine-am `ntors `n mijlocul bisericii. Preotul l-ascufundat pe Ionu] `ntr-un cazan cu ap\, l-amiruit [i ni l-a dat s\-l `mbr\c\m la loc. Apoine-a ]inut un discurs despre obliga]iile pecare le avem `n continuare, ca p\rin]i spiri-tuali ai copilului. Ne b\ga `n aceea[i oal\ [iasta chiar `mi f\cea pl\cere. Eu [i Penelopeeram p\rin]ii lui, m\ rog, spirituali, dar a-veam obliga]ia de a fi al\turi [i de a-l c\l\uzi`n via]\. ~mpreun\ trebuia s\ vedem ce [i cum

e de f\cut, a[a c\ speran]ele mele de a-mib\ga nasul `ntre s`nii ei mi se p\reau dintr-odat\ realizabile. Penelope nu era genul de fe-meie pe care s\ n-o preocupe viitorul finu]u-lui [i dac\ pentru asta i se cerea s\ se jertfeas-c\ pe sine, fac\-se voia Domnului!

La sf`r[itul ceremoniei, am traversat stra-da pentru a intra `n restaurantul unde se ser-vea masa. Lucrasem `n t`rgul acela c`]iva anibuni `n tinere]ele mele [i chelneri]ele m\ cu-no[teau ca pe un cal breaz. De[i n-am avutvreodat\ pu[c\, am fost un tip cu cureaualat\, vorba c`ntecului popular, socotind c\ a-veam o sumedenie de prieteni [i o f\ceamdes pe acolo. Chelneri]ele `mi z`mbeau `ngr\-m\dindu-se s\ m\ serveasc\. Aveam loc re-zervat `n capul mesei. ~n st`nga se aflaPenelope, iar `n dreapta, so]ia mea. Mul]umitc\ se achitase de sarcini, Ionu] continua s\doarm\ [i a fost a[ezat `ntr-un co[ule] dinnuiele `mpletite pe parchet, l`ng\ fereastr\.

Sc\pat pentru moment de griji, mi-am[optit c\ e timpul s\ m\ ocup [i de m\mica luispiritual\. Penelope scosese din po[et\ un pa-chet de ]ig\ri [i bricheta. Eram `ntr-un salonde fum\tori, numai c\ acolo se afla [i fiulnostru. Iar tutunul d\uneaz\ grav s\n\t\]ii. ~i[optesc s\ nu aprind\, o voi `nso]i `ntr-un se-pareu. Pu]in mai t`rziu. Asta c`t s\-mi infor-mez so]ia c\ voi lipsi c`teva minute. ~i facsemn damei [i ne topim la iu]eal\.

Cunosc topografia locului [i de `ndat\descop\r un separeu liber. Trag u[a glisant\ [itrecem la treab\. Penelope se ocup\ de toate.E mare lucru s\ dai peste o tip\ care [tie exact

ce vrea [i ce are de f\cut. M\ prive[te cuochii mari, alba[tri [i-[i vede con[tiincioas\de treab\. E expert\, `mi dau seama `n ciudalipsei mele de experien]\. Mare noroc, pentruc\ `nainte nu se prea servea felul acesta. Lavremuri de criz\ `ns\ sortimentul \sta gratis eformidabil, iar guvernul nostru `l recomand\cu toat\ c\ldura. ~ncep s\ v\d stele, reu[e[tes\ m\ dea gata mai repede dec`t mi-a[ fi do-rit. Se [terge cu un [erve]el, apoi `[i aprinde o]igar\. Dup\ numai c`teva fumuri, stinge ]i-gara ap\sat. S`ntem `n grafic deocamdat\, oconduc la toalet\ pentru a-[i aranja p\rul.

Imediat ce ne-am `ntors la mas\, so]ia m-aluat la refec interes`ndu-se dac\ am fumat.De c`nd tot `ncercam s\ m\ las de tutun, `mif\cea scandal ori de c`te ori mai `nc\lcampromisiunea. Sigur pe mine, am asigurat-o c\nu, nici vorb\. Doar Penelope, ea e cu trabu-cul. So]ia m-a privit lung [i mi-am dat seamac\ nu-i a bun\. Uneori `i treceau prin cap totfelul de idei ciudate [i n-avea pic de `ncrede-re `n mine. De obicei repeta c\ s`nt un cotoib\tr`n [i f\r\ minte. Nici eu singur nu [tiamce s\ mai cred. Mi-am turnat un [pri] ca s\-mivin `n fire.

O chelneri]\ tot insista s\ servim ciorb\,specialitatea casei. Cic\ patroana de acolo oinventase. De fapt, era un fel de ciorb\ deburt\ cu buc\]ele de carne de pui. O zeam\ `ncare nu g\seai burt\, nimic deosebit. Penelope,dr\g\la[a de ea, refuz\. Tocmai servise ociorbi]\ super, nu avea rost s\-[i strice gustul.So]ia m\ examina suspicioas\. Presim]eamc\ nu-mi va fi moale pentru c\ `mi [opti: B\i,porcule, doar nu te-ai dat [i la para[uta asta!

Ciorbi]\ `n timpuri de criz\BRIEFING

www.timpul.ro

BORIS MARIAN

S`nt un vechi cititor, devorator de pres\cultural\, de prin 1958, c`nd aveam doar 17ani. Din 1993 s`nt [i membru al ob[tii scrii-torice[ti , ceea ce m-a apropiat mai mult depres\. ~ncep prin a spune c\ num\rul publi-ca]iilor a crescut `n progresie geometric\,ceea ce este [i bine [i r\u. Bine egal demo-cra]ie. R\u egal impostur\. Aproape oricine[tie a scrie [i a citi poate s\ publice aproapece vrea. Cenzura politic\ imprima o anumit\pruden]\, secretul lui Polichinelle, motaniiArpagic erau „gusta]i“, acum ce haz mai au?Fiziologia omului, `n special a femeii a de-venit un „bun public“, poezia nu are nici uncomplex, de asta este poezie, apoi s`ngele,crima `nchipuit\, decapit\rile „pe bune“,misterele care s`nt mai mistere dec`t `n ba-chanalele vechilor `nchin\tori romani, totulmuste[te a sex [i abuz de sex. Nu-i vorb\, e-xist\ [i asce]i, se aud murmure de abstinen]\chinuit\, apoi citate din to]i filosofii cunos-cu]i [i necunoscu]i, misticismul este la vede-re, Biblia a devenit loc comun, de[i unii au-tori ar trebui s\ mai buchiseasc\ la diversec\r]i [i capitole. Proza a devenit [i ea unc`mp de b\t\lie a ezotericicilor, a etericilor, aistericilor, `ncifrarea este la mare c\utare(desigur, nu la cititori). Se uit\ c\ au existatun Proust, Faulkner, Joyce, Canetti, Kafka,totul se redescoper\. Se spune c\ uitarea estepedepsit\ prin repeti]ie.

Trec`nd la eseul politic [i literar, interbeli-cul a n\v\lit cu o vigoare pe care nici autoriidin acea vreme nu o visau. Este drept c\ apa-

ratul ideologic pecerist a „ras“ mult, foartemult din valorile culturale interbelice. Darelogiile exagerate aduse unor autori numaipe criteriul c\ erau de dreapta [i de extrem\dreapt\ nu par a fi de bun augur. Nu dauexemple, spre a nu abate aten]ia de la ideea

`n sine. Alt\ [ea care se bate cu furie, [eauaunui cal mort, este „holocaustul comunist“.Satanizarea unor personaje din anii 1944-1989 este o surs\ de inepuizabile volupt\]i,interesant, la tineri care de abia erau lagr\dini]\ prin anii ’80-’90. Desigur, numai

prin aceast\ afirma]ie am [i produs o regru-pare `n tab\ra anticomuni[tilor de toate nu-an]ele. Nu s`nt un nostalgic, prieteni, nu amdus-o mai bine dec`t voi, nici acum nu o ducmai r\u dec`t voi. Satanizarea este un pro-cedeu propagandistic vechi, din vremeaInchizi]iei. Exorcismul nu este metoda me-nit\ s\ elimine ideile comuniste. Oricinepoate s\ `n]eleag\ pur [i simplu c\ dictaturaunui grup numit CC, Birou Politic, Securi-tate plus CC, etc. nu poate fi numit\ socia-lism, nici comunism. Ele nu au existat,aceste forme de egalitarism.

~nainte de a `ncheia, m\ voi referi la cevapersonal, dar care ]ine de un mental maipu]in individual. Puterea redactorilor [efi depublica]ii culturale (nu m\ refer la cotidiene)este, uneori, discre]ionar\, prin nu [tiu cemecanisme oculte. Cineva mi-a spus c\ num\ public\ pentru c\ s`nt b\tr`n, iar eu am„abia“ 67 de ani. Alt redactor [ef (nominaodiosa), nu spun nici sexul, c\ nu conteaz\,mi-a spus c\, pe motivul unor critici adusepublica]iei, nu numai c\ m\ taie de pe listacolaboratorilor, dar mi-a anulat un contractde publicare a unei c\r]i la editura pe care oconduce, de parc\ un contract este o h`rtie pecare o po]i confunda cu un rulou de... scu-za]i... grup sanitar. Este o persoan\ care sepretinde multicultural\, iubitoare de interet-nicitate, etc. Dac\ PCR, Dumnezeu s\-l ier-te, c\ mul]i pui ne-a l\sat, `i ]inea pe redac-torii [efi pe coridoare, la coad\, la raport,acum publici[tii, scriitorii trebuie s\ fac\sluj, s\ laude orice mic tiran la locul demunc\. Despre alte metehne, alt\ dat\.

Iunie 2009, Bucure[ti (valabil [i pentruprovincie)

Mentalit\]i, metehne [i maniere `n presa cultural\ rom=neasc\

31VitraliuTIMPUL

iunie-iulie 2009www.timpul.ro

„?“ALEXANDRU & MIHAIL VAKULOVSKI

Pozi]ia incomod\ din care ne rug\m

(Virgil Mazilescu)

boabe de mei risipite ici [i colo: vulpea ro[cat\furi[`ndu-se prin b\l\rii.

iat\ dup\ unii imaginea simplit\]ii.tu ce crezi? `ncurc\turile pl`nsul la trompet\

fruntea sprijinit\ `n palmetoate astea vor veni mult mai t`rziu. {i atunci

c`nd vor `ncepe s\ vin\

nu se vor mai sf`r[i niciodat\. nuuuuu. niciodat\.ca soarele negru al melancoliei? ca soarele negru

al melancoliei.

„tu ce crezi?“

– Valentin Bulai (51 de ani, constructor): Nu mai cred eunimic. M\ duc s\ aduc ce trebuie [i pe urm\ ]i-oi spune.

– Elena Rotaru (21de ani, student\ la {tiin]e Politice): {i dac\vulpea ro[cat\ nu se furi[eaz\, ci d\ buzna? {i dac\ soarelemelancoliei este roz [i nu negru?

– Vasile Ciocanu (director al Institutului de Istorie, TeorieLiterar\ [i Folclor al Academiei de {tiin]e din Moldova,„aproape 60 – 58“): Nu [tiu, nu [tiu, vezi `n lumea celor maifini [i mai noi autori. Eu am spus a[a ca s\-mi dai pace. {iasta scrii? Extraordinar!

– Svetlana Rusu (profesoar\): Niciodat\. E prea pesimist, eu

cred c\ `ntr-o bun\ zi roua florilor va [terge umbra negreimelancolii [i din nou se va `nfiripa cuv`ntul „speran]\“.

– Anonim: B\i, eu s`nt ateist [i s`nt de acord cu \sta c\ pozi]iadin care te rogi e incomod\.

– Diana (student\): Nu cred nimic din ce scrie aici.

– Vadim Craievschi (25 de ani, student limbi str\ine): N-am`n]eles unele cuvinte...

– Andreea Toma (redactor „Stare de Urgen]\“): Scuze...efectiv m-am blocat.

– Berti Barbera (37 de ani, artist interpret): Mi-am sprijinitfruntea `n palme.

– Diana Iepure (38 de ani, poet): C\ la mine au `nceput dejas\ vin\ exact imaginile astea: cu trompeta, cu vulpea...melancolii, imagini simple, extrem de simple. Uneori chiarmi se face ru[ine c\ s`nt at`t de simple. Cred c\ mi se trage dela b\tr`ne]e. ~mi e foarte fric\ de b\tr`ne]e.

TATUAJE

De[i vacan]a [i canicula nu mai anun]au nici un evenimentspectaculos p`n\ spre toamn\, iat\ c\, `n data de 17 iulie2009, ora 19:30, a avut loc, `n Aula Bibliotecii Centrale„Mihai Eminescu“ din Ia[i, un interesant spectacol, sus]inutde c\tre Liber Artis Orchestra, alc\tuit\ din studen]i sauabsolven]i ai Universit\]ii „George Enescu“ din Ia[i. Trebuies\ subliniem faptul c\ aceasta orchestr\ [i spectacoleleoferite reprezinta o ini]iativ\ pur privat\. Tinerii reuni]i subbagheta dirijorului Terinteac Vinars Adrian au reu[it s\`ncing\ la maxim atmosfera ([i a[a prea fierbinte) din AulaBibliotecii Centrale prin interpretarea unor piese celebre alelui Strauss, Ceaikovski, Verdi sau Franz von Suppe.

Orchestra Liber Artis a avut urm\toare componen]\

Vioara I: Oana Mironescu, Anastasia Baicu, Mad\linaLohan, Diana Nedelcu

Vioara II: Melexima Turcu, Raluca Chril\Viol\: Andreea PeiuVioloncel: Emerich Gherc\Oboi: Ramona CiofuFagot: Bogdan DumitriuCorn: Liviu-Mi\]\ Chelaru, Vlad IordachePian: Alin FilipescuPercu]ie: Dan George ConstantinescuSoli[ti: Cristina Talmaciu (sopran\)Alexandru Sebastian Savin (tenor)

Programul serii:

Uvertura „Liliacul“, op. 362 de Johann StraussPolka Ohne Sorgen, op. 271 – Josef StraussS`nge vienez, op. 307 – Johann StraussPolka Tritsh-Tratsch, op. 214 – Johann Strauss fiulValsul florilor, Piotr Ilici CeaikovskiIM krapfenwald, op. 336 – Johann Strauss fiulKaiser-Walzer, op. 437 – Johann Strauss al II-leaAria Brindisi – G. VerdiJockey Polka, op 278 – Johann StraussAn der Schönen blauen Donau, op. 314 – Johann Strauss

al II-leaG’Schichten aus dem Wienerwald, op. 325 – Johann

Strauss al II-leaOuverture Leichte Kavallerie, op. 187 – Franz von SuppeBanditen Galopp – Johann StraussFeuerfest, op. 269 – Josef StraussRadetzky March, op. 228 – Johann Strauss

Farmecul Muzicii cu Liber Artis Orchestra

iunie-iulie 2009

32 Sarcofagul de h`rtieTIMPUL

Colegiul de redac]ie:{tefan Afloroaei, Al. Andriescu, Liviu Antonesei, Al. C\linescu, Emil Brumaru, Valeriu Gherghel, Liviu Leonte, Dan Petrescu, Alexandru Zub

Coresponden]i externi:J. W. Boss (Amsterdam)Bogdan C\linescu (Paris)Eva Defeses (Lisabona)Mircea Gheorghe (Montreal)Aliona Grati (Chi[in\u)Ramona Mitric\ (Londra)Ana-Maria Pascal (Londra)Alina Savin (Stockolm)Bogdan Suceav\ (Los Angeles)William Totok (Berlin)

Redactor [ef:

Gabriela Gavril

Redac]ia:

Radu AndriescuConstantin ArcuSorin BocanceaMaria-Elena C=mpeanNicoleta DabijaClaudia FitcoschiAndreea GrineaMihai MocanuLaura P\ule]Lucian Dan TeodoroviciGeorge {ipo[Bogdan Ulmu

Colaboratori:Dan AcostioaeiC\t\lina Butnaru (marketing)Radu Pavel GheoGabriela HajaAdrian MarinAndi MihalacheElena-Mirabela OpreaCristian P\tr\[coniuFlorin }upuCristian Dumitriu (tehnoredactor)Paul Dan Pruteanu (webmaster)

Revist\ editat\ de:

Funda]ia Cultural\ TimpulDirector general: Gabriel Cucuteanu

Director executiv: Adi Afteni

Responsabilitatea opiniilor exprimate `n

paginile revistei apar]ine autorilor

Adres\ coresponden]\:

CP 1677, OP 7, Ia[i

www.timpul.ro

E-mail: redactia@timpul.ro

ISSN 1223-8597

Nr. catalog Rodipet 4624

Pre]: 1 leu

Abonamentele revistei „Timpul“ seprimesc la toate oficiile po[tale din ]ar\.

Costul unui abonament este de 3 lei petrei luni, 6 lei pe [ase luni, 11 lei pe an.

Cititorii din str\in\tate se pot abonaprin S.C. Rodipet S.A., cu sediul în Pia]aPresei Libere nr. 1, Corp B, sector 1,Bucure[ti, România, la P.O. Box 33-57, lafax 004021/318.70.02, e-mail: abona-mente@rodipet.ro; sau on line la adresawww.rodipet.ro.

Revist\ ap\rut\ cu sprijinul financiar al Prim\riei Municipiului Ia[i

www.timpul.ro

SORIN BOCANCEA

Revoltele din Chi[in\u s-au stins, iar moldovenii au plecat pela casele lor s\ vad\ cum `[i vor gestiona fiecare criza. Comu-ni[tii au r\mas la putere [i au continuat v`n\toarea de „bandi]i“care au `ndr\znit s\ conteste voin]a poporului, „pl\m\dind“revoltele [i „multe alte chestii“, dup\ declara]ia precis\ a luiVoronin. Cam asta a fost atmosfera de peste Prut p`n\ de cur`nd.

Cu ce au r\mas moldovenii din ultima revolt\? Cu o evaluare[i o speran]\. Cu ce s-a ales Rom=nia? Cu acuza]ii [i cu o abil\mi[care politic\. Dar Uniunea European\? Cu declan[area ulti-mei extinderi. S\ le lu\m pe r`nd.

Fiecare moldovean cu scaun la cap [i-a putut da seama defaptul c\ `n Moldova opozi]ia a fost, p`n\ la momentele `n carecomuni[tii nu au reu[it s\ corup\ votul de aur, total incoerent\ [iplin\ de complexe `n fa]a lui Voronin. ~mi amintesc de atitudi-nea liderilor opozi]iei atunci c`nd, a doua zi dup\ evenimente,i-a chemat pre[edintele comunist la ordine: „nu am dat eu“, „eule-am spus s\ se potoleasc\“, „nu o s\ mai facem“… p\reau s\-ispun\ t\tucului din capul mesei. Asta dup\ o campanie slab\, `ncare, vorba unui moldovean din Cimi[lia, „sloganul nu a luatfoc“ [i `n care ac]iunile electorale nu au f\cut dec`t s\-i sperie peiner]ii aleg\tori. ~ntr-o convorbire telefonic\ cu Vlad Filat, lide-rul Partidului Liberal Democrat din Moldova, l-am `ntrebat de cea anun]at c\ va da publicit\]ii un document despre abuzurileguvern\rii comuniste (un fel de „carte neagr\ a guvern\rii comu-niste“) abia `n prima zi dup\ alegeri [i nu [i-a conceput campaniatocmai pe un astfel de document. Mi-a r\spuns c\ nu a vrut s\ sefoloseasc\ electoral de faptele penale ale comuni[tilor, c\ acesteas`nt strict de competen]a organelor de anchet\. Bravos! Nu l-ammai `ntrebat care organe de anchet\ [i c`t de obiective s`nt acelea,dar cred c\ a avut de-a face cu ele `n zilele urm\toare.

R\spunsul politicianului moldovean mi-a adus aminte de o`nt`mplare adev\rat\ cu un b\tr`n analfabet care nu se sp\laseniciodat\ pe cap cu [ampon. ~n momentul `n care cineva i-a datacest produs, f\r\ s\-i spun\ [i cum se folose[te, omul s-a sp\latpe cap ca [i p`n\ atunci, cu ap\ [i s\pun, inten]ion`nd ca dup\aceea, dup\ ce `[i va usca p\rul, s\ se dea [i cu [ampon. A fostoprit la timp. Cam a[a a procedat [i opozi]ia din Moldova, l\s`ndpentru final ceea ce trebuia s\ pun\ la `nceput; dup\ alegeri, cudocumentul respectiv a mai putut face doar un singur lucru: s\se spele pe cap. A[a prob\ de analfabetism politic, bine consiliatde ni[te fra]i rom=ni, mai rar.

Un jurnalist din Chi[in\u explica pe un post de televiziune c\atitudinea liderilor opozi]iei ar fi fost cauzat\ de dosarele penalepe care autorit\]ile comuniste le-ar fi instrumentat fiec\ruia din-tre ei `nc\ dinainte de campanie. Posibil. Cu ei astfel [antaja]i [icu Iurie Ro[ca transformat `n capitalist comunist, comuni[tii dela Chi[in\u `nc\ s`nt pe pozi]ii. Probabil c\ asta l-a [i determinatpe Voronin s\ declare c\ la anticipate comuni[tii vor ob]ine opt-zeci [i nu [aizeci de mandate `n parlament. Vine o perioad\ decampanie [i, dac\ nu au g\sit `n r`ndul parlamentarilor opozi]ieitr\d\torul de aur pentru a-[i alege viitorul pre[edinte, comuni[tiise vor replia [i vor frauda mai mult. Cine crede c\ ace[tia nu autras nici o concluzie din pierderea la votul mic a alegerilor c`[ti-gate la votul mare se `n[al\.

C`t prive[te speran]a, aceasta are ca obiect spectrul ob]ineriicet\]eniei rom=ne de c\tre toate persoanele care [i-au pierdut-o

din motive ce nu au ]inut de voin]a lor. „Acordarea cet\]eniei ro-m=ne este o politic\ pe baze individuale, [i nu pentru toat\ lu-mea. Eligibile s`nt doar persoanele care au avut cet\]enia rom=-n\ `n trecut [i au pierdut-o pentru motive de care nu s`nt vino-vate... Nu este un drept colectiv, este un drept individual [i seaplic\ doar acelor oameni ai c\ror str\bunici, bunici sau p\rin]iau avut cet\]enie rom=n\ `n trecut, merge p=n\ la a treia gene-ra]ie“, a declarat Emil Boc. Asist\m la o mi[care politic\ abil\ aBucure[tiului, dar generatoare de mari probleme. Poate c\ ar fifost bine dac\ asta i-ar fi venit `n minte basarabeanului EmilConstantinescu, c\ moscovitului Ion Iliescu nu avea cum.Acum, c\ s`ntem `n UE, este dificil, dar nu imposibil, de aplicato asemenea m\sur\, fiindc\ ea nu prive[te doar statul rom=n, ci`ntreaga Uniune. A[a cum am v\zut, reac]iile europenilor nu au`nt`rziat s\ apar\, declara]iile Pre[edintelui B\sescu pe aceast\tem\ fiind catalogate drept „iresponsabile“.

Cu toate c\ Bruxellesul respinge ideea acord\rii cet\]enieirom=ne `n mas\ moldovenilor, nu poate face acest lucru p`n\ lacap\t cel pu]in din urm\torul motiv: m\sura autorit\]ilor rom=nea generat un val de speran]\ pentru o mare parte din popula]iadin Republica Moldova. Dac\ cei ce a[teapt\ de ani de zileob]inerea cet\]eniei rom=ne vor fi respin[i, dezam\girea `i poatearunca `n bra]ele comuni[tilor care abia a[teapt\ s\ le spun\:„v-am spus noi c\ cei de peste Prut v\ trateaz\ cu dispre], amavut dreptate c`nd v-am spus s\ o l\sa]i mai moale cu fr\]ia? S\privim cu `ncredere spre mama Rusia, c\ ea ne-a luat `n Uniunef\r\ mofturi“.

S-au vehiculat dou\ motive ale reticen]ei UE fa]\ de aceast\m\sur\: unul de natur\ economic\ [i altul de natur\ politic\.Exist\ temerea europenilor c\, odat\ ce Rom=nia va da cet\]eniecelor de peste Prut, se va declan[a un mare val de migra]ii spreOccident, afect`nd pia]a muncii [i a[a sl\bit\ de criz\. M\ `ndo-iesc c\ se va `nt`mpla acest lucru, fiindc\ moldovenii care auavut de plecat au plecat p`n\ acum. Cei ce a[teapt\ de ani de zilecet\]enia rom=n\ fac parte din categoria sedentarilor, a celor cese vor a fi cet\]eni rom=ni la ei acas\. De aceea, cred c\ motivuleconomic nu ]ine [i c\ cel politic este problema.

Dac\ m\sura s-ar aplica p`n\ `n ultimele ei consecin]e, ar`nsemna o unire de fapt a celor dou\ comunit\]i rom=ne[ti de pemalurile Prutului, `n a[teptarea uneia de drept. Dup\ c\dereaZidului Berlinului, germanii din RDG au intrat `n ComunitateaEconomic\ European\ pe o cale inedit\, prin unirea cu RFG.Acum, rom=nii de peste Prut devin cet\]eni ai UE pe o alt\ caleinedit\, prin ob]inerea cet\]eniei rom=ne, cu tot ce decurge dinacest statut. Astfel, Rom=nia [i UE nu mai pot asista pasive laceea ce se `nt`mpl\ peste Prut, fiindc\ au obliga]ii fa]\ depropriii cet\]enii.

UE este pus\ `n situa]ia de a se extinde f\r\ s\ fi planificatacest lucru, sau cel pu]in nu `n forma aceasta. Oric`t de indivi-dual ar fi dreptul de rec\p\tare a cet\]eniei rom=ne, atunci c`ndel este aplicat `n propor]ie de mas\ are efectul unui drept co-lectiv. Solu]ia juridic\ e bine g\sit\, de asta spun c\ este omi[care abil\ a politicienilor no[tri, dar trebuie bine sus]inut\politic, fiindc\ nici UE nu prea are cum s\ mai dea `napoi.

Demersurile pentru acordarea cet\]eniei au `nceput chiar [if\r\ a avea perspectiva anticipatelor, dar pot fi accelerate dac\va c`[tiga opozi]ia. De aceea, dac\ opozi]ia de peste Prut ar dadovad\ de inteligen]\ politic\ [i nu ar mai apleca urechea lasf\tuitorii rom=ni cu mari simpatii moscovite (care s-ar mai l\sao dat\ r\pi]i numai pentru a-[i ar\ta devotamentul pentru cauzarom=nilor din Basarabia), ar exploata tema, ar\t`nd popula]ieicomuniste c\ doar cu ea ajunge `n Europa. S\ nu cread\ cinevac\ victoria din parlament a schimbat peste noapte op]iunea mol-dovenilor majoritari sau c\ `i va face pe comuni[ti s\ abando-neze lupta. Ba, din contr\, faptul c\ nu s-a ales pre[edintele [i c\va mai fi o chemare la urne st`rne[te nemul]umire pentru mareamas\ care vrea ca politicul s\ o lase s\ stea acas\ c`t mai mult.Iar comuni[tii vor [ti s\ exploateze acest sentiment. De aceea, `n

aceast\ campanie trebuie ca opozi]ia s\ nu se apuce de s\rb\toritvictoria din parlament, ci s\-[i trag\ cizmele [i s\ mearg\ la ]ar\m\car pentru a anun]a popula]ia dezinformat\ c\ i-a `nvins pecomuni[ti `n parlament. Doar at`t [i tot ar fi ceva.

~n acest moment, alegerile din Republica Moldova au o miz\european\ mai mult ca niciodat\, ele deciz`nd viteza ultimeiextinderi a Uniunii Europene. {i trebuie s\ recunoa[tem c\ acestlucru se datoreaz\ autorit\]ilor de la Bucure[ti care au `n]eles s\fac\ un pas curajos. ~n situa]ia nou creat\, nici Rom=nia [i niciUE nu pot asista pasiv la ceea ce se va `nt`mpla peste Prut, oric`ts-ar pl`nge Voronin de „pl\m\deli [i alte chestii“.

P.S.Fiindc\ tot am vorbit de acordarea cet\]eniei, un aspect `mi

este de ne`n]eles: de ce atunci c`nd statul red\ o cet\]enie retras\`n mod abuziv `i pune pe indivizi s\ fac\ cerere? C`nd statul aretras `n mod ilegitim cet\]enia, nu a cerut voie `n scris nici unuiindivid [i nici un individ nu a f\cut cerere `n acest sens. Cei `ncauz\ ar trebui s\ fac\ cerere doar dac\ refuz\ repunerea `n drep-turi. Este vorba aici nu doar de cazul cet\]enilor rom=ni dinRepublica Moldova, ci [i de al celor c\rora statul rom=n comu-nist le-a retras cet\]enia. De exemplu, de ce statul rom=n nu `ired\ cet\]enia lui Paul Goma f\r\ a a[tepta ca acesta s\ fac\ ce-rere? C`nd l-a expulzat [i i-a retras cet\]enia, nu i-a cerut p\re-rea. S\ nu i-o cear\ nici acum. Dac\ omul ar refuza acest lucru,nu are dec`t s\ se adreseze `n scris [i s\ resping\ un asemeneaafront. Dar Paul Goma nu este singurul caz, fiindc\ mai s`nt [iazi rom=ni condamna]i la moarte de c\tre statul comunist dinmotive politice, pe care statul rom=n democratic nu i-a repus `ndrepturi, fiind de acord `n mod tacit cu m\surile statului comu-nist. De ce nu s`nt ei gra]ia]i [i de ce nu li se red\ cet\]enia? F\r\o asemenea m\sur\, condamnarea comunismului de c\tre Pre[e-dintele B\sescu r\m`ne un gest frumos, dar f\r\ efecte.

Cet\]enia rom=nilor de peste Prut– ultima extindere a UE