revistã de culturã Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Florin Didilescu a reghizat...

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul II • nr. 31 • 16-31 decembrie 2003 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

ilustraþianumãruluiTeodor Botiº

SPIRITUALITATECREªTINÃROMÂNEASCÃÎ.P.S. Bartolomeu,Arhiepiscopul ClujuluiP.S. FlorentinCrihãlmeanu, Episcopunit de Cluj-Gherla

UNIVERSITARIAAurel CodobanAdrian Ivan

2 TRIBUNA • nr. 31 • 16-31 decembrie 2003

La Arad a avut loc ediþia a XI-a a Festivaluluiinternaþional de teatru francofon, înperioada 25-30 octombrie a.c.. Florin

Didilescu - tatãl AMIFRAN-lui, mentorul, pro-fesorul, numit cu tandreþe de festivalieri “PapaDidi” - a reuºit sã organizeze douãzeci ºi trei despectacole, sã propunã ateliere tentante, sãreuneascã zece þãri sub stindardul francofoniei.Cei 200.000 de locuitori ai Aradului se mândresccu “invazia” tinerilor francofoni din Belgia,Bulgaria, Canada, Spania, Italia, Republica Cehã,Rusia, Serbia. La loc de frunte, Franþa ºi România(cum spunea cineva într-un discurs - “suntem,bineînþeles, în România!” - iar truismul sunabizar ºi, oarecum, jalnic).

Dimineaþa se organizau atelierele cu anima-tori din diverse þãri. În faþa Teatrului din Aradplutea acelaºi entuziasm. Hotelul “Ardealul”, cuscãrile retro, a adãpostit aproape toþi festivalierii.Henri Noubel, din Republica Cehã, are o energiedebordantã, Anna Rossini din Napoli n-a cãlã-torit prea bine, Jerome Lecerf din Belgia conducedezbaterile de dupã spectacol cu mult aplomb,Jean Lataillade din La Roche-sur-Yon puncteazãmomentele forte de pe scenã. Reprezentanþi aiAmbasadei Franþei, ai Centrelor Culturale, profe-sori, coregafi, regizori, actori, studenþi, elevi, fani,spectatori, revista festivalului – Girouette , schimbde pãreri, cafele, aplauze, adrese, telefoanemobile, repetiþii, costume – o lume efemerã, eadevãrat, însã contactele create au ºansa pe-renizãrii.

Regizoarea Liana Didilescu ne-a propus unCehov – Mai bine sã visezi – jucat de elevii dinArad. Boris, funcþionar, se gândeºte la sinucidere,viaþa realã i se pare monotonã (suntem în plinCehov, nu?), însã visul e compensatoriu. Astfelîncepe ritmul, plãcerea de joc a actorilor. Trupadin St. Jean De Moirans (Franþa) a jucat Paroles.Paroles. Paroles în regia lui Christian Caracausi.Un spectacol care porneºte de la textele cânte-celor, un omagiu emonþionant adus cânteculuifrancez, numai cã existã unele ruperi de ritm ºiastfel spectacolul treneazã. Trupa din Constanþa aprezentat Scrisori arborilor ºi norilor de MateiViºniec, în regia Mariei Andreºoiu. Text incitant,grav, despre alienarea individului, despre dis-trugerea naturii, însã structura spectacolului arefuzat gradaþia tensionalã. Trupa din Belgia aprezentat Prinþesa cu sprâncene albastre de FernandRaynaud, regia - Jean De Vries, un fel de parodiecare s-a împotmolit în lungimi ºi lipsa coeziuniidintre scene. Trupa din Târgu-Mureº a adaptatdouã texte de Pierre Gripari, fãrã sã le lege într-un spectacol unitar, însã elevii au jucat cumultã vervã. Excelent a fost spectacolulMâncãtoarele de ciocolatã de Philippe Blasband, înregia lui Stephane Jassoud. Trupa din Grenoble(adicã cinci actriþe) a dovedit ritm, inventivitate,calitate. Uluitor a fost spectacolul din Sofia –Paris într-o zi de concediu, în regia SonieiKostadinova. De fapt, un spectacol folcloric,cãruia i s-a gãsit un pretext teatral ºi… francofon,astfel încât naþionalul ºi-a gãsit loc în universal.Moscova a prezentat un text de Marivaux (Insulasclavilor) regizat de Marguerite Koroleva.

Costume interesante, joc nuanþat, numai cã auexistat lungimi obositoare. Ca de obicei, trupadin Baia Mare a lui Nicolae Weisz a ridicat sala înpicioare. O frumoasã ceremonie de Pascal Martin,ºapte elevi, umor negru, umor pur ºi simplu,aplauze, regie impecabilã! Curtea de Argeº a alesun Shakespeare (Îmblânzirea scorpiei) în regiaGabrielei Logojan. Bine jucat, într-un decupajinspirat al textului, spectacolul e întrerupt inutilºi neinspirat de cãderile repetate ale cortinei.Henri Noubel din Brno a ales un text de FernandRaynaud. Într-un secol al portabilului, piesa read-uce în prim-plan telefonia cu cabine, iar tonulregiei poartã nostalgia lui Jiri Menzel. Timiºoaraa prezentat o Cenuºãreasã anostã, fãrã mari pre-tenþii (regia: Gabriela Nãsãudean). La unmoment dat s-a rupt mãtura Cenuºãresei. Era unsemn cã ar fi fost preferabil un ton parodic.Canada (Quebec) a jucat Tobe în noapte de Brecht,în regia Alinei Carrier. Actori mobili, expresivi,cu forþa discursului, învingând dificultatea textu-lui lui Brecht. Trupa din Cluj ºi trupa dinHuedin s-au reunit în prima coproducþie –Povestiri orientale dupã Marguerite Yourcenar(regia: Liliana ªomfãlean, Doru Ioan Rus ºi sub-semnatul). Scenariul a întretãiat nuvelele ca semnal unui prezent continuu, niciodatã încheiat.Dejul a prezentat un Bolnav închipuit de Moliereîntr-o regie prea cuminte (Ligia Clinciu).Costumele au fost elaborate, superbe. Serbia adinamizat publicul cu o istorie de fantome (regia:Srjdan Adamovic), iar Bistriþa a jucat un text deCornelia Toma, în regia autoarei. Decor supra -funcþional, impresionant, actori receptivi, cutoate cã textul nu i-a servit suficient. Italia aprezentata un Eugen Ionescu, un paralelisminteresant între Lecþia ºi Cântãreaþa chealã , cuîncremeniri, cu reluãri. Florin Didilescu areghizat piesa Lianei Didilescu (Fapt divers) despre violenþa în mediul ºcolar. Un fel de avertisment. Mulþi actori, joc de lanterne(întunericul poate fi o metaforã), o “nebunie”artisticã meticulos organizatã.

La Clubul “Frontiera” a cântat Jerome Lecerfdin Belgia. Mircea Baniciu a electrizat discoteca“Viva”. Un festival al tinereþii, un schimb deenergie artisticã, o motivaþie în plus pentru limbafrancezã, o sãrbãtoare a teatrului.

n

n Alexandru Jurcan

agenda

bour

Festivalul internaþional deteatru francofon de la Arad

TRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Centrului de Studii Transilvane Cluj

ºi al Ministerului Culturii ºi Cultelor .

C O N S I L I U L C O N S U L T A T I VA L R E D A C Þ I E I T R I B U NA

DIANA ADAMEK

MIHAI BÃRBULESCU

MIRCEA BORCILÃ

AUREL CODOBAN

VICTOR R. CONSTANTINESCU

ION CRISTOFOR

CÃLIN FELEZEU

MONICA GHEÞ

ION MURESAN

MIRCEA MUTHU

IOAN-AUREL POP

ION POP

PAVEL PUSCAS

IOAN SBÂRCIU

ALEXANDRU VLAD

R E D A C Þ I A

I. MAXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

IOAN-PAVEL AZAPCLAUDIU GROZAªTEFAN MANASIA

OANA PUGHINEANU

NICOLAE SUCALÃ-CUCAURICA TOTHÃZAN

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected]

ISSN 1223-8546

TRIBUNA • nr. 31 • 16-31 decembrie 2003 3

editorial

Î ntrebarea de mai sus, grafiatã însã puþin dife-rit – “La tse pres?” – am întîlnit-o în admi-rabila Fabulã a Ioanei Pârvulescu din nr. 555 al

Dilemei – Opera sau viaþa . Este vorba, în textul cupricina, despre un puºtiulicã peltic, intrat într-olibrãrie în cãutarea Micului prinþ (adicã a “Miculuiprins”, dupã cum spune el). Dupã un moment dejubilare, cãci cartea existã, vine ºi întrebarea îngri-joratã: “La tse pres?”. “Morala: Micul prins eopera. La tse pres e viaþa. Cã nu pot fi separate, cãoperã adevãratã fãrã viaþã nu existã, începi sã înþelegio datã cu pierderea primilor dinþi de lapte”, scrieIoana Pârvulescu.

Textul meu, plecînd de la pretextul întrebãriide mai sus, nu va încerca decît sã rãspundã vir-tualei întrebãri – justificate, indignate, blazate,condescendente, îngrijorate – a cititorului românde literaturã: “La ce preþ?”.

*

În recentul sãu volum, Efectul “Echinox” saudespre echilibru (Ed. Biblioteca Apostrof), PetruPoantã tenteazã, la un moment dat, o polemicã pemarginea ideii – obsesive la noi – a sincronismuluiliteraturii române. “Adversarul” criticului clujeaneste Mircea Cãrtãrescu, care ar fi afirmat cã, îndeceniile postbelice, abia generaþia ’80 a reuºit sãîmplineascã mereu clamatul deziderat. Nu voiintra în detaliile dezbaterii, deºi mi-ar fi greu sãaccept cã un Radu Petrescu ori un Bãnulescu arputea fi cotaþi drept “anacronici”.

Punctul nodal al problemei este, cred, altul,cu bãtaie mult mai pragmatic-sociologicã: orizon-tul de impact public al fiecãrei generaþii literare. Dinaceastã perspectivã – lãsînd la o parte orice e legatde factorul ideologic – “atuul”, ca sã spun aºa, algeneraþiei ’80 a fost cã se revendica de la unmodel anglo-american, mult mai spectaculos camanifestare publicã, mai dezinhibat, mai “demasã”, mai fancy, dacã vreþi, decît modelul cvasi-academic, elitist, al Europei italo-franceze cultivatde generaþiile dinainte. În acest fel, sub aparenþaunui nonconformism ludic cuceritor, generaþia’80 s-a “conformat”, de fapt, orizontului deaºteptare al momentului.

*

E evident cã orice discuþie despre sincroni-zarea/desincronizarea literaturii române are rele-vanþã doar în lumea profesioniºtilor, fãrã un realimpact public. Pentru cã o culturã trebuie sã se sin-cronizeze, întîi de toate, cu orizontul de sensibilitate alcelor cãrora li se adreseazã. Sincronismul nu înseam-nã ca, în turnul de fildeº, cerebral ºi meºteºugã -reºte, sã imiþi ceva cu gîndul cã eºti “la zi în cul-turã”. Cititorul este cel mai bun barometru alsincronizãrii.

Este deja un truism – cu destin paradoxal lanoi, e-adevãrat – cã ºi cultura e o marfã, iar piaþaculturalã respectã aceeaºi regulã a cererii ºi oferteica orice altã piaþã. Iar aici valoarea produselor –atenþie!, stabilitã de cumpãrãtor – este decisivã.Întrebarea “La ce preþ?”, pe orice ton ar fi pusã,nu ascunde doar un mobil trivial-pragmatic.

*

Scriitorul român nu are conºtiinþa finalitãþiioperei sale. El nu scrie pentru cineva ºi la concurenþãcu cineva, ci scrie, pur ºi simplu, amãgindu-se cãva fi citit. Cã formula lui de creaþie, admiratãcîndva, devoratã de zeci de mii de cititori, lãudatãde critici ºi premiatã de breaslã, e încã viabilã. Pusîn faþa realitãþii deloc trandafirii a pieþei culturale,scriitorul român nu se va gîndi sã scrie altfel, civa da vina, pentru insuccesul sãu, pe “prostituþiaculturalã” de la televiziune ori pe “literatura deconsum” ºi va refuza, feroce ºi scandalizat, sãaccepte cã problema îi aparþine.

Mã întreb, în termeni foarte pragmatici, cîþiscriitori români ar avea ºansa sã fie giraþi de oagenþie literarã? Cîþi ar putea beneficia de cîte ocostisitoare campanie de presã, acoperitã însã decifra de vînzãri? Întrebãri aparent retorice,aparent obraznice, esenþiale însã pentru existenþape piaþã a scriitorilor autohtoni. Din pãcate/dinfericire, ºi literatura e marfã perisabilã…

*

Desincronizarea literaturii române – a scri-itorului român, de fapt – este faþã de cititor. Celromân dar ºi cel de aiurea. În ciuda lamentaþiilorperiodice ale unora ºi altora, românul continuã sãciteascã. O demonstreazã – statistic, nu empiric –afluxul de public la tîrgurile de carte, dar ºinumãrul de abonaþi ai bibliotecilor publice detoate felurile. Topurile de vînzãri, cîte se fac ºicum se fac, aratã însã cã românul citeºte fie litera-turã universalã, fie – din creaþia autohtonã – cãrþide non-ficþiune. Aproape deloc ficþiune

româneascã. Criticii români, care cultivã majori-tar atitudini superior-academice, refuzîndcondescendent condiþia de foiletoniºti, n-au statsã analizeze aceastã lipsã de impact public, ci augãsit justificãri în tot soiul de -isme din care, evi-dent, vinovat nu ieºea literatorul român. (Desprerolul criticului ca mediator am scris într-un alt edi-torial tribunist, încît nu mai insist. Continuu sãam însã nostalgia unui TLS, de pildã, încã inexis-tent în media naþionalã.)

Mãsura acestei desincronizãri – a scriitoruluiromân, nu a literaturii române – este de altfeldatã de prezenþa nulã a volumelor noastre “laexport”. Concluzia, netã dar nu infailibilã, ar ficã, pentru sincronizare, scriitorul român nu tre-buie sã scrie ca un englez, francez, american sauneamþ, ci pentru englez, francez, american, neamþ.Implicit pentru român.

La trei lucruri ar trebui sã se gîndeascã litera-torul autohton, pentru a-ºi pãstra/(re)cîºtiga loculpe piaþa literarã: adecvare, competitivitate, þintã (tar-get). Dincolo de orice dezbateri, opinii, sentinþe,rãspunsul la cele trei chestiuni nu înseamnã trivi-alizarea ficþiunii, compromisul, ci tocmai dim-potrivã. Dupã cum spunea prietenul meu, proza-torul Mihai Goþiu, abia cînd despre scriitori presava vorbi la fel de mult ca despre fotbaliºti, litera-tura românã va exista cu adevãrat.

Pînã una-alta, sã nu ne facem iluzii: literaturaeste o marfã, iar scriitorul un biet tarabagiu rãc-nind în piaþã. De “faþa” mãrfii ºi de harul negus-toresc al vînzãtorului depinde ca grãbitulcumpãrãtor sã se apropie ºi sã întrebe – blazat,indignat, condescendent, justificat – “La ce preþ?”.

Vînzare bunã!n

La ce preþ? sau „pragmatica“ literaturii românen Claudiu Groza


Hãrþile istorice oferã adesea anticiparea aceea ce urmeazã: ajunge sã privim dis-tribuþia primelor universitãþi în secolul al

XIII-lea ºi al XIV-lea ºi evoluþia lor teritorialãulterioarã pentru a putea prognoza destinul unorzone geografice de astãzi ale continentului euro-pean. Teritoriile lipsite atunci de universitãþi suntastãzi cele ce abia urmeazã sã se integreze înUniunea Europeanã. Dupã cum prea bine ºi cuneplãcere se ºtie, acesta este ºi cazul României. Eadevãrat cã sporadice ºi intermitente forme deînvãþãmânt superior au început sã aparã ºi înspaþiul carpato-danubiano-pontic în secolul alXVI-lea. Dar în forme constante ºi bine fixate ºimai ales în adevãratul înþeles al învãþãmântuluisuperior, universitãþile româneºti au luat fiinþãabia în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea.Desigur, universitãþile moderne înseamnã cutotul altceva decât cele medievale, sau chiar decâtcele ale începutului modernitãþii, care, chiar dacãîn grade diferite, continuau sã fie impregnate despiritul teologiei creºtine mai degrabã decât acelaal cunoaºterii moderne. Conform modeluluihumboldian însã, universitãþile moderne oferã oversiune unitarã a diversitãþii cunoaºterii ºtiinþi-fice. Suplimentar, modelul francez post-napoleonian impune o legãturã administrativãîntre universitate ºi statul naþional.

Cartea istoricului clujean Vasile Puºcaº,Universitate – Societate – Modernizare Organizarea ºiactivitatea ºtiinþificã a Universitãþii din Cluj (1919-1940) - aflatã la a doua ediþie cu capitole supli-mentare (V. Refugiul ºi revenirea la Cluj aUniversitãþii „Regele Ferdinand I”) ºi subcapitole(1.3. Consideraþii privind instituþionalizareaînvãþãmântului superior în cultura românã pânã la1848; ºi 1.4. Ideea de universitate în spaþiul culturalromânesc, 1848-1859) - este o istorie comprehen-sivã a uneia dintre aceste instituþii moderne deînvãþãmânt superior din România, mai precis,dupã cum o spune ºi distinsul ei prefaþator, pro-fesorul Keith Hitchins, „prima istorie aUniversitãþii din Cluj care descrie sistematicorganizarea ºi funcþionarea ei în primii douãzecide ani ai existenþei sale”. Într-adevãr, Universitateadin Cluj pentru învãþãmântul superior în limbaromânã din Transilvania a fost proiectatã în acestspirit al modernitãþii dupã modelele germane ºifranceze. Interesul din partea intelectualilor comu-nitãþii româneºti majoritare pentru o astfel deinstituþie a fost timpuriu. Dar demersurileromânilor transilvãneni nu au dus la înfiinþareaunei Universitãþi în limba românã la Cluj.Fondatorii acestei Universitãþi au trebuit sã aºteptesfârºitul primului rãzboi mondial, “Marea Unire”ºi crearea statului naþional român. Între proiectelelor, cel mai remarcabil este cel al lui Pârvan: el aavut cel mai larg ecou în epocã „asupra celor careaveau misiunea de a prelua ºi reorganizaUniversitatea din Cluj”, ca Universitate a DacieiSuperioare. Istoria Universitãþii clujene ca insti-tuþie superioarã de învãþãmânt în limba românãîncepe oficial odatã cu deschiderea ei în februarie1920. În fine, un alt episod dramatic al istorieiacestei universitãþi este consecinþa celui de-aldoilea rãzboi mondial, cedarea Ardealului de

nord, care o face sã se deplaseze la Sibiu, pentruca apoi, la sfârºitul rãzboiului, sã revinã la Cluj,evenimente cãrora le este rezervat ultimul capitol,al V-lea, introdus în a doua ediþie a cãrþii.

Poate cã cele mai interesante capitole pentruun universitar, pentru un membru al comunitãþiiacademice, sunt cele referitoare la Organizareaºtiinþificã ºi didacticã a Universitãþii clujene în perioadainterbelicã ºi Activitatea ºtiinþificã ºi didacticã la Univer-sitatea din Cluj (1919-1940). Lectura acestor capi-tole mi-a reamintit una din splendidele cãrþi aleculturii occidentale moderne: cartea lui HermanHesse, Jocul cu mãrgele de sticlã. Problemele Uni-versitãþii par sã fi fost aceleaºi ca ºi ale „provincieipedagogice”, ca ºi ale Castaliei despre care nevorbeºte aceastã carte: opoziþia dintre cercetareºtiinþificã ºi activitate didacticã ºi cea dintre orga-nizare ºi autonomie. Desigur, Castalia avea ofinanþare asiguratã, ceea ce nu se poate spunedespre universitatea modernã în general ºi despreUniversitatea din Cluj în particular. Cel mai ade-sea în modernitate – ºi istoria Universitãþii dinCluj stã ca bunã mãrturie – societatea a intervenitîn destinul universitãþii prin crizele ei financiare,economice, politice ºi prin solicitarea de a puneinteresele imediate ale societãþii înaintea valorilorspirituale perene. Problema universitãþii moderne– la fel ca ºi cea a „provinciei pedagogice” a luiHerman Hesse – este aceea a unei bune relaþiiîntre autonomia universitarã dedicatã unor valorispiritual-umane perene ºi modalitatea de integra-re în societate a universitãþii care se simte obligatãprin vocaþia ei sã þinã cont de problemele socialeºi economice ale comunitãþii în care se situeazãprecum ºi de schimbarea curentelor de opinie ºitendinþelor din viaþa politicã. La acest punct tre-buie sã recunoaºtem cã problemele universitãþii –care derivã de altfel, dupã cum se vede, din chiartradiþia ei – au rãmas aceleaºi: problema surselorde finanþare, o organizãrii universitãþii, a tensiuniiconstructive dintre cercetare ºi activitatea didac-ticã ºi cea a deschiderii funcþionale spre societatea ei. Cei care au construit instituþia clujeanã aureuºit sã armonizeze idealurile pe termen lung aleunei instituþii de învãþãmânt superior cu cerinþelepractice ale societãþii ºi sã menþinã în acelaºi timpautonomia ºi deschiderea universitãþii. Lecturaacestor pagini pline de analize detaliate ºi clare aleistoriei Universitãþii clujene mi-a întãrit convin-gerea în necesitatea unei “culturi” organizaþionalesau instituþionale printre membrii acestei „repu-blici academice”. M-a amuzat sã vãd în reporta-jele de la ºtirile televizate parlamentari încurcaþide întrebãrile reporterilor relative la istoria þãriisau la cea a Uniunii Europene. Probabil cã ceicare conduc astãzi universitatea ar putea fi, la fel,întrebaþi despre tradiþia instituþiei pe care o con-duc ºi cred cã o reprezintã…

Diversitatea punctelor de vedere asupra isto-riei universitãþii ca instituþie provine de la dife-renþa dintre idealurile de universitate, respectiv a“concepþiei despre rolul instituþiei, conþinutulactivitãþii sale ºi mijloacele, metodele de realizarea idealului respectiv”. Chiar ºi în cazul aceleiaºiinstituþii universitare, cum este spre exempluUniversitatea clujeanã, pot apare chiar ºi în

condiþiile unor cercetãri cât se poate de obiective,perspective diferite asupra apariþiei, istoriei ºitradiþiei instituþiei. De aceea putem spune cãexistã în aceastã carte nu numai investigarea uneitradiþii, ci ºi asumarea unui proiect. Trebuie sãadmitem faptul cã în eul auctorial al autoruluiacestei cãrþi interfereazã un Vasile Puºcaº,istoricul, cercetãtorul arhivelor trecutului, cu unVasile Puºcaº, sã spunem, negociatorul ºef alrelaþiilor cu Comunitatea Europeanã, adicã omulpolitic – ºi accentuez: nu politicianul, adicã omulcare foloseºte valorile subsumându-le valoriipolitice, ci invers, cel care subsumeazã politicarealizãrii constructive a celorlalte valori. Vreau sãspun cã, desigur cu obiectivitatea ºtiinþificã ºineutralitatea axiologicã cerutã demersului teoreti-co-ºtiinþific, tradiþia instituþiei universitare clu-jene este investigatã din perspectiva proiectuluiei, aºa cum îl înþelege ºi concepe autorul cãrþii, ºicã acest proiect este mãsurat din perspectiva real-izãrilor sale efective. Existã, într-adevãr, o relaþieimportantã între tradiþie ºi inovaþie, între proiec-tul realizat al unei instituþii ºi realizareaproiectelor novatoare menite sã schimbe sau sãremodeleze funcþiile, structura ºi organizarearespectivei instituþii. Aºa cum observã Gadamer,existã o relaþie hermeneuticã între orice tradiþie ºiinovaþiile care o remodeleazã: înnoirile, invenþiilechestioneazã tradiþia instituþiei ºi tradiþia deschidecâmpul posibilelor înnoiri pe care le poate supor-ta în condiþiile pãstrãrii proiectului fondator,adicã fãrã sã se transforme în altceva, fãrã sã-ºipiardã identitatea ºi autonomia.

Ceea ce mi se pare interesant în cãrþile publi-cate de istoricul Vasile Puºcaº este faptul cã, fãrã aafecta în nici un fel valoarea lor teoretico-ºtiinþi-ficã, ele conþin implicit proiectele unei acþiunipractice. De aceea destinul unora dintre cãrþilesale este simptomatic: cu aceastã carte despre uni-versitatea clujeanã s-a întâmplat ceva similar cudestinul primei sale cãrþi, cea despre Petru Groza,care n-a fost difuzatã ºi a fost trimisã la topit. Totastfel cartea de faþã, apãrutã într-o primã ediþie laeditura Universitãþii clujene – Presa UniversitarãClujeanã - pare sã fi dispãrut subit de pe piaþã,dar a fost de fapt dositã, pentru a fi, ulterior,regãsitã ºi redistribuitã liceenilor ca donaþie decãtre o fundaþie culturalã cu menþiunea: “Cartesalvatã de la distrugere”. Este ceea ce-l îndrep-tãþeºte pe autor sã afirme într-o notã asupraediþiei secunde: “Aceastã întâmplare, dimpreunãcu discuþiile nesfârºite despre soarta Universitãþiidin Cluj, chiar ºi la acest început de secol al XXI-lea m-a determinat sã republic lucrareaUniversitate – Societate – Modernizare”. Cu acestdestin al cãrþii ºi cu acest context al reeditãrii eicredem cã putem vedea în acest text nu numai omerituoasã investigaþie istoricã a unei instituþii,atât de necesarã constituirii conºtiinþei ei, ci ºiinterogarea tradiþiei ei pentru deschidereaUniversitãþii spre un proiect de dialog social ºicomunitar amplu ºi solicitant. Vasile Puºcaº paresã fie omul predestinat între universitarii clujeni,membri ai acestei republici academice, pentru aduce mai departe, în contextul integrãrii ei înUniunea Europeanã, ºi proiectele ºi sensul acesteitradiþii.

n

O pledoarie pentru relaþia adecvatã întretradiþie ºi inovaþie în viaþa universitarãn Aurel Codoban

universitaria


E uropa Unitã, reprezentatã actualmente deUniunea Europeanã aflatã în plin procesde reformã organizaþionalã ºi instituþion-

alã, care în curând va avea o Constituþie (careintegreazã tot ceea ce s-a reuºit în domeniul inte-grãrii economice ºi al cooperãrii politice euro-pene) este unul din polii economici majori ailumii contemporane. Ea este în competiþie, din ceîn ce mai accentuatã dupã sfârºitul RãzboiuluiRece, cu alþi poli de putere din sistemul inter-naþional, americani sau asiatici. Competiþia eco-nomicã, dar nu numai, presupune mânã de lucruspecializatã ºi mobilitate intetelectualã, însem-nând cu alte cuvinte o educaþie de o calitate supe-rioarã. Aºa se explicã faptul cã educaþia este unuldin subiectele cele mai discutate astãzi în mediileintelectuale, culturale, politice ºi economiceeuropene. Explicaþia ar fi datã de interesul pe carediferite instituþii europene ºi naþionale, firme,întreprinderi, universitãþi, pentru a numi numaicâteva, o acordã educaþiei, formãrii continue aindivizilor, ca mijloc ºi condiþie necesarã afirmãriiEuropei ca un real competitor mondial.

Interesul pentru educaþie s-a nãscut fireºte ºidin dreptul cetãþeanului la instruire ºi la formarecontinuã, drept care trebuie sã-i asigure acestuia oreprezentare cât mai adecvatã pe piaþa competitivãa mâinii de lucru.

În Uniunea Europeanã educaþia este un dome-niu de integrare unde conform principiului sub-sidiaritãþii, statele membre au responsabilitateaconþinutului, predãrii ºi organizãrii propriului sis-tem de educaþie. Trebuie sã spunem, de la început,cã Uniunea Europeanã respectã diversitatea edu-caþionalã europeanã, încercând sã gãseascã principi-ile necesare funcþionãrii unui învãþãmânt de cali-tate, care sã fie recunoscut atât de statele membrecât ºi de cele candidate. Este un demers dificil, încare statele sunt ajutate de instituþiile comunitare,care au rolul (conform articolelor 149 ºi 150 dinTratatul Comunitãþilor Europene), de a contribui ºiasigura dezvoltarea calitãþii educaþiei ºi încurajareacooperãrii dintre statele membre în acest domeniu.Sarcina acestui demers comunitar revine ComisieiEuropene, care prin Direcþia Generalã pentruEducaþie ºi Culturã trebuie sã sprijine prezervareadiversitãþii ºi tradiþiilor educaþionale europene, sãstabileascã anumite standarde ºi metodologii, sãînlãture obstacolele în calea învãþãrii pentru a putearãspunde cerinþelor secolului al XXI-lea. Pentru a-ºi îndeplini obiectivele, Comisia Europeanã are ladispoziþie programele destinate educaþiei (Socratesºi Leonardo da Vinci), întreprinde evaluãri conti-nue ale calitãþii ºcolilor ºi universitãþilor, adreseazãrecomandãri adresate statelor membre etc.

La propunerea Comisiei ºi cu contribuþia celor15 state membre, Consiliul de Miniºtri a adoptatun document intitulat “Raportul asupra obiec-tivelor concrete viitoare ale sistemelor educaþiei”(12februarie 2001). Raportul a fost aprobat în martie2001 de cãtre Consiliul European de la Stockholm.Acest document a stabilit trei obiective, carereprezintã punctele de referinþã ale politicilornaþionale în domeniul educaþiei europene: 1.îmbunãtãþirea calitãþii educaþiei ºi a sistemului deinstruire; 2. accesul sporit al fiecãrui cetãþean laînvãþare continuã; 3. rãspândirea educaþiei ºi sis-temului de instruire european în toatã lumea.

Ideile acestui raport se regãsesc cuprinse înproiectul de Constituþie al Convenþiei Europene,

unde se aratã cã Uniunea are ca scop dezvoltareadimensiunii europene a educaþiei, prin învãþarea ºidifuzarea limbilor europene, amplificarea schim-burilor de informaþii ºi de experienþã între diferi-tele sisteme de învãþãmânt europene, mobilitateastudenþilor ºi a profesorilor, recunoaºterea reci-procã a diplomelor ºi a perioadelor de studii etc1.

Procesul educaþional în Europa Unitã esteunul complex, în care sunt implicaþi mai mulþiactori fie cã sunt comunitari, naþionali, regionalisau locali. O responsabilitate deosebitã revineuniversitãþilor, având în vedere tradiþiaautonomiei lor medievale ºi rolul acestora în for-marea specialiºtilor ºi a conºtiinþelor publice. Sevorbeºte tot mai mult în ultima vreme de refor-ma universitarã, de principiul autonomiei univer-sitãþilor, de recunoaºterea reciprocã a diplomelor,de spaþiul universitar european etc.

În procesul educaþional european universitãþileau jucat ºi vor juca un rol major, mai ales, cã elesunt chemate sã ofere soluþii de formare a spe-cialiºtilor necesari unei pieþe a muncii din ce în cemai specializate ºi diversificate. Pentru a face faþãacestor cerinþe, universitãþile trebuie sã se schimbeºi ca atitudine faþã de procesul de instruire dininteriorul lor ºi faþã de relaþia lor cu societatea.Pânã în momentul de faþã au fost elaborate câtevadocumente europene în domeniul educaþiei. Unprim document pe care am dori

sã-l invocãm se înscrie în spiritul demersuluiComisiei Europene condusã de Jacques Delorsprivind recuperarea întârzierii tehnologice aEuropei faþã de Stele Unite ºi Japonia ºi se inti-tuleazã Magna Charta Universitatum, semnat de oparte din rectorii europeni la Bologna în 18 sep-tembrie 1988 2. În acest document se afirmau ideilede autonomie universitarã, legãtura strânsã dintrecercetare ºi activitatea didacticã ºi dialogul dintreprofesori ºi studenþi. Cunoscând riscurile poli-tizãrii unor universitãþi, datorate unor regimuritotalitare, autorii documentului au insistat pe bunãdreptate asupra faptului cã “universitatea nucunoaºte frontiere geografice ºi politice”, pledândpentru cunoaºtere reciprocã ºi interacþiunea cul-turilor. Acelaºi document sublinia ideearecunoaºterii reciproce a titlurilor ºi diplomelor,mobilitatea profesorilor ºi studenþilor etc. Ideileconþinute în acest document vor fi reþinute atât deDeclaraþia de la Sorbona din 25 mai 1998 a miniºtrilorînvãþãmântului superior din Franþa, Italia,Germania ºi Marea Britanie cu ocazia sãrbãtoririi a800 de ani de la fondarea Universitãþii de la Paris ºiîn Declaraþia miniºtrilor europeni ai educaþiei de laBologna din 19 iunie 1999. În Declaraþia de la Sorbona,cei patru miniºtri europeni porneau de la ideea li-bertãþii circulaþiei studenþilor, profesorilor ºiºtiinþei în evul mediu, arãtând astfel cã este nevoiede stabilirea unor principii europene în domeniuleducaþiei. Aici s-a vorbit de douã nivele de învãþã-mânt superior, unul de pre-licenþã ºi altul de post-licenþã, de creditele transferabile, de asigurareaunor studii pluridisciplinare, recunoaºterea reci-procã a diplomelor etc.3 Al doilea document invo-cat are o greutate mult mai mare, deoarece bazân-

n Adrian Ivan

Europa unitã, educaþie ºi autonomie universitarã

à


du-se pe principiul susþinut la Bologna în 1988privind libertatea de colaborare a universitãþilordincolo de barierele geografice ºi politice, el esteexpresia acordului a 28 de miniºtri ai educaþiei dinstatele membre ale UE, din cele candidate ºiIslanda. Ca ºi în declaraþia de la Sorbona, concep-tul vehiculat are în centru ideea Europei Cunoaºteriicare sã apropie cetãþenii Uniunii Europene,“oferindu-le – acestora – competenþele necesarepentru a putea face faþã provocãrilor noului mile-niu”4. Referindu-se la Spaþiul European al Învãþã-mântului Superior , proclamat de Magna Charta Uni-versitatum în 1988, Declaraþia de la Bologna reia atâtideea autonomiei universitare cât ºi necesitateaadaptãrii învãþãmântului superior european la exi-genþele competiþiei economice mondiale. LaBologna au fost stabilite câteva direcþii de reformãa învãþãmântului superior. Prima se referã la adop-tarea un sistem de diplome transparente ºi compa-rabile, introducerea Suplimentului la Diplomã, adoua la adoptarea unui sistem bazat pe douãcicluri, pre- ºi post-licenþã, adoptarea unui sistemde credite transferabile pentru a facilita mobilitateastudenþilor, recunoaºterea ºi punerea în valoarea astagiilor efectuate de profesori, cercetãtori ºi per-sonalul administrativ în celelalte þãri europene,promovarea cooperãrii europene în domeniul asi-gurãrii calitãþii (elaborarea de criterii ºi metodolo-gii comparabile), promovarea dimensiunii euro-pene a programelor de studii, elaborarea de pro-grame integrate de studii, instruire ºi cercetare etc.

Aceleaºi idei le regãsim ºi în Mesajul final alConvenþiei de laSalamanca a instituþiilor europene deînvãþãmânt superior din 30 martie 2001, care insistãmai ales pe autonomia universitarã ºi libertatea aca-demicã5. Mai relevante ni se par principiile enunþa-te în Declaraþia Conferinþei miniºtrilor învãþãmântuluiSuperior de la Praga din 19 mai 20016. Solidari cuprincipiile Declaraþiei de la Bologna, mai ales cucele referitoare la diplomele transparente ºi compa-rabile, sistemul pe douã cicluri, sistemul de credi-te, mobilitate, calitate, dimensiunea europeanã etc.,ei au insistat asupra ideii cã învãþãmântul superiortrebuie considerat un bun public ºi cã este ºi varãmâne o responsabilitate publicã. Demersurile lorau fost continuate în 2003 la Berlin, unde, într-onouã declaraþie, miniºtrii s-au pronunþat pentruîntãrirea rolului Universitãþilor în Europa Cunoaºte-rii propunându-ºi ca obiectiv principal realizareaSpaþiului Învãþãmântului Superior European în2010. Comisia Europeanã a pregãtit cu acest prilejun material care fixeazã prioritãþile sale în dome-niu. În opinia Comisiei este de dorit ca începândcu 2005 sã se realizeze articularea LegislaþiilorNaþionale ale Calitãþii cu Cadrul Calitãþii Europene(un set de proceduri ºi standarde de evaluare)7. Totîn acelaºi an , ministerele învãþãmântului superiorvor trebui sã asigure recunoaºterea diplomelor ºi aperioadelor de studii.

Din documentele prezentate mai sus, sedesprind câteva idei demne de reþinut: una caresubliniazã responsabilitatea ºi competenþele guver-nelor statelor membre ºi candidate în elaborareaunui cadru legislativ necesar aplicãrii principiilorenunþate la Bologna, asumarea unor principiieuropene ale învãþãmântului superior (calitate, pro-grame europene de studii, competitivitate, creditetransferabile, recunoaºterea reciprocã a diplomelor)ºi respectul autonomiei universitare.

În cele ce urmeazã vom încerca sã analizãm cesemnificã din punctul nostru de vedere autonomiauniversitarã. Aceastã autonomie s-a nãscut odatã cuuniversitãþile europene la finele evului mediu,principii acordându-le acestora libertatea de organi-zare internã, punând la dispoziþia lor fondurilenecesare organizãrii ºi funcþionãrii. Universitateade la Bologna, cea mai veche universitate, a fost

condusã foarte multã vreme de studenþi, având ast-fel o autonomie pronunþatã. Altele au împãrþitfuncþiile de gestiune între profesori ºi studenþi,cum este cea din Paris, altele au acordat autoritateprofesorilor. Atât profesorii cât ºi studenþii s-aubucurat de libertatea de circulaþie, putând schimbaîntre ei ideile ºi rezultatele cercetãrii lor.Universitatea modernã, mai ales dupã Revoluþiafrancezã ºi perioada lui Napoleon I a asistat statulmodern în formarea funcþionarilor necesari uneiadministraþii eficiente, jucând un rol social deprimã mânã, mai ales în ceea ce priveºte formareaconºtiinþelor publice. Acest tip de universitate aînsoþit formarea conºtiinþei naþionale moderne,fiind creuzetul în care s-au plãmãdit elitele politiceale secolului al XIX-lea ºi ale începutului secoluluial XX-lea. Ea a fost fireºte legatã de puterea politicã,autonomia ei fiind în funcþie de disponibilitãþilepublice ale vremii. Universitatea dintre cele douãrãzboaie mondiale s-a bucurat de o mai largãautonomie, integrând eficient activitatea de cerce-tare, de predare ºi dialogul susþinut cu societatea.Constatãm în aceastã perioadã un pragmatism uni-versitar, influenþat mai ales de dinamica univer-sitãþilor americane, în mare parte conectate princercetare la dezvoltarea economicã ºi a pieþeimuncii din Statele Unite. Un avânt deosebit l-auavut mai ales universitãþile private, spre exempluUniversitatea Harvard, direct conectatã la nevoileeconomiei americane, degajând un pragmatism pecare foarte mulþi europeni l-ar dori integrat spiritu-lui european. Autonomia acestui tip de universi-tate este fireºte în funcþie de capacitatea sa de arãspunde permanent cerinþelor pieþei, de a atragefinanþãri private, de a oferi servicii, rezultatelecercetãrii firmelor private etc. Universitatea euro-peanã, aºa cum se poate constata din documenteleprezentate, doreºte sã aplice acelaºi dialog cu socie-tatea ºi cu mediul public, dar rãmâne în mare parte sub responsabilitate publicã, ceea ce face caautonomia sa sã fie mult mai restrânsã. Atâta timpcât universitatea europeanã publicã va fi finanþatãde autoritãþile publice, fie ele naþionale, regionalesau locale, ea va depinde de capriciile puterii, deinteresele acesteia. Cu toate acestea, autonomiauniversitarã a început sã preocupe mediile politiceeuropene, reuniunile miniºtrilor din domeniu fiindun exemplu convingãtor. Nu trebuie sã uitãm dinaceastã ecuaþie instituþiile europene, a cãror rol decoordonare poate duce spre un standard minimeuropean în domeniul educaþiei.

Autonomia universitãþilor publice este în gene-ral vãzutã în relaþie directã cu autoritatea tutelarã,cu ministerul de resort. Faþã de acesta, universitãþiledoresc sã aibã libertatea de organizare internã, degestiune a fondurilor publice sau private. Dinpunctul nostru de vedere, autonomia universitarãtrebuie vãzutã ºi de jos în sus, ca fiind expresia li-bertãþii corpului academic, al fiecãrui profesor înparte de a-ºi organiza cursurile, de a participa laprograme de cercetare naþionale sau internaþionale,libertatea studenþilor de a se organiza ºi de a partici-pa la dezbaterea procesului de învãþãmânt ºiautonomia institutelor de cercetare ºi a facultãþilorfaþã de universitate, mai ales în ceea ce priveºtegestiunea propriilor bugete. Credem cã reformauniversitarã trebuie sã includã acordarea persona-litãþii juridice institutelor de cercetare ºi formarepostuniversitarã, care din punctul nostru de vederese înscriu cel mai bine în logica studiilor ºicercetãrilor interdisciplinare. Aceste institute, spredeosebire de facultãþi sunt mult mai restrânse canumãr de profesori, cercetãtori, masteranzi ºi stu-denþi, fiind mult mai mobile în dialogul cu socie-tatea. În România, de exemplu, aceste institute sunt organizate în cadrul facultãþilor, fãrã a puteadispune direct de bugetele pe care le obþin din par-ticiparea la competiþiile naþionale ºi internaþionale.

Programele Uniunii Europene favorizeazã partici-parea universitãþilor ºi a institutelor de cercetare laelaborarea de proiecte comunitare. Realizarea aces-tor proiecte presupune parteneriate între instituþiide cercetare, firme, organizaþii nonguvernamentaleetc. Din nefericire, organizarea actualã a acestorinstitute împiedicã participarea lor directã laparteneriate cu alte institute de cercetare similaredin Uniunea Europeanã sau cu reprezentanþi aimediului economic intern ºi extern.

Una din cerinþele proiectelor comunitare esteaceea de a avea un buget propriu pentru a fi credi-bil. Pentru a dovedi credibilitatea lor financiarã faþãde partenerii strãini aceste institute ar trebui sã dis-punã direct de fondurile pe care le atrag, dar dinnefericire, ele trebuie sã facã un excurs birocraticce porneºte de la decanatele facultãþilor, la rec-toratele universitãþilor ºi în cele din urmã la servici-ile contabile ale acestora. Credem cã legislaþia îndomeniu ar fi mult mai flexibilã în condiþiile încare acestea ar avea autonomie financiarã exprimatãprin existenþa lor ca subiect de drept public, aºacum sunt institute similare din Elveþia ºi Italia.

În Italia spre exemplu, Institutul de SociologieInternaþionalã de la Gorizia este organizat printr-unparteneriat între Universitatea din Trieste ºiautoritãþile regiunii Friuli-Venezia-Giulia. În frun-tea sa se aflã un profesor al acestei universitãþi, dis-punând de un buget propriu, propriile strategii decercetare ºi predare ºi ceea ce este mai importantpersonalitate juridicã. Aceastã personalitate juridicãîi conferã o mai mare libertate de acþiune ºiconectare la societate, mai ales în ceea ce priveºteatragerea de fonduri private, necesare atât procesu-lui de cercetare cât ºi celui de predare.

Dând exemplu acest institut am atins încã unpunct esenþial al cercetãrii, legãtura dintre public ºiprivat, colaborarea dintre mediile economice ºiinstitutele de cercetare-predare. Partenerii econo-mici cautã în general institute funcþionale, mobile,cu echipe mici ºi interdisciplinare. Facultãþile ºicatedrele universitare nu pot oferi aceste servicii,deoarece activitatea lor este stufoasã ºi în generalaxatã pe activitatea didacticã, având din acest punctde vedere un conservatorism de multe ori manifest.Dinamica universitarã, mai ales în condiþiile accen-tului pus pe studiile de master va trebui sã încura-jeze aceste institute, mai ales cã ele pot fi punctulde plecare al întãririi autonomiei universitare ºi alegãturii cât mai strânse cu mediile economice,cerinþã europeanã a modernizãrii universitãþii se-colului al XXI-lea.

n

Note: 1. Proiect de Tratat de instituire a unei Constituþii pentru Europa,

CONV 850/03, 18 iulie 2003, p.103.2. Magna Charta Universitatum, Pentru un spaþiu european al

învãþãmântului superior, coord. Rodica Bakonski, Cluj-Napoca, Ed. Echinox, 2002, pp.17-19.

3. Ibidem, p.24.4. Ibidem, p. 29.5. Ibidem, p.39-45.6. Ibidem, pp.49-56.7. Berlin Conference of European Higher Education

Ministers “Realising the European Higher Education Area”Contribution of the European Commission, Berlin, 18/19September 2003, Brussels, 30 july 2003.

à


Preocuparea faþã de rolul intelectualilor încomunitate ºi în istorie este foarte veche, eaîncepând, poate – în funcþie de modul în

care definim aceastã categorie socialã – cu Platon,care îi reþinea pe unii ºi îi surghiunea pe alþii dinCetatea sa idealã. Feluritele ocârmuiri au avut, îngeneral, tendinþa de a-i privi cu suspiciune, înprimul rând din cauza neputinþei funciare a inte-lectualilor de a accepta necondiþionat premisele ºistrategiile ideologiei ajunse la putere, a dorinþeiacestora de a trece totul prin filtrul necruþãtor alraþiunii. Intelectualul are, doar, pornirea naturalã dea critica orice formã de management social, înnumele unor idealuri utopice migãlos construite.Aceasta este explicaþia faptului cã orice schimbareabruptã de regim, indiferent de culoarea ei politicã,a fost urmatã (printre primele mãsuri de consoli-dare a “noului”) de o epurare drasticã a intelectu-alilor “irecuperabili”, iar în caz cã pãtura intelectu-alã a fost consideratã demnã de a fi partener, poziþiaei a fost în cel mai bun caz de rangul al doilea sau altreilea, e. g. “aliat al clasei muncitoare”. Nu maipuþin adevãrat ºi dureros este ºi reversul medaliei,situaþia în care cãrturarul se lasã sedus – pânã laorbire – de o anumitã teorie politicã, punându-seîn slujba ei, legitimând-o ºi întãrindu-i prestigiul,militând, uneori cu fanatism, pentru implementa-rea ei. Exemplele sunt la îndemânã: de la Robes-pierre la d’Annunzio sau Rudyard Kipling, de laGorki la Aragon, de la Maurras la Ezra Pound sauMihail Sadoveanu. Julien Benda, într-un studiufundamental dedicat acestei probleme, La trahisondes clercs (1927, trad. rom. 1993), se distanþeazã cate-goric de “cei care ar vrea sã încredinþeze cãrturaru-lui cârmuirea lumii ºi care doresc, ca Renan, ‘dom-nia filosofilor’, odatã ce consider cã realitatea uma-nã nu poate adopta crezul adevãraþilor cãrturari de-cât devenind divinã, adicã pierind ca realitate uma-nã” (trad. de Gabriela Creþia, Bucureºti, “Huma-nitas”, 1993, pp. 175-176). O carte la fel de necru-þãtoare este Sfârºitul inocenþei de Stephen Koch, careexamineazã modul în care eminenþi intelectuali aiprimei jumãtãþi a secolului XX s-au lãsat seduºi(unii în schimbul unor considerabile avantaje per-sonale) de Comintern ºi de propaganda stalinistã.În sfârºit – în special pentru zona francezã, undeexemplele abundã – se cuvine menþionat studiul-fluviu al lui Michel Winock, Secolul intelectualilor(1997, Editura Româneascã, 2001), care, deºi insistãasupra modului în care ºi-au pus pecetea asupraepocii trei gânditori ºi scriitori francezi, MauriceBarres, Andre Gide ºi Jean-Paul Sartre, conþinedestule observaþii pertinente ºi interpretãri intere-sante privind climatul intelectual ºi miºcarea ideilorîn Franþa timp de aproape un secol, de la “afacereaDreyfus” la Raymond Aron ºi Michel Foucault.

Din aceeaºi specie face parte ºi volumulIntelectualii de Paul Johnson, apãrut iniþial în 1988ºi publicat într-o nouã ediþie, adãugitã, la editura“Humanitas” în anul 2002. Traducãtoarea, LuanaStoica, pare a-ºi fi fãcut o specialitate din tãlmã-cirea unor texte de acest gen, balansate pe punc-tul de intersecþie a istoriei cu biografia ºi politolo-gia, de vreme ce tot ea a transpus în româneºte,cu remarcabilã acurateþe, cartea lui Koch. Despreautor, Paul Johnson, aflãm din scurta notã deprezentare inclusã în volum cã este un jurnalistde calibru mare, cu ucenicia fãcutã la prestigioasarevistã The New Statesman ºi care a colindat lumea

în cãutarea unor subiecte ‘grele’ de reportaj oripentru a intervieva lideri ºi oameni politici dediverse naþionalitãþi. Aºadar, un jurnalist de tipsuperior, asemenea lui Jeremy Paxman sauOrianei Fallaci, al cãrui nume este, singur,garanþia unei lecturi participative ºi rãsplãtitoare.

Ca ºi Julien Benda, Paul Johnson îºi puneîntrebarea dacã noi, oamenii de rând, putem aveaîncredere în gândirea unor intelectuali ajunºi înpoziþia de a înrâuri mersul societãþii, dar mai alesîn statura lor moralã. În parantezã fie zis, nu preaînþelegem de ce amoralitatea sau chiar imoralitateaunora dintre ‘studiile de caz’ ar trebui sã ne pro-voace, dincolo de oroarea fireascã faþã de ‘apucãtu-rile’ omului, ºi o reacþie de respingere a sistemelorfilosofice, ideilor politice sau contribuþiilor literareale respectivilor autori: de cele mai multe ori, isto-ria ideilor se dispenseazã de astfel de informaþii saule reþine, în cel mai bun caz, ca pe niºte note desubsol, cu caracter anecdotic. Paul Johnson pare,totuºi, convins cã ‘aceºti nebuni’ care ne dirijeazã(nu ne ‘guverneazã’, ca în celebra carte) sunt dis-creditaþi în faþa semenilor prin faptul cã au avut oviaþã personalã dezordonatã, iar în domeniul con-ceptelor ºi parti-pris-urilor au fost niºte ºovãielnici.Toatã lumea bine informatã ºtie cã Byron ºi Shel-ley au fost nu numai campioni ai libertãþii ºi exce-lenþi poeþi, ci ºi niºte depravaþi periculoºi; atunci,trebuiesc ei scoºi din istoriile literare, iar poemelelor arse, eventual, în piaþa publicã? Marx a stabilitcursul istoriei în secolul al XX-lea, care, desigur, afost unul aberant; ce relevanþã are însã faptul cãavea o igienã personalã cumplit de neglijentã ºi cã aîmprumutat multe idei filosofice (ºi bani) de laEngels sau de la alþi gânditori contemporani?Brecht a modelat drama celei de a doua jumãtãþi asecolului în mai mare mãsurã decât orice alt dra-maturg, poate cu excepþia lui Ibsen (ºi el analizat încarte) cu cincizeci de ani mai devreme. Dar ºtiaþicã era un papiþoi, cã folosea fãrã scrupule femeile,cã se pricepea de minune sã negocieze condiþiileunui contract? Astfel reduºi la scarã, intelectualiicãrora Paul Johnson le consacrã câte un capitoldevin, fireºte, mai puþini impresionanþi ºi multmai umani, ceea ce este, sã zicem, un câºtig.

Cartea, ni se spune în Cuvânt înainte, “îºi prop-une sã stabileascã, pornind de la analiza moralei ºia gândirii unor intelectuali de marcã, în ce mãsurãaceºtia sunt îndreptãþiþi sã sfãtuiascã omenirea cumsã-ºi organizeze viaþa. Am încercat sã fac ca analizasã fie fapticã ºi obiectivã …”. Atât. Nu ni se spunecare ar fi finalitatea unei astfel de analize, în afarãde aceea, subînþeleasã, a ridicãrii nivelului de cir-cumspecþie a omului mediu. Ideea de adâncime alui Paul Johnson pare a fi aceea cã persoana carenu-ºi poate gospodãri cinstit ºi moral propria viaþãnu ar trebui sã se erijeze în lider de opinie. Sau cãintelectualii una propãvãduiesc ºi alta fac, fiind, înconsecinþã, necreditabili. Or, acesta este, cum arã-tam la început, un lucru stabilit. Avem, totuºi, de-aface cu un sofism: nu rezultã logic cã sfaturile datede o persoanã dubiosã din punct de vedere moraltrebuie sã fie ºi ele imorale sau false. În cazul luiJean-Jacques Rousseau sau al Contelui Tolstoi elesunt mai curând naive sau utopice. DacãHemingway a fost un macho egocentrist, modelullui de viaþã bãrbãteascã, trãitã în spiritul unui codal onoarei, nu poate fi atât de uºor refutat.Conºtiinþa secolului XX – l-am numit pe George

Orwell – nu poate fi întinatã nici de proaspãtadezvãluire cã a fost informator al Foreign Office-ului: a fãcut-o din convingerea cã rãul comunisttrebuia stârpit din rãdãcinã. Dar, desigur, stã în car-acterul omului (modern) sã-l condamne peOrwell ºi sã simpatizeze cu Kim Philby.

Un alt semn de întrebare ridicat de acestvolum este criteriul selectãrii cazurilor studiate.De ce au fost consideraþi cei nouã intelectuali,plus încã cinci sau ºase examinaþi de-a valma încapitolul final, mai reprezentativi decât alþii? Dece lipsesc persoane a cãror operã a avut cu ade-vãrat o influenþã covârºitoare asupra gândiriimoderne, abstracte sau aplicate, precum CharlesDarwin, doctorul Sigmund Freud, Trotski sauAndre Malraux? Cum toþi au avut vieþi intere-sante ºi relativ pãcãtoase, nu putem decât sãconchidem cã Paul Johnson nu era suficient dedocumentat asupra lor.

Concluzia studiului lui Paul Johnson, înte-meiat pe surse primare – jurnale, corespondenþã,manuscrise de articole ºi cuvântãri – dar ºi pesolide surse secundare – biografii, istorii – este cãdorinþa de a transforma societatea a fost mareadecepþie ºi principalul blestem al epocii moderne.În secolul XX, mai cu seamã, în numele acesteidorinþe au fost sacrificaþi milioane de oameni.Schimbarea societãþii este creaþia intelectualilor,care cred cã pot remedia universul exclusiv prinapelul la raþiune. Ce drept au intelectualii sã nespunã cum sã ne organizãm viaþa? Din punct devedere moral, nu ne sunt superiori (dimpotrivã,vezi cazurile Norman Mailer, Kenneth Tynan, R.M. Fassbinder etc.). Ei ar trebui sã fie þinuþideparte de structurile puterii ºi sã facã obiectulunei suspiciuni speciale atunci când încearcã sãofere colectivitãþii un sfat. Ei creazã un climat despaimã ºi ortodoxii dominante, care adeseagenereazã curente iraþionale. Cartea se încheie cuo serie de îndemnuri la restrângerea influenþeiintelectualilor: feriþi-vã de comitetele, confer-inþele ºi ligile intelectualilor! Nu aveþi încredereîn afirmaþiile publice provenite din rândurile lorstrânse! Ignoraþi-le verdictele la adresa liderilorpolitici. ªi ultimul rând: “Cel mai rãu despotismpolitic este tirania nemiloasã a ideilor.”

De acord. Dar rãmânem fãrã rãspuns la oîntrebare: Dacã nu trebuie sã-i ascultãm pe int-electuali, de cine sã ascultãm? De vulg?

Adevãratul interes al cãrþii lui Paul Johnsonrezidã, indubitabil, mai puþin în teza ei ºi maimult în amãnuntul biografic relevant sau picant,în iluminarea culiselor istoriei.

n

n Virgil Stanciu

Noi ºi intelectualiitranslaþii


– Înalt Prea Sfinþia Voastrã, aþi dus la bun sfârºit ooperã de mare semnificaþie spiritualã, transpunând într-onouã înfãþiºare româneascã textul sacru al Bibliei.Pentru creºtinãtatea româneascã de azi aceastã între-prindere reprezintã, fãrã îndoialã, un punct major dereferinþã ºi numai dacã avem în vedere cã ea formeazãprimul plan de convergenþã a credinþei creºtine. Dar,bineînþeles, e mult mai mult dacã þinem cont ºi de rãs-frângerile culturale pe care le implicã studiul Bibliei, ceeace presupune un bun acces la literã tocmai ca spiritul eisã circule mai liber printre credincioºi. Ce efecte - ime-diate sau de perspectivã - prevedeþi cã se vor produce odatã cu difuzarea acestei noi ediþii a Bibliei ºi care con-sideraþi cã a fost orizontul de aºteptare din parteateologilor?

– Acum douãzeci ºi trei de ani, când, împre-unã cu regretatul preot profesor Dumitru Fecioru (ºi la îndemnul sãu) puneam la cale onouã versiune a Bibliei în limba românã, nici euºi nici el nu ne gândeam la perspectiva unui„eveniment” bisericesc ºi cultural, ci, mult maisimplu, la o treabã care trebuia, neapãrat, fãcutã.Cu atât mai puþin m-am gândit dupã aceea, când,prin trecerea lui în eternitate am rãmas singur,m-am dãruit unei munci de lungã duratã, care seconsuma între cutezanþã ºi spaimã. De abia îniulie 2001, la prima lansare a acestei Biblii, în aulaPalatului Patriarhiei, mi-am dat seama, cu emoþieºi uimire, cã era vorba, într-adevãr, de un „eveni-ment”: în primul rând, prin interesul publiculuicare umpluse sala într-o atmosferã aproape litur-gicã, ºi în al doilea rând prin prezenþa masivã amass-media, care s-a grãbit sã difuzeze ºtirea prinprincipalele canale audio-vizuale. Asemenea lan-sãri au mai avut loc în lunile urmãtoare laAcademia Românã, la Râmnicu-Vâlcea, la Bistriþaºi Oradea, dar cea mai puternicã, dupã pãrereamea (care se strãduieºte sã fie obiectivã) a fostaceea de la Universitatea Babeº-Bolyai, iniþiatã ºipatronatã de rectorul Andrei Marga: zic „cea maiputernicã”, prin impresionanta participare a in-telectualitãþii clujene în spaþiul Piramida ºi prinexcelenta calitate ºtiinþificã a comunicãrilor dinAula Magna.

Desigur, toate acestea se referã la aspectulexterior, formal, festiv, festivist sau spectaculos al

momentului. Personal, pe durata tuturor acestormanifestãri mi-am controlat echilibrul interior,conºtient cã la asemenea lansãri se spun vorbenumai de bine ºi cã rãmâne destul spaþiu pentrucritici ºi contestaþii. Acestea însã nu pot veni maidevreme de doi-trei ani, timp în care Biblia poatefi cititã cu creionul în mânã.

„Treaba care trebuia fãcutã” nu era altcevadecât o revizuire a textului biblic; iar aceasta, dincâteva principale motive: mai întâi, în 1936 GalaGalaction ºi Vasile Radu au rupt tradiþiarãsãriteanã dupã care Textus Receptus al VechiuluiTestament este cel grecesc al Septuagintei (sec. IIIî.H.) ºi au tradus dupã cel ebraic, numit Masoretic(sec. X d.H.), versiune care prezintã numeroasediferenþe cu consecinþe dogmatice. Aºadar, tre-buia restaurat, în româneºte, textul Septuagintei, acãrui ultimã versiune, la noi, fusese Biblia din1914 (a Sfântului Sinod). În al doilea rând,evoluþia limbii române cerea o aducere la zi aîntregii Sfinte Scripturi, atât în lexic ºi morfolo-gie, cât ºi în sintaxã ºi stil. În al treilea rând, atâtSeptuaginta cât ºi Noul Testament au cunoscut întretimp ediþii critice noi, datorate unor cercetãtorioccidentali de mare clasã, care permit traducereacorectã ºi limpede a unor cuvinte sau sintagmepânã acum obscure, ambigue, aproximative. Însfârºit, o nouã editare a Bibliei în limba românã secerea aliniatã la cerinþele omului modern, cândcititorul neavizat – sau puþin avizat – al Scripturiitrebuie asistat prin introduceri ºi prin note infra-paginale care sã-l ajute la descifrarea sauînþelegerea unor noþiuni lingvistice, exegetice,arheologice, istorice, geografice, sociologice ºimulte altele, la mãsura fascinantului univers alCãrþii Cãrþilor.

Cã o nouã versiune a Bibliei, îmbunãtãþitã, eraaºteptatã o dovedeºte faptul cã primele douã tira-je, în 18.000 de exemplare, s-au epuizat în timprecord; un alt tiraj, în 25.000 de exemplare, se aflãsub tipar (la aceeaºi imprimerie a InstitutuluiBiblic, cãtre care se fac ºi comenzile).

În ceea ce-i priveºte pe teologi, o parte s-aupronunþat pozitiv, o bunã parte rãmân în expecta-tivã. E posibil ca aceºtia sã-ºi ia rãgazul unei lec-turi atente, controlate, dar se presupune ºi altce-va: De-a lungul unei vieþi, eu m-am afirmat cascriitor de literaturã (mã rog, poet, prozator, dra-maturg, memorialist, eseist), dar foarte puþin cateolog ºi cu atât mai puþin ca biblist; nu am undoctorat în Teologie biblicã, nu am predat-o la ocatedrã universitarã, nu am publicat o carte saustudii de specialitate. Teologia mea, atâta câtã este,s-a rostit mai mult oral, la nivel omiletic, ceea cenu înseamnã, neapãrat, o consacrare. Iatã de ce aºbãnui (poate, cu pãcat) cã fapta mea de acum egânditã, nemãrturisit, ºi ca un fel de intruziuneîntr-o zonã sacrosanctã. E motivul pentru care m-am lãsat convins de cãtre unul din colabora -torii mei sã-mi dau acordul pentru publicarea caietelor mele (intime) de lucru în atelierul biblic, apãrute de curând în Editura Renaºterea.Menþionez ºi „noutatea” cã ostenitorul recenteiversiuni ºi-a pretins – ºi a obþinut – drepturilede autor la suma de 1 (un) leu...

– Desigur, ca înalt prelat al Bisericii OrtodoxeRomâne, dar ºi ca om de carte, aveþi o concepþie despre

creºtinismul românesc, problematizat astãzi în fel ºi chip.Ne puteþi împãrtãºi viziunea Dvs.?

– S-au fãcut multe speculaþii pe seama creºti-nismului românesc, cãruia i s-au atribuit dimen-siuni foarte inegale, de la cea folcloricã la cea filo -calicã ºi pânã la cea cosmicã. Eu aº crede cã maidegrabã e un creºtinism liturgic, ceea ce nuînseamnã câtuºi de puþin limitarea lui la formeleexterioare de ritual; când zic „liturgic” zic„euharistic”; chiar ºi astãzi, românul mai puþinbisericos nu concepe ca mãcar de douã ori pe an,la Crãciun ºi la Paºti, sã nu se cuminece. Esteceea ce a înþeles patriarhul Justinian în con-fruntarea cu dictatura comunistã, prin aceea cã s-a zbãtut ca bisericile sã rãmânã deschise: unde ebisericã deschisã e preot înlãuntru; unde e preot eLiturghie; unde e Liturghie e Euharistie; ºi undee Euharistie e Hristos. Pe de altã parte, PãrinteluiStãniloae i se datoreazã observaþia cã poporul ro-mân aparþine Rãsãritului prin ortodoxie ºi Apu-sului prin latinitate; e puntea idealã între Orientºi Occident. ªi poate cã acum, în febra integrãriieuropene, ar fi bine sã ne gândim ºi la asta.

– Ca om de litere sunteþi – cred eu – în contact cuscriitorii, cu artiºtii plastici, cu muzicienii, cu lumeauniversitarã. Care este pãrerea scriitorului ValeriuAnania despre starea culturii româneºti de astãzi ?

– Nu cred cã sunt în mãsurã sã rãspund laaceastã întrebare. Din 1990, când am început sãlucrez efectiv la noua versiune a Bibliei, eu nuam mai citit nimic altceva decât ceea ce era înlegãturã directã cu munca mea de fiecare zi – ºinu am mai scris nici mãcar o paginã de literaturã.Cred însã cã, în contrast cu pesimismul nostru dedupã Decembrie ’89, constatãm cã se citeºte(dovadã, numãrul mare de edituri), se merge lateatru, la operã, la concerte ºi la expoziþii de artã.De curând am urmãrit prin televizor FestivalulGeorge Enescu ºi am vãzut, invariabil, SalaPalatului plinã pânã la refuz. Aºadar, rãmân opti-mist.

„Sunt un adept al Miºcãrii Ecumenice”

religien Î.P.S. Bartolomeu Valeriu

Anania, Arhiepiscopul Clujului


– Dar despre Clujul cultural ce ne puteþi spune ?

– Clujul îºi menþine statutul – ºi statura - decapitalã culturalã a Transilvaniei.

– Care este pãrerea Î.P.S. Voastre despre Miºcareaecumenicã, destul de activã în zilele noastre ºi, în acestcontext, prin ce se evidenþiazã Biserica OrtodoxãRomânã ?

– Sunt un adept al Miºcãrii Ecumenice. Timpde unsprezece ani am activat în cadrulConsiliului Naþional Ecumenic al Statelor Unite,cu convingerea cã, deºi iniþiatã de protestanþi (saupoate cã tocmai de aceea), Miºcarea îºi propuneun vast program de duratã, la capãtul cãruia sã seajungã la refacerea unitãþii bisericeºti. Din pãcate,în ultimele douã-trei decenii s-au produs o seamãde devieri de la þinta iniþialã, ceea ce a dus laretragerea unor Biserici Ortodoxe. A noastrã încãnu s-a retras, dar urmãreºte cu îngrijorare ceea cese mai întâmplã. Mai nou, însuºi termenul de„ecumenism” s-a demonetizat. Evocat în egalãmãsurã de laici neavizaþi (am mai spus-o ºi cu altprilej), ecumenismul a devenit un fel de deter-gent universal, care spalã, curãþã, înmoaie,albeºte, parfumeazã ºi stârneºte pasiuni nepre-

vãzute... Ideal ar fi ca Miºcarea Ecumenicã (înspeþã, Consiliul Mondial al Bisericilor) sã-ºi reac-tiveze sectorul Credinþã ºi Constituþie, port-drapelul doctrinar al unitãþii bisericeºti, cãzutacum în plan secundar. În zilele noastre, însã, sepetrece un fapt extraordinar: Papa Ioan Paul al II-lea a anunþat oficial cã doreºte reluarea Dialo-gului Teologic Internaþional dintre Biserica Ro-mano-Catolicã ºi cea Ortodoxã (întrerupt în 1990prin reapariþia greco-catolicismului – nu ca faptistoric ºi legal, ci ca factor de tensiuni, prinrevendicãri patrimoniale) ºi propune ca temã dediscuþie problema primatului în Bisericã – înspeþã, primatul papal, principala piedicã în calearefacerii unitãþii bisericeºti. Momentul mi se parecrucial. Biserica noastrã doreºte ºi ea reluareaDialogului (existã o Declaraþie comunã a Papei ºiPatriarhului), dar considerã necesar ca mai întâisã se facã pace între noi ºi Biserica Unitã dinRomânia. Desigur, noi, ortodocºii, nu ne facemiluzia cã Papa va renunþa la esenþa magisteriuluipetrin, dupã cum nici el n-ar crede cã noi vomrenunþa la principiul conciliaritãþii. Dar tocmaiacesta este rostul unui dialog, de a introducenuanþe care sã apropie extremele pânã la aflareaunui numitor comun. De curând, la cea de-a optaîntâlnire a Comisiei Mixte de Dialog între ie-

rarhii ortodocºi ºi greco-catolici am evocat aceastãcrucialã provocare ecumenicã ºi am pus între-barea dacã noi, ambele pãrþi, putem face cevapentru facilitarea ºi scurtarea drumului cãtre relu-area Dialogului Teologic Internaþional. Dinpãcate, încã nu ne putem lãuda cu o eclesiologie anuanþelor, dar eu continuu ca, împreunã cucolegii mei, sã rãmân optimist. Dacã – cu sau fãrãaportul nostru, al celor rezemaþi de garduri –marele Dialog va înlãtura principalul obstacol,calea spre plinirea visului ecumenic va fi, însfârºit, deschisã.

n

Interviu realizat de I. MAXIM DANCIU

Prezentarea Momentului Istoric

Anul în curs, 2003, marcheazã pe fila luniinoiembrie a calendarului Bisericii greco-catolice românã unitã cu Roma, împlinirea

a 150 de ani de la promulgarea memorabiluluidocument pontifical „Ecclesiam Christi ex omni lin-gua et populo...” (Biserica lui Hristos de orice limbã ºidin (rândul) orice neam) prin care se ridicã „la rangulde Provincie Ecclesiasticã greco-catolicã unitã, de limbãromânã”1, teritoriile eparhiilor de Fãgãraº ºi deOradea-Mare, dimpreunã cu cele douã noi-înfi-inþate eparhii de Lugoj ºi Gherla. De asemenea,prin acelaºi document, cu aceeaºi autoritate apos-tolicã, se ridicã „un scaun arhiepiscopal ºi mitropolitande Fãgãraº, pentru românii de rit greco-catolic unit”2.Aceastã bulã papalã constituie actul de confirmareºi consolidare a operei Sfintei Uniri de la 1700 aromânilor transilvãneni cu Biserica Mamã aRomei. „Lipsea mãreþei opere cununa”3, scria cano-nicul dr. Victor Bojor, adicã nu era asiguratãautonomia jurisdicþionalã a eparhiilor greco-cato-lice. De la 1700 pânã la 1853 românii greco-catolici au fost în parte arondaþi în douã eparhiicanonic recunoscute de Sfântul Scaun iar în parterisipiþi în parohii din teritoriile altor eparhii ºidieceze. Cele douã eparhii întemeiate pânã la1853 erau: Eparhia de Fãgãraº (întemeiatã canonicprin Bula „Rationi Congruit”, gânditã de PapaClemente al XI-lea ºi promulgatã de cãtre PapaInocenþiu al XIII-lea, la 17/21 mai 1721) ºiEparhia de Oradea-Mare (înfiinþatã canonic de

cãtre Papa Pius al VI-lea prin Bula „Indefessum”din 17 iunie 1777). Trebuie precizat însã, cãambele eparhii greco-catolice româneºti erausufragane Mitropoliei de Strigonium (Esztergom)de rit latin ºi de limbã maghiarã.

Graþie minþilor luminate4 care au înlesnit pro-mulgarea documentului pontifical „EcclesiamChristi”, Biserica Românã Unitã greco-catolicã acunoscut o puternicã epocã de înflorire. Scaunulde Fãgãraº este ridicat la demnitatea de sediuarhiepiscopal, este scos de sub jurisdicþia Strigo -niului ºi se înfiinþeazã o nouã provincie eclezialãmitropolitanã dependentã direct de Sfântul ScaunApostolic al Romei. De asemenea prin aceeaºibulã pontificalã Eparhia de Oradea-Mare estescoasã de sub incidenþa Mitropoliei de Strigo-nium ºi devine sufraganã noului scaun mitropo-litan de Fãgãraº ºi Alba-Iulia cu sediul la Blaj.

La aceeaºi datã (26 noiembrie 2003) suntpromulgate alte douã bule de înfiinþare a celordouã noi eparhii: Eparhia de Lugoj, în Banatultimiºan, prin Bula „Apostolicum Ministerium” ºiEparhia de Armenopoli (Gherla), în Transilvania,prin Bula „Ad Apostolicam Sedem” 5. Aceste douãeparhii intrau alãturi de Eparhia de Oradea-Mareîntre diecezele sufragane mitropoliei nou înte-meiate cu sediul la Blaj. Astfel, Biserica RomânãUnitã greco-catolicã devine o provincie mitropo-litanã cu trei eparhii sufragane, subordonatãdirect Romei.

Semnificaþia Jubileului este cu atât maiimportantã acum, la 150 de ani, cu cât, datoritã

împrejurãrilor istorice defavorabile, aniversareacentenarului înfiinþãrii Mitropoliei nu a putut fimarcatã aºa cum s-ar fi cuvenit, în anul 1953, dinmotive pe care le cunoaºtem cu toþii...

Importanþa Momentului IstoricVom încerca în continuare sã evidenþiem

importanþa excepþionalã a evenimentului restau-rãrii Mitropoliei de Alba-Iulia ºi Fãgãraº pentruîntreaga naþiune românã în general ºi pentruBiserica greco-catolicã unitã cu Roma, în special.

a) Ridicarea Episcopiei greco-catolice de Alba-Iulia ºi Fãgãraº (cu sediul la Blaj) la rangul deMitropolie prin decret imperial la 12 decembrie1850 ºi prin Bula papalã „Ecclesiam Christi ex omnilingua et populo...” la 26 noiembrie 1853 a emanci-pat întreaga Bisericã româneascã de sub juris-dicþia primatului de Strigoniu. ProvinciaMitropolitanã de Alba-Iulia ºi Fãgãraº cu sediul laBlaj va depinde de acum înainte direct de Sf.Scaun Apostolic al Romei (prin Congregaþia dePropaganda Fide). Românii risipiþi în diferitedieceze sau eparhii, aflaþi sub ierarhii strãine suntacum adunaþi laolaltã sub aceeaºi jurisdicþieromâneascã a scaunului mitropolitan de Alba-Iulia ºi Fãgãraº cu sediul la Blaj. Populaþiileromâneºti (valahe) din Maramureº, Criºana,Banat ºi Transilvania în comuniune de credinþãvor putea „strânge rândurile”, pentru a constituinucleul de luptã pentru idealul unitãþii naþionaleºi a unitãþii în credinþã (vocaþia BRU).

b) ÎPS Arhiepiscop ºi Mitropolit Alexandruªterca ªuluþiu, preconizat ºi întãrit de Sf. ScaunApostolic al Romei, devine cel dintâi mitropolit alBisericii Române Unite cu Roma Greco-Catolicã, recunoscut oficial de cãtre Roma.Putem afirma de asemenea cã recunoaºtereacanonicã a Mitropoliei de Fãgãraº ºi Alba-Iulia în1853, prin Bula „Ecclesiam Christi ex omni lingua etpopulo...”, aduce cu sine recunoaºterea inter-naþionalã a Mitropoliei greco-catolice româneºtiºi „înscrierea” ei în documentele pontificale de laRoma 6 alãturi de celelalte Dieceze, Arhidieceze ºiMitropolii ale Bisericii catolice de pe întregul

O integrare europeanã „avant la lettre”

Întemeierea Mitropoliei deFãgãraº ºi Alba-Iulia, aEparhiei de Lugoj ºi a Eparhieide Armenopoli (Gherla)n P.S. Florentin, Episcop de Cluj-Gherla (Claudiopoli-Armenopoli)

à


mapamond. Aceasta constituie un evenimentexcepþional ºi de mare importanþã pentru des-chiderea europeanã, catolicã, a naþiunii noastre7.Am putea spune astãzi, poate puþin metaforic, onouã „integrare europeanã”8, un pas deosebit deimportant pe drumul afirmãrii ca ºi naþiune înEuropa ºi în lume. Un pas ce pare cã rãspundeacelei istorice dorinþe de restabilire a Mitropolieiromâne din Transilvania, cerere exprimatã peCâmpul Libertãþii în 3/15 mai 18489. Un pas ceanticipeazã în mare mãsurã actul istoric al MariiUniri de la 1918, precum ºi (în parte) viitoarelefrontiere ale României mari din zonaTransilvaniei10.

c) Intuiþia profeticã a MitropolituluiAlexandru ªterca ªuluþiu, care considera cã „onouã epocã” va începe prin acest act pentru BRU ºipentru întreaga naþiune, s-a adeverit în timp.Noua structurã bisericeascã de provincie mitro-politanã „sui iuris” cu 3 episcopii sufragane a per-mis într-adevãr o coeziune ºi o unitate mai marea românilor greco-catolici din Transilvania, pre-cum ºi organizarea ºi mobilizarea potenþialuluispiritual ºi intelectual uman în vederea împliniriimenirii acestei biserici în societatea româneascã.A urmat într-adevãr o perioadã de înflorire a Bi-sericii în Transilvania (1856-1918) ºi apoi în în-treaga þarã (1918-1948). Perioada comunismuluiateu a stopat însã brusc aceastã dezvoltare, încer-cându-se chiar ºtergerea urmelor existenþei sale.

ConcluzieRestabilirea ºi reactivarea deplinã a nucleului

de forþã a BRU, Mitropolia Blajului, o privim caun act istoric de o importanþã majorã, care nepoate oferi, acum, numeroase repere de meditaþieasupra rolului prezent al Bisericii creºtine în ge-neral ºi al BRU, în special, în contextul integrãriieuropene, în realitatea ºi exigenþele timpuluiepocii post-moderne pe care îl avem de înfruntat.

Într-o conjuncturã istoricã ºi geo-politicã vari-atã, nucleul greco-catolic românesc al Blajuluisecolului al XVIII- lea a reuºit sã supravieþuiascãºi datoritã sprijinului acordat de Curtea imperialãvienezã ºi de Pontifii romani; dar mai cu seamã,ºi mai înainte de toate, graþie Voinþei Bunului ºiAtotputernicului Dumnezeu.

Aflat la încruciºarea teritoriului a 3 mariimperii, coexistând într-o pluralitate naþionalã(români, maghiari, germani, saºi, secui) ºi multi-confesionalã remarcabile (ortodocºi, romano-catolici, calvini, luterani, unitarieni etc.), într-uncuvânt într-o situaþie atât de complexã din toatepunctele de vedere, dacã AtoateþinãtorulDumnezeu nu ar fi avut un „gând” cu aceastãBisericã, dacã nu i-ar fi pregãtit o misiune, dacãar fi fost „doar de la oameni, s-ar fi nimicit” 11, cãci arfi fost foarte uºor sã o lase sã fie spulberatã întimpurile de prigoanã ºi de încercare; doar câþivaani în plus probabil ar fi fost de ajuns . Dar „dacãeste de la Dumnezeu, nu veþi putea sã-i nimiciþi, ca sãnu cumva sã vã aflaþi ºi luptãtori împotriva luiDumnezeu”12 spunea în Sinedriu, acum peste douãmilenii învãþãtorul legii, Gamaliel, despre Sf.Petru ºi apostolii aflaþi în faþa instanþei de judecatãiudaicã.

Faptul cã BRU renaºte acum din propria-icenuºã, în pofida tuturor vicisitudinilor, e semnulcel mai concret cã misiunea Ei în neamul româ-nesc nu s-a încheiat, ci dimpotrivã trebuie sã con-tinue, cu un reînnoit avânt, pânã la timpul rân-duit de Domnul, cãci „ceasul Domnului nici nugrãbeºte, nici nu întârzie” , spunea EminentulCardinal de pie memorie Alexandru Todea.

Sã-L rugãm deci pe Pãrintele luminilor sã nelumineze cu Spiritul adevãrului pentru ca sãputem cunoaºte, înþelege ºi trãi rolul ºi misiuneape care Atotºtiinþa Sa divinã a rânduit-o dinveºnicie pentru Biserica aceasta, în acest contextistoric, social ºi geo-politic, complex, în care naþi-unea românã „bate la porþile Europei unite”. DeaBunul Dumnezeu sã putem continua rolul ºimisiunea sfântã a BRU, pãºind cu vrednicie ºismerenie pe urmele pãtate de sângele mãrturisi-torilor ce ºi-au dat viaþa pentru fãurirea, consoli-darea ºi desãvârºirea unirii cu Biserica Romei.

Acum la plinirea a 150 de ani de la înte-meierea Mitropoliei de Fãgãraº ºi Alba-Iulia, cusediul la Blaj ºi a eparhiilor de Lugoj ºiArmenopoli (Gherla), la 303 ani de la SfântaUnire cu Biserica Romei, la 73 de ani de la trans-ferarea sediului nostru episcopal de la Gherla laCluj, sã pãstrãm vie, în inimile noastre, memoriaînaintaºilor mãrturisitori în credinþã, aºa cumApostolul neamurilor ne învaþã: „Aduceþi-vã amintede mai-marii voºtri, care v-au grãit vouã cuvântul luiDumnezeu; priviþi cu luare aminte cum ºi-au încheiatviaþa ºi urmaþi-le credinþa.

Isus Hristos, ieri ºi azi ºi în veci, este acelaºi.(...) (Evrei 13,7-8).

Lui sã-i fie cinstea, mãrirea ºi închinarea întoþi vecii vecilor. Amin!

n

Note:1. În original: ”Ecclesiasticam Provinciam Graeco-

Catholicam unitam linguae Romenicae”, majusculelerespectã grafia Bulei originale, sublinierea neaparþine.

2. „Archiepiscopalem Metropoliticam sedem FogarasiensemRomenorum graeci-ritus-catholici-uniti”, grafia textuluioriginal, sublinierea personalã.

3. Cf. V. Bojor, Episcopii diecezei..., ediþia a II-a, „ViaþaCreºtinã”, Cluj-Napoca, 2000, p. 40.

4. Mai multe persoane au contribuit esenþial la pro-mulgarea acestui document: Împãratul Francisc-IosifI, Papa Pius al IX-lea, Episcopul greco-catolic deOradea-Mare Vasile Erdeli ºi MitropolitulAlexandru ªterca ªuluþiu.

5. „Promulgatã la Roma de lângã Sf. Petru, în anul întrupãriiDomnului 1853, la 26 noiembrie în al optulea an al pon-tificatului meu”, scrie Pf. P. Papa Pius al IX-lea.

6. Ne referim aici la cele IX volume din „HierarchiaCatholica” , ce cuprinde întreaga ierarhie catolicã dinperioada (1198-1922) precum ºi la seria AnnuarioPontificio , ce cuprinde ierarhia din întreaga lumeîncepând din 1862 ºi pânã în zilele noastre.

7. Mitropolia de Sibiu este recunoscutã doar la 1864.8. Considerãm cã prima „integrare europeanã” a fost

Sfânta Unire cu Biserica Romei de la 1700, o a douala un nivel mai înalt la 1721 prin înfiinþarea canonicãa Eparhiei de Fãgãraº iar cea de-a treia este aceasta dela 1853.

9. „Naþiunea românã pretinde ca biserica românã, fãrã deose-bire de confesiune sã fie ºi sã rãmânã liberã, independentãde oricare altã bisericã, egalã în drepturi ºi foloase cu celelaltebiserici ale Transilvaniei. Ea cere restabilirea Mitropolieiromâne (...)”. Cf. V. Bojor, Canonicii diecezei..., Cluj,1937, p. 8.

10. Prin noua formã de organizare ecleziasticã la nivelmitropolitan, care reunea sub autoritatea unicã aBlajului pe românii din teritoriile Maramureºului,Partium (Criºana, Banat) ºi Transilvaniei, s-adevansat actul politic de la 1918. „...dupã ce din 1850se luase decizia creerii unei Metropolii Române Unite caresã cuprindã nu numai Românii uniþi din Transilvania, ciºi pe cei din Criºana, Maramureº ºi Banat. UnireaRomânilor a început adecã înainte de Cuza, anume înspaþiul Imperiului austriac de atunci, prin înfiinþareaMetropoliei Române Unite de Alba Iulia ºi Fãgãraº, cusediul la Blaj”. Cf. O. Bârlea, Alexandru ªtercaªuluþiu..., în: Perspective, 1984, An VI, nr. 2, p. 29.

11. Fapte 5,38.12. Ibidem.

à

Papa Ioan-Paul al II-lea ºi P.S. Florentin Crihãlmeanu, Episcop de Cluj-Gherla


Strãvechea abaþie fondatã de Sfîntul Nil deRossano, în sudul Romei, acum o mie deani, dinainte deci de marea schismã, este

renumitã prin comunitatea de cãlugãri proveniþidin Rãsãrit, mari iubitori de carte ºi rugãciune.Organizarea mileniului abaþiei, conduse azi dearhimandritul Emiliano Fabbricatore, a începutcu un “convegno” susþinut de români. Idee exce-lentã, fãrã îndoialã, datoratã diligenþelor depusede diplomaþii români pe lângã Sfântul Scaun, înspecial Ex.. Sa. Mihail Dobre ºi dinamicul secre-tar al Ambasadei noastre, dl. Marcel Turcuº.Invitaþii au fost salutaþi de Eminenþa Sa MoussaDaoud, de Excelenþele lor Walter Caspar ºi PioTtamburrino, din partea Bisericii romano-cato-lice italiene.

O întâlnire unde sã participe ierarhi ortodocºi,stareþi, cãlugãri din toatã þara aproape, în fruntecu episcopul de Roman, PS Ioachim Giosan, PSCassian , profesori de la Institutul TeologicOrtodox din Bucureºti, alãturi de episcopul unit,greco-catolic, de Cluj-Gherla, PS FlorentinCrihãlmeanu este deja un semn bun de ecu-menism în desfãºurare.

Grottaferrata are toate datele unui loc de dia-log inspirat, prin fondatorul mãnãstirii aflate pelocul anticului Tusculum, cãlugãr iubitor de pace,de înþelegere ºi iertare, care ne amintim îl con-jurase pe Otto al III- lea sã dea dovadã declemenþã faþã de ereticul uzurpator Filoctet,antipapã .Discuþia dintre sãracul în bunuri teres-tre, Nil de Rossano ºi puternicul împãrat aresavoarea fabulelor sau parabolelor medievale.“Cere-mi orice”, i se adreseazã împãratul uimitde austeritatea cãlugãrului, dar rãspunsul euluitor. “Salvarea sufletului tãu” o cer.Generozitate în spiritul Mântuitorului care vreasã ne mântuim prin ceilalþi, cu ei, împreunã cusemeni noºtri. Existenþa apoi a unui renumit“scriptorium”, unde se pãstreazã un pergamentcu scrierea sfântului întemeietor, manuscris arãtatla rare ocazii, uriaºa muncã de sistematizare amiilor de manuscrise, greceºti mai ales,de cãtrevestitul Bessarion, incunabulele ºi cãrþile din sec-olele trecute, biblioteca fabuloasã, într-un cuvânt,stimuleazã paralelismele ºi inteferenþele între ariaoccidentalã ºi cea rãsãriteanã. Unul dintrecãlugãri se porneºte pe psalmodiat, dintr-unPsaltikon cu note arhaice, bizantine, aflat subochii noºtri, totul sunã cunoscut, stratul melodicexcavat lent, metodic, învie în plinã luminã a zileide fine de 2003.

Referate în auditorium, pertinenþa unorpuncte de vedere originale, susþinute de ministrulCulturii ºi Cultelor, acad. Rãzvan Theodorescu,comparând mileniile creºtinãtãþii de prof. univ.Nicolae Edroiu membru corespondent alAcademiei, de acad. Camil Mureºanu, coor-donând cu mânã sigurã dezbaterile, având darul ºieleganþa ideilor sintetizate impecabil, cu nuanþelede rigoare. Apoi, intervenþiile acad. DumitruPopescu, ale profesorilor Emilian Popescu,Stelian Brezianu, de la Insitutul Teologic

Ortodox din Bucureºti, ale decanului celui dinCluj, Vasile Leb, ºi profesorul de istorie de laInstitutul Teologic Unit, Greco–Catolic, NicolaeGudea, din acelaºi oraº transilvan, nu mai puþinexpunerea solidã, a profesorul de la Pisa, CesareAlzati, ori a profesoressei Teresa Ferro, cea amonahul italian Citerio, cu experienþa sihãstriilormoldoveneºti corul de la biserica româneascã Sf.Cassian, din Roma, tablourile cu mãnãstiri ºi bi-serici româneºti au prilejuit tuturor momente detrãire comunitarã intensã. Un referat a prezentatºi subsemnatul despre poezia religioasã în secolulXX, de la Arghezi la Ioan Alexandru.

Pelerini care soseau în mare numãr aici, întrecut, erau atraºi de biserica dedicatã SfinteiFecioare Maria, bisericã din 1204, pãstrând icoanaTheotokos atribuitã Sf. Luca. Locul e binecuvân-tat, te umpli de calmul cipreºilor, de vitalitateasavuroasã a viþei de vie. Inocenþiu al III lea ºiGrigore al IX lea acordã indulgenþe celor careviziteazã biserica în duminecile ºi sãrbãtorileSfintei Marii, la Bunavestire ºi la NaºtereaFecioarei mai ales. De ziua sfântului patron, Sf.Nil, o liturghie solemnã a adunat lumea dedeparte sau de-a locului, cinstitoare a memorieicelui care a fost un stâlp al porþii deschise spreOrient în ambianþa latinã. Bucuroasã sã audãliturghia în greceºte, glasurile sau cântecelebizantine, unde ºi cãlugãrii Abaþiei în sãrbãtoareºi cãlugãrii românii ortodocºi din strane ºi preotulunit, greco-catolic, slujind la Atena, EduardFãrtan s-au întrecut pe ei înºiºi, mulþimea a vibratla unison, transpusã de solemna jertfã.

Cu o zi înainte, îmbrãþiºarea fraternã a PSFlorentin cu PS Ioachim era imaginea doritã aunitãþii aclamate de tineri la Bucureºti, în 1999,cu prilejul vizitei Suveranului Pontif.

Am stat ºi eu într-o searã la masa cãlugãrilor,invitat de bunul arhimandrit, la tãblia lustruitã demânecile raselor mai multor generaþii. Am bãutvin de Frascati, din care nu mai bãusem acolo devreo douãzeci de ani, vin pe care îl lãudase ºi IoanPaul al II- lea, oaspete în aceelaºi refectoriu dedouã ori.

Un tablou de Agostino Tossi, pictat pe la1600, aflat la Galeria Corsini din Florenþa, învielumea pelerinor care strãlucea prin eleganþa cos-tumelor, forfota comercianþilor ambulanþi, lume,lume, devoþiune dar ºi divertisment câmpenesc,corturi voios colorate, mese întinse pe iarbã,saltimbanci, trãsuri de aristocraþi. Multe gravuridin secolele urmãtoare pânã azi au cadrele festi-vitãþilor de la Grottaferrata drept subiect, pentruca în secolul al XIX-lea sãrbãtoarea Fecioarei la 25martie sã devinã sãrbãtoare naþionalã. Cea din 8septembrie, prilej de expoziþii ale roadelorpãmântului, cu voia bunã a recoltelor însoþite dedansul salterello, intonat la vechi instrumente, cufastul policrom al costumele de altã datã.

GROTTAFERRATA, loc unde tradiþiacreºtinã îºi descoperã izvoarele, rãdãcinile pro-funde, universalitatea ºi actualitatea.

n

bloc notesEcumenism, cultura într-oabaþie milenarãGrottaferrata, 1004-2004

n Adrian Popescu

n Paºcu Balaci

Sacrificiul pentru Iisus“Cine pãstra-va-ºi viaþa pentru sine,Vã spun cã ºi-o va pierde ca pe-o cheie,Fie bãtrân, prim june ori femeieªi flãmânzi-va sub ceresc ciorchine

Cu capul pe-un mãnunchi de mãrãcine.Dar cine-ºi pierde viaþa? În cer steie,În chip ferice rostul sã-ºi încheiePrintr-un acces la Porþile Sublime”.

Noi, ce-auzim ºoptindu-se-n ureche,Vom propovãdui pe vârf de case.S-a înnoit învãþãtura veche:

Nu ne-nfricãm de cei ce zdrobesc oase.Nu pot ucide misia strãvecheªi chivotul ce-n rugi fierbinþi se coase.

Haine lungi, credinþã scurtãEi poartã haine lungi ºi filactereAtârnã larg, fudul pe-a lor veºminteCu grele-nvãþãturi de þinut minte;Când scot boscorodeli, le spun “mistere”,

Scârbavnici farisei dedaþi la miere.Ei milã n-au, nici dragoste, nici minte,Sunt saci fãloºi, dar plini cu oseminteªi-n inimi au hârdaie mari cu fiere.

Ce drepþi par ei, da’s cununaþi cu iadul,Vin ei strecoarã sã nu-nghitã muscã,Da’nfulecã un bou, cãmila, gardul

Pe ce pun mâna ei, îndat’ se uscãªi pizmei mari din Neam îi sunt chiar vadul;Topiþi vor fi: o nea-n vipie bruscã.

Convertirea lui SaulMergea Saul spre Damasc, crud, fierbând,Gândind câþi buni creºtini sã mai închidãªi-aude cum de sus cineva-l strigã:“Saul, de ce mã prigoneºti, bolând?”

Cu inima, nãvalã-n piept bãtând,Cruntul vameº pornit ca sã ucidãA întrebat: “Eºti duh? Efemeridã?Aratã-te ca sã te vãd umblând”.

“Eu sunt Iisus pe care-l prigoneºti”,Se auzi în preajmã glas ceresc,“Pânã sã-mi duci în lume bune veºti,

Trei zile pe de-a-ntregul te orbesc.Dar intrã în cetate-n ochi sã-mi creºtiªi-apoi te-oi face Sol Împãrãtesc”.

n


Pentru Emmanuel B…

„În orice caz, ne putem aminti cã romanii – primulpopor care a luat cultura în serios ca ºi noi – credeau cã opersoanã cultivatã trebuie sã fie: cineva care ºtie cum sã-ºi aleagã compania din rândul oamenilor, al lucrurilor, al

gândurilor, în prezent ca ºi în trecut.” 2

În celebrele sale conferinþe despre viitorulUniversitãþii (Die Zukunft unsererBildungsanstalten), tînãrul Nietzsche schiþeazã

un portret caustic al stãrii instituþiilor deînvãþãmînt din vremea sa. Unii dintre semenii luiau perceput afirmaþiile sale ca pe o exagerare, cape o provocare nedemnã de un tînãr profesor.Citite în ziua de azi, ele stîrnesc aceeaºi indispo-ziþie trufaºilor ierarhi ai Universitãþii ºi, cu toateacestea, ele orienteazã aceeaºi privire scrutãtoare,susþin aceeaºi intuiþie pãtrunzãtoare ºi imaginaþiaaproape profeticã a celui care vede deja devenireaîn evenimentele încã indecise, în vreme cemajoritatea dormiteazã într-un somn fãrã griji, cusufletul liniºtit, ghiftuit de mulþumire. O aseme-nea rostire se numeºte geniu prevestitor, calitaterezervatã cel mai adesea cîtorva rari poeþi.

Aceste conferinþe nu se înfãþiºeazã doar ca oserie de diagnostice formulate cu privire la tareleuniversitãþii germane –aflate la vremea aceea, în1872, în culmea prestigiului sãu –, ci, mai mult,ca un avertisment cu privire la ceea ce ne pîndeaodinioarã, ceea ce s-a manifestat în timpul dinurmã ºi ceea ce se împlineºte astãzi, în speþã, tri-umful culturii de masã. De ce sã ne mirãm de oasemenea perspicacitate? Oare nu ne avertizaNietzsche cã el scria pentru cele douã secole careurmau sã vinã?! De aceea, reluînd firul gîndiriisale, aº vrea sã arãt pe scurt extrema actualitate a„inactualitãþii” sale ºi viguroasa înþelepciune a„consideraþiilor sale intempestive”.

E puþin lucru sã spunem cã experienþa noastrãuniversitarã e cufundatã într-o crizã. Desigur, înþãrile recent ieºite din sistemul comunist, univer-sitarii rãmîn, în marea lor majoritate, fascinaþi deOccident ºi, între altele, de universitãþile sale. Cutoate acestea, mi se pare cã e vorba de o viziunedominatã de un mimetism superficial. De cînd s-a degradat sistemul de învãþãmînt humboldiande formare a elitelor sub efectul masificãrii popu-laþiei studenþeºti, deopotrivã în Est ºi în Vest, ne-am cufundat într-o foarte gravã crizã de identi-tate: Universitatea nu mai este Universitas, ºi astade vreme îndelungatã.

Începînd cu secolul XIX, sub presiunea unoropþiuni întemeiate pe cunoaºteri nemijlocit utili-tariste, ºtiinþele umane sucombã uitãrii finalitã-þilor lor prime fãrã altã ieºire decît o inexorabilãdegradare. Universitatea a devenit aºadar o fabricãde cadre profesionale. 3 Pretenþia de a renunþa înziua de azi la acest curs al lucrurilor þine de oimprobabilã posibilitate, pentru cã ea ar tinde sãzguduie toate guvernãrile (oricare ar fi forma deputere, liberalã sau autoritarã) care îºi întemeiazãlegitimitatea pe democraþia de masã. Haideþi aºa-dar sã dãm la o parte orice iluzie, sã nu ne înºe-

lãm, sã fim cîtuºi de puþin lucizi: turismul uni-versitar, practicat de sute de profesori ºi de cerce-tãtori care, din 1989, invadeazã România ºi cele-lalte þãri ale fostului bloc comunist, nu va puteaniciodatã sã schimbe aceastã situaþie ºi sã ofere oviziune cît de cît realistã despre ceea ce s-a întîm-plat cu Universitatea francezã sau germanã,bunãoarã, fiindcã pe ele le cunosc cel mai bine.

Mai mult decît o criticã radicalã a universitãþiigermane, Nietzsche îºi depãºeºte subiectul ºi, înmod încã ºi mai esenþial, se aratã îngrijorat dedevenirea înaltei culturi ºi deci de finalitãþilegenerale ale instituþiilor de învãþãmînt. Pentru anu ne face complicii unei prefãcãtorii, ai unuisimulacru sau, mai rãu, ai disimulãrii impasurilorîn care rãtãcim, Nietzsche ne dã imboldul ºi neinvitã aºadar sã dãm urmare meditaþiei sale.

Dincolo de cultura propriu-zisã, critica ni-etzscheanã ne îndeamnã în chip necesar sã gîn-dim lumea care ne e oferitã, lumea pe care amconstruit-o ºi, deopotrivã, lumea cu care nemãsurãm: o lume în care nu mai ºtim încotro seîndreaptã cultura ºi care sînt finalitãþile unei edu-caþii (Bildung) reduse la formarea profesionalã; olume care, în numele individualismului, confun-dã piaþã (fie ea neagrã) cu libertatea ºi duce, înconsecinþã, la pierderea sensului exigenþelor eticeminimale ale colectivitãþii (Rule of Law ºi Commongood) ca spaþiu al în-comun-ului politic al comu-nitãþii; o lume în care noþiunea de elitã a suferit odeturnare semanticã în favoarea unor figuri his-trionice – jurnaliºti, animatori culturali – regizatede instrumentele mediatice; în sfîrºit, lume încare se actualizeazã, ca niciodatã altcîndva, antin-omia între gîndirea criticã ºi putere, fie în formasa totalitarã, brutalã ºi stupidã, cum a fost pînã decurînd, fie în maniera democraþiei de masã, cumse manifestã în prezent, cu stilul sãu soft , nãruin-du-se sub abundenþa mãrfurilor ºi a informaþiilorlipsite de însemnãtate, dar, la urma urmelor, la felde stupidã.

Dacã existã o mutaþie evidentã în maºinãriaculturalã, o percepem în modul cel mai acut întransformarea liceelor ºi a universitãþilor în insti-tuþii care vizeazã doar formarea de cadre industri-ale, de administratori însãrcinaþi cu gestionareastatului, de economiºti angajaþi în instituþiile fi-nanciare, de ortopezi ºi alþi proteziºti ai socialuluiprecum psihologii, sociologii sau psiholingviºtiietc., ºi, last but not least, un loc în care sezãmisleºte figura modernã a filistinului, jurnalis-tul, cel care, potrivit unui minunat aforism al luiKarl Kraus „nu are nimic de zis, dar ºtie cum sã ospunã”4: de fapt, ºi încã o datã potrivit cuvintelorlui Nietzsche, o colecþie de „sclavi mai mult saumai puþin competenþi”, aºa încît profesorii pot fiasimilaþi unor „doici superioare”.

În cursul primei sale conferinþe, articulate înjurul unui dialog socratic între maestru ºi dis-cipol, Nietzsche pune în gura discipolului urmã-toarele fraze privind cultura:

„…douã curente aparent contradictorii, la felde dãunãtoare prin efectul lor, în cele din urmãconfluente prin rezultatele lor, dominã prezentul

instituþiilor noastre de învãþãmînt: pe de o parte,tendinþa de lãrgire ºi rãspîndire a instrucþiunii cîtse poate de mult, apoi tendinþa de reducere ºislãbire a instrucþiunii înseºi. Instrucþiunea tre-buie, din diferite motive, propagatã în cercurilecele mai largi – o reclamã o tendinþã. Cealaltã,dimpotrivã, cere instrucþiunii înseºi sã-ºi aban-doneze pretenþiile cele mai înalte, mai nobile ºisublime ºi sã se resemneze în slujba vreunei alteforme de viaþã, bunãoarã statului” (p. 428).

Aºadar, pe de o parte, lãrgirea culturii subforma unei democratizãri demagogice, ºi efectulsãu, nivelarea pornind de jos a culturii pentrutoþi, fãrã selecþie, pe de altã parte, cultura devenitãservitoarea instituþiilor politice (aºa cum în EvulMediu teologii subjugaserã filosofia pentru a oaservi teologiei). Laolaltã, aceste douã curente audat naºtere culturalizãrii tuturor activitãþilorumane care au devenit în prezent obiectul unormultiple ºi diverse domenii de învãþãmînt,ajungînd astfel la o „demnitate universitarã”,adicã în spaþiul acestei Universitas. Nu vorbim noioare de „culturã de întreprindere” sau de „culturãpoliticã”? Or, din cîte ºtiu, întreprinderea þine desfera economicã, de diviziunea muncii, de fluxu-rile financiare, pe scurt, de lumea generatã decãtre valoarea de schimb în general ºi de regulilesale autonome. Cît despre politicã, consideratã înacþiunea sa idealã, ea þine de domeniul eticii (lagreci) ºi al legii (la romani), dacã rãmînem fidelilecþiei filosofilor antici, sau, dacã ne referim la rea-lismul lui Machiavelli ºi la filosofia politicã moder-nã (Hobbes, Locke, Montesquieu, Tocqueville), eaþine de un compromis între diverse puteri (grupurisociale, clase sociale, stat, instituþie) în care se con-jugã virtú ºi fortuna. Nu existã nimic la toþi aceºtiautori care sã facã referire la culturã, decît dacãantropologizãm cuvîntul culturã în sensul de civi-lizaþie sau dacã îi pãstrãm sensul sãu iniþial, acelade agriculturã. Totul, chiar ºi învãþarea limbilorstrãine vii culturalizeazã ceea ce ar trebui sã se

filosofie

n Claude Karnoouh

Nietzsche ºi Universitatea de aziCâteva remarci „intempestive” asupra „Die Zukunft unsererBildungsanstalten”*

Claude Karnoouh

menþinã în efemerul informativ: punîndu-i peelevi sã lucreze pe articole de ziar în detrimentulliteraturii ºi poeziei, reducem limbile vii la un felde nivel semantic minimal universal, presupu-nem o posibilã traducere integralã care reduce„idioþia” fiecãrei limbi naturale ºi uniformizeazãlumile generate de aceste rostiri în singularitatealor unicã. Dacã, în tradiþia sa cea mai veche, cul-tura putea duce la singurãtate, aceastã cale e deacum înainte respinsã, detestatã sau, cel puþin,privitã ca o activitate arhaicã ºi desuetã, lipsitãchiar de sens, din moment ce acest Common sens adevenit, în forma sa masificatã, gregarismul gene-ral al lui Politically correct. Vom avea astfel mãsuraîn care frumoasa speranþã a pedagogiei kantiene,iluminarea „poporului ignorant” pentru a-l facesã ajungã la libertatea judecãþii ºi la adevãr, s-anãruit în cea mai vulgarã demagogie populistã. 5

De multã vreme, universitãþile nu mai sîntinstituþii care sã scape devenirii generale a civili-zaþiilor noastre industriale (dar, de la întemeierealor, au scãpat ele oare vreodatã dominaþiei pute-rii?6), care, reglate în vederea producþiei industri-ale, tinzînd spre cercetarea ºtiinþificã ºi progra-marea tehnologicã, puse în practicã de cãtre otehno-birocraþie ad hoc care urmãreºte eficienþacontrolului social, dau naºtere, legitimeazã ºigaranteazã maximizarea profitului financiar înorganizarea, menþinerea ºi ordonarea în vedereaconsumului de masã. De aceea, lãcaºurile noastrede învãþãmînt slujesc, fãrã echivoc, aceste scopuriºi funcþiile care tind sã le garanteze perenitatea,care au prea puþin sau chiar deloc de-a face cuactivitatea gîndirii critice aºa cum ne-a învãþatfilosofia modernã încã din zorii ei, în celebrulDiscurs asupra metodei .

Or, pentru a se desfãºura în acelaºi ritm cuinovaþiile ºtiinþifice, pentru a se armoniza cunoile nevoi economice ºi pentru a trata ca totatîtea „boli” noile disfuncþii generate de un turn-over al mutaþiilor sociale din ce în ce mai frenetice,ºtiinþele sociale trebuie sã desfãºoare o activitatepedagogicã capabilã sã propunã o „culturã rapidã”,o culturã care trebuie sã satisfacã punerea în prac-ticã a operaþionalitãþii individului la cel mai scãzutpreþ sau, cu alte cuvinte, sã-i ofere un minimumde competenþe ºi capacitatea de a se reconverti fãrãîncetare (formarea permanentã) sau de a fi unºomer docil în funcþie de exigenþele pieþei. Psiho-logia, psihosociologia, sociologia în diversele salespecializãri (a urbanismului, a politicii, a întreprin-derilor, a muncii, a marginalitãþii, a ºomajului, aminoritãþilor naþionale, a publicitãþii, a mediilor, aculturii, a sub-culturii etc.), ºtiinþele educaþiei,ºtiinþele mediului, ad infinitum, ad nauseam, potrivitnevoilor pieþei, sînt tot atîtea proteze ºi profilaxiiindividuale ºi colective care sînt chemate sã justi-fice º i, în ultimã instanþã, sã menþinã releleîmpotriva cãrora ele pretind cã luptã ºi cãrorapretind cã le pun capãt.7 Iatã o perfectã ilustrare aceea ce Baudrillard, într-un stil desigur niet-zscheean, a definit drept Transparenþa rãului ºisocietatea simulacrului.

Fostele þãri comuniste abundã în exemple carene dau adevãrata mãsurã a scopului cãruia îi poateservi cultura. Dupã prãbuºirea sistemului, în cîte-va luni, am vãzut profesori, intelectuali ºi ingineritransformîndu-se în business men de bazar, poeþisau scriitori (adesea mediocri) prezentîndu-se capolitologi sau ca politicieni „competenþi”. ÎnEuropa de Vest, confuzia a luat asemenea pro-porþii încît, în prezent, prezentatorii, animatoriide televiziune ºi oamenii politici sînt cei care þinloc de gînditori ºi de scriitori, iar artiºtii de varie-tãþi þin loc de poeþi „angajaþi”, pe scurt cu toþiimari maeºtrii ai gîndirii.

De vreme ce cultura se identificã în general

cu pregãtirea profesionalã, ea se reduce la a numai fi decît un mijloc printre altele; ea adaugã unstrop de aparentã gratuitate puterilor politico-economice ºi lasã sã se creadã cã participã lapunerea în practicã a fericirii pãmînteºti. Ceea ceîncã se prezintã ca dimensiunea non-utilitarã aculturii – ceea ce în Franþa e desemnat cu uneufemism, cultura generalã – se prezintã, dupãcaz, ca un fel de supliment de suflet sau demoralism, pentru a adormi conºtiinþele încã neli-niºtite de devenirea inumanã a omului „postmo-dern”. Ceea ce nu e decît triumful gîndirii simu-lacrelor.

Douã exemple printre atîtea altele ilustreazãperfect influenþa culturii masificate în conºtiinþe.Primul mi-a fost povestit de un tînãr prieten,asistent într-o prestigioasã universitate canadianãunde preda un curs de introducere în filosofie,începînd, aºa cum se cuvine, cu Socrate. ªi rãu afãcut. Nu micã i-a fost surpriza cînd, luat deo-parte de studentele sale, a fost acuzat cã a propusfilosofia politicã a unui gînditor care nu „apãravotul femeilor” (sic!). Oroare! Dupã atîtea secole,ignoranþii descoperã cã Socrate nu era politiccorect, ºi cã nu meritã onorurile comentariului.Puþin mai tîrziu, tot aceleaºi studente ºi-auschimbat sensibil judecata negativã, în momentulîn care profesorul le-a învãþat cã acelaºi Socrateera ºi homosexual, ºi, pe datã, filosoful s-a trans-format într-un personaj mult mai conform cumodul în care Occidentul valorizeazã în prezentBinele, Frumosul ºi Adevãrul. Al doilea exempluîmi vine de la un vechi prieten, profesor deantropologie filosoficã la universitatea Paris X.Cursul sãu vorbea despre Hipocrate iar, înmomentul în care expunea concepþia acestuimedic antic despre sarcinã ca boalã, studentele ºi-au manifestat cu vehemenþã refuzul de a ascultamai departe comentarii asupra unui autor careidentificã femeia însãrcinatã cu o femeie bolnavã.În ziua de azi, aºa ceva nu mai e admisibil, ºi deaceea trebuie surghiunit ºi trecut sub tãcere! Cine

ar mai îndrãzni sã vorbeascã, referitor la culturã,despre „datoria de memorie”, cînd hoardele debarbari, mînaþi de negustori aflaþi sub poruncamodelor mediatice, vin sã dicteze profesorilor cetrebuie sã spunã ºi ce sã nu spunã? Cine s-ar ha-zarda sã vorbeascã de o autonomie a Universitãþii?

Efect redutabil al masificãrii democratice asu-pra istoriei gîndirii; efecte rãvãºitoare ale viziuniiînfrigurate a maselor dresate sã dea ascultare so-licitãrilor mediatice –ceea ce se numeºte „opiniapublicã” ºi care nu e niciodatã altceva decît voinþaputerilor travestitã în exprimare democraticã –pentru care gîndirea nu poate fi judecatã decît cumãsura intereselor prezentului celui mai imediat.Pentru ele, nu existã viaþã ºi destin decît în topos-ul unui no future ! Trebuie sã asumãm evidenþaacestei realitãþi: o culturã orientatã exclusiv cãtrefuncþionalitatea socialã, tehnicã, birocraticã ºifinanciarã nu se poate auto-reprezenta decît pro-ducînd un anacronism amnezic. Într-adevãr, doaranacronismul se aratã capabil sã instrumentezetoate discursurile, toate gîndirile, toate textelepentru nevoile imediate ale imanenþei spirituluigestionar. Aici, hic et nunc, într-un etern astãzi fãrãmemorie, într-o prezenþã (Gengenwart) detaºatãde trecut, într-un permanent prezent pãrãsit deorice utopie, se pregãtesc posibilitãþile viitorului,adicã devenirea tehno-economicã a lumii. Dacãun aforism englez ne spune cã Tomorrow is anotherday, trebuie înþeles cã e vorba de un alt astãzi alcreºterii exponenþiale a producþiei ºi consumului.

Mã voi arãta din nou încrezãtor în rostirea luiNietzsche enunþatã cu ocazia primei sale confe-rinþe:

„Un astfel de specialist exclusiv este atunciasemãnãtor muncitorului din fabricã ce nu facenimic altceva în toatã viaþa lui decît un anumitºurub sau mîner, cu o anumitã unealtã sau la omaºinã, obþinînd apoi, fireºte, o incredibilã vir-tuozitate în acel domeniu… aceastã specializare


à


îngustã a savanþilor noºtri ºi abaterea lor tot maipronunþatã de la adevãrata culturã: «credinþa înmãrunþiºuri», «credinþa de cãrãuºi cu roaba»devine temã de galã” (p. 430).

Într-o viziune premonitorie, Nietzsche sur-prinde, în generalitatea sa, alienarea generatã dediviziunea muncii, nu doar alienarea socialã pro-dusã de exploatarea capitalistã a muncii (care evalabilã în egalã mãsurã ºi pentru capitalismul destat care s-a numit comunism) ºi a cãrei fenome-nologie a fãcut-o Marx, ci o alienare, încã ºi maiepocalã ºi istorialã, care se constituie ºi se desfãºoa-rã pornind de la esenþa epocii tehno-ºtiinþei, aceeape care Heidegger o va aduce la rostire sub numelede Gestell. În definitiv, cei care au fãcut ºi mai facîncã din progresul ºtiinþific condiþia necesarã ºisuficientã a progresului moral nu fac decît sã pro-ducã ºi sã reproducã niºte tipuri de cunoaºtere spe-cializate fãrã a se întreba vreodatã asupra condiþi-ilor lor de posibilitate ºi asupra finalitãþilor lor, încel mai bun caz repetînd anost cã acesta e parcur-sul normal al ºtiinþei, fatum-ul sãu, în vreme ce artrebui sã vedem în el Moïra sa, adicã inexorabilulsãu imanentism destinal, care, pentru a apãreaîntr-o luminã favorabilã, trebuie sã se gãteascã custrãlucirea falsã a moralismului ºi a unei metafi-zici, la rîndul sãu, degradatã la rangul de marfãculturalã. De aproape douãzeci de ani toate asteaapar cu claritate în ineluctabilul progres al ingine-riei biologice pe care nu-l poate opri nici o lege,nici o comisie ad hoc de eticã. Ne aflãm astfel pecalea apropierii private a elementelor genomuluiuman de cãtre întreprinderi farmaceutice multi-naþionale care nu au alt orizont decît propriile lorinterese, pe calea creãrii unui eugenism ºi a uneisegregaþii biologice, gata sã naturalizeze biologicdiferenþa între polii bogãþiei ºi cei ai sãrãciei. 8

Nu am formulat aceste remarci generale decîtpentru a sublinia provocarea pe care ne-a adre-sat-o odinioarã Nietzsche, atunci cînd se con-frunta cu propria sa universitate. Frazele sale pro-fetice ne amintesc cã e urgent sã renunþãm,potrivit propriilor sale cuvinte, la „un idealism devis” (sau, pentru a rãspunde anumitor ideologicontemporani, sã îndepãrtãm abstracþiunile unuipragmatism care nu depãºeºte niciodatã petiþiilede principiu detaºate de o filosofie a logicii praxis-urilor umane efective), pentru a avea în sfîrºit în-

drãzneala, dacã mai e cumva cu putinþã, sã arun-cãm o privire fãrã concesii asupra propriilor noas-tre universitãþi, în Franþa, oriunde altundeva înOccident, sau chiar aici, în România sau încã înEuropa fostã comunistã. În momentul în careorice slogan care pune în practicã cupiditateamãrfii –a cãrei enunþare, libertatea pieþei, nesemnaleazã cã bunãstarea (bien-être) s-a confun-dat definitiv cu fiinþa (l’être) –, seduce ºi þine locde gîndire, atunci, crezînd cã a gãsit soluþii la teri-bilele probleme ridicate de mutaþiile sociale fãrãprecedent, Estul se aruncã frenetic asupra Vestu-lui, în clipa în care, o datã dispãrut duºmanul co-munist, Vestul se trezeºte, se deschide lui-însuºi,adevãrului sãu, contemplînd nãuc criza nemaipo-menitã a culturii ºi a sistemelor sale de învãþã-mînt.9 Avem oare forþa sã determinãm originileacestei crize, ºi mai mult, sã îi facem faþã? Maiputem face lucrul ãsta? Pînã în prezent, problemaridicatã de Nietzsche, reluatã în momentul celmai tragic al istoriei europene de Heidegger cuocazia celebrului ºi prea adesea neînþelesului sauprost judecatului sãu Discurs de rectorat, DieSelbstbehauptung der deutschen Universität10, ºi con-tinuatã în modul cel mai radical de GérardGranel11, rãmîne încã ºi mereu fãrã rãspuns.

n

Note:* Acest text dezvoltã o comunicare redactatã cu prilejul

colocviului Nietzsche (Nietzsche Denken –Herausforderung und Ärgernis, Gândirea lui Nietzsche –Provocarea si stânjeneala) organizat în 10 ºi 11 martie1995 la Bucureºti la împlinirea a 150 ani de lanaºterea filosofului. Colocviul a fost organizat deInstitutul de studii germanice al Universitãþii dinBucureºti, Fundaþia Culturalã Europeanã – Bucureºtiºi Institutul Goethe – Bucureºti. Îmi exprim aicigratitudinea faþã de Domnul Profesor Mircea Flonta. Toate citatele din textul lui Nietzsche trimit la ediþiaGallimard, colecþia Idées, Paris 1980. [Pentru versiunea în limba românã, redãm citatele întraducerea lui Simion Dãnilã apãrutã la Hestia,Timiºoara, 1998 in Opere complete II . (n. tr.)].

2. Hannah Arendt, „Criza culturii”, în Între trecut ºiviitor , trad. rom. de Louis Rinaldo Ulrich, Antet,1997, p. 234.

3. În acelaºi spirit critic, Kant analizeazã ceea ce epocasa numea deja facultãþile superioare (teologie, dreptºi medicinã) ºi facultatea inferioarã, filosofia. Cf.

Emmanuel Kant, Le Conflit des facultés en trois sections,1798 (Der Streit der Facultäten, 1798), trad. de J.Gibelin, Vrin, Paris, 1935.

4. Karl Kraus, Pro domo et mondo, Koesel Verlag, 1955. 5. Immanuel Kant, „Rãspuns la întrebarea: ce sînt

Luminile?”, în Ideea criticã ºi perspectivele filosofiei mod-erne – Kant prin el însuºi – , traducãtori AlexandruBoboc ºi Liviu Stroia, Paideia, Bucureºti, 2000.„Luminarea este ieºirea omului dintr-o stare de minorat, decare se face vinovat el însuºi . Minoratul (Unmün-digkeit) este neputinþa de a te servi de inteligenþaproprie fãrã a fi condus de un altul.”, p. 29.

6. De la naºterea intelectualului critic – a cãrui figurãemblematicã o întrupeazã Abélard – puterea, care sevrea întotdeauna stãpîna unei cunoaºteri oficiale ºicanonice, ºi-a exercitat întotdeauna cenzura. La vre-mea sa, Abélard va capitula în faþa puterii mistico-teologice a lui Bernard de Clairvaux, iar, la mijloculsecolului XIII, în epoca de apogeu a autonomiei uni-versitãþii din Paris, puterea teologico-politicã aRomei ºi a episcopilor îl va face pe episcopul deParis, Etienne Tempier, sã condamne ºi sã interzicãla 7 martie 1277 predarea filosofiei ºi teologiei careîncerca sã împace ºi sã unifice raþiunea ºi credinþa,printr-o reflecþie asupra eternitãþii lumii. Cf. JacquesLe Goff, Les Intellectuels au Moyen Age, Le Seuil, Paris,1957 (Jacques Le Goff, Intelectualii în Evul Mediu,trad. rom. de Nicolae Ghimpeteanu, Meridiane,Bucureºti, 1994); Alain de Libéra, Penser au MoyenAge, Le Seuil, Point, 1997 (Alain de Libéra, GîndireaEvului Mediu, trad. rom. de Mihaela ºi Ion Zgardau,Amarcord, Timiºoara, 2000). Fãrã a mai vorbi decelebra condamnare a lui Galilei, sã amintim inter-dicþia care l-a vizat pe René Descartes în Olanda,atunci cînd Universitatea din Leyde a considerat cãDiscursul sãu asupra metodei este propagator deateism; Discursul a fost condamnat la 17 martie 1642,iar condamnarea a fost confirmatã în august 1647 cuinterzicerea „de a se vorbi despre Domnul Descartesîntr-un sens sau altul.”, cf. Samuel S. de Sacy,Descartes par lui-même, Le Seuil, Paris, 1956, p. 188-189. De atunci încoace, e de-ajuns sã ne gîndim laistoria universitãþilor pentru a vedea cum se reedi-teazã aceste interdicþii de-a lungul veacurilor, defiecare datã cu privire la alte teme.

7. Cu privire la aceastã temã se cuvine sã citimadmirabilele pagini pe care Hannah Arendt le con-sacrã psihologiei ca instrument menit sã-i facã peoameni sã accepte formele contemporane de alienare— ceea ce ea numeºte „deºertificarea lumii” —,menit sã-i culpabilizeze atunci cînd nu se adapteazã.Cf. Hannah Arendt, Qu’est-ce la politique?, Seuil,Paris, 1995, în traducerea lui Sylvie Courtine-Denamy (ediþia originalã, Was ist Politik? , Piper,München, 1993). „Psihologia încearcã doar sã neobiºnuiascã cu viaþa în deºert într-atît încît sã nu maisimþim nici o nevoie de oazã.”, p. 137. Cf. carteasolid argumentatã a lui Michel Bounan, La Vieinnommable, Alia, Paris, 1993, unde vom citi: „Noicreãm ºtiinþe cu o vitezã acceleratã, aºa cum vechiiRomani primeau noi zei în încercarea de a evitaprãbuºirea Imperiului lor.”, p. 87.

8. Cf. Jeremy Rifkin, The Biotech Century: Harnessing theGene and Remaking the World, Tarcher and Putnam’sSons, New York, 1998.

9. Cf. Hannah Arendt, Între trecut ºi viitor , op. cit. , întregcapitolul „Criza culturii”, p. 205-235.

10. Martin Heidegger, Die Selbstbehauptung der deutschenUniversität, Breslau, 1933.

11. Gérard Granel, „Apel cãtre cei care au de-a face cuUniversitatea în vederea pregãtirii unei alteUniversitãþi”, în Despre Universitate, trad. rom. deAdrian T. Sîrbu, Idea, Cluj, 2002. „Ceea ce se pro-duce «în plus» astãzi faþã de aceste efecte gemene aleCapitalului ºi Modernitãþii, este cã ºi unul ºi cealaltãau intrat în perioada desãvîrºirii lor ºi cã lucrul pecare l-au purtat dintotdeauna în ele trebuie de-acum,fãrã discuþie, sã îl vomite: sã îl mãrturiseascã ºi sã îlproducã în mod expres.” Op. cit., p. 69.

Traducere deEMILIAN CIOC

à


C artea lui Eugen D. Pentiuc (Spaima deReal) apãrutã la editura CarteaRomâneascã, 2003, reflectã domeniul de

studiu al unui cercetãtor în Vechiul Testament ºilimbii orientale. Revelaþiile Cuvântului sacru seîmbinã în ficþiune cu povestiri care dezvãluietreptat bobul de credinþã ºi sâmburele de adevãral sufletului uman.

Imagini ale poveºtii eterne a omului în relaþiecu Dumnezeu se desfãºoarã în diferite planuri tem-porale, într-o þesãturã ficþionalã care încifreazã încontexte umane sensuri ale cuvântului biblic. Prinintertextualitate, cuvântul revelaþiei lumineazã înþe-lesurile celorlalte cuvinte care curg ca o rugãciunevorbitã în inimã. În singurãtatea existenþialã, omul,condamnat la un dialog veºnic cu sine însuºi,descoperã, cãutând pe Dumnezeu, darul apropieriide Cuvânt prin rugãciune, pentru cã “celui ce seroagã, Domnul îi dã rugãciunea” (I Samuel 2:9).Cartea este o mãrturisire a tainei rugãciunii: aomului care îl cautã pe Dumnezeu ºi a unuiDumnezeu uitat de lume, care-ºi cautã fiii.

Cuvântul reveleazã o geografie sacrã purtândsemnele transfigurãrii. Pe muntele Tabor, Iisus s-a preschimbat la faþã, ºi el apare în mãreþia ºiblândeþea lui în visul cãutãtorului de Dumnezeu:“Cristul blând cu faþa trandafirie din icoaneleruseºti.” El are chipul fiinþei nemãrginite care sedãruieºte pe sine în iubire ºi dorul omului deDumnezeu se aprinde ºi mai mult în foculdragostei ºi rugãciunii. Omul cautã chipulluminii Celui Vechi de Zile ºi timpul sacru aloglindirii harurilor divine în chipul sufletesc allui Adam. Copii suntem, chemaþi cu dor în raiuldinlãuntrul inimii, în poarta cãruia pãzeºte olacrimã de foc. Cãutãm cuvintele pentru aînþelege tãrâmul liniºtii ºi doar rugãciunea ne vaopri rãtãcirea, gãsindu-ne pe noi. ªi în taina rugã-ciunii se petrece minunea, bucuria de a fi.

În Împãrãþia lui Dumnezeu, Fiul Omului ºitoþi cei precum copiii se cunosc ca fii ai Tatãluiblând ºi drept. Când sufletul e înaripat de dor,Împãrãþia Cerurilor e înlãuntrul nostru: “Periplulcredinþei e aventura persoanei umane în adânculei de tainã. Acolo, în adâncul inimii, îl gãsim peDomnul milei“. Cuvântul sacru îl descoperã peDumnezeul tãcerii, lumina fiinþei al cãrei înþeleseste: “Eu sunt”. La fel apare “Cristul blând” învisul cãlugãrului din povestire, când el se vedeacopil plângând întru mântuire: “Îmi simþeampulsul în tâmple, bãtând ca inima mamei mele”.

Cel “singur, prigonit de gânduri”, gãseºte isi-hia în inima rugii. Hristos astâmpãrã setea omu-lui de apã vie ºi e Fiul lui Dumnezeu cu chipulluminii. ªi dupã chipul ºi asemãnarea Lui eAdam, Omul pur din Grãdina Raiului, copiluldivin uitat în sufletele noastre. ªi a trebuit sãcunoaºtem binele ºi rãul, ca adevãrul sã se întru-peze în Cuvânt ºi noi sã-i cunoaºtem tainele cusuflet de copil: “Adevãrat vã zic vouã: dacã nuveþi primi Împãrãþia lui Dumnezeu ca niºte copii,nu veþi intra în ea”. Prin Hristos, Cuvântul Sfânts-a întrupat în lume ca sã cunoaºtem cã Tatãldãruieºte cu harul Duhului Sfânt ºi dragosteaTatãlui, iar cultul divin e jocul ritualic prin careomul se apropie de Dumnezeu, Tatãl nostru, negãsim la poarta Împãrãþiei lui Dumnezeu. Clipelede har ale copilãriei, înþelese ca stare a sufletului,sunt picuri de apã vie ai mântuirii.

Scriitorul imagineazã “un pelerinaj în lumeacopilãriei”, într-o iniþiaticã la locurile sfinte.

Pelerinul cautã urme ale paºilor lui Isus pepãmântul vechi al Fãgãduinþei. Muntele e loculhierofaniilor în Vechiul Testament ºi înãlþimilesacre îl apropie pe om de taina Cerului. Pentrucel care îºi cautã chipul etern, Taborul, munteleSchimbãrii la Faþã, comunicã tãcut un mesaj alveºniciei, întrezãrit în clipele urcuºului în duh. Înpietrele care ar fi strigat laude, în locul oamenilor,la întâmpinarea Domnului în Ierusalim, scriitorulregãseºte clipe din istoria mântuirii omului.Contemporan cu vechile taine, lasã cuvântul bib-lic sã-ºi creeze lumea, iar cuvintele sunt revelaþiiale iubirii. Povestirile descoperã astfel sensuliubirii pãrinteºti a lui Dumnezeu pentru oameni,când cel care iubeºte nu are teamã: “Iisus e întot-deauna pe Tabor ºi braþele lui sunt purureaîntinse spre noi. Totuºi, câþi dintre noi vorîndrãzni sã se arunce în braþele lui pãrinteºti?Trebuie sã fii copil ca s-o poþi face!”.

Timpul maturizeazã oamenii, dar înþelepciu-nea noastrã, în faþa lui Dumnezeu, e nebunie.Între clipe, prãpastia veºniciei se deschidenemãrginitã ºi dintre toate spaimele, cea mai greade îndurat pare clipa de acum. Prezentul etern alfiinþei este clipa lui Dumnezeu. De ce ne eteamã? Dumnezeu a fãcut Creaþia în clipa deAcum: “Tu eºti fiul meu, Eu astãzi te-am nãscut”(Psalm 2:7). Dar prezentul nostru este sâmbureledevenirii. Roadele lui le culegem clipã de clipã.Timpul seamãnã cu fuga de “acum”, cu “spaimade Real”, ºi când ne gândim la Dumnezeu ne eteamã, pentru cã n-am crezut niciodatã, putemcrede doar “acum”. ªi clipa rugãciunii noastrepoate descoperi, hic et nunc , celãlalt tãrâm, etern,“acolo” divin. Dar oamenii se tem de umbra lor,de fiinþa lor: “Acolo s-au temut de spaimã, undenu era spaimã” (Psalm 53/52:5/6).

În ispita timpului, “trãim într-o lume plinã defantasme”: “Chiar dacã vânturi ostile bat din toatedirecþiile, ne simþim parcã la adãpost în aceastãlume a noastrã ºi preferãm sã stãm în ea. Oriceîncercare e o încercare de a trãi în lumea realã, înlumea voitã de Dumnezeu ºi nu în cea pervertitãde imaginea noastrã”. În spectacolul lumii, suntempropriii noºtri iluzioniºti, actori care joacã mereurolul suferinþei pentru cã nu-ºi pot pãrãsi scena, casã-ºi înþeleagã rostul. Catharsisul, purificarea sufle-tului, se produce prin contemplarea “din afarã” a taînsuþi, pe scena artei sau a vieþii. Dar înãlþarea din-colo de sine – a sufletului atras de Fiinþã – se îm-plineºte prin credinþã ºi iubire. În viziune creºtinã,oglinda credinþei este “ºlefuitã” de Cuvântul sacru.Aºa cum iubirea fãrã margini a lui Dumnezeutrezeºte în om harul asemãnãrii cu Tatãl ceresc:“Kesed-ul e dumnezeiasca luminã care face posi-bilã reflectarea chipului Pãrintelui ceresc în oglindasufletului nostru”. Regãsirea mamei, în povestireaSpaima de Real, are semnificaþia naºterii înþelepciu-nii din credinþã. Suntem nãscuþi a doua oarã deCuvântul sacru, de aceea pregãtirea celor careintrau în secta esenianã a Fiilor Luminii consta în“copierea”, asimilarea, cuvintelor arhetipale aleînþelepciunii. Scribi ai Regelui din Ceruri sunt toþicei care poartã Cuvântul lui Dumnezeu în inimãºi-ºi “scriu” destinele pe cãile mântuirii.

Întrega povestire evolueazã cãtre un momentevocat în Evanghelii, al aducerii lui Iisus, copilfiind, în Templul din Ierusalim. Pasajul biblicdevine impresionant în contextul prezentãriianterioare a destinului imaginat al dreptuluiSimeon, “aºteptând mângâierea lui Israel”. Fiind

Duhul Sfânt asupra lui, îl întâlneºte la Templu peIisus ºi îl ia în braþe, bucurându-se de Mântuireadãruitã de Dumnezeu, cãci Duhul Sfânt îi vestisecã îl va vedea pe Mesia, Hristosul (Luca 2:25-32).

Rugãciunea exprimã minunea întâlnirii dintreom ºi Dumnezeu, când omul lãuntric primeºtehar ºi vindecare. În Rugãciunea Anei, iubireamamei pentru fiu aduce alinare pentru cã Mamacereascã este plinã de îndurare, iar Fiul ei esteiubirea mântuitoare. Preotul este una cu bisericaîn care Hristos coboarã pe altarul jertfei. Pentru avedea slava Domnului, omul umil se leapãdã deidolul eului ºi îºi poartã crucea, suferinþa, ca peun dar adus la altar. Izbãvirea e o tainã a credinþei,iar povestirea Rugãciunea Anei alterneazã diferiteepisoade din viaþa personajelor, ca o cãutare aminunii care rãmâne vie în sufletul omului. Ima-ginaþia scriitorului reþine momentul când feres-trele “începurã sã plângâ cu fiecare fulg de nea”,scârþâitul dureros al zãpezii la înmormântareamamei, truda luminii care se odihneºte în altar.

În alte povestiri, cuvântul învie lumeaVechiului Testament strãbãtutã de fiorul profeþi-ilor. Megiddo este locul bãtãliei regelui Iosia,înaintea ducerii în robie a poporului evreu înBabilon. Celebra cetate din valea Izreel este asoci-atã cu locul bãtãliei din Apocalipsã, dinainteavenirii Împãrãþiei. Revelaþii ºi viziuni onirice aleJudecãþii din urmã descriu sfârºitul timpului înscenarii imaginate pornind de la textele sacre.

Trãim un timp în care omul intervine încreaþia lui Dumnezeu, cu orgoliul nefilim-ilor,îngerii cãzuþi din Cer. Oamenii pervertesc tainanaºterii. Iar în cadrul clonãrii este tulburatã uni-tatea de naturã datã de moºtenirea geneticã, încare se îmbinã, prin iubire, principiile masculineºi feminine ale creaþiei divine. Dumnezeu a creatlumea din iubire ºi nimic nu poate fi creat fãrãdragostea care vine de la Dumnezeu. Clonareaumanã are ca efect “adumbrirea chipului luiDumnezeu din om”, iar noi trebuie sã ne naºtemîn duh, pentru a intra în Împãrãþia Cerurilor.Trãim întru iubirea Lui, ºi pânã o vom cunoaºtepe deplin, “rãmân acestea trei: credinþa, nãdejdeaºi dragostea” (I Corinteni 13:13).

Cuvântul lui Dumnezeu limpezeºte oglindacredinþei ºi în suflet regãsim chipul Lui. Dragosteae rugãciunea tãcutã a inimii, iubim tãcerea luiDumnezeu. Lumea va pieri, dar cuvintele Lui vorrãmâne, pentru cã sunt cuvintele liniºtii divine. Iarnoi, nãdãjduind la binele etern, vom împlini cuvin-tele de învãþãturã ale regelui Iosia, lãsate fiilor lui:“Voi însã ascultaþi pe Domnul întotdeauna, cândvorbeºte, dar ºi când tace”.

n

comentariu

n Cristian Mag

Vârsta credinþei


1. Dorinþa de-a scrie. Deosebiriledintre diferiþi “creatori”. Exerciþiiºcolare

Cînd se apucã cineva sã scrie ? De ce o face ?Cînd ºtie (precis) cã va deveni scriitor ? Cînd, înce moment, conºtiinþa sa îºi va da seama de aceas-ta? Nu, nu se poate spune, nu se poate rãspundela aceste întrebãri! Tot aºa cum nici sfaturi nu sepot da.

Cu puþini ani în urmã, am participat lapunerea pe picioare a unui cenaclu… Fusesecîndva o tradiþie, acum era pe moarte, se încercao “resuscitare”. A fost pentru mine o experienþãbunã, foarte folositoare… Oricum, în general, eunu am prea iubit aceastã formã de manifestare ºide popularizare a creaþiei, experienþele mele ante-rioare n-au fost prea grozave, dar acum, cu prile-jul acestei încercãri, ne-am cunoscut cîþiva, omînã de oameni, scriitori cu volume (puþine)publicate. A fost un simplu schimb de experienþe,culmea, foarte profitabil… Abia peste un an s-aajuns (s-a reajuns, ca sã fiu mai corect) la formapropriu-zisã de loc, de adunare, de prilej de-aasculta ºi de-a descoperi talente. Între timp eu mãretrãsesem…

Liniºtea noastrã “creatoare”, o plãcutã mono-tonie unde ne citeam unii altora creaþii, neprezentam intenþii sau cãrþi gata apãrute ne-a fostspartã de un “schimb intercenacluri”, nu eramobiºnuit cu aceastã formã “sportivã” de activitate,unicul de altfel, spre marea mea bucurie. Fuseseideea, nedivulgatã mie, a colegului împreunã cucare organizam aceste “manifestãri”. Nu vã voispune cine erau oaspeþii (predominant pensio-nari, oameni singuratici ºi elevi-studenþi); cenaclul,în schimb, era condus cu o mînã foarte forte… ªiregizoarea, în fapt “conducãtoarea”, posesoareamîinii forte ºi-a învãþat membrii sã se prezinte cîtse poate de stas, aproape cum ne-a învãþat, pevremuri tovarãºul locotenent la subunitatea undeîmi fãceam serviciul militar, la Zalãu, ca soldat-elev. Dupã un imuabil tipic. Sînt cutare ºi cutare,m-am nãscut atunci ºi acolo, am urmat… Scriude pe vremea cînd… (e drept cã n-a spus chiaraºa: adicã scriu de pe vremea cînd m-a pãlit primainspiraþie, dar nu glumeau deloc, toþi erau foarteserioºi, numai mie îmi ardea de glume…) ºi con-tinuau, am debutat atunci cînd… Nici unul din-tre ei nu avea vreo carte publicatã, aproapenimeni nu debutase (nici) publicistic, doar cîþivafãcuserã parte dintr-o plachetã ocazionalã… Mãopresc aici cu relatãrile, mã reþin sã fac altecomentarii…

Pînã atunci noi, cel puþin, la cenaclul nostru(din vremea studenþiei mele) ne consideram ade-vãraþi creatori (din moment ce urmam cursurileunor facultãþi ce “scot”, în final, ºi scriitori), ºi nedemolam, ne distrugeam reciproc. Sau, în funcþiede legãturi, de amiciþii, proclamam scriitori. Astase petrecea pe la sfîrºitul anilor ºaizeci ºiînceputul anilor ºaptezeci la Tribuna ºi la Echinox.Conºtiinþa lucrului pe care-l fãceam o aveam darnu eram foarte siguri pe noi, nu eram siguri cãnu-i decît o simplã iluzie sau, mai rãu, un fel demanie.

Mai nou am auzit cã profesorii la ºcoalã(numai unii, sã zicem cei aleºi) fac exerciþii decreaþie cu elevii (copii). Le dau o temã ºi le cer sãscrie despre ea, o povestire, un motiv pentru a fitranspus în versuri… Eu nu m-am bucurat de unastfel de privilegiu pe vremea cînd am fost ºcolardar sînt convins cã aº fi luat printre cele mai micinote din clasa mea. Mã întreb care dintre colegiimei de ºcoalã, pe care îi þin minte foarte bine, arfi fost fruntaºi? Dar sînt convins cã nici unul nus-ar fi îndreptat spre o carierã a scrisului (cumnici nu s-au îndreptat în realitate), pentru mine,cu siguranþã, exerciþiul ar fi fost benefic… L-aº firepetat singur, cu teme autoimpuse, sînt foartesigur… Poate cã abia dacã aº fi trecut prin aceastãexperienþã aº fi avut mai multã înþelegere pentrumatematicã, pentru “rezolvitorii” de probleme…Ar fi fost singurele exerciþii ºcolare pe care le-aº fifãcut cu consecvenþã ºi conºtiinþã… Cititoriiacestor rînduri sã nu-ºi imagineze aici cã mã referla teme precum “Primãvara în opera lui…”,“Cum vedeau scriitorii noºtri…”… Nu, mã referla teme pur literare, unde spiritul creator (alcopilului) sã fie pus la încercare, sã fie pus lalucru: “Copii, ar fi trebuit sã ne spunã învãþã-toarea sau profesorul, copii, pentru sãptãmînaviitoare sã scrieþi o schiþã (un eseu, un poem) cutema…!”

Mircea Petean împreunã cu soþia sa Ana aufãcut cîndva astfel de experimente cu niºte rezul-tate extraordinare dar ºi cu sublinierea cã de la ovîrstã (spre adolescenþã) se rãresc simþitor ama-torii de astfel de teme, dispare “talentul”, disparecandoarea, apare un soi de jenã, de ruºine, eschi-va… Probabil, îmi explic, cã pe atunci se face odecantare, o separare între ingenuitatea vîrstei,curajul nesãbuit al copilãriei ºi talentul, conºtiinþaimportanþei ºi existenþei acestuia, conºtientizareachemãrii (dacã existã) ºi un simþ al ridicolului…

2. Ucenicie în afara timpului afectat pentru “scris”. Cenacluri.Publicarea creaþiilor. Dezbateri pemarginea “operei”. Dezbateri cre-atoare, constructive. Intrarea în serviciu la o editurã, la o revistã, laun ziar. Avantaje ºi dezavantaje.Serviciul la casele de creaþie,muzeu sau teatru etc. Disciplinascrisului. Ceremonialul scrisului

Mult mai cu folos era faptul cã se fãceau“schimburi” de “creaþii” cu prietenii, lecturiîmpreunã cu cei mai apropiaþi (deci într-un cercfoarte strîns). Dacã cenaclurile (obligatorii sau nuîn traiectoria, în dezvoltarea, în “creºterea” unuiscriitor) ar fi funcþionat aºa cum mi-aº fi dorit (ºicum au fost unele) alãturi de ele ar fi trebuit sãfie, sã se desfãºoare un loc de întîlnire, o adunarea respectului reciproc, a adevãrului, un loc undeîntr-un mod civilizat sã se comenteze… N-aºvrea sã fiu înþeles greºit… Pentru veleitari nu este

ºi n-ar trebui sã fie nici un loc ! Oricînd ºi ori-unde; altfel ar fi numai timp ºi energie pierdutã…Dar acolo unde se vede o sclipire cît de micã detalent, acolo, cu toatã conºtiinþa trebuie sã inter-venim, sã ajutãm dacã ne stã în putinþã. Prinlaude, prin încurajãri, prin publicare (dacã existãaceastã posibilitate). Un cenaclu (aºa cum îl vãdeu) ar trebui sã fie un loc al feedback-ului, camasta ar trebui sã fie ! Fiind un prim pas, aproapeobligatoriu, al creatorului de calitatea actuluisãvîrºit depinde foarte mult ºi destinul viitor alacestuia.

Încurajãri primeam (nu foarte adesea) prinpublicarea creaþiilor noastre în revistele ce“patronau” cenaclurile. Încurajãri (la începutul“începutului”) erau ºi micile dãri de seamã aleºedinþelor cenaclului, publicate de revistapatronatoare, Tribuna… Personal mi-ar fi plãcutaceastã activitate (cenaclu plus relatarea dezbate-rilor, pe scurt) dacã acestea ar fi fost sincere, cre-atoare ºi nu pãtimaºe, distructive, umbrite deorgolii… Se pare cã în artã invidia, dispreþul reci-proc, adesea sînt forme fireºti ale relaþiilor,motorul lor.

Dar sã trecem la pasul urmãtor. Norocul,ºansa pentru un tînãr scriitor este (ºi era) muncaîntr-o redacþie, la o revistã. Sau, ºi mai bine, cumai multã liniºte, la o editurã. Mai rar, la uncotidian. În situaþiile enumerate, periodic ai posi-bilitatea sã te exersezi (mai ales în ultimele douãcazuri). Echipa în care te desfãºori îþi poatedeveni o a doua familie. Se nasc idei, se fac obser-vaþii… Sã nu-ºi imagineze cineva cã aº desconsi-dera munca de jurnalist (în presa scrisã, vorbitãsau televizatã), dimpotrivã ea poate fi un maresprijin, un bun mentor (sau modelator) pentruviitorul scriitor. Chiar ºi destinul meu ar fi fostaltul dacã aº fi început ca redactor la un ziar, la orevistã… Azi poate aº fi dus-o mai bine sau mairãu… Cine poate ºti ? Mã intereseazã acum, înaceste rînduri profilul scriitorului, beletristului ºinu al cercetãtorului sau al publicistului. Muncapentru un “material”, articol oarecare, reportajetc. necesitã foarte multã ºi foarte serioasã docu-mentare. Din acest punct de vedere jurnalistuleste favorizat faþã de un redactor de editurã. Celdin urmã are o viaþã mai liniºtitã în comparaþie cucine lucreazã la un ziar sau la un post de radiosau televiziune. Liniºte foarte prielnicã unei bunelecturi… Dar, fiecare ocupaþie are avantajele ºidezavantajele ei. De-a lungul timpului mult maimulþi scriitori români au provenit ºi s-au formatla adãpostul unui cotidian, al unei reviste sau înmedia audio-vizualã decît din cadrul celor care aulucrat într-o editurã. Statistic. Oricum toate aces-te ocupaþii dacã nu sînt obligatorii, atunci sîntbenefice, în orice caz, pentru destinul unui viitorscriitor. Slujba prestatã în domeniile mass medieieste mult mai implicatã în social. Octavian Gogaspunea cã:”… totdeauna am vãzut în ziaristicã unplãmîn prin care respirã conºtiinþa publicã ºi înacelaºi timp un mijloc de îndrumare a maselor”(Octavian Goga, de Ion Dodu Bãlan, EdituraMinerva, Bucureºti, 1971, p.297). Cred cã cevamai puþin avantajaþi sînt cei care lucreazã la unCentru de valorificare a creaþiei populare, la unmuzeu, la un teatru etc. Fiind mai departe defenomenul propriu-zis al creaþiei, creaþia nefãcînd“obiectul” muncii lor…Toþi aceºtia au doar sigu-ranþa unui loc de muncã (ceea ce înseamnã foartemult, s-o recunoaºtem, este foarte important…).Nu numai cele amintite pot fi “locuri de muncã”potrivite, complementare pentru un scriitor. El armai putea, sã zicem, sã lucreze la un post de

n Adrian Grãnescu

Scriitorul sau ziaristuleseu

radio, ocupîndu-se de culturã (un domeniu, cît sepoate de clar, complementar) sau reporter,adunînd orice fel de fapte “de viaþã” care, în final,înseamnã experienþã, idei, modele etc. Ca biblio-tecar ar avea, de cele mai multe ori, facilitatea de-a vedea, de-a descoperi mai multe titluri, de-astabili conexiuni, de-a comenta cãrþi, bibliografiiº.a.m.d. Dar aceste considerente sînt, pînã laurmã, aleatorii. Eu mi-am desfãºurat aproape doiani “activitatea” la Centrul de valorificare acreaþiei populare, ca metodist, 18 ani la o editurã,ca redactor, ºi 11 (în curînd vor fi 12), ca bibliote-car la o bibliotecã publicã. Într-un interviu amfost întrebat unde m-am simþit mai bine. Unde afost cel mai profitabil pentru îndeletnicirea mea?Am rãspuns (cred cã diplomatic) cam aºa: în 18ani de muncã la o editurã am publicat o carte ºiîn zece de bibliotecã 3 (în curînd 4), judecaþi ºidv.! Dar se poate interpreta (asta numai aºa ca sãîncurc ºi mai tare lucrurile) ºi s-o spun altfel:începînd din studenþie ºi trecînd prin editurã amtot acumulat, am adunat, am selectat… Pînã cînd(în ultimii ani de redactor) am început sã public,totul mi s-a cristalizat ºi de aici înainte n-a maifost nici o oprire, ci doar un continuu mers…!

Existã o disciplinã a scrisului? Cum scriu scri-itorii? Nu ºtiu dacã acest lucru prezintã vreoimportanþã pentru critici sau pentru cititori, maidegrabã cred cã nu… De felul cum scriu (tehnicvorbind) scriitorii beneficiazã “desãvîrºirea”lucrãrii lor. De cît sînt de ordonaþi, de cît sînt desistematici cu “munca” lor… În mod absolutcert! Trebuie sã existe o ordine în felul cum seaºtern pe hîrtie gîndurile, cum se elaboreazã, cumse ordoneazã “opera”. Chiar dacã în viziune mul-tora acest lucru n-are absolut nici o importanþãpentru lucrare, poveºtile legate de elaborare ei, demodalitãþile de-a o “înregistra” consider cã sîntinteresante (de ºtiut). Unii iau primele note cucreionul, ca pe vremuri… Sau se modernizeazãfolosind creioane mecanice. Alþii pixuri. Existãpoeþi (probabil foarte îndrãgostiþi de formã, atît

abstract dar ºi concret) care preferã stiloul, unstilou bun, un stilou scump. Cerneala, astãzi e totmai greu de gãsit… Neagrã sau albastrã ?Colegul meu de la Echinox, Constantin Hârlav apreferat de cînd îl ºtiu stiloul ºi cerneala neagrã.El scrie, ºi azi, numai istorie ºi criticã literarã. Sãreluãm, transcriem la maºina de scris ? Sau con-cepem direct la maºinã cum fãcea profesorulMircea Zaciu ? Este la latitudinea fiecãruia…Fiecare poate face cum vrea ºi cum considerã cã-iiese cel mai bine “treaba” de care s-a apucat.Astãzi maºina de scris este înlocuitã de calculator.În ciuda titlului unei lucrãri (ce-i drept scrisã deun inginer nu de un scriitor) PC nu este o maºinãde scris, Williams Robin, Editura All, 1996.Concepe pe hîrtie, “pe murdar” ºi transcriem “pecurat” pe un calculator ? Sau (ca în cazul maºiniide scris) direct ? Sau, o altã posibilitate, con-cepem “bãtrîneºte”, încet, trecînd prin cît maimulte etape ? Adicã, sã fiu mai clar, concepem pehîrtie, cu un creion sau pix. Transcriem cursivîntr-o nouã variantã. Apoi, iarãºi transcriem, pemaºina de scris, textul se ordoneazã, se “flu-idizeazã”, aratã altfel, ne apar (poate) noi idei,textul creºte, sîntem ºi mai mulþumiþi. ªi abia, lasfîrºit, îl culegem (sau îl dãm la cules) pe calcula-tor, mai revedem încã o datã textul (cãci, mai ºtiice intervine ?) ºi apoi este gata...

Existã un ceremonial al scrisului ? Poate cãda… Existã un ceremonial al scrisului (indiferentde cît este el de vizibil), o anumitã religioazitatecu care se sãvîrºeºte acest act. Cine nu-l are saucine mãrturiseºte cã nu-l are este ca un om fãrãsuflet, un om cu inima de piatrã, un om fãrãDumnezeu… Acest ceremonial, aceastã amprentãpersonalã este ca ºi confesiunile din cadrul uneireligii, fiecare are atitudinea sa (diferitã sauasemãnãtoare) în faþa actului pe care îl sãvîrºeºte.Vizibil, pînã la teatralitate sau aproape insesizabildin afarã… Marin Preda în Viaþa ca o pradã îºimãrturiseºte dorinþa, nevoia ce a avut-o de-a seretrage, de-a se izola pentru a începe sã scrie ºi

a-ºi termina cartea. Acest ceremonial, sãvîrºit maimult sau mai puþin aleatoriu, l-a urmat toatãviaþa. De la vila din Cumpãtul (Sinaia) pînã laMogoºoaia unde ºi-a gãsit sfîrºitul. ErnestHemingway scria în tinereþe, la Paris în localuriliniºtite, înainte de masã. Pe cînd îºi terminaporþia stabilitã pentru ziua respectivã se rãsplãteacu bunãtãþile bucãtãriei dar, mai ales cu alepivniþei cîrciumei respective. Ani mai tîrziu îºischimbase stilul: avea un numãr de cuvinte pecare trebuia sã-l scrie zilnic la maºina sa de scrisstînd în picioare… Balzac avea o þinutã vestimen-tarã specialã pentru a scrie, un fel de halat ca orasã monahalã, se închidea, rupea orice contact curealitatea, îºi aprindea lumînãrile ºi… ºi scria…

3. Problemele scriitorului.Dilemele sale. Viaþa sa. Tirajelecãrþilor sale. Participãri la lansãride carte. Relaþiile sale cu editorul.Plata tirajului. Sponsorizãri.Mijloace de trai. “Poveºtile” scriitorilor

Viaþa scriitorului nu a fost niciodatã foarteuºoarã… Chiar dacã lucrai, sã zicem, în domeniu(ceea ce este un foarte mare privilegiu) întîi tre-buie sã-þi faci datoria, sã-þi faci munca ºi abia apoi(dupã orele de “slujbã”, dupã amiaza, obosit, înorele în care alþii se odihnesc sau se recreeazã) sãte apuci ca un diletant de munca pentru care - îþispui cã te-ai – dedicat, vocaþia. Rareori munca pecare o prestezi la serviciu este egalã, identicã cuceea ce scrii ºi dai pentru tipar; în schimb,cercetãtorii ºtiinþifici îºi publicã lucrãrile, gazetariiîºi publicã articolele, sînt satisfãcuþi, îºi vãd foarteclar rezultatul muncii lor, ba primesc ºi laude, tutrebuie sã te resemnezi, sã nu fii invidios… Atîtavreme cît scriitorul, creatorul de opere literare îºiva face munca sa ca un amator, ca un diletantfolosindu-se de timpul sãu liber rezultatele saleºi randamentul sãu vor avea de suferit. Va suferiþara, va suferi cultura naþionalã… În secolul alXIX-lea Ibsen a fost rãsplãtit cu titlul de scriitornaþional (printre altele asta însemna o pensieviagerã), Strinberg la fel… Dar aceste exemple seîntîmplau în niºte biete þãri scandinave care îºilichidaserã analfabetismul în fapt, nu pe hîrtie caºi noi, în anul 1821. Mai la sud, Wagner (dupãperioade foarte zbuciumate) s-a vãzut pus înipostaza de-a nu mai avea grija zilei de mîine.Vreþi un exemplu de la noi: un premiul de laAcademia Românã de 5000 de lei în 1913 valoraenorm, se spunea cã leul era cît roata carului…Cel rãsplãtit a fost Gh. F. Ciauºanu pentrulucrarea Superstiþiile poporului român în asemãnare cuale altor popoare vechi ºi noi. N-a fost unicul premiuoferit de Academie de-a lungul timpului. Toþiaceºti scriitori stipendiaþi s-au vãzut puºi în si-tuaþia de-a scrie… Doar de-a scrie, de-a crea…Lucru care s-a vãzut, s-a probat ºi în “dez-voltarea” lor ulterioarã. ªtiþi cît valoreazã azi unpremiu al Academiei ? Dar ale altor “foruri” ? ªicîþi ani se poate “trãi” cu ele ?

Sã trecem peste toate acestea… Sã spunem ºitimpului s-o facã… Cartea ta este terminatã, estescrisã, poate rescrisã, are deja o formã graficã:culeasã în calculator (dactilografiatã, pe vre-muri…)… Înainte, o problemã cu adevãratimportantã era obþinerea (în urma “anchetei” dinreþea) a unui tiraj “bun”, sã zicem de vreo 30.000


à


de exemplare la prozã, 1.000 sau 2.000 pentrupoezie. Trecut peste acest pas (dupã ce cartea îþiera cititã ºi “corespundea” din punct de vedereartistic dar ºi politic) povestea cãrþii nu era termi-natã. Probabil vi s-au pãrut exagerate tirajele pecare le-am pomenit. Nici vorbã… Atenþie: ceeace vã spuneam eu era limita “de jos”. Azi, înschimb, trebuie sã te mulþumeºti cu 150, cel mult200 de exemplare. Ca sã meargã “treaba” binemai departe, azi, mult mai mult decît ieri, per-sonalitatea ta ar trebui sã fie bine cunoscutã.Pentru asta trebuie sã participi la diverse activitãþispecifice (mai ales dupã ce ai publicat primacarte): lansãri de cãrþi, presa sã te prezinte… Învest, editura este obligatã, prin contract dar ºi îninteresul ei, sã-þi facã o campanie publicitarãfoarte serioasã, din moment ce e vorba de unbussiness. Ei trãiesc prin tine. Tu pentru ca ei sãpoatã trãi trebuie sã fii grozav, sã fii foarte cunos-cut, sã stîrneºti curiozitate. Asta-þi face vînzare…Din moment ce te-au ales, din moment ce aþi“bãtut” palma înseamnã cã nici tu nu eºti de lepã-dat… Dar noi nu trãim “acolo”… Nefãcîndu-seca “acolo”, la noi scriitorul este cunoscut (cu ade-vãrat) numai printre ai sãi… Ai sãi care sînt niºtesãrãntoci, deci ºanse de vînzare (printre ei, întreei) nu sînt, nu prea sînt. Imaginea succesului,epuizarea (prin vindere a tirajului) nu mai existãastãzi… Pot cîºtiga (deºi acest cîºtig este neglija-bil) doar cei care sînt persoane publice: ziariºti(cu o prezenþã continuã în presã), crainici Tv sauradio (din exact aceleaºi motive), actori, oamenipolitici (cu alte cuvinte, doar cei care se aflã înconºtiinþa publicului) dar, nu ºtiu cum se face cãaceºtia sînt lipsiþi de talent, producþiile lor sîntfade, de cele mai multe ori sînt lamentabile.

Relaþiile cu editorul cred cã întotdeauna aufost de la destul de bune la foarte bune. Nici nus-ar putea altfel. Pe vremuri, fie din obligaþie, fiedin bun simþ, redactorul, editorul era în bunerelaþii cu autorul sãu. Relaþia nu este chiar ca învest, adicã un editor sã trãiascã exclusiv prinautorii, prin cãrþile sale… Sã trãiascã foartebine…! Cu cît autorul urcã pe culmile succesu-lui, cu atît mai bogat dar ºi prob (din punct devedere profesional) devine editorul. La noi nicichiar acum, la atîþia ani dupã ’89 nu s-a pututajunge la acest statut. Azi autorul aduce bani pen-tru cartea sa, sau, în sfîrºit, sponsorul: cea maimare parte a acestor fonduri se duc pe hîrtie, petipar, pe copertã etc. O parte micã pentru editor,asta-i meseria lui, din asta trãieºte, e singura sasursã de cîºtig. Mai rãmîne autorul… Autorul…Ei bine, autorul sã se mulþumeascã cã i-a maiapãrut încã o carte, o va adãuga alãturi de celelalteºi va avea glorie în posteritate (noroc cã are o slu-jbã dupã care îºi duce viaþa, îºi întreþine familia,poate îºi mai cumpãrã ºi cãrþi ca sã-ºi continueinstrucþia sa)… Continua sa instrucþie… Evident,sã reiau ideea, relaþia editor-autor nu poate fi,deci, decît de prietenie.

Adesea scriitorii prieteni adunîndu-se cudiferite ocazii îºi fac diferite destãinuiri. Se confe-seazã despre ce intenþii noi au, ce ar vrea sã scrie,despre ce… Cum ar face-o…? În anul apariþieicãrþii Viaþa ca o pradã, de Marin Preda, directorulmeu de la editurã, scriitorul Al. Cãprariu a spusde faþã cu mai mulþi interlocutori, la un pahar de“ceva”, cã ar vrea sã scrie ºi el o carte precumaceasta, destãinuindu-ºi propriile sale începuturi,propriile sale greutãþi. Altãdatã, student fiind, amieºit la o masã de amiazi împreunã cu AdrianDohotaru, redactor-ºef adjunct, pe care îl vizitamla redacþia revistei Amfiteatrudin strada Brezoianu,însoþit de foarte harnicul lor (nou) colaboratorSorin Roºca Stãnescu. Nu mai ºtiu dacã mai era

ºi altcineva de faþã, probabil n-am fost numai noitrei. La sfîrºitul mesei s-a trecut la confesiuni.Sorin Roºca Stãnescu descoperise un subiect pecare se întreba cum l-ar putea exploata ? Cum s-ar putea introduce…? Pãrea mult mai pasionat dereportaj decît de literatura de ficþiune. Era vorbade un spital sau un sanatoriu de geriatrie (evi-dent, al doamnei Ana Aslan) la care se adunã totfelul de foºti, bãtrîni astãzi – eram prin anii ’70 –ºi între care se încing niºte discuþii…, niºteevocãri de toatã “frumuseþea”… Adrian Dohotarune povestise, apropo de ideea intrãrii, cufundãriiîn subiect, în viaþã, despre experienþa lui TudorOctavian care s-a internat (fictiv, în mod special)la Oncologie scriind apoi un senzaþional reportaj(îl citisem ºi eu, fusese publicat fie în Luceafãrul,fie în Gazeta Literarã, regret, nu mai þin minte încare dintre ele…) despre bolnavii de acolo.Descria un salon, fiecare pacient în parte, chiar ºipe el, povestitorul: dacã intenþia iniþialã din intro-ducere nu ar fi fost declinatã realizarea reportaju-lui ar fi putut sã fie consideratã o excelentã “ficþi-une”. Apoi, tot el, ca amfitrion sau ca bãtrîn caredã sfaturi tinerilor ne-a povestit o intenþie pe caren-a mai materializat-o niciodatã de-a scrie unroman sau o povestire amplã despre exodul fami-liei sale (al femeilor ºi copiilor familiei sale) prinaugust 1944 cu ocazia ofensivei germano-maghiare din Ardeal. Parte din fapte ºi le ream-intea prin ochi de copil, parte prin poveºtile mar-torilor maturi cu care fusese. Considera cã ar finevoie ºi de o documentare “în teren”. Apoi totlegat de acelaºi rãzboi ºi de nemþi, într-o searãtîrzie am fãcut o plimbare din Donath, pestepodul Garibaldi, pe lîngã stadion, pe la ParculBabeº (cum se numea, pe atunci, Parcul IuliuHatieganu), spre “oraº “ cu Alexandru Vlad care-mi spunea o poveste, o intenþie sau o relataredespre subiectul a ceea ce scria el atunci. Eravorba despre Frigul verii , un pasaj cu nemþi, tot învremea ultimului rãzboi.

4. Povestea primei cãrþi. Carteaoriginalã (inventatã sau scrisã“dupã naturã”). Cartea de compi-laþie, cartea scrisã dupã un faptistoric sau dupã cunoaºterea apro-fundatã a unor teorii tehnice sauºtiinþifice. “Destinele” cãrþilornoastre. Cãrui moment literaraparþine o carte “amînatã” ?

Povestea primei cãrþi e povestea primuluicopil, ea e ca ºi prima dragoste, revii la ea, nu seuitã niciodatã. Momentele prin care ai trecut îþirãmîn întipãrite multã vreme, multe dintre elepot fi, cu adevãrat, memorabile. O carte poate sãfie “originalã” (inventatã 100% sau scrisã “dupãnaturã”, copiind, sã zicem, o întîmplare foartebine cunoscutã) sau o carte documentatã dupãfapte istorice, un roman istoric; mai pot fi cãrþiºtiinþifico-fantastice, bine ºi serios documentate.

Autorul sub imperiul inspiraþiei îºi aºternerîndurile (indiferent cu ce unealtã de scris,indiferent pe ce suport) dezordonat sau ordonat(dupã un plan mai mult sau mai puþin presta-bilit).

Cartea poate avea mai multe versiuni succe-sive (aproape identice sau diferite) pentru ca înfinal sã se ajungã la o formã definitivã (înainte saudupã tipãrire), vezi ediþiile (zise) definitive sau nevarietur.

Povestea primei mele cãrþi a fost, pe scurt,cam aºa: aveam trei caiete de 100 de pagini scriseîn vremea studenþiei, cu o “poveste” destul decoerentã, trei caiete pãstrate deoparte, o vreme(foarte lungã) acasã, într-un fund de birou. Dupãvreo 10 ani ele au fost dactilografiate (sã zicemîntr-o primã versiune). În concepþia mea un textscris (într-una sau mai multe versiuni succesive)cînd este dactilografiat se “ordoneazã”, se aºeazã,se sedimenteazã… Atunci îl poþi vedea prima datãcum va arãta tipãrit… Dactilografiind mai adãu-gasem, pentru mai multã veridicitate, notesumare, sporadice (intenþionat alese) luate dintr-un fel de jurnal. Jurnalul (cu totul altceva decîtcaietele pomenite) îl þinusem mulþi ani, în primulrînd ca sã mã oblig sã notez zilnic cîte ceva, sãscriu, sã nu stau nemiºcat în repaos, sã “progre-sez”… Urmarea unui universal sfat dat de bãtrîniiscriitori, tinerilor confraþi, începãtori. Lecturaacelui dactiloscript, cum le-ar place unor preþioºi,sã-l numeascã, lectura acelui manuscris cuasiedi-torial m-a fãcut sã rescriu unele pasaje, sã inven-tez altele noi, sã caut sã-l fac interesant, captivantdar ºi coerent pentru cititor. L-am împãrþit pecapitole, capitolele în episoade (numerotate).

Redactilografierea cãrþii (nu mai þin mintedacã într-una sau mai multe, noi, versiuni m-aapropiat de forma finalã. Formã pe care am pre-dat-o editurii. Editurii la care lucram. Am maiavut de aºteptat “puþin”, doi sau trei ani, în fondnu vroiam sã mã bag în faþã, natural fiind de-alcasei aveam, totuºi, niºte avantaje… Numai cã“braþul cel lung” al codului eticii ºi echitãþiisocialiste m-a ajuns din urmã… A apãrut pestenoapte o (nouã) dispoziþie cum cã nimeni nu maipoate edita cãrþi la propria editurã… Încã de laînceput bucureºtenii editurilor importante gãsis-erã soluþia: dominoul. Eu dãdeam cartea mea lacolegul de la cealaltã editurã, el mi-o dãdea pe alui mie, sau, mai inteligent, un schimb în trei sauîn patru, ca sã se piardã urma… Fraier cum amfost întotdeauna ºi lipsit de prieteni, n-am fost înstare sã-mi gãsesc un tovarãº la o altã editurã,într-o situaþie ca a mea ºi… sã facem schimb demanuscrise… Soluþia aceasta tipic dîmboviþeanãvenise transmisã pe cale oralã simultan cu dispoz-iþia scrisã… Atunci am încercat sã particip la con-cursul anual pentru debutanþi (fiindcã nu debu-tasem încã editorial) al editurii noastre. Amcîºtigat concursul dar a intervenit pe fir “instruc-torul” ministerului. A zis cã nu…! Am fost sfãtuitde cîþiva colegi de editurã sã fiu cuminte, sã înþe-leg cã pentru moment singura mea ºansã este sãapar, sã debutez (cît mai repede)… N-are impor-tanþã cum, cu ce sacrificii… Viitorul va spãlatoate ruºinile, va netezi toate asperitãþile memo-

à


Scena Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, transformatã pentru o orã ºi zeceminute într-un stomac uriaº care a înghiþit

artiºti din Ungaria, Franþa ºi România (Cluj,Craiova, Sibiu). Un festin, o “mare crãpelniþã” cupreparate pregãtite de Silviu Purcãrete dupã reþe-tele lui Rabelais, condimentate fantezist, în aºa felîncît pofta sã tot creascã în loc sã se potoleascã…Un burdihan barosan umplut cu mîncãi care larîndul lor au pîntece considerabile, elastice, înstare sã înghitã orice. ªi dupã ce grîul încolþeºte,orgia se porneºte… Întîi se spintecã o burtã aunui prea cuvios actor din care se scot ficatul,maþele gata umplute, sub formã de caltaboºi ºicîrnaþi, apoi se taie cutia cranianã cu fierãstrãul ºise scot creierii, cã ºi ei sînt papa bun, proaspeþi ºicalzi… Din aceeaºi burtã ies la ivealã haine negre,parcã de galã, parcã de înmormîntare… apoiinstrumente muzicale ºi instrumentiºtii la sfîrºit,cã doar n-o sã se facã chef fãrã muzicã! ªi chiol-hanul se porneºte, un zaiafet în toatã regula, adicãnu chiar conform regulilor prea bine ºtiute ci înmodul original, personal, al regizorului gurmand.Dansul (pantomima) lingurilor e de un efect hilar dar ºi, în acelaºi timp, cu efecte magiceprovocînd, la un moment dat, o ploaie turbatã încare stropii “clasici” sînt transformaþi în mii delinguri, mai-mai sã crape capetele nehaliþilor. ªise mai cîntã, din cînd în cînd, în latinã (coloanasonorã Vasile ªirli), în tonalitãþi “bisericeºti”, debeþie cãlugãreascã. Întreaga atmosferã de benche-tuialã, de praznic, mi-a amintit, pe tot parcursul,de Carmina Burana, tot un festin, o “revoltã”bahicã ºi gurmandã a celor trãitori în chilii…

De la bun început, se bate toaca, nu pentruînceperea rugãciunii, ci pentru începerea mesei, aîmbucatului, a bãgatului în stomac. Toaca se vabate de mai multe ori, pentru cã foamea revinerapid ºi trebuie mereu potolitã. Stomacurile nusînt toate la fel, au diferite forme dar ºi iaudiferite forme, depinde cu ce sînt umplute. Chiaroamenii, în urma unui festin à la Pantagruel(care, precis a avut o mãtuºã uriaºã, scriitoare decãrþi de bucate ºi despre cum sã reuºeºti înviaþã…), se umflã ºi iau diferite forme. Astfel, s-anãscut, la un moment dat, un superb dans alformelor, halitorii fiind acoperiþi de cîte o pînzãde sac, precum niºte pereþi stomacali unde mîn-carea îngurgitatã producea o digestie turbulentã,plinã de frisoane… Nebunia continuã sã creascã,sã ia amploare (într-un ambient semnat deHelmut Sturmer) e de nestãvilit, n-are opreliºti,nu cunoaºte limite, ca o beþie din care nu te maipoþi opri decît în mormînt! Astfel, punctul cul-minant (previzibil) a fost mîncatul semenului.Omul, “pîinea supremã”! E cît se poate de firescca oamenii… sã se mãnînce între ei. Asta e decînd lumea, nu doar în nesfîrºitele perioade detranziþie. În respectivele perioade, pofta e doarmai mare ºi mai greu de potolit.

Talentul actorilor a fost evident, miºcãrile lor,sclipitoare, aparent haotice dar lucrate cu migalã,condimentate ingenios. Muzicienii, pe lîngã cali-tãþile “sonore” cît se poate de clare, au dovedit ºiaptitudini actoriceºti. Dar, în acest spectacol aexistat ºi… o pãsãricã! Idee colosalã, dacã-mi per-miteþi sã mã extaziez în mod gurmandic! Opãsãricã datã dracului, pe care o apuca cîntatul pe

nepusã masã, scoþîndu-i din minþi pe halitoriporniþi sã o caute, încercînd sã o striveascã, sã-iucidã cîntecul. De ce naiba nu haleºte ºi ea, de cecîntã!?…

M-am aºteptat ca, în finalul spectacolului, sãaud, din nou, ciripitul pãsãricii, ca o vagãameninþare, o vagã neliniºte… Actorii sã fiînceput cãutarea ei pe scenã, înfriguraþi ºi tot maifurioºi, apoi sã fi coborît în salã, cãutînd pe subscaunele spectatorilor, deranjîndu-i, dîndu-i afarã,în cele din urmã, acuzîndu-i de complicitate. Un final deschis cu ciripit de pãsãricã ce nu poatefi strivit.

Pãrerea mea. n

teatru

Pîntecul ºi cînteculn Radu Þuculescu

riei… Sã fac pasul cît mai repede cãci nu se ºtiecît timp va mai fi aºa, dupã… dupã se va înrãutãþi,timpurile se înrãutãþesc pe zi ce trece… Eram în1987. La sfatul lor, manuscrisul dactilografiatnumãrînd 430 de pagini l-am rescris, pestenoapte, urmînd unul din fire, la… 80 de pagini casã pot debuta într-o culegere de prozã pentru caapoi, viaþa-i lungã, nu-i aºa, sã mai scriu… Pãstrezacest manuscris… Soarta mi-a zîmbit, cu concur-sul lui D. R. Popescu, zmeul a fost îmblînzit, mi-a demonstrat, totuºi, într-o adunare publicã cuîntreg personalul editurii cã romanul O dragoste caoricare alta este o porcãrie, din punct de vedere li-terar, o carte proastã, dar dacã mã cramponez s-opublic, eu ºi editura, el mã lasã, treacã de la el, darnu la dimensiunile ei originale, cãci þara n-arehîrtie, ci sã mã opresc pe la 300 de pagini (eramfericit cã, între timp, ideea cu nuvela de 80 depagini murise). Bun, am rescris, am tãiat, cumam putut, cartea. Am fãcut-o de 300 de pagini. Vãreamintesc cã avea ºi o numerotare a episoadelor(la care þineam foarte mult) ºi… numai cine alucrat cu astfel de manuscrise poate sã-ºi facã oimagine a “muncilor” mele…

Cartea a apãrut la sfîºitul verii lui 1988 ºi aavut cronici bune ºi aproape ca orice scriitor maivisez încã ºi astãzi s-o public în forma ei iniþialã.

N-am avut ocazia sã schimb pãreri cu scriitoridin alte þãri, de vîrste apropiate cu a mea. De faptn-am avut nici un fel de astfel de ocazie. ªi nunumai atîta, cu destine apropiate, cu publicaþii,relativ, puþine, traiectorii frînte, fãrã lansãri spec-

taculoase, definitive pe orbite sigure… Eram ºimai sînt curios dacã ºi în alte þãri se întîmplã unfenomen foarte frecvent printre colegii mei degeneraþie. Pe scurt, foarte mulþi dintre noi ne-ampregãtit îndelung sã ieºim în lume cu anumitecãrþi, care din cauza unor vicisitudini s-au amî-nat… Atunci dupã ce am fãcut loc altora, amrevenit, dupã o vreme, cu altceva. Primarãmînînd “în aºteptare” cu prudenþã, cu speranþãîn sertarul unei edituri (sau în cel de acasã)…Aºadar o a doua carte sau o a treia (în ordinea eicronologicã) mi-a fost sau ne-a fost debutul,lansarea… ºi tot aºa… La o întîlnire cu cititoriiVasile Gogea povestea cam aºa: “…prima meacarte a fost a treia. A doua mea carte a fost a patra,a treia mea carte a fost prima…!” Fãrã introduce-rea pe care am fãcut-o n-aþi fi înþeles nimica, darafirmaþia prietenului V. G. este ºi a mea ºi ne ca-racterizeazã pe mulþi din generaþia noastrã. Ne-arputea sta de motto în “confesiunile” noastredespre ceea ce am scris…

Cãrþile “amînate” la infinit din indiferent cemotiv cãrei epoci aparþin? Foarte simplu, veþirãspunde, aparþin epocii în care au fost scrise !ªi, mã rog frumos, de ce nu aparþin epocii în careau apãrut? Mai ales cã, existã suficiente cazuri,autorul a fost mai puþin cunoscut în publicisticavremii decît acum cînd a fost lansat (sau “re-lansat”). Domnul Gabriel Dimiseanu se întreabãlegat de Alexandru Vona: “Ca ºi în cazul altoropere publicate la mult timp dupã ce au fostscrise, ºi în cazul acesteia se pune întrebarea:

cãrui moment literar îi aparþine, celui al scrieriisau celui al publicãrii ? Cu toatã marea distanþãdintre momentul scrierii ºi acela al publicãrii,Vona îmi pare cã aparþine, precumpãnitor, primu-lui moment, prin tot ce a absorbit, ca elementeconstitutive ale viziunii artistice, din aerul cultu-ral înconjurãtor. Nu se poate totuºi spune cã nuaparþine ºi celui de-al doilea moment, prin faptulcã s-a putut înscrie fãrã dificultate, imediat ce afost publicatã, în miºcarea literarã la zi”(Al. Vona,Esmeralda, Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca,2003, p. 106). Acceptînd acest punct de vedere,deºi cred cã sînt cazuri particulare în care el parediscutabil, dispar orice nedumiriri legate deapartenenþa unor sau absenþa altor scriitori îndicþionarul lui I. B. Lefter.

(fragmentul este o parte dintr-un eseu maiamplu intitulat De o parte ºi de alta a cãrþilor dincare a apãrut deja în Tribuna, nr. 19/2003, Cum secitesc cãrþile (Cititorul ºi biblioteca) . Alte capitole aleaceluiaºi eseu se intituleazã: Cum se fac cãrþile(Editorul. Ediþii) ºi Cum trãiesc cãrþile (Librarul.Anticarul. Colecþionarul. Bibliotecarul).

n


n Flore Pop

Frânturi de vers, de visO rece luminã de lapte de caprã te întâmpinã pe pajiºtile

amorþite,-n glicine,un ultim asfinþit de soare parcã din rãsãrit se împlineºte-n

amiazã. E girulde nedezminþit al toamnei seci. Fructele ºi frunzele s-au

înroºit, din doruridistincte. Primele s-au împlinit, altele s-au umplut de

tãrcat, pãrãsindu-ne. Sensul în fine, sensulcoacerii le-a ademenit ºi pe ele, dar sus, în zodia trecerii

ºi nedãinuirii. Aerul clar ºiincisiv în depãrtãri e propice cãutãrii ori luãrii cu asalt a

viilor ºi colinelor. Cine însã îºi lasã obiceiul cãtrãnit pentru atât de uºuratice stãri ?

Doar privitorul,cel ce o varã întreagã n-a fãcut decât sã zãreascã lizierele

galbenului, se încumetã sã jinduiascãacum ori sã se desfete hulpav ca graurii, ori din înãlþimi

ºi paºnic, nedornic, pe îndelete.

*

N-ai rãbdare. În efluvii, printre melcii din grãdinã, rãstorni frunzare de mirt.

Între lobodã ºi drobiþã te înscrii în cãutare. Subgenunchiul tãu

se descojeºte nuca, carnea ta se albeºte, sângele a plecat, tedoare.

Astupi iarna pãmântul sub tine cu frunze de terebint, cunuanþe gri-verzui,

ca de ºopârlã, ... aici de malachit. Eºti grãbit, el te vede,ºi

rugãciunea ta se aude rostitã, de departe, tare. Du-te laculcare, zise Îngerul.

*

Plutea un început violet de luminã peste corturi ºi case,norii erau ºi ei strecuraþi prin gelatinã.

Eram în ianuarie al anului aceluia, fãrã oase. Ciprindeau a se topi mãºtile de cearã

ºi gheaþã la urdiniºul stupilor. Bãrbânocul ieºea dinzãpezi agale cu frunzele sale vii tot anul,

verzi ºi lucioase, pregãtit sã-ºi dea obolul, de pradã, pentru

nunþile din urmã, la împodobitul steagurilor. Noieram ca ºi resemnaþi atunci în faþa avansatelor zile ale

iernii ºi nu îndrãzneam sãaºteptãm mai mult. Mergeam spre grohotiºul lupilor.

Fãrã optimismul de odinioarã, eram mai mult oprezenþã - absenþã

în acele amiezi de zile-ºiraguri, pornite spre scurgere odatã cu apa cãlâie-a

zãpezilor. Singura noastrã preocupare era sã lãsãm unloc de trecere spre vidul cosmic

ultimelor vifore dinainte de vecernii. Ne trãiam astfelanii maturi, în dulci iluzii prosteºti, fãrã pretenþii

ºi fãrã alte hopuri ºi praguri. Era un cu totul continuude vis, bejenie, înfiorare ºi ceaþã.

O lungã-scurtã ºi tihnitã agonie. Mântuirea trebuia sãvinã sau sã nu vinã, peste noi în petrecere.

Magii din RãsãritI. Prolog

E destul sã vezi stelele, spunea un învãþat.Noi spunem mereu cã era destul dar nu-i încãde-ajuns, pentru cã nu mai credem cum cei de dinainte au crezut. Scãparea noastrã vine din miºcare, spune un alt savant, din miºcarea pilduitoare,în ascuns încã vie. Cerul ne urmeazã, atunci,ºi el, ca pe vremea magilor, încã de la înserat.

II. Pregãtirea

N-aveam nici o idee de ce va sã se întâmple. Eram calegaþi la ochi.

Am tot trebãluitvreo sãptãmânã, am cumpãrat cele de trebuinþã pentru

slugi ºi cãmile.Ne-am hotãrât sã punem în strãiþi, nu din cumpãtare,

darurile noastre.Am stãruit în descifrãri, am amânat chiar plecarea, am

dat zvon între patru hotare. Ne trebuiau oameni destoinici, ascultãtori,

tineri. Amgãsit. Era apoi vorba de o bunã chivernisealã, pe drum.

Cine putea ºti cât avea sã dureze prea-plinul ? Am urmat ºi cãi mai

oculte, deinspiraþie, fãrã puteri însã, dezlegãri erau, dar confuze,

moarte. Doar unelevisuri pãreau sã întregeascã într-un târziu hotãrârea în

plecarea noastrã. Am cerut, ba am stãruit, de se poate, sã ni se dea semn.

ªi ni s-a dat. Plinulcerului semn, dinaintea noastrã : o stea de mãrimea unei

cepe de apã,cu rãdãcinile rãspândite printre celelalte, atâta cât sã

încapã. Cumfãceam un pas pãrea cã ne scapã, o lua înaintea noastrã.

Astfel pornirãm.

III. Cãlãtoria

Plecam în plinã iarnã cu simþurile ºi în plinã varã cugândurile. Dar nu disperam.

Porniþi pe cai ºi cãmile, cu slugile dârdâind seara de frig,mai somnoroase

dimineaþa ºi fãrã îndemn de lucrare, respectuoase totuºi,din resemnare.

Urmând îndemnurile stelei ce se apropie atât de tare denori, parcã-i o cometã,

încât îºi lasã fuiorul lin pieptãnat printre clipocindeleastre. Aspru e numai

vântul.Întrecerea totuºi nu-ºi are loc între noi, venetici cum

suntem înºine ºi slugile, nici vorbã de privire-napoi, ori de niscai pornire, ori de

clevetire. Am urmat atâta cale fãrã sã scoatem o vorbã, înafarã, e drept, de repaosul

câºtigat cu trudã, înzilele de traversare toride ; atunci, seara, în micile oaze,

mai aruncam câte-o vorbã, în joacã, de la unul la altul. Ne încurajam

îndeobºte, vedeamcã se lungeºte drumul, cã puterile ne slãbesc dar cã

încrâncenarea creºte.Tot ajutorul ne venea de sus. Vedeam limpede toate aces-

tea ºi întineream în rugãciune.Ne spãimânta adeseori gâlceava mulþimilor adunate prin

târguri, furtiºagurilemãrunte, cãderea în simþuri, cum ar spune unii. Dar ne

vedeam de drum.Ce ne putea opri pe noi, cu steaua mereu deasupra

noastrã ? ªtiau asta ºi regii de-acolo.Ajunºi din întâmplare sau prin voia sorþii în porþile lor

eram târâþi prin palate, nu din sentimente înalte,mai mult din dorinþã de bârfã, din rãutate, de teamã

poate. Chiar ºi noi, aºa deîndepãrtaþi în nãravuri ºi-obiceiuri, cum pãream, pentru

o bucatã de vreme ne frângeam de curiozitate. Vedeam bine însã cã nu ne

aºteaptã zile bune cu astfel de... omenie. Visul, reazem sigur unde raþiunea prea

goalã înºealã, ne-adeºteptat la timp. Noi mergem, ne-am zis, pânã la

capãt, dar nu-i loc de tocmealã,diavolul acesta de Irod trebuie cumva pãcãlit. Aºa a ºi

fost. Dupã ce am stãruit în cele

dupã dreptate, Închinându-ne de departe, apoi mai deaproape, am lãsat Domnului

darurile noastre. N-am rãsuflat însã uºuraþi, trebuiapusã la cale întoarcerea, în

toatã aspra ei desfãºurare. Cãlãuza noastrã cu adevãratne era de aceastã datã în piept. Am

urmat-o. Departe, tot mai departe de tot ce þinea de despot. Am luat alte obiceiuri

în calcule, alte demnitãþi de slujit de-a lungul rãtãcirii,în folosul întoarcerii.

Vedeam popoare strãinede îndemnurile din astre, timpul trecea ºi ne gândeam

chiar cine va mai fi stãruindprin pãrþile noastre. ªi astfel am învins vreme rea ºi zile

senine, sfidând vremelnicia,sperând cu credinþã în dragostea ce rãmâne. Am traversat mari nisipuri, podiºuri cu spini, râuri ieºite

din matcã, doar pentru a fi siguri de cãutarea noastrã.Am îndurat praful, zãpuºeala, frigul zãdãrniciei în

momentele de îndoialã, mai aspru ca al furtunii ºi nopþii înalte. Am rãbdat insulte, tocmeli

necinstite, porecle, ameninþãri ºi alte de felul...,alte multe. Dar ne-am atins þelul. Asta nu înseamnã

însã cã ne-am împotmolit în afara þelului vieþii... Cele douã firi, umanul ºi

divinul, pãrea cã trebuiesc cumva cuprinse, din acest început, fãrã amestecare,într-un singur om: care e ºi ceresc ºi pãmântesc. Asta

ne-a învãþat cãlãtoria noastrã.

Rugãciune de dimineaþã în Alpii RodneiEram cutreierãtoare priveliºti de duh, de seara pânã

dimineaþa. Visam, deseoripânã nu se întuneca. Dar plecam întotdeauna pânã a se lumina. Norii se

desfãceau molatici, suri,în frânghii de lânã roºie ori albãstruie deasupra

orizontului. Decunoapte. Ne înºeuam caii pe întuneric, strângeam bine chingile,

încãrcam toþicu atâta obstinaþie desagii cu merinde, vasele ºi alte

lucruri stranii,încât aproape cã nu mai aveam loc de-a cãlare, urmând

sã stãmmai mult pe coamã ºi grumaji. Apoi, o datã cu primele

raze difuzeporneam de cu vale pânã pe crestele aurite ºi priveam de

acolo de susnorodul cum se schimba la faþã cu fiece orã mai tare, sub

soarelece invada hotarele. Trãgeam în piept aerul cu sare,

trãiam din rãsuflãriîncinse pe nãri fornãind alãturi de cai ºi mãgari. Era o

ciudatã senzaþiede viaþã trãitã pe culmi, fãrã atingerea bãtrâneþii, numai

între steleºi negrul pãmânt. Am înþeles o clipã mai devreme cã

sfârºitule doar al acelora ce nu se avântã mãcar cu un deget

deasupra pãlãriei,servindu-se ºi iarna ºi vara de o gândire sclavã, lehuzã,

produs al ºezutuluipe muºuroi, fãrã un vis, fãrã un gând. Alãturi de noi,

cei care fãrã orgoliu te cãutãm, Doamne, lasã-i o clipã sã priveascã în sus, spre cerul plin, ºi pe

aceºti semeni ai noºtri, ºi fãdin ei, fãpturi ale pãmântului, cutreierãtoare priveliºti în

duh. Amin.n

poezia


Mai mult decât oricând se vorbeºte azi cumultã pasiune despre trecut ºi viitor îndialogul transatlantic. Pasiune ce se

învecineazã adesea cu dezacordul, ori mai simpluspus, una ce aduce mai repede a ceartã decât aarmonie. Pasiune ce poate fi însã, mai rar, acordnostalgic, amintire a vremurilor bune, dar tre-cute. Oricum, pasiune obstinatã, care încercândsã uneascã, învrãjbeºte, ºi vrând sã alunge vrajba,sapã încã ºi mai adânc tranºeele acesteia. Cauzanu e prea departe, devreme ce prezentul dialogu-lui transatlantic a încetat demult sã fie satisfãcãtor,deºi nu a fost întrerupt. Deºi cei ce ar dori sã îlîntrerupã se tem poate de consecinþe, cei cedoresc sã îl continue nu au suficientã persuasi-une. Amândouã taberele folosesc din plin, înaºteptarea unei soluþii pragmatice, metaforele.Europa ar avea o parte veche, alta nouã, hege-monismul american ar fi unilateral, (ar putea fi ºibi-lateral?), iar cartofii prãjiþi (franþuzeºti) seservesc în SUA sub denumirea mai adecvatã de„cartofi al libertãþii”, etc. Cu predilecþie este însãfolositã metafora deosebirii radicale dintre trecutºi viitor, deoarece de ambele laturi aleAtlanticului prezentul ar fi greu de identificat fãrãmoºtenirea unui trecut complex ºi diferit, ºi fãrãaºteptãrile unui viitor incert. Raþiunea a cedat înmulte locuri pasiunii, iar aceasta a cuprins treptatdialogul, fãcându-l de-a dreptul pasional, cuaccente imprevizibile, grãbit tãioase, tardiv con-ciliatoare. În aceste condiþii, ceea ce a fost vechireînvie, iar ceea ce pãrea nou pentru agendapoliticienilor, se ofileºte prematur. Aºadar, cândtrecutul redevine actual, viitorul se amânã.

Metafora trecutului ºi viitorului e una despredespãrþire ºi transformare. Originar religioasã, eaîndemna la opþiunea cãii drepte ºi inconturnabile.Metafora a funcþionat în acest sens chiar de lanaºterea Lumii Noi din coasta celei Vechi. Odespãrþire poate prea mult clamatã de cei din

Lumea Nouã, neluatã în seamã de cei din LumeaVeche decât la afârºitul secolului 19, ºi atunci cunedumerire: în fond pe cine ameninþa ameri-canizarea? Dimpotrivã azi, ideea despãrþirii ºi trans-formãrii, fluturatã de unii din lumea veche esteprivitã cu îngrijorare ºi ostilitate de cei din lumeanouã, ca semn al ingratitudinii pentru veghea neîn-treruptã, (controlul?) din anii rãzboiului rece. Maiimprevizibil uneori decât viitorul, trecutul aºeazã îndistanþa crescândã dintre America de Nord ºiEuropa noi obstacole, uitate în perioada ascensiuniiamericane din secolul trecut, ori în era conflictuluiaºa-zis rece cu comunismul. În mod tradiþional,imprevizibliul se trãieºte cu îngrijorare ºi speranþãdeopotrivã, devreme ce ambele ilustreazã nevoia deprofeþie a prezentului. Paradoxal în orice profeþieceea ce înaripeazã speranþa, îngrijorarea consumãpe gratis, iar ceea alarmeazã îngrijorarea, se risipeºteîn gândul euforic al unei posibile, dar mereu amâ-nate împãcãri. Douã sunt componentele „grele” cefac ca speranþa ºi îngrijorarea de acum sã semenetot mai mult cu o pereche de foarfeci ale unei con-strângeri culturale ºi politice noi, ce taie, ori e pecale sã taie, puntea dintre America de Nord ºiEuropa. Anume, redefinirea misiunii celor douãlumi, de aici, un misionarism civilizaþional diferit,unul american ºi altul european, ºi mai apoi, dar nuîn cele din urmã, opþiunile diferite ale celor dinLumea Veche ºi cea Nouã privind capitalismulconsumatorist ºi problememe redistribuiriibogãþiei.

Dupã cum crede Tony Judt, profesor de studiieuropene la New York, (New York Review of Books,15 august, 2002) punctul nodal al discrepanþeistridente de-acum dintre America ºi Europa, stã înmisiunea pe care cele douã pãrþi le asumã. Dacãeuropenii vor astãzi sã se simtã mai „europeni”decât ieri, când erau pe punctul de a se acomodadictaturii (de la Chamberlain la Pétain), este pen-tru cã America, se spune, a uitat de misionarismul

ei democratic ºi liberal, mãrºãluind în cruciadaîmpotriva terorismului, fãrã a lua seama lanuanþele expuse de europeni, ºi chiar fãrã a þineseama de ei, cel puþin de cei care „conteazã”. Iardacã se spune, cu uºurinþã, cã America nu mai eceea ce a fost, e pentru cã idealurile democratice ºiliberale ale revoluþiei americane au fost uitate înfavoarea unui „imperium”, al cãrui program aramâna criza societãþii americane transferând-o înlupta pentru hegemonie mondialã. La dreaptã jude-catã, Europa a acumulat forþa economicã pe care oare în prezent, devenind adevãrata „grãdinã a pãcii”cu ajutorul americanilor, care nu au uitat sã þinãdeschisã umbrela lor nuclearã deasupra acestuicontinent, desigur, nu dintr-o generozitate lipsitãde interese strategice. Nu altfel au procedat însã ceicare au vrut ºi chiar au reuºit sã administreze lumeaîn alte rânduri: britanici, francezi, germani, sovieticietc, chiar dacã în locul faimosului scut nuclear ºi alpãcii americane ce a însemnat o reconstrucþie eco-nomicã, nu au avut decât strategii clare de colo-nizare. Dacã europenii, în majoritatea lor, aurãspuns în prima parte a secolului 20 laissez-faire-ului liberal cu dictaturi naþionaliste brutale, tratândîn majoritatea cazurilor democraþia cu reticenþã,dacã nu chiar cu dezinteres total, americanii aucrezut ºi cred în continuare în modelul lor liberalpolitic, care este ºi unul economic, greu, dacã nuimposibil de replicat în Europa, deºi toatã lumea îldoreºte, ºi mai ales cei care nu îi cunosc constrân-gerile. Nãscutã în Europa societatea de consum acunoscut gloria ei în America, de unde s-a întorssub forma „statului bunãstãrii”. Conflictul culturalcare se preliminã între orientarea conservatoareactualã a politicii americane ºi liniile de forþã aleconsumatorismului liberal, nu sunt însã de pre-vãzut în Europa. Lumea europeanã are din acestunghi o viziune cu totul deosebitã de cea ameri-canã privind redistribuirea bogãþiei, fiind mult maiprecautã sã evite polarizarea societãþii, tocmaifiindcã a înþeles unde duce polarizarea societãþiialimentate de naþionalism ºi sãrãcie. Cu toate cã oasemenea strategie a salvãrii sociale îi plaseazã peeuropeni cu mult înapoia americanilor în privinþacercetãrii ºtiinþifice, tehnologice, a impactuluiforþei militare. Proiectul unificãrii europene îºipropune însã atingerea acestui deziderat, momentdupã care America va gãsi în Europa nu doar unstrãmoº, ci ºi un concurent, dacã nu chiar unrival. Rivalitate anunþatã deja de duelul celordouã monede care reîmpart sferele de influenþã,redesenînd conturul a ceea ce este cotidian înmetafora despãrþirii dintre nou ºi vechi.

Simbolurile unui nou misionarism europeanprind viaþã. Dacã europenii se vor arãta dispuºi sãuite romantismul lor politic care i-a adus în pragulautodistrugerii, acest tip de misionarism se anunþãpoate mai triumfãtor decât cel al Reformei. Dupãcum, în acelaºi sens, misionarismul americansuferã inevitabil o schimbare profundã, încercândsã facã faþã poverii zdrobitoare a singurãtãþii de lacârma puterii mondiale. O singurãtate pe care uniio vãd clãditã pe meritul unei evoluþii de excepþiemeritate, alþii doar datoritã unor conjuncturi deputere favorabile. Metafora noului ºi vechiului serescrie deocamdatã între aceste douã tipuri de mi-siuni, ce ar putea transforma discursul hegemonicîntr-unul al cooperãrii demne, al implementãriiacesteia în realitate.

n

meridian

Despre metafora trecutului ºi viitorului în dialogul transatlanticn Marius Jucan


media

În ultimii cinci ani piaþa media româneascã s-aumplut de tot felul de staruri, stele ºi steluþeautohtone. Sã nu mai vorbim de faptul cã

acestora li se adaugã „ploaia de stele” inter-naþionale. Este evident cã acestea joacã un rolimportant în vânzarea produselor mediatice ºisunt la rândul lor produse mediatice, altfel nu s-ar fi strãduit unele televiziuni private sã le pro-ducã ºi sã le prelungeascã durata de viaþã castaruri.

Relaþia publicului cu aceste personaje care auo imagine bine stabilitã, promovatã ºi gestionatãpoate fi schematizatã pe trei nivele. Primul niveleste acela de acceptare. Moderatoarea emisiunilorde ºtiri ne poate fi simpaticã spre exemplu ºi îiacceptãm pur ºi simplu prezenþa pe micul ecran(în limbajul revistelor de profil am fi scrisprezenþa lor pe sticlã, formulare în faþa cãreiachiar ºi liberalismul meu lingvistic îºi conºtien-tizezã limitele). Al doilea nivel este acela de iden-tificare. O calitate a unei moderatoare poat ficomunã cu o calitate a noastrã, fie cã este vorbade o calitate fizicã, fie cã este vorba de una psi-hicã, sau pur ºi simplu de originea georgraficãcomunã, sau chiar poate fi vorba de o identificareîn idei, atitudini sau orientãri. Ultimul nivel esteacela de asumare. Este nivelul fanilor care ajungsã creadã cã sunt starul respectiv. Îl imitã înîmbrãcãminte, în gesturi º.a.m.d.

Media audio-vizualã invitã la asumarea unorroluri, utilizeazã ºi creazã stereotipuri. Mode-ratorul sau moderatoarea este unul dintre rolurileclasice. Aici diferenþierea se face în funcþie de

genul de emisiune. Un prezentator sau o prezen-tatoare de ºtiri presupune o personalitate serioasã,inteligentã, credibilã ºi bine documentatã. A fimoderatorul unei emisiuni de divertisment pre-supune alte calitãþi. Este evident faptul cã nuoricine poate deveni un star, pentru aceasta estenevoie de mult farmec personal, dar ºi desusþinerea mediaticã promoþionalã. În plus maiales în domeniul muzicii (pop, rock, hip-hop)vorbim de o ierarhie a starurilor, de la mega-star,super-star ºi pânã la staruri locale. În domeniulmedia atenþia publicului conteazã, atenþie ce semãsoarã în audienþe ºi apoi în încasãri din publi-citate. Starurile atrag atenþia pentru o perioadãdeterminatã ºi cu puþine excepþii durata lor deviaþã este mai lungã de câþiva ani.

Rolul starurilor este ºi acela de a simplificareceptarea. Prezenþa unui star presupune un gende comportament, un gen de informaþie la carepublicul se poate aºtepta deja. Analogia cu amba-lajul unui produs este aici adecvatã. Aºa cumambalajul transmite informaþii despre ce conþieprodusul, iar consumatorul nu are nevoie sãguste produsul de fiecare datã când doreºte sã-lcumpere, tot astfel publicul ºtie la ce gen deprezentare se poate aºtepta de la produsul media-tic ce poartã amprenta starului respectiv. Pentrucã aici schimbarea apare mai des, gusturile pu-blicului pot sã se schimbe. Uneori consumatoriise pot sãtura sã mãnânce acelaºi tip de brânzã saudacã gustul brânzei se schimbã pot sã schimbe ºiei marca de brânzã pe care o cumpãrã. În modanalogic apariþia mult prea frecventã a unui star

poate duce la diminuarea gradului sãu de popu-laritate (în fond sã ne amintim cum e cu ochiicare se vãd prea des sau prea rar în înþelepciuneapopularã premergãtoare erei informaþionale).Schimbarea prea bruscã a imaginii unui star nueste întotdeauna în concordanþã cu preferinþelepublicului þintã. ªi pentru cã existã mai multesegmente de piaþã ºi publicuri þintã diferite existãºi staruri atât de diferite.

Pe lângã funcþia de simplificare a realitãþiimedia starurile, sunt sarea ºi piperul emisiunilorde cele mai multe ori. Starurile sunt reprezenta-tive pentru o societate, ºi în structura imaginii lorse gãsesc proiecþiile dorinþei de a reuºi a publicu-lui. Oamenii au avut întotdeauna nevoie de idoliºi în zilele noastre aceºtia pot fi cel mai facil gãsiþiîn media (nu înseamnã cã sunt ºi cei mai adec-vaþi). De la Mickey Mouse sau Pokemon laAndreea Marin, majoritatea telespectatorilor dediferite vârste, educaþii ºi tot ceea ce înseamnãdescrierea socio-demograficã sau psihograficã aunui public þintã, pot sã-ºi gãseascã idolul.

Discursul mediatic este unul autoreferenþial ºiautoreproductiv ceea ce poate fi cel mai bineobservat în ceea ce priveºte starurile. Ecourileunei emisiuni TV se gãsesc în revistrele de spe-cialitate, în tabloide ºi nu numai.

Starurile acþionaezã în calitate de multiplica-tori de opinie, acesta este ºi unul dintre motivelepentru care ele sunt utilizate în publicitate. ªi nue de neglijat faptul cã ele au o responsabilitateasocialã mare.

n

Staruri, stele ºi steluþen Delia Cristina Balaban

Apariþii la Editura Tribuna

Ioan-Aurel Pop,

Românii ºi maghiarii în

secolele IX-XIV

I. Maxim Danciu,Mass Media.

Comunicare ºi societate

Mihai Bãrbulescu,Interferenþe spirituale înDacia romanã


teledependenþa

Aºa cum spunea cîndva Andrei Pleºu,prezentînd la zece ani dupã realizare filmullui Pintilie, De ce trag clopotele, Miticã?,

“euforia dezastrului” ne caracterizeazã. Totuºi,aici nu mai suntem campioni ai originalitãþii,fiindcã toatã lumea pare sã fi ajuns la voluptateacatastrofei – de la exerciþiul victimizãrii ºi culpa-bilizãrii, la asistarea neputincioasã a fenomenului,pînã la marele comerþ mediatic susþinut de dezas-tre publice ori particulare. Ecranele computerelorsau TV-ului ne agreseazã simþul vãzului, ne hãi-tuiesc mintea, stridenþele pîndesc la tot pasul; amîntîlnit în cartierul meu un copil de vreo ºapte-opt ani þinînd în mîini douã pistoale, din careunul era fãþiº o jucãrie, în schimb celãlalt imitaîngrijorãtor pistoalele poliþiºtilor ºi rãufãcãtorilordin filmele “de acþiune”. ªi nu e improbabil caarmele din dotarea pãrinþilor – costã în jur dedouã milioane autorizaþia de port-arm cu “instru-ment cu tot” (la second hand) – sã ajungã pe mînacopiilor. Competiþia dintre favorizaþi ºi defa-vorizaþi atinge cote nemaiîntîlnite în istoriaspeciei noastre într-un Babel al confuziei pute-rilor, finanþelor, identitãþilor cu pretext religios,încît auzi tot mai des vorba macabru-glumeaþã peacorduri science-fiction: “N-aveþi un alt glob?”

Evident, pentru moment n-avem altã planetãde “colonizat”, deºi se fac stãruitoare demersuriîn aceastã direcþie – care nu sunt la îndemînaoricui. Pentru noi românii, e greu de ghicit meni-ul ce se coace în cuptorul viitorului, presupunîndcã ne vor reuºi proiectele tuturor integrãrilor.Deja bîntuie zvonuri ºi a început prelucrareapublicã, deocamdatã pe ton semi-umoristic ainformaþiilor (medicamentul luat cu miere!)legate de numeroasele interdicþii ale unui stil deviaþã socotit “tradiþional”: vom spune adio micilorproducãtori de carne, de þuicã, de rãsaduri cuflori, legume, verdeþuri înmiresmate. Mi s-apovestit cã pe piaþa belgianã, o legãturã de pãtrun-jel costã cam cît o pereche de pantofi uzuali. N-am verificat, dar e cert cã la salariile noastre,uniformizarea preþurilor poate provoca un colapsal puterii de cumpãrare a majoritãþii. Dar cui îimai pasã în lume de pauperizarea majoritãþii?Cineva tot îºi va permite sã cumpere, altcinevatrebuie sã-ºi deschidã mereu noi pieþe, iar cine nuse poate “þine în ºa”, va fi nevoit sã lucreze “lagrajduri”.

Problema de fond rãmîne, totuºi, cui acordãmcredit: cãrei informaþii ºi cãror reprezentanþi aiexistenþei noastre de “limbã ºi teritoriu”. De

pildã, Emil Hurezeanu în “penitenþele” lui tele-vizuale (Antena 1), postguvernamentale, ne oferã“reþeta” reuºitei unor seniori ai profesiei lor, aido-ma Eugeniei Vodã (la TVR1). Gãsesc ei oamenide succes, însã fãþiº aparþinînd “vîrstei a treia” –deloc scutitã de traume acea generaþie, dar final-mente instalatã în rãsplata efortului. Mai rartineri care rãzbat. Cîþiva îºi fac apariþia la emisi-unea Cristinei Modreanu (“Artã vs. Artã”) de laCultural TV, post ce se distinge prin tonul litur-gico-encomiastic al trecutelor vremuri, darCristina Modreanu se afirmã deocamdatã dreptcel mai ferm, elegant ºi articulat în verb modera-tor. Pe deasupra, o frumoasã ºi distinsã tînãrãfemeie ce poate oricînd da lecþii clovneriilor decartier ale lui Teo sau bîlbelor rãguºite ale “cume-trei Rãdulescu”.

Prezentatori ºi prezentaþi – în afara oamenilorpolitici – transced politicul în preocupãrile lor,multiple doar în scopul supravieþuirii ori al traiu-lui decent. Banii pe care-i “ruleazã” ei nu peri-cliteazã, astfel, marile jocuri de culise începute cumultã vreme în urmã prin lobby-uri financiarsusþinute de-a lungul meridianelor, continuate bade unii, ba de alþii pe ruleta previzibilelor cîºti-guri alternative.

n

Vorbe suaven Monica Gheþ

salonul defavorizatului

În aceste vremuri constant tulburi, s-au tulbu-rat vârtos ºi apele, aºa încât m-am ales cu ofrumuseþe de inundaþie în baia care numai de

jacuzzi nu suferã; la aºa pocinog am apelat la sin-gura autoritate cunoscutã în domeniu, om cãruiaîi port stimã realã ºi, chiar, admiraþie; cu chiu, cuvai, a venit într-o dupã amiazã, a constatat câtesunt lipsã ºi, cum tot nu ne mai vãzusem de vreotrei ani mari ºi laþi, am stat o vreme la poveºti;omul nu mai seamãnã deloc cu meseriaºul blândde altãdatã, a devenit grãbit ºi destul de supãrat petoatã lumea, pe faptul cã degeaba se speteºte ellucrând de dimineaþa pânã seara, chiar noaptea, cãtot un amãrât rãmâne. M-a surprins de-a bineleaafirmând, neted, cã pleacã, ºi el, sã lucreze înstrãinãtate, vede el ce iese, Ungaria, Grecia sauItalia; a þinut sã mã lãmureascã cum cã oriceefort prestat aici, corectitudinea de care nu sepoate despãrþi (ºi chiar aºa este!) sunt zadarnice, ºimi-a povestit de una din ultimele lui aventuriprofesionale: a avut de zugrãvit apartamentulunei doamne, destul de tânãrã; mi-a declarat cãasemenea pretenþii n-a mai întâlnit, cã femeia nuse uita la bani, dar la cucoana respectivã, da, alucrat cu aºa ceva; mi-a mai spus cã noi suntemniºte fraieri, ca sã mã lãmuresc pe deplin mi-apovestit ce soi de viaþã are dama în cauzã; e trans-latoare, lucreazã pentru strãini care se ocupã cumarmura adevãratã, ãia ar face afaceri de miliardepe strãbunul plai mioritic, doamna la care a ame-

najat el apartamentul are prin portofel numai va-lutã, ºi multã, multã; el zugrãvea cuminte ºi sunatelefonul, translatoarea rãspunde, dupã caz, îndiferite limbi strãine, aceia numai atât ziceau,când sã fie la Londra sau la Madrid, ea zicea O.K.,îºi fãcea repede ceva bagaje, îi da cheile ºi-ispunea ce sã facã, ºi pe-aci þi-e drumul; ºi mar-mura a venit cu maºinã specialã, gata sculptatã, eln-a mai trebuit decât sã monteze tot felul depeºti, colonade, forme mai ciudate, ºi scrumiereleerau de marmurã, dar ce marmurã, ce culori, cadin revistã.

ªi a plecat destoinicul meºter supãrat pe toþi ºitoate, decis sã lucreze prin strãinãtãþuri mai gene-roase, financiar cel puþin. N-a trecut prea multãvreme ºi, într-un ºanþ plin de bãlãrii, trudea ofoarte veche cunoºtinþã, Lena pe nume, femeiesingurã (sau însinguratã), proprietara unei casecare nu va fi gata niciodatã; acolo, în ºanþulnãpãdit de bãlãrii, Lena înjura de mama focului,supãratã cum nu se poate pe toate surplusurilevieþii de zi cu zi, cele care-i fãceau ei viaþa ºi maigrea; tot ce miºcã în satul ei, oamenii locului aubotezat-o „femeia-muc“, adicã ceva caremocneºte undeva, chiar într-un ºanþ, cam la felcum se întâmplã cu un capãt de þigarã; Lena,„femeia-muc“, e celebrã ºi pentru felul cum dis-cutã desãre partide, nimic din ceea ce strãluceºtela soare în delicata materie, nu-i prieºte, toþi suntmari ºi definitivi vagabonzi ºi lepre. Mai ales cã

nu face unul nimic sã rezolve problema apei dinºanþ, de-aia are ea atîtea bãlãrii ºi gunoaie, dincauza vieþii politice din sat.

Cu apã am început, cu apã e cazul sã închei:într-o metropolã a þãrii, oraº mare ºi frumos, pri-marul (pe stil vechi...), primarul a ordonat o taxãpe apã; sigur, dânsul a explicat mãsura cu zdro-bitorul argument potrivit cãruia apa de ploaie setransformã în bãltoace; ºi bãltoacele pot fideosebit de primejdioase, acolo aruncã bandiþiiarmele cu care asasineazã, adicã tot felul de cuþite,la stilul respectiv, uciderea sau rãnire cu cuþitul,fiind campioni. Cum ar veni, un soi de unde daiºi unde crapã.

n

Omul cu þevile, femeia muc, arma din apãn Mihai Dragolea


agendaAlexandru Jurcan: Festivalul internaþional de teatrufrancofon de la Arad • 2

editorialClaudiu Groza: La ce preþ? sau „pragmatica“ literaturii române • 3

universitariaAurel Codoban: O pledoarie pentru relaþia adecvatãîntre tradiþie ºi inovaþie în viaþa universitarã • 4Adrian Ivan: Europa unitã, educaþie ºi autonomieuniversitarã • 5

translaþiiVirgil Stanciu: Noi ºi intelectualii • 7

religieÎ.P.S. Bartolomeu Valeriu Anania, ArhiepiscopulClujului • 8P.S. Florentin, Episcop de Cluj-Gherla (Claudiopoli-Ar-menopoli): O integrare Europeanã "avant la lettre".Întemeierea Mitropoliei de Fãgãraº ºi Alba-Iulia, aEparhiei de Lugoj ºi a Eparhiei de Armenopoli(Gherla) • 9

bloc notesAdrian Popescu: Ecumenism, cultura într-o abaþiemilenarã. Grottaferrata, 1004-2004 • 11

poeziaPaºcu Balaci • 11

filosofieClaude Karnoouh: Nietzsche ºi Universitatea de azi.Câteva remarci „intempestive“ asupra „Die Zukunftunserer Bildungsanstalten“ • 12

comentariuCristian Mag: Vârsta credinþei • 15

eseuAdrian Grãnescu: Scriitorul sau ziaristul • 16

teatruRadu Þuculescu: Pîntecul ºi cîntecul • 19

poeziaFlore Pop • 20

meridianMarius Jucan: Despre metafora trecutului ºi viitoru-lui în dialogul transatlantic • 21

mediaDelia Cristina Balaban: Staruri, stele ºi steluþe • 22

salonul defavorizatuluiMihai Dragolea: Omul cu þevile, femeia muc, armadin apã • 23

teledependenþaMonica Gheþ: Vorbe suave • 23

arteTeodor Botiº • 24

SUMAR

CU RIDICARE DE LA REDACÞIE:60.000 lei – trimestru120.000 lei – semestru

240.000 lei – un an

CU EXPEDIERE LA DOMICILIU:90.000 lei – trimestru

180.000 lei – semestru360.000 lei – un an

Persoanele interesate sunt rugate sã achitesuma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau são expedieze prin mandat poºtal la adresa:

Revista de Culturã Tribuna, cont nr.5010.9575592 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

A B O N A M E N T E

– Aþi revenit, dupã cinci ani, pe simezeleComplexului expoziþional de pe str. I. Maniu 2-4,aparþinând Filialei Cluj a U.A.P. cu o amplã expoziþiepersonalã de picturã…

– Cele 75 de lucrãri pe care le prezint aicisunt selectate din aceºti ultimi cinci ani (1998-2003), iar o expoziþie mai restrânsã numeric, pecare am deschis-o în paralel la Studioul RadioCluj cuprinde perioada anilor 1993-1998. Amintitulat generic cele douã expoziþii, tocmai înacest sens, “Expoziþia unui deceniu”.

– Tot în aceºti ultimi cinci ani v-aþi fãcut simþitãprezenþa ºi printr-o serie de expoziþii…

– La Galeriile “Ion Sima”, Zalãu, la Bistriþa…Cea mai bogatã expoziþie, numãrând 90 de lucrãri,am deschis-o la Galeriile Teatrului Naþional dinBucureºti - întinsã în cinci sãli - în octombrie2001. La Chiºinãu, pe data de 1 Decembrie 2001,am expus 40 de lucrãri, fiind invitat de onoare cuocazia Zilei Naþionale a României. Am mai orga-nizat o expoziþie personalã ºi în Ungaria la Gyulaºi una la Galeria Naþionalã “Delta” din Arad.

– Nu aþi încercat sã vã confruntaþi ºi cu centrelepieþei de artã occidentale, cu marile galerii din Apus ?

– Nu, pentru cã este obositor ºi stresant sãmergi numai ºi pânã în Ungaria, dupã câte asi-gurãri ºi taxe þi se cer.

– Vernisajul de acum care a reunit o mulþime de ofi-cialitãþi, personalitãþi din domenii diverse, public larg, afost apreciat cu sintagma “eveniment cultural deexcepþie”. Cu ce sentimente aþi rãmas ?

– O asemenea expoziþie îþi oferã ºi o posibilãbucurie efemerã: sute de prieteni sunt alãturi detine, te îmbrãþiseazã, te felicitã. Poate cã este ne-voie ºi de aºa ceva din când în când. Trãim vre-muri grele, am sperat prea mult ºi am obþinut câtam obþinut.

– Aþi fost omagiat de o serie de vorbitori; percepþialor asupra creaþiei Dvs. v-a mulþumit ?

– Desigur. Florin Zaharescu, Negoiþã Lãptoiu,Livia Drãgoi, Ion Sbârciu, Aurel Rãu, toþi suntprofesioniºti de excepþie; i-am simþit aproape desufletul meu ºi le mulþumesc pe aceastã cale.

Îi mulþumesc de asemenea I.P.SS. BartolomeuAnania care a plecat în dimineaþa zilei de 13 no-iembrie din Bucureºti pentru a fi prezent seara laorele 18 la vernisaj. Pentru familia Botiº, I.P.SS.Bartolomeu este un mare dar primit de laDumnezeu.

– Vorbiþi-ne despre pictura Dvs.

– Trebuie sã amintesc faptul cã am fost ºi cadrudidactic timp de peste 40 de ani. Aceastã ipostazãm-a pus în situaþia de a citi. Adicã sã caut criteriiledupã care pictorul elaboreazã o lucrare… Am iubitîntotdeauna regulile care controleazã emoþia dar ºiemoþia care nuanþeazã regula.

– Uneori regulile se schimbã chiar dacã jucãtoriirãmân aceeiaºi, nu ?

– ªi fotbalul se joacã dupã reguli. Astãzi, cândprostul gust ne invadeazã viaþa, nechemaþii, înnumele democraþiei, dau lecþii. Ce-ar spune unchirurg, dacã eu ca pictor l-aº opera la rotuladreaptã, sau … stângã ? Noi românii prea ne pri-cepem la toate … De aceea þara merge aºa cummerge. Tragedia este cã ºi în mijloacele de infor-mare radio, TV., unii atâta pricep ºi popularizeazãaºa-zise “curiozitãþi”.

– Acum cã lumea s-a retras dupã vernisaj ºi aþi rãmassingur, cum vã vedeþi picturile expuse ? Unde le încadraþi ?

– Cred cã pictura mea, în special din ultimii20 de ani mã exprimã. Mã trag de pe ValeaSomeºului. Rudele mele au fost oameni sãrmaniºi sãraci. Ceaba, acest sat care este aproape de cereste satul tatãlui meu. Dealurile de acolo,unduirea lor, traseele arãturilor, muzica sin-gurãtãþii mi-au marcat sufletul ºi crezul. Acestesentimente sunt determinante ºi fãrã egal. Acestetensiuni cred cã s-au completat cu ceea ce amînvãþat, chiar indirect de la marii mei prieteni.

– La cine vã referiþi ?

– Ion Pacea este “fratele cel mare” pentru mine.Fermecãtor ca om ºi ca pictor, el este cel care mi-amarcat, de mai bine de 30 de ani, viaþa ºi creaþia.Dumnezeu sã-l odihneascã în pace. Ion Frunzetti,Marin Sorescu, Nichita Stãnescu, Paul Sima, VasileCriºan mi-au fost dragi ºi aproape de sufletul meu.Astãzi, Bartolomeu Anania, Aurel Rãu, TudorGherghe, Mircea Deac, Virgil Mocanu, îmi suntprieteni cu care împãrtãºesc bucurii fãrã pereche.

– Unii colegi de breaslã sau voci din public nu sesi-zeazã o schimbare semnificativã sau tematicã, în direcþia deevoluþie a picturii Dvs. în timp. Cum le rãspundeþi ?

– Sunt tipul de pictor de atelier, care nu aºteaptãinspiraþia, adicã nu mã simt omul momentului.Rãdãcinile mele sunt atât de adânc înfipte în acestspaþiu românesc încât pictura mea este capabilã sãexprime cu uºurinþã ceea ce este specific acestuispaþiu. Ea este un izvor neîntrerupt spre inimapatriei ºi am convingerea cã numai fiind naþionalãpictura este capabilã sã exprime ceea ce este specificacestui spaþiu. Ea este un zbor neîntrerupt spreinima patriei ºi am convingerea cã numai fiindnaþional, poþi fi universal. “Curioºilor” care între-abã le pot spune cã pictura, creaþia poate trãi ºi îna-fara modei, deci poate fi dintotdeauna.

n

Interviu realizat de L. G. ILEA

n Teodor BotiºEpilogul unui vernisaj

arte

revistã de culturã Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Florin Didilescu a reghizat...

Documents

Transcript of revistã de culturã Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Florin Didilescu a reghizat...