resurse-materiale

7/30/2019 resurse-materiale

http://slidepdf.com/reader/full/resurse-materiale 1/20

MINISTERUL EDUCATIE SI CERCETARII

GRUPUL SCOLAR DE MESERII SI SERVICII

BUZAU

SPECIALIZAREA: TEHNICIAN IN COMERT

LUCRARE PENTRU OBTINEREA

CERTIFICATULUI DE COMPETENTE

PROFESIONALE

PROF. INDRUMATOR: ELEV:

ALBU JEAN CRISTIAN APOSTU SIMONA

-2009-

MINISTERUL EDUCATIE SI CERCETARII

1



GRUPUL SCOLAR DE MESERII SI SERVICII

BUZAU

SPECIALIZAREA: TEHNICIAN IN COMERT

LUCRARE PENTRU OBTINEREA

CERTIFICATULUI DE COMPETENTE

PROFESIONALE

TEMA: ANALIZA RESURSELOR MATERIALE

NECESARE DESFASURARII ACTIVITATII

UNEI SOCIETATI COMERCIALE

PROF. INDRUMATOR: ELEV:ALBU JEAN CRISTIAN APOSTU SIMONA

-2009-

2



Argument

Desfasurarea eficienta a activitatii intr-o intreprindere de comerţ

presupune stabilirea sarcinilor fiecarui angajat si intocmirea unui plan.

Planul reprezinta un ansamblu de actiuni viitoare ale intreprinderii

corelate intre ele in vederea realizarii obiectivelor.

Planul trebuie sa contina si sa descrie resursele necesare indeplinirii

obiectivelor, care pot fi: materiale, umane si financiare.

Lucrarea contine doua capitole in care s-au prezentat resurse materiale

necesare desfasurarii activitatii (cladiri, utilaje de productie, materii prime si

materiale, resurse energetice, mobilier si utilaje comerciale, case de marcat).

In capitolul 2 se prezinta stocurile.

In functie de perioada de timp si nivelul de management, planurile sunt de

trei tipuri:

- plan strategic;

- plan tactic;

- plan operational.

La nivelul intreprinderii se elaboreaza un plan strategic, din care deriva

planuri tactice care apoi sunt detaliate in planuri operationale.

Planul strategic este un plan individual elaborat la nivelul intreprinderii

pentru perioade lungi de timp.

3



Acesta cuprinde decizii de alocare a resurselor intre diferite

compartimente de activitate sau decizii privind dezvlotarea de noi produse sau

servicii in turism.

Avand in vedere ca madiul in care isi desfasoara activitatea intreprinderea

este in continua schimbare, planul strategic trebuie sa fie flexibil, sa fie adoptat

permanent la schimbarile din acest mediu.

Planurile tactice sunt planuri colective ce se intocmesc pentru perioade

mai scurte de timp si cuprind clar acele activitati care se vor realiza pentru

infaptuirea obiectivelor propuse.

Planurile tactice cuprind parti din planul strategic si se concentreaza pe

obiective derivate din obiectivele strategice.

Planurile operationale fac parte din categoria planurilor colective si deriva

din planurile tactice.

Sunt stabilite pe termen scurt si urmaresc realizarea unuia sau mai multor

obiective operationale.

Planurile operationale sunt de tipul: programe, proiecte, etc.

Programul este un plan cu caracter de unicat si se poate stabili pe post,

functie sau compartiment.

Prin acest plan se dezvolta actiuni sau activitati, care, in general, nu se vor

mai repeta in viitor.

Un program se realizeaza printr-un ansamblu de proiecte conexe.

Realizarea planului depinde in mare masura de stabilirea reala si corecta a

resurselor materiale, financiare si umane necesare.

4



Resursele materiale cuprind: bunuri materiale (cladiri, utilaje, mijloace de

transport, mobilier, echipamente de calcul, materiale de birou, etc), fara de care

activitatea intr-o intreprindere nu se poate desfasura.

Stabilirea resurselor materiale se va realiza in functie de volumul, de

particularitatile si de eficienta activitatii desfasurate.

In functie de natura lor, bunurile materiale se clasifica astfel:

- bunuri de natura mijloacelor fixe;

- bunuri de natura stocurilor.

Spre deosebire de alte tipuri de intreprinderi, la agentia de turism

predomina bunurile de natura mijloacelor fixe (cladiri, mobilier, calculatoare,

mijloace de transport, echipamente de birotica), fara de care activitatea nu se

poate desfasura.

Bunurile de natura stocurilor se refera, in genera, la materiale

consumabile (materiale pentru curatenie, materiale si rechizite de birou,

materiale de natura obiectelor de inventar).

5



CAPITOLUL I

RESURSELE MATERIALE NECESARE DESFASURARII

ACTIVITATII

Conditia de baza a functionarii oricarei intreprinderi, indiferent de profil,

dimensiune, forma de proprietate, o constituie asigurarea cu resurse economice.

Resursele intreprinderii sunt structurate in:

- resurse materiale;

- resurse financiare;

- resurse umane.

Resursele materiale reprezinta, prin natura lor, componentele fizice ale

capitalului fix si circulant si cuprind:

- cladirile;

- utilajele de productie;

- materii prime si materiale;

- resurse energetice,etc.

Sectiunea 1: Cladirile.

Reprezinta componenta pasiva a capitalului fix si servesc pentru

efectuarea proceselor de munca.

Cladirile participa la mai multe cicluri de productie, se consuma si isi

transmit valoarea asupra produselor sau a serviciilor create in timp, in mod

treptat.

Recuperarea valorii trasmise se realizeaza prin amortizare.

Sectiunea 2: Utilajul de productie.

Utilajul de productie este componenta activa a capitalului fix si reprezinta

ansamblul masinilor, instalatiilor, mijloacelor de transport, uneltelor, aparatelor,

echipamantelor si accesoriilor destinate realizarii procesului de productie.

Ca si cladirile, principala caracteristica a utilajului de productie este aceea

ca participa la mai multe cicluri de productie, se consuma si isi transmite

valoarea asupra produselor sau a serviciilor create in mod treptat.

Recuperarea valorii utilajelor de productie se realizeaza prin amortizare.

6



In intreprinderi se intalnesc utilaje de productie specializate si utilaje de

productie universale.

Utilajele specializate sunt destinate executarii in mod repetat a unor

operatii sau procese, pentru o game foarte redusa de produse.

Utilajele universale se folosesc la executarea de operatii sau procese pentru o mare varietate de produse.

Astfel de utilaje necesita intreruperi frecvente in functionare si deci au un

randament inferior fata de utilajele specializate.

Utilajele universale prezinta insa avantajul ca pot fi folosite la fabricarea

mai multor tipuri de produse.

Utilajul de productie cuprinde:

- masini simple de prelucrare;

- masini agregate;

- masini semiautomate;

- masini automate.

Ca forme superioa de agregare a utilajelor de productie, se disting liniile

automate.

Agregarea mai multor linii automate conduce la aparitia unor subunitati

de productie automatizate si chiar la intreprinderi automatizate.

Sectiunea 3: Materii prime si materiale.

Materiile prime si materialele sunt acele bunuri asupra carora se

actioneaza in cadrul proceselor de productie din intreprinderi, cu ajutorul

tehnicii si tehnologiei.

Materiile prime si materialele sunt componente ale capitalului circulant.

In raport de rolul si functiile materiilor prime in procesul de productie,

acestea se pot grupa in:

- materii prime de baza;

- materii prime auxiliare.

Materiile prime de baza sunt acelea care, dupa procesul prelucrarii, se

regasesc in produsul finit.

7



Materiile prime auxiliare ajuta sau conditioneaza desfasurarea procesului

de productie, dar in timpul prelucrarii isi pierd substanta si nu se mai regasesc in

corpul material al produselor finite.

Pentru intreprinderi, preocuparile principale constau in aprovizionarea

ritmica cu materii prime si materiale si in asigurarea unui consum rational alacestora in productie.

Sectiunea 4: Resursele energetice.

Resursele energetice fac parte din categoria resurselor materiale si

reprezinta cantitatea de energie care poate fi exploatata sau utilizata intr-o

anumita perioada de timp, prin folosirea surselor energetice.

Sursa energetica defineste un purtator de energie sub forma concentrata.

Intreprinderile, mai ales cele mari consumatoare de energie, mainifesta

preocupari constante atat in directia asigurarii necesarului de resurse energetice

cat si a gospodaririi lor rationale.

Pentru aceasta apeleaza la urmatoarele cai:

- modernizarea tehnologiilor de fabricatie;

- reducerea ponderii resurselor energo-intensive;

- reducerea pierderilor de energie din retelele de transformare, transport,

distributie, consum;

- folosirea rationala in timp a utilajului de productie;

- stabilirea stiintifica a consumurilor de energie si urmarirea respectarii

lor.

Folosirea rationala a resurselor energetice contribuie, pe de o parte, la

reducerea costurilor de productie si, pe de alta parte, la slabirea presiunii asupra

economiei nationale in ceea ce priveste cererea de resurse energetice.

Sectiunea 5: Mobilierul si utilajele comerciale.

Mobilierul dintr-un magazin este ales pentru a realiza mai bine vanzarea

vizuala, scop pentru acre el trebuie sa asigure:

- cea mai mare expozitie posibila de marfuri;

- o acesabilitate din toate punctele de vedere, a suprafetei de vanzare;

- punerea in valoare a articolelor expuse;

8



- facilitatea serviciului.

Tendinta actuala este de a suprima sertarele si stelajele care ascund

marfurile, vechile tejghele care pun bariera intre vanzator si cumparator.

In proiectarea si folosirea mobilierului comercial este necesar sa se aiba in

vedere urmatoarele obiective principale:- proiectarea unei linii de mobilier modern, cu un grad ridicat de

specializare, tipizate pe anumite tipuri de marfuri: confectii, incaltaminte,

tesaturi, galanterie, lenjerie, marochinarie, menaj, articole sport, etc.

Sistemul constructiv al mobilierului trebuie sa puna in valoare, in cele mai

bune conditii, calitatile, caracteristicile si destinatia marfurilor pe care le

prezinta.

- dispunerea mobilierului astfel inca sa permita folosirea intensiva a

spatiilor comerciale, pe orizontala si verticala, in vederea obtinerii unui grad

optim de ocupare cu mobilier si respectiv incarcare a salii de vanzare cu marfuri.

Gradul de ocupare cu mobiler este influentat direct si de marimea si forma

salii de vanzare, formele de vanzare practicate, marimea spatiilor rezervate

circulatiei vanzarilor, cumparatorilor si marfurilor.

In acest sens, se prevede ca magazinele sa realizeze un grad de ocupare a

suprafetei cu mobilier cuprins intre 25-30%, in functie de profilul unitatii, de

forma de vanzare, cu recomandarea de a se urmari cresterea acestui procent.

- stabilirea inaltimii pieselor de mobilier in functie de necesitatea

asigurarii unui echilibru intre nevoia de a expune un volum cat mai mare de

marfuri, pe de o parte si cerinta de a prezenta cat mai atragator fronturile de

vanzare, pe de alta parte.

Exceptand rafturile de perete, pentru asigurarea vizibilitatii marfurilor din

interiorul salii de vanzare se va urmari ca inaltimea pieselor de mobilier sa nu

depaseasca cota de 1,65m.

- mobilerul salii de vanzare in stransa dependenta de caile principale de

circulatie.

Se apreciaza ca fiind optima aranjarea dreptunghiulara a frontului de

expuneere a marfurilor spre calea principala de circulatie.

9



Din motive de securitate, in zonele limitrofe cailor principale de

circulatie, se recomanda a fi expuse articole care, prin natura lor (sistemele si

dispozitivele de siguranta), sa elimine posibilitatile de sustragere a unor produse

de catre cumparatori.

- asigurarea unei orientari vizibile a clientilor, prin aranjarea pieselor demobilier in linie dreapta, circulara sau semicirculara, avandu-se in

vedere eliminarea posibilitatilor de formare a unor zone ascunse,

necontrolabile;

- dimensionarea optima a randurilor purtatorilor de marfuri: lungimea

acestora este indicat sa se situeze intre minimum 5m si maximum 10m;

- folosirea la maximum a suprafetei peretilor pentru prezentarea

marfurilor; in acest scop, inaltimea rafturilor laterale poate ajunge pana

la 220-240cm;

- realizarea unui mobilier comercial usor, ieftin, multifunctional, cu

mare capacitate de preluare a marfurilor atat pe orizontala cat si pe

verticala.

Se urmareste punerea in valoare a prezentarii marfii si nu a piesei

respective de mobilier.

In tara nostra au fost proiectate si introduse in fabricatie piese de mobilier

comercial, modern, intersanjabil-modulat-„tip catalog”-care raspunde

urmatoarelor cerinte functionale:

- modulare;

- tipizare;

- intersanjabilitate;

- autoportanta.

Utilajele comerciale destinate prezentarii si desfacerii marfurilor in

magazine se pot imparti in trei mari grupe:

a. utilaje de baza ale salii de vanzare: utilaje pentru calcul, aparate

pentru incercat si verificat bunuri electrocasnice, baterii, becuri,

aparate de masura, generatoare de mira pentru televizoare, standuri de

incercari, pupitre pentru auditii muzicale, case de marcat.

10



b. utilaje suplimentare ale salii de vanzare: dipozitive, aparate si masini

pentru calcat, fasonat, festonat, cusut si brodat articole de confectii,

tesaturi, perdele, covoare, mochete, lenjerie de pat, etc;

c. utilajele sectorului alimentar: vitrine si tejghele frigorifice, masini

pentru taiat, cantarit, ambalat, marcat.Principalele materiale de prezentare si desfacere a marfurilor sunt: metrul

din lemn, metrul din panza, forfecele mare pentru croitorie si foarfecele de casa,

inele pentru dimensionat palarii, calapoade fixe si reglabile pentru palarii, cleste

largit pentru manusi, umerase, fier de calcat, perna de calcat, perii de haine,

masa de croitorie, oglinzi „inclinate la picior” (pentru raioanele de incaltaminte),

oglinda cu picior (pentru raionul e palarii), carucioare, cosulete, tavite (pentru

raioanele cu autoservire) etc.

Sectiunea 6: Casele de marcat.

In randul utilajelor de baza ale salii de vanzare se cuprind si casele de

marcat.

Dat fiind rolul lor important in toate punctele de vanzare, cu deosebire

insa in cele mai mari suprafete, le reluam si le tratam in mod distinct.

Intradevar, intre secventele tehnologiei comerciale, procesul de incasare a

contravalorii marfurilor ocupa un rol important.

El trebuie sa se deruleze cat mai operativ.

Cumparatorii apreciaza buna functionare a magazinului si dupa felul in

care se desfasoara incasarea contravalorii marfurilor.

In procesul de organizare a incasarii pretului marfurilor intervin trei

elemente:

- numarul necasar de case de marcat;

- tehnologia incasarii;

- fixarea locului pentru case.

Numarul caselor de marcat in diferitele tipuri de magazine trebuie in asa

fel fundamentat incat sa asigure un proces nestanjenit de incasare si sa

preintampine aglomerarile.

11



Dupa cest principiu se stabileste numarul clientilor cate trebuie serviti

intr-un anumit interval de timp.

Numarul necesar al caselor de marcat (n) se stabileste, in general, in

functie de:

- numarul maxim al clientilor care se afla intr-un anumit interval de timpin magazin (c);

- timpul mediu de servire la casa a unui client (t);

- durata totala de functionare a casei in intervalul de timp considerat (d)

pe baza formulei:

n = c x t/d

Intrucat in diferitele magazine fluxul clientilor este oscilant si conditiile

locale sunt diferite, nu este intotdeauna posibil sa se detrmine numarul caselor si

orelor de functionare cu ajutorul unui indice mediu, valabil pentru toate

unitatile.

De aceea se recomanda sa se urmareasca suplimentar fluxul clientilor si sa

se stabileasca numarul de case de marcat pe baza unor studii efectuate in timp.

12



CAPITOLUL II

STOCURI

Sectiunea 1. Caracterizarea generala a stocurilor

Stocurile sunt active circulante achizitionate sau produse pentru consum

propriu sau in scopul comercializarii.

In categoria stocurilor se cuprind bunurile si serviciile care, de regula, se

asteapta sa fie realizate in termen de 12 luni de la data bilantului.

Stocurile se pot clasifica dupa mai multe criterii astfel:

a. dupa forma fizica si destinatie:

- marfurile – sunt stocurile cumparate in vederea revanzarii acestora in

aceeasi stare sau produsele predate spre vanzare magazinelor proprii;

- materii prime – care participa direct la fabricarea produselor si se

regasesc in produsul finit integral sau partial, fie in starea lor initiala,

fie transformata (reprezinta substanta principala a produselor finite);

- materialele consumabile – sunt bunurile care participa sau ajuta la

procesul de fabricatie sau de exploatere fara a se regasi, de regula, in produsul finit;

- materialele de naura obiectelor de inventar – sunt bunurile care nu

indeplinesc conditiile de valoare si/sau de durata pentru a se include in

categoria imobilizarilor corporale;

- produsele – reprezentate de semifabricate, produse finite si produse

reziduale;

- animalele si pasarile – sunt reprezentate de: animale nascute si cele

tinere de orice fel (vitei, miei, purcei, manji, etc) crescute si folosite

pentru reproductie; animale si pasari la ingrasat pentru a fi valorificate;

animale pentru productie (lana, lapte, blana, oua); coloniile de albine;

- ambalajele – sunt stocuri utilizate pentru pastrarea si transportul

bunurilor, care includ ambalajele refolosibile, achizitionate sau

fabricate, destinate produselor vandute si care in mod temporat pot fi

13



pastrate de terti, cu obligatia restituirii in conditiile prevazute in

contracte;

- productia in curs de executie – este reprezentata de productia cere nu a

trecut prin toate fazele de prelucrare ale procesului tehnologic;

produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necompletate inintregime; lucrarile si serviciile, precum si studiile in curs de executie

sau nedeterminate.

b. dupa sursa de provenienta:

- stocuri cumparate: materii prime, materiale consumabile, obiecte de

inventar, baracamente si amenajari provizorii, animale, ambalaje;

- stocuri fabricate: productie in curs de executie, semifabricate, produse

reziduale, produse finite.

c. dupa apartenenta la patrimoniu:

- stocuri care fac parte din parimoniu, care se pot afla in spatiile proprii,

fie se afla la terti in custodie, in consignatie, pentru prelucrare sau

reparare;

- stocuri care nu fac parte din partimoniu, dar se afla in gestiunea

entitatii, fiind primite de la terti pentru vanzare in consignatie, pentru

prelucrare, reparare, etc.

d. dupa gradul de individualizare si modul de gestionare:

- stocuri identificabile, care sunt individualizate pentru fiecare articol

sau categorie de bunuri, in care se includ, de regula, bunurile de

folosinta indelungata: autoturisme, televizoare, calculatoare, etc;

- stocuri fungibile sau interschimbabile, care in cadrul fiecarei categorii,

nu pot fi in mod unitar identificabile: pungile cu zahar ambalat care

apartin aceluiasi sort, chiar daca sunt cumparate la preturi diferite.

Structura stocurilor se modifica in functie de etapele in care se regasesc in

cadrul ciclului de exploatare, care, in cadrul entitatilor de productie se poate

reprezenta astfel:

materii prime si materiale ->productie nedeterminata->semifabricate-

>produse finite si reziduale.

14



In cazul entitatilor din domeniul comertului, ciclul de exploatare consta in

cumpararea de marfuri, care se vand ulterior in aceeasi stare.

Sectiunea 2: Evaluarea stocurilor.

Potrivit reglementarilor contabile romanesti, evaluarea stocurilor se face

la urmatoarele momente: la intrare, la inventariere, la inchiderea exercitiuluifinanciar si la iesire.

1. Evaluarea stocurilor la intrarea in patrimoniu.

Stocurile intrate in patrimoniu sunt evaluate si inregistrate in contabilitate

in functie de modul lor de dobandire astfel:

a. stocurile cumparate (materii prime, materiale, marfuri, ambalaje) se

evalueaza la costul de achizitie.

b. stocurile fabricate (produse finite, semifabricate) se evalueaza la

costul de productie

c. stocurile obtinute cu titlul gratuit se evalueaza la valoarea justa (de

utilitate) care reprezinta pretul presupus ca il accepta un client in

cadrul unei tranzactii comerciale cu pretul determinat obiectiv.

d. stocurile aduse ca aport in natura se evalueaza la valoarea de aport

stabilita in urma evaluarii.

2. Evaluarea stocurilor la inventariere si la inchiderea exercitiului

financiar.

La inventarierea patrimoniului de la sfarsitul exercitiului financiar,

stocurile se evalueaza la valoarea actuala, denumita si valoare de inventar .

Valoarea actuala se stabileste in functie de utilitatea bunului, starea

acestuia si pretul pietei.

In situatiile financiare, stocurile trebuie sa fie inregistrate la valoarea cea

mai mica dintre valoarea contabila si valoarea de inventar. Astfel daca se

constata ca:

1. valoarea de inventar mai mare decat valoarea contabila, in

listele de inventariere se va inscrie valoarea contabila;

2. valoarea de inventar mai mica decat valoarea contabila, in listele

de inventariere se va scrie valoarea de inventar.

15



3. Evaluarea stocurilor la iesirea din patrimoniu.

1. Metoda identificarii specifice (IS) consta in evaluarea bunurilor la

costul istoric (de intrare). Se poate folosi in cazul produselor de folosinta

indelungata, care se pot identifica prin serie, data de intrare, cost de achizitie.

2. Metoda costului mediu ponderat (CMP) presupune calcularea mediei ponderate a costurilor unui anumit element, fie periodic (de exemplu la sfarsitul

lunii), fie dupa fiecare receptie.

)(:)( I SI I SI QQV V CMP ++=

3. Metoda prima intrare – prima iesire (FIFO) se bazeaza pe ipoteza ca

primele articole iesite din patrimoniu sunt evaluate la costul primelor articole

intrate.

4. Metoda ultima intrare – prima iesire (LIFO) se bazeaza pe ipoteza ca

primele articole iesite din patrimoniu sunt evaluate la costul ultimelor articole

intrate.

16



STUDIU DE CAZ:

O cladire are valoarea contabila de 20.000 lei si o durata normala de

functionare de 20 de ani. Dupa cinci ani de utilizare, cladire se reevalueaza la

valoarea justa de 24.000 lei.Se presupune ca valoarea contabila este egala cu cea fiscala.

Amortizarea contabila anuala dupe reevaluarea: valoare justa, durata de

utilizare ramasa = 24.000 : 15 ani =1.600 lei.

Amortizarea fiscala anuala = valoarea fiscala : durata de utilizare.

Operatii privind imobilizari corporale.

Imobilizari corporale achizitionate cu titlul oneros.

Se achizitioneaza o masina de slefuit cu pretul de cumparare (de facturare )de

1000 lei + TVA.

Cheltuielile de transport facturate de carausi sunt de 500 de lei + TVA.

Ambele facturi se achita ulterior cu ordin de plata.

Durata de utilizare a masinii este de 10 ani.

Regimul de amortizare este liniar.

Dupa opt ani de utilizare, masina se vinde cu pretul de 4000 lei + TVA,

factura incasandu-se ulterior prin banca.

Inregistrarea facturii de cumparare a masinii de slefuit.

Inregistrarea facturii privind cheltuielile de transport.

Achitarea datoriei catre furnizorul de imobilizari.

17



BIBLIOGRAFIE

1. Valentina Capota, Mirela Nicoleta Dinescu,

Daniela Paraschiv „Planificare operationala”, manual

pentru clasa a XI-a,

Editura Akademos Art, 2007.

2. Angelica Stoica „Finante publice” Universitatea

„Dunarea de

Jos”Galati, 1997

3. Iulian Vacarel, Gabriela Anghelache, Florian

Bercea si altii

„Finante publice” Editia a II-a Editura Didactica si

Pedagogica

Bucuresti, 1999

4. Gheorghe Bistriceanu si Gheorghe Ana „Finante”

manual pentru clasa a XI-a, licee economice,

administrative si de servicii,

Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1995

5. Daniela Hangan, Mihaela Tudor, Monica Bizadea

„Finante si fiscalitate” manual pentru clasa a XII-a,

Editura CD Press, 2007

6. Valentina Capota, Aurora Dinca, Teodora Chiac

„Finantarea afacerii”, manual pentru clasa a XII-a si a

XIII-a ruta progresiva,

18



Editura Akademos, Bucuresti 2007

CUPRINS

CAPITOLUL I: RESURESE MATERIALE NECESARE DESFASURARII

ACTIVITATII

SECTIUNEA 1: CLADIRILE

SECTIUNEA 2: UTILAJUL DE PRODUCTIE

SECTIUNEA 3: MATERII PRIME SI MATERIALE

SECTIUNEA 4: REURSELE ENERGETICE

SECTIUNEA 5: MOBILIERUL SI UTILAJELE COMERCIALE

SECTIUNEA 6: CASELE DE MARCAT

CAPITOLUL II: STOCURI

SECTIUNEA 1: CARACTERISTICILE GENERALE ALE STOCURILOR

SECTIUNEA 2: EVALUAREA STOCURILOR

1. EVALUAREA STOCURILOR LA INTRAREA IN PATRIMONIU

2. EVALUAREA STOCURILOR LA INVENTARIERE SI LA INCHIDEREA

EXERCITIULUI FINANCIAR

3. EVALUAREA STOCURILOR LA IESIREA DIN PATRIMONIU

19

resurse-materiale

Documents

Transcript of resurse-materiale