MEDICAŢIA ANTITUBERCULOASǍ

Tuberculoza este boala, sau mai bine zis prezenţa de manifestǎri clinice şi/sau radiologice determinate de rǎspunsul organismului gazdǎ faţǎ de multiplicarea bacilului tuberculozei (bacilul Koch). Antibioticele şi chimioterapicele antituberculoase acţioneazǎ bactericid sau bacteriostatic asupra Mycobacterium tuberculosis. Clasificare: • esenţiale: - majore: - Izoniazida

- Rifampicina - de asociere: - Pirazinamida

- Etambutolul - Streptomicina

• de rezervǎ: - Etionamida, Protionamida - Acid aminosalicilic - Cicloserina - Capreomicina, Kanamicina, Amikacina, Ansamicina - Ofloxacina, Ciprofloxacina, Levofloxacina

Principii de administrare: 1. Administrarea M antituberculoase se face conform unor scheme, numite curent regimuri terapeutice prezentate de Programul Naţional Antituberculos ca formule de tip algebric ce precizeazǎ : durata (în luni), asocierea de M administrate, ritmul de administrare a dozelor şi dozajul corespunzator. 2. Tratamentul antituberculos trebuie sǎ fie strict supravegheat, administrarea fiecarei doze efectuându-se sub observaţia directa a unui cadru sanitar şi consemnându-se în fişa de tratament a bolnavului. 3. Medicatia antituberculoasǎ se administreazǎ pe stomacul gol (1,5 - 2 ore dupa masa precedentǎ – de obicei micul dejun şi minimum 1,5 ore înaintea mesei urmatoare). 4. Profilaxia tuberculozei active, la contacţi, se realizeazǎ prin administrarea de Izoniazidǎ, 300 mg/zi la adult şi 5-10 mg/kg/zi la copil sau doar Rifampicinǎ. 5. antituberculoasele de rezervǎ au eficacitate modestǎ, toleranţǎ redusǎ, sunt puţin disponibile şi scumpe, fiind folosite în situaţii extreme.

Antituberculoase esenţiale:

Izoniazida (I) - Isoniazida, cpr. 100 mg, 300 mg - Izoniazida, fiole 50 mg/ml Rezistenţa bacilarǎ faţǎ de Izoniazidǎ se dezvoltǎ repede, şi din aceastǎ cauzǎ se va administra doar în asociere cu alte bactericide antituberculoase. Utilizǎri terapeutice: - TBC pulmonar şi extrapulmonar; - în tratamentul profilactic şi curativ.

Reacţii adverse : - hepatotoxicitate – hepatitǎ dupǎ 1-2 luni de tratament (1-2% din cazuri); - neurotoxicitate - nevrita perifericǎ, ce se previne prin administrarea de 50-100 mg/zi vit. B6 (15% din cazuri);

1

- ameţeli, ataxie, convulsii, tulburǎri mintale; - reacţii alergice cutanate. Asocierea cu rifampicina creşte riscul hepatotoxic. Este controindicata asocierea cu fenitoinǎ.

Rifampicina (R) - Rifampicina, caps. 150 mg - Sinerdol, caps. 150 mg, 300 mg Utilizǎri terapeutice : - TBC pulmonar şi extrapulmonar; - endocarditǎ; - leprǎ (acţioneazǎ pe bacilul Hansen); - stafilococii severe (osteomielitǎ sau artritǎ septicǎ); - septicemii cu germeni Gram-negativi, resistenţi la alte antibiotice; - pneumonie cu Legionella; - meningitǎ cu pneumococi Reacţii adverse: • majore - prin hipersensibilitate: anemie hemoliticǎ, astm, purpura tromboticǎ trombocitopenicǎ, insuficienţa reanalǎ acutǎ; - hepatitǎ reversibilǎ (cu frecvenţa de 1% dintre pacienţi).

• minore: - icter monohepatic (bilirubina competiţioneazǎ cu Rifampicina pentru aceeaşi cale de epurare); - cefalee, frison, febrǎ la 2 – 6 ore (efect Herxheimer); - disconfort digestiv.

Observaţie: Coloreazǎ urina (lacrimale, lentilele de contact) în roşu-brun ceea ce faciliteazǎ depistarea pacienţilor ce nu au luat tratamentul.

Pirazinamida (P) - Pirazinamida, cpr 500 mg, administrate în prizǎ unicǎ dimineaţa Utilizǎri terapeutice : TBC pulmonar şi extrapulmonar Reacţii adverse : - hepatotoxicitate; - hiperuricemie; - congestia tegumentelor cu senzaţia de cǎldurǎ şi înţepǎturi la 2 – 6 ore (alt mijloc de depistare a pacienţilor ce nu şi-au luat tratamentul); - intoleranţǎ digestivǎ.

Etambutolul (E) - Etambutol, cpr., caps., 250 mg, 400 mg Utilizǎri terapeutice: TBC pulmonar şi extrapulmonar Reacţii adverse: - hiperuricemie; - nevrite optice retrobulbare reversibile/ireversibile (NU administrǎm la copii < 13 ani), discromatopsie pentru verde şi roşu, scotom central, îngustarea câmpurilor vizuale periferice; - disconfort digestiv.

Streptomicina (S) – Strevital flac. 1g, 5g Antituberculoase de rezervǎ: Etionamida, oral 0,5-1g/zi la adult

2

Protionamida – Protionamida cpr. 250 mg Reacţii adverse:

-tulburǎri digestive;

- tulburǎri psihice şi neurologice; - hepatotoxicitate; - hipotensiune; - ginecomastie. Cicloserina – Cicloserina caps. 250 mg Reacţii adverse: - neurotoxicitate.

Succesul terapeutic dupǎ aceste scheme de tratament (rata de vindecǎri) este de 90-95%. Regimurile standard vor fi modificate în caz de: 1. chimiorezistenţa iniţialǎ la unul/unele din medicamentele administrate; 2. indisponibilitate (chiar temporarǎ) a unor medicamente; 3. intoleranţǎ persistentǎ (insurmontabilǎ) la un anume medicament; în acest caz, se va prelungi durata tratamentului la 9 luni.

SULFAMIDELE ANTIBACTERIENE

Toxicitatea sulfamidelor poate fi mult diminuată în urma asocierii mai multor sulfamide, lucru care va determina scăderea dozei fiecărei sulfamide în parte, cresterea solubilitătii în urină a acestora, ceea ce face ca riscul cristaluriei si blocajului renal să scadă.Dozele, pro die, se divizează în 2 – 4 reprize. Cele per os sunt cu 30 – 50 % mai mari decât cele injectabile.În privinŃa spectrului de actiune, sulfamidele sunt bacteriostatice, mai ales fată de coci Gram pozitivi: streptococi, stafilococi, pneumococi; coci Gram negativi: meningococi, gonococi; bacili Gram negativi: colibacili, pasteurele, salmonele, brucele. Inactive sunt fată de leptospire, micoplasme, ricketsii, virusuri si acidorezistenti (bacilul lui Koch).Indicatii: - boli medicale, chirurgicale, obstetricale, parazitare, infectioase;- în unele stări infectioase nespecifice: bronhopneurmonii, pleurezii, peritonite, reticulite, gastroenterite, pericardite, abcese, flegmoane, artrite, mamite, retentii placentare, endometrite.

La ora actuală, în medicina veterinară, sulfamidele sunt printre cele mai folosite substante medicamentoase, datorită faptului că au un pret scăzut (comparativ cu antibioticele), un spectru antibacterian larg si o eficacitate terapeutică apreciabilă în unele boli infectioase.Sulfamidele reprezintă singura grupă de medicamente la care doza (pro die) se reduce sistematic în cursul tratamentului. Primele doze sunt doze maximale (de atac) tratamentul durând 3 – 6 zile cu doze regresive si apoi continuându-se 1 – 2 zile după disparitia simptomelor.Clasificarea sulfamidelor - având drept criteriu viteza de epurare/metabolizare:1. Sulfamide sistemice:- cu actiune scurtă: - Sulfatiazol 4 reprize /zi;

- Neoxazol- semiretard: - Sulfametazina

- Suzotril (Trisulfamida) 1 – 2 reprize/zi

3

- retard (depozit): - Sulfametin- Sulfametoxidiazin (Ultrasol) 1 adm. la 1 – 2 zile- Ametosulfin (Trisulfamida retard)

- ultraretard: - Madribon- Sulfadoxin 1 adm. la 3 – 4- Sulfalen

2. Sulfamide enterotrope: - Ftalilsulfatiazol- Sulfaguanidina 1 adm. la o săptămână- Formosulfatiazol3. Sulfamide cu aplicare locală: - Sulfacetamida- Sulfanilamida- Marfanil4. Sulfamide diverse:- coccidiostatice: - Sulfaquinoxalina- Sulfacoccidin- Sulfaveridina- Tetramidan aviar- Coccibio- Darvis T- diuretice: - Ederen- hipoglicemiante: - Tolbutamid5. Sulfamide potentate:Trimetoprim + Sulfametaxazol (co-trimoxazole)Trimetoprim + Sulfadiază (co-trimazine)Trimetoprim + Sulfadoxin (co-trimoxine)Ormetoprim + Sulfadimetoxine

4