CÂMPULUNG MUSCELEste cea mai veche aşezate medievală urbană, dintre Carpaţi şi Dunăre, atestată

documentar în anul 1300, conform lespedei funerare a comisului Laurenţiu de Longo Campo. Oraşul este situat în depresiunea Muscelului din Subcarpaţii Getici.

MĂNĂSTIREA NEGRU VODĂ, VĂZUTĂ DE PE DEALUL FLĂMÂNDA

Mănăstirea Negru Vodă, numita aşa după legendarul descălecător al Tarii Româneşti, a fost construită în cadrul Curţii Domneşti întemeiata de Basarab I si terminată de urmaşul sau Nicolae Alexandru. Prima reconstrucţie datează din timpul lui Matei Basarab, care înfiinţează pe locul fostei Curţi o mănăstire, zidind o biserica noua pe fundaţiile celei vechi, care se surpase. Biserica va fi reclădita din nou din temelii în vremea lui Grigore Ghica. Din vremea lui Matei Basarab s-au mai păstrat turnul clopotniţa si alipit de el o locuinţa cu etaj si parter (fosta stăreţie), iar spre sud un alt corp de clădire pe doua nivele si o clădire mai mica cu parter construita pe o pivniţa mai veche . Biserica actuala este construita prin grija egumenului Filaret Beldiman, iar biserica bolniţa, care pentru o vreme a fost si paraclis al mănăstirii, a fost construita mai devreme, în 1718, de către egumenul Teofan. Numeroase sunt informatiile obtinute asupra transformarilor deosebit de ample din timpul lui Matei Basarab. Acestea au avut loc dupa ce cutremurul din 1628 ruinase vechile constructii. Lucrarile din timpul lui Matei Basarab au reprezentat o reconstruire si o transformare a vechiului ansamblu. Cercetarile au dovedit ca sec. XVIII trebuie sa-i fie atribuita casa din partea de SV ansamblului, ale carei beciuri au fost construite probabil în 1635-1636, nivelul superior fiind ridicat dupa un scurt interval, pe la 1647-1648. Din aceeasi etapa dateaza si impunatorul turn clopotnita.    Resturi ale unei constructii de mari proportii, probabil pe doua niveluri, având ziduri grose tencuite si zugravite si encadramente de piatra la usi si la ferestre, au fost descoperite prin sapaturi si pot fi atribuite pravaliilor si hanului manastirii, ridicate tot în timpul lui Matei Basarab si distruse în 1737.

Ansamblul feudal Negru Vodă cuprinde mai multe construcţii, diferite ca epocă:

1. Paraclisul domnesc (sec. al XIV-lea), mai târziu Biserica mare a Mănăstirii;

2. Turnul clopotniţă de la intrarea în incintă (sec. al XVII-lea);

3. Casa Domnească aşezată pe pimniţă (sec. al XVII-lea), construită pe vechi temelii din sec. al XIV-lea;

4. Anexa Casei Domneşti;

5. Casele egumeneşti de la începutul sec. al XVIII-lea;

6. Biserica mică (Bolniţa) din primul sfert al secolului al XVIII-lea, cu pictura lui G.Tattarescu;

7. Hanul-Bazar al Mănăstirii, dispărut în 1746;

8. Chiliile păstrate de la începutul secolului al XIX-lea.

Ansamblu feudal Negru VodăPlanul ansamblului, planul bisericii

Casa Parohială

Planul Casei Domneşti şi a Turnului Clopotniţă

BISERICA ŞI BOLNIŢA VĂZUTE DIN TURN

VEDERE, SPRE NORD, DIN TURNUL MANASTIRII NEGRU VODĂ

VEDERE, SPRE NORD, DIN TURNUL MANASTIRII NEGRU VODĂ, ASTĂZI

Imaginea constituie o mărturie asupra faptului că la începutul secolului XX bâlciul se organiza tot pe locul hotărât de Matei Basarab, în incinta hanului mănăstirii Negru

Vodă.Bâlci organizat de Sf. Ilie pe terenul Mănăstirii Negru Vodă în incinta hanului construit de Matei Basarab. Se observă ruinele zidurilor de incintă ale mănăstirii de la

Matei Basarab şi turlele bisericii.

Biserica Negru Vodă, văzută de pe latura nordică

Biserica Domnească văzută din faţă

PISANIA MÂNĂSTIRII NEGRU-VODĂ

Transcierea pisanieiÎn zilele dulcelui creştin şi de Dumnezeu iubit creştin Matei Bas(a)rab voevod g(ospod)jda ego Elina, cu vrerea lui

Dumnezeu pus a fi domn creştin în Ţara Românească, intru moşia lui, care iastă dentru Unguri descălicat(ă), adecă început-am a scrie de această s(fâ)ntă dumnezeească besearică ce iaste hramul prea sfintei stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioarei Maria, care s-au început şi s-au zidit şi s-au săvârşit de bătrânul şi prea milostivul creştin Radu Negru voevod, care au fost de’nceput dăsc(ă)lic(ă)torul Ţării Rom(â)neşti şi de’nceput au fost zidit(ă) această sfântă şi d(u)mnezească besearic(ă), când au fost cursul anilor 6723 (=1215) şi tot au stat cu bun(ă) pace pân(ă) în zilele creştinului Alexandru voevod Iliaş, întru a doua domnie, când au fost la cursul anilor dela Adam 7136 (=1628); atunce, într’acea vream(e) s+au surpat de întru voia lui Dumnezeu, în yiua de (sfe)ti Ilie proorocul, la miază-noapte şi nicio firoseal(ă) nu s-au făcut. Iar după aceia, dac’au dăruit Domnul Dumnezeu pre acest Domn bun şi milostiv creştin Matei Băs(ă)rab(ă) voevod g(ospo)dja ego Elina cu domnie în Ţara Rum(â)nească şi întru moşia lui şi fiind şi Măria Sa de într’acea rudă bun(ă) şi dentru acel neam adev(ă)rat, socotitau ca un domn bun şi milostiv, ca să rădic(e) şi să fac(ă) această s(fâ)ntă şi dumnezeiască besearec(ă), să nu piară pomeana acelor răposaţi Domni bătrâni. Şi acest Domn bun şi milostiv creştin Matei Băs(ă)rab voevod i g(ospo)jda eg Elina, încă să le fie de pomeană la s(fâ)ntul jărtfealnic întru vecie nesfârşită şi de mare ajutoriu înaintea feaţei lui Dumnezeu adeverit. Şi ispravnic au fost dup(ă) lucrul aceştii sfinte dumnezeiască besearic(ă) Socol clucer de Cornăţeani şi au nevoit şi acest boiaru înţelept cu mult(ă) strădanie şi cu toată imema pentru slujba şi pentru pomenirea Domnu(lui) său, apoi şi pentru sufletul lui, ca să-i fie de ajutor la înfricoşata judecat(ă). Si s-au început a se zidi această sfântă bisearecă de în faţa temeliei, în luna Iunie, 22 zile, când au fost văleatul dela Adam 7143 (= 1635) şi se-au săvârşit în luna lui August în 20 zile, văleat 7144 (= 1636)

Analiză/comentariu :Pisania conţine preţioase informaţii istorice, informaţii despre distrugerea bisericii curţii domneşti din Câmpulung,

biserica voievodală, dar şi despre reconstruirea ei „de în faţa temeliei”, adică de la partea aflată la nivelul („faţa”) solului a vechilor ziduri, lăsate pe poziţie pentru a sluji drept fundaţie zidurilor noi. Este menţionat numele ispravnicului construcţiilor iniţiate de Matei Basarab la mănăstire, clucerul Socol Cornăţeanu şi este precizată data realizării acestei pisanii, respectiv perioada în care s-a rezidit biserica: 22 iunie 1635-20 august 1636.

Conexiuni cu alte documenteAceastă pisanie este fixată pe faţada de vest a bisericii împreună cu o altă pisanie contemporană cu ea, cu pisania de la

rezidirea bisericii din anul 1827 şi cu o inscripţie aflată pe o placă metalică În Câmpulung s-a mai aflat, menţionată documentar, o cruce de piatră ridicată tot de clucerul Socol Cornăţeanu.

DIMENSIUNI: L: 222cm H: l89cm;

Pisania aşezată de meşteri, la reconstruirea bisericii de către domnitorul Matei Basarab.

 

Dosiftei eromonah, leat 7215 (1706/1707)

Inscripţia de pe latura nordică

PIATRA DE MORMÂNT A LUINICOLAE ALEXANDRU VOIEVOD (1352-1364),

fiul lui Basarab I Întemeietorul

Construcţiile ansamblului feudal Negru Vodă din Câmpulung Muscelin catagrafiile din prima jumătate a secolului al XIX-lea

Ansamblul feudal Negru Vodă din Câmpulung Muscel, unul dintre cele mai vechi şi mai importante din ţara noastră, a cunoscut de-a lungul secolelor perioade de înflorire, dar şi de decădere. Ca multe dintre monumentele medievale româneşti, ansamblul a avut de suferit de pe urma incendiilor, cutremurelor şi devastărilor nimicitoare, Iar scurgerea vremii şi lipsa de preocupare a unor egumeni şi-au pus amprenta nefastă asupra lui. Ca urmare, multe dintre construcţiile ansamblului au dispărut, astfel că astăzi se mai păstrează: ca sa de pe latura de sud şi turnul clopotniţă ridicate de voievodul Matei Basarab, clădirea de la nord de turnul-clopotniţă datând din 1712, biserica bolniţei din 1718, biserica mare construită între 1827 şi 1832, chiliile de pe latura de nord edificate în 1856 şi o parte din zidul de incintă. Lucrările de restaurare începute în 1976 redau acestor construcţii înfăţişarea de altă dată şi rezistenţa necesară dăinuirii peste secole. Imagini şi informaţii despre unele din construcţiile dispăruta ne sunt furnizate de documente, note de călătorie, catagrafii, desene şi fotografii.

Amplele cercetări arheologice ce se efectuează din 1975 scot la iveală şi datează fundaţiile şi părţi din elevaţia unor construcţii de mult dispărute. Ele nu ne pot însă informa cu exactitate despre destinaţia acestor construcţii, despre unele elemente ele arhitectură, despre decoraţia lor etc.

Un izvor preţios pentru cunoaşterea construcţiilor ansamblului într-un anumit moment îl reprezintă catagrafiile, întocmite cu ocazia numirii noilor egumeni, ele prezintă întreaga avere mişcătoare şi nemişcătoare a mănăstirii. Un capitol al catagrafiilor se referă la construcţii, furnizând date privitoare la destinaţia lor, la materialele din care erau edificate, la detalii de arhitectură etc.

Prezentăm din catagrafii numai părţile referitoare la construcţii, necesare atât reconstituirii amploarei ansamblului într-un anumit moment cât şi lucrărilor de restaurare.

CATASTIH DE TOATE LUCRU RILE MIŞCĂTOARE ŞI NEMIŞCĂ TOARE ALE SFINTEI MĂNĂSTIRI CÂMPULUNG OT SUD MUSCEL, CE S-AU GĂSIT CÂND

S-AU AŞĂZAT IGUMEN LA ACEASTA MANASTIRE PREACUVIOSUL ARHIMANDRIT PIMEN ÎN LOCUL PREA CU VIOSULUI ARHIMANDRIT

DOSITHIE, CUM ÎNLĂUNTRU ARATĂ, 1810 noiemvrie 10.

Sfânta biserică pardosită cu lespezi de piiatră peste tot, cu tâmpla de zid zugrăvită în faţă, atât sfântul altar cât şi înlăuntrul bisericii peste tot zugrăvită, dar prea veche zugrăveala, încă pe alocurea căzută tencuiala, şi turla, pe dinlăuntru, crăpată de jur înprejur şi proptite cu stâlpi de lemn, stâlpul de zid din strana cea mică, care stâlpu ţine temeiul turlelor, fiindcă acest stâlp au plesnit dă cutremur, fiindcă temeiul turlelor este pă patru stâlpi de zid, iar ceilalţi stâlpi de zid sunt zdraveni 3.Uşa a înpărătească săpată, zugrăvită, în dooă canaturi, iar uşa bisericii este dă lemn dă nuc, în dooă cana turi, cu săpături, cu broască de fier şi cu drug dă fier înlăuntrul.Asemenea şi în tinda bisericii, cum intri, de sus până jos şi pe deoparte şi pe alta, este crăpată bolta i trupul oisericii până în faţa pământului, încât să vede şi afară.Pe alocurea, este ştearsă zugrăvea la bisericii.Învălită cu şindrilă de brad dă epitropii ce au fost.

Trupul bisericii pă dănafară, jur înprejur de jos până supt streaşină, ferecată cu lespezi dă piiatră sadea. Brâul de la mijlocul bisericii jur în prejur, tot de piiatră, cu 13 ferestre mari, cu stâlpi de piiatră sadea, cu câte dooă mijloace de fier drept şi cu câte cinci curmezişuri tot de fier. La fieşcare fereastră, cercevele dă lemn cu geamuri de sticlă.Biserica are patru turle, însă dooă pă sfântul oltar, unul la mijlocul bi sericii dăsfundat, ş-a patra este înfundată, la fieşcare turlă, cruce dă fier legate cu lănţuşuri dă fier, şindrilită fiind biserica cum s-au zis mai sus de epitropi încă de la leat 1800.Starea casii sfinţii mănăstiriCurtea de afară de zid, cu dooă grădini, însă una despărţită cu zid şi alta cu uluce, porţile aceştii curţi neacoperite şi fără de porţi, zidul lor de jur înprejur stricat, de la care să începe pe poarta din lăuntru ce are dooă porţi în canaturi şi una mică de lemnu bune şi cu piroane dă fier prin mâinile şi tigăile aceştii porţi.Pe această poartă, este clopodniţa care de la facere să află întregită, fără numai deasupra porţii din afară şi din lăuntru este crăpată, acoperi şul ei cu şindrilă de brad.De la clopodniţa, către amiiazăzi un foişor dă lemn, care are înprejur şi o şandrama dă lemn şi atât stâlpii foişorului cât şi ai şandramalii. lucraţi din bardă, vechi, cu trei paturi, dooă înnăuntru şi altul afară, cu dooă lăviţi. Foişorul pardosit cu cărămidă, iar şandramaoa cu scânduri, lipit de clopodniţa, pe care parte este şi zu grăvit, cu scară de lemn. Supt acest foişor, este o chiliie cu cămara ei, supt care este şi pivniţă, cu uşile lor proaste, cu câte dooă maglamale şi ferestrile lor, acoperit cu şindrilă de brad.

Trupul bisericii pă dănafară, jur înprejur de jos până supt streaşină, ferecată cu lespezi dă piiatră sadea. Brâul de la mijlocul bisericii jur în prejur, tot de piiatră, cu 13 ferestre mari, cu stâlpi de piiatră sadea, cu câte dooă mijloace de fier drept şi cu câte cinci curmezişuri tot de fier. La fieşcare fereastră, cercevele dă lemn cu geamuri de sticlă.

Biserica are patru turle, însă dooă pă sfântul oltar, unul la mijlocul bi sericii dăsfundat, ş-a patra este înfundată, la fieşcare turlă, cruce dă fier legate cu lănţuşuri dă fier, şindrilită fiind biserica cum s-au zis mai sus de epitropi încă de la leat 1800.

Starea casii sfinţii mănăstiriCurtea de afară de zid, cu dooă grădini, însă una despărţită cu zid şi alta cu

uluce, porţile aceştii curţi neacoperite şi fără de porţi, zidul lor de jur înprejur stricat, de la care să începe pe poarta din lăuntru ce are dooă porţi în canaturi şi una mică de lemnu bune şi cu piroane dă fier prin mâinile şi tigăile aceştii porţi.

Pe această poartă, este clopodniţa care de la facere să află întregită, fără numai deasupra porţii din afară şi din lăuntru este crăpată, acoperi şul ei cu şindrilă de brad.

De la clopodniţa, către amiiazăzi un foişor dă lemn, care are înprejur şi o şandrama dă lemn şi atât stâlpii foişorului cât şi ai şandramalii. lucraţi din bardă, vechi, cu trei paturi, dooă înnăuntru şi altul afară, cu dooă lăviţi. Foişorul pardosit cu cărămidă, iar şandramaoa cu scânduri, lipit de clopodniţa, pe care parte este şi zu grăvit, cu scară de lemn. Supt acest foişor, este o chiliie cu cămara ei, supt care este şi pivniţă, cu uşile lor proaste, cu câte dooă maglamale şi ferestrile lor, acoperit cu şindrilă de brad.

1 chiliie, boltită, cu cămară i um blătoare înlăuntru.Altă chiliie, alăturea ei, iarăşi bol tită, cu sobe, cu ferestrile cu geamu ri, cu paturi, cu uşi şi cu broaşte proaste, pardosite cu piiatră lespezi.1 chilie, ce-i zic casă egumenească, cu o cămară mică, cu sobă oarbă, cu trei ferestre, cu un dulap în zid i altă chiliie alăturea ei, cu dooă fe restre scoase în curte, şi, cu alta, în grădină, cu sobă şi cu pat, cu uşile proaste, cu clanţă i zăvoare şi cu câte dooă baglamale. Dinnaintea acestor chilii, este foişor în stâlpi de zid, par dosit cu cărămidă, cu scară de piiatră, aşăzată în zid şi cu un stâlp mare, de zid dănainte, tot supt în un învăliş de şindrilă mai înalt, iar, în dosul acestora, şandrama de lemn cu umblă toare de zid, spre care umblătoare şandrama este uşa proastă, de scânduri, cu verigă, zăvor i clanţă. Tot supt casele acestea, este pivniţa cea mare, în care să pune vinurile mănăstirii şi, alături, un beci mic, ce-i zic vărzăriie, cu uşa de scânduri, cu veri gă i copil şi cu dooă baglamale.1 beciu mare, în rândul acestora, cu uşă mare, în dooă canaturi.1 chilăriia, lângă care este alătura tă şi o cămară mare, pardosită cu scânduri şi podită iarăşi cu scânduri de brad, numai care chelărie are uşă cu baglamale şi verigă şi copil.1 magopie cu trei cuptoară de pâine, fărâmate.1 cuhniie şi, alăturea, lemnăriie la proastă stare înlăuntru şi făr de uşă lemnăriia.1 chiliie, în fundul mănăstirii, cu umblătoare înlăuntru, cu o fereastră fără cercevele, pustiie.chiliie, în dreptul aceştiia, cu că mara, cu sobă, cu dooă ferestre şi, la mijlocul acestor chilii, sălişoară făr de uşă.

grajduri, în rândul acestora, unul mare, zdravăn şi altul mic, pustiu, fărâmat înlăuntru şi, alăturea, vărză riie, cu uşă în dooă canaturi.chiliie pustiie, în fundul din că-patiiu, în stînga, fără uşă şi altele.chilii, alăturea acestora, cu uşi proaste şi făr de sobe, cîte cu o fe reastră scoasă în curte şi cu sălişoară la mijloc.2 chilii, uşă cătră uşă, una pustiie, alta sade un om, tot la această stare aflându-să, câte cu fereastră şi cu uşi proaste i sălişoară, la mijloc.2 chilii, iarăşi în fundul acestora, cu sălişoare la mijloc şi cu câte o fe reastră scoase în curte şi cu uşi proas te şi cu sobe vechi.2 chilii, iarăşi în rândul acestora. în dreptul lor, un beci pentru închisoare, cu sălişoară dănainte.De la beciul cel mare de lângă ca sele egumeneşti şi de jur înprejur până lingă casele ce să zic domneşti, sânt toate binalile acestea învălite cu şindrilă şi, în toate, proastă fiind şin drila, veche, stricată şi, pă dindos, este un zid vechiu, lung, cât ţine rândul chiliilor dăspre amiazănoapte.2 case ce să zic domneşti, mari, bol tite, cu dooă cămări i umblătoare în lăuntru, la una odaie trei ferestre şi la alta patru, fără dă geamuri, par dosite cu cărămidă, cu sobe vechi, cu uşi proaste cu câte dooă baglamale, cu verigile lor, cu paturi şi cu săli şoară pă dinnainte, în care sălişoară este şi o fereastră, cu foişor de zid scos în curte, cu cinci stâlpi de piiatră, cu coroanile lor jos şi sus, cu scară de piiatră înfundată, de care să începe şi un polimar dă lemn ce merge la um blătoare, iarăşi de lemn, lipit de clopodniţă, unde să încheie starea curţii mănăstirii şi, dedesupt, denainte, doi stâlpi de piiatră şi, tot supt aceste case, dooă beciuri, pustii, acoperite cu şin drilă de epitropii ce au fost.

Bolniţa ce este afară lângă mănăstire.1 biserică de zid, hramul Naşterii Sfîntului Ioan Botezătorul, zugrăvită peste tot înlăuntru, cum şi amvonul, ce este în doi stîlpi de piiatră, cu coroanile lor, însă zugrăveala, atît înlăuntru cât şi în amvon, este cam ştear să pe alocurea, tîmpla de zid, pardo seala cu piiatră, dar, pă alocurea, este dreasă cu fărămituri i cărămizi.Biserica este crăpată pe alocurea din cutremur, rezemată în cinci pi cioare de zid şi, peste tot, trupul bisericii i turla tencuită cu var şi atât turla cât şi biserica i picioarele de zid acoperită cu şindrilă de brad.1 pereche case de zid, cu pivniţă dedăsupt, iarăşi de zid, cu dooă odăi i cu dooă cămări i cu sală prin mijloc şi cu un foişor de zid în stâlpi de lemn. acoperite cu şindrilă de brad, care erau vechi, dărăpănate şi s-au prea-înnoit aşa de epitropii ce au fost.4 chilii într-un rând, cu câte o fe reastră şi cu umblătoarea lor osibită, acoperite cu şindrilă de brad, lipite de un zid, care chilii caută cu faţa spre biserica aceştii bolniţi şi, în dosul a-cestui zid, sânt acestea, iarăşi lipite de zid.10 chilii cu un foişor de zid, toate învălite cu şindrilă de brad, cam veche învălitoarea şi să numeşte Curtea unde să face bâlciul mănăstirii la zioa Sfântului Iliie Proorocul, care biserică a bolniţii are aceste lucruri.

„1837 iunie 23. CATAGRAFIIE DE TOATĂ ZESTREA SFINTEI MĂ NĂSTIRI CÂMPULUNG DIN SUD MUSCEL, UNDE SA CINSTEŞTE SI SĂ

PRĂZNUEŞTE HRAMUL ADOR MIRII MAICII DOMNULUI, FĂCUTĂ DIN PORUNCA MITROPOLII ŞI A CINSTITEI LOGOFEŢII A TREBILOR

BISERICEŞTI, LA TRECE REA OCÂRMUIRII ŞI CHIVERNISIRII ACESTII MĂNĂSTIRI ASUPRA PREA CUVIOSULUI ARHIMANDRIT CHIRIU CHIR

HRISANTH SI CARE MĂNĂSTIRE ESTE ZIDITĂ LA LEAT 6723 (1215) DE LA ZIDIREA LUMII.

Sfânta biserică clădită dă piatră din temeliie din nou, cu trei turle şi un anvon dinainte, în doi stîlpi c. 1 piiatră, învălită cu tinichea.Jugrăvită nu peste tot. ci pă alocuri : apostoli, mucenici şi alte is torii bisericeşti.Pardoseala, lespezi dă piiatră peste tot.Tâmpla, în câteva scânduri dă brad văpsite albastre şi puse pă jos icoanile înpărăteşti.Cu nooăsprezece ferestre mari şi mici, din care, la opt lipsesc geamu rile.Învălitoarea peste tot dă tinichea, cu icoanile şi celelalte trebuincioase înlăuntru, cum mai jos să arată.

Clopotniţă, zidire veche, înaltă, numai la un loc crăpată, învălită din nou cu tinichea, cu cruce în vârf, pă didesuptul ei, boltă spartă, cu poartă de lemn în dooă canaturi, pă unde întră în mănăstire, cu trei clopote, unul mare şi dooă mai mici, cu lemnile şi podurile bune şi cu scară pă dinafara dă zid, iară învălitoare.Alături cu clopotniţa, în mina dreaptă, dooă odăi dă zid cu uşile de scânduri, sobă şi trei ferestre proaste, tavanul dă gratie tencuit, pardosite cu cărămidă şi, dedesupt, un beciu. Deasupra acestora un foişor cu galeriie dă scânduri în 12 stâlpi dă lemn. Cu dooă păturii i dooă lăviţi şi scară în proastă stare.De aci înnainte, despre amiiazăzi, o casă pă pivniţă boltită, cu foişor în faţă în stâlpi dă zid, cu trei odăi, dooă boltite şi una cu tavan i dooă cămări şi o plimbătoare, pardoseala lor veche dă tot, uni le cu scânduri şi altele cu cărămidă, cu trei paturi i trei uşi şi şase ferestre proaste, rumâneşti, şi fără cercevele si geamuri. Pivniţa, dedesupt, dă încăpere ca de opt buţi, cu uşa ei în canaturi, proastă, fără încuetoare şi cu grătar dă lemn în uşa gîrlicei, asemenea.Apoi, de aici, un şopron cu o poartă în canaturi, proastă, lângă care sa încep trei odăi cu bucătăriia ajunse în proastă stare şi, la colţ, lemnăriie să odăi, despre răsărit, cu puţin meremet adică de trei uşi proaste, cu clanţele dă fier, trei ferestre cu cercevelile şi geamurile lor, dooă sobe proaste, dooă paturi asemenea şi un dulap în zid, cu uşi i dooă scaune lungi dintr-o scândură dă bradu din care o odae este tăvănită şi pardosită cu scânduri dă brad.

De la aceste odăi înnainte, tot spre răsărit, să face o ulicioară, prin care trece la bolniţă, şi, alături, un grajdiu ca dă zece cai, fără poduri şi esle numai grinzile şi uşe proastă, cu ve rigă, apoi, dooă beciuri, unul dăzvălit dă tot, numai zidul, celălalt boltit nu mit vărzăriie, stricate.De aci, spre meazănoapte, să încep alte nooă odăi boltite şi într-un aco periş, din care, trei sânt dărăpănate şi dă nelăcuit, iar celelalte sânt de puţină adăpostire, cu uşile şi ferestrile lor vechi şi proaste.Din dosul acestor odăi, zid dă piiatră despărţitor de târgul Sfântului Ilie şi, de la capul acestui zid, să încep casele numite domneşti, despre apus, şi care să sfârşăsc până în zidul clopotniţii, cu foişor dă zid în cinci stâlpi dă piiatră mai mult stricate, încă pe alocuri, stă să să dărâme, înpărţite, sus, în dooă odăi mari şi trei mici, cu o săliţă i o plimbătoare, din care una cu patru ferestre, cu sobă în stâlpi cam stricată, cu unsprezece cercevele i zece geamuri şi o uşă veche în tăblii fără broască, tăvănită şi pardosită, veche, cu scânduri dă brad, iar ceilaltă, cu dooă ferestre fără cer cevele i geamuri şi uşă tăvănită şi pardosită. Asemenea, celelalte trei odăi mici, iar fără cercevele şi gea muri având numai uşile în tăblii, din care una fărâmată şi fără încuetori, tavanurile dă scânduri, pardosite, dooă cu scânduri şi una cu cărămidă, iar uşa săliţii în tăblii veche şi cu-n zăvor şi, dedesuptul lor, beciuri stri cate şi dă nelăcuit, fiind fost, până acum, adăpostirea vitelor oraşului.Tot învălişul al tuturor caselor şi odăilor din prejurul mănăstirii să află cu totul vechiu şi stricat, de mai în toate părţile plooă înlăuntru, până încât, din ploaie, au ajuns să să strice şi bolţile.Pă dinaintea mănăstirii, la poartă, sânt trei grădiniţe cu înprejmuire dă zid, proastă ajunsă şi, pân câteva locuri, dărâmat, dă întră vite.

Starea înprejmuirii bolniţii

1 casă pă pivniţă, lângă biserică, cu pridvor pă gârliciul pivniţei, cu dooă odăi i o cămară şi tindă, cu pa tru uşi proaste, cu clanţele lor, şapte ferestre fără cercevele, dooă paturi de scânduri, însă, unul înfundat şi învălite cu şiţă veche.

3 odăi jos într-un înveliş proaste, dă zid, spre miiazănoapte, cu trei uşi proaste, fără încuetori, şi cinci ferestri, asemenea fără cercevele, acoperită cu şiţă veche.

1 pătul pă zece furci, acoperit cu şiţă veche.

La spatele acestor odăi de mai sus, despre miiazănoapte, tot pă moşiia mănăstirii, să face, în toţi anii, târgu la zioa Sfântului Prooroc Iliie, unde este dooă şandramale lungi şi altele mai mici de îşi adăpostesc neguţătorii mărfurile la vremea târgului. Şi, la capul acestora, un foişor vechiu. dă zid, în stupi, cu boltă pă didesupt, pă unde întră în târgu, învălitoarea proastă de şindrilă şi prăpădită.Alături, zece odăi dă zid, în faţa pământului, unile stricate şi numai patru sânt dă puţină lăcuire, acoperişul lor slab şi uşile i ferestrile proaste, ţărăneşti.

CATAGRAFIIA MÂNĂSTIRII CÂMPULUNG, SUD MUSCEL LA AŞEZAREA EGUMENIEI A CUVIOŞII SALE PĂRINTELUI ECLISIARH IOACHIM, DUPĂ ÎMPLINIREA CONTRACTULUI PREA CUVIOŞII SALE PĂRINTELUI ARHI

MANDRIT HRISANT HOREZEAN, anul 1844 aprilie 7.

Sfânta biserică ce să prăznueşte hramul Sfinţii Adormiri, după pisania ce să găseşte şi după un polmelnic ctitoricesc, au fost clădită din temelii întiiaşi dată, la anul de la Adam 6723 (1215), de răposatul Radu Negru Basarab voievod, care, mai în urmă, de vechime, dărâmându-să, s-au prenoit a doa oară de Matei Vodă Basa rab, la anul 7143 (1635), apoi, la anul 7246 (1737) arzându-să de turci, s-au prenoit a 3-lea oară de răposatul prea cuviosul arhimandrit Nicodim, egumenul aceştii mănăstiri, tot la anul 7246 (1737), în zilile domnului Constandin Vodă Mavrocordat, iar, după această trecere de multă vreme, ajunsă fiind în proastă stare, zmăcinată şi dă cutremur aflându-să, s-au dărâmat până în temelii şi s-au preînnoit al 4-lea oară, cu aceleaşi pietre, în zilele răposatului Grigore Dimitriu Ghica voievod, la anul 7332 (1832), de prea sfinţiia sa arhiereul Apamias Belcliman ce au fost năstavnic al aceştii mănăstiri, care astăzi să găseşte în starea următoare.Clădirea e de zid şi, pă afară, lespezi dă piatră pătrată până la înveliş, cu trei turle şi cu anvon dinnainte, cu doi stâlpi dă piatră. La altar este dreaptă pă dinafară, uşe de lemn şi, pă dinafară, căptuşită cu fier.Biserica toată, cu turlile şi anvonul, învălită cu tinichea albă.

Înlăuntru, pă alocurea jugrăvită: nooă apostoli şi mucenici i alte istorii bisericeşti.Pardosită cu lespezi dă piatră peste tot.Are 19 ferestre mari şi mici cu cercevelile, hearăle şi geamurile lor.Tâmpla de lemn nooă, săpată, câmpul văpsit cu văpsea de uleiu alb, cu lustru şi flori poleite peste tot: răsticnirea Domnului Hristos, dasupra, cu Maica Domnului şi Sfântul Ioan, zugrăvită şi marginile poleite, 24 prooroci în figurate iconiţă rămuite, 12 apostoli idem, 6 praznice înpărăteşti asemenea, în mijlocul acestora Sfânta Treime, cu încoronarea Maichii Domnului. Uşa înpărătească în canate istorisită Buna Vestire, cu săpături foarte înfrumuseţate şi, da supra, ochiul Domnului, în raze po leite. Dooă uşi ale oltarului: pă una, zugrăvită arhanghelu Mihail şi, pă ceailaltă, Gavriil cu alte dooă iconiţă rătundă, supt dânşii, cu istoriile lor. Această tâmplă s-au făcut de cuviosul arhimandrit Hrisant.Starea întru care să află încăperile cele din lăuntru ale mănăstirii. Cloponiţa, zidire veche, înnaltă, cu câte o crăpătură la amândouă coloanile porţilor şi alta, mai simţitoare, în colţ dăspre scara cloponiţii, bolta spartă, podurile şi toate lemnăriile pă care stau clopotile în bună stare, asemenea, şi scările acestor poduri, o poartă de lemn în dooă canate, iar învelişu tinichea, cu o cruce de fier în vârf, trei clopote: unul mare şi dooă mici.Alături cu cloponiţa, spre miazăzi, să află dooă odăi de zid, cu uşile de scânduri, sobă şi trei ferestre proaste, cu tavan de zid, pardoseala cărămidă şi, dedesupt, un beci. Dasupra acestora, un foişor cu gălărie de scânduri în 12 stâlpi de lemn, cu dooă paturi i dooă lăviţi şi scară, învălitoarea şindrilă de brad veche şi stricată. Această încăpere să află în proastă stare.

Alături cu aceasta, casile călugă reşti pă pivniţă boltită, cu gălărie de zid, în faţă, cu stâlpi, cu patru odăi şi dooă cămăruţe, dooă odăi ce sânt dasupra gîrliciului pivniţii cu cămăruţa, tăvănite cu scânduri de brad, pardoseala scânduri, uşile cu broaşte, în amândouă odăile sobe muscăleşti, cu trei paturi înfundate, cu 4 ferestre cu cercevelile şi geamurile lor pe deplin. În odaia cea mare, un dulap în zid cu cercevea în dooă canaturi cu geamuri şi văpsit. în odăile dăspre apus tavanu bolti de zid, pardosit cu scânduri, sobă nemţească, 4 ferestre cu cercevelile geamurilor lor, uşile casii din fund cu broască, iar, cea din faţă cu clanţă, gălăriia şi săliţa ce merge spre plimbare, pardoseala scânduri de brad şi în gălărie tavan de scânduri, cu dooă paturi înfundate şi o laviţă. Asemenea, gălăriia plimbători, nepardosită. Pivniţa aceştii clădiri să află încăpătoare ca dă 8 buţi, cu uşa ei în canaturi, proastă, cu încuetoare şi, la gura pivniţii, grătar de lemn, învălitoarea aceştiia şindrilă de brad bună. Un şopron, în rândul mai sus în semnaţilor case, cu o poartă în cana turi, proastă, ce să întrebuinţează magaziie.Tot supt această învălitoare, să încep trei odăi cu bucătăriie, ajunse în proastă stare, şi, în colţu lor, un beci pentru lemne şi dooă odăi, dăspre răsărit, cu puţin meremet, în care lăcuesc oamenii casii.

Pă lângă aceste odăi, să deschide o portiţă spre râu, cu poartă de scânduri şi, alături, un grajdi ca de 12 cai podit şi cu esle de scânduri, tăvănit iarăşi cu scânduri, uşe proasptă, cu verigă. Acestea să află învelit cu şindrilă de brad veche şi, pă alocurea, stricată. În şirul acestora, sânt dooă beciuri de zid, unul dezvălit de tot şi celălalt boltit, numit vărzăriie, şi acesta stricat.În ocolu ce merge şir despre amiazănoapte, să încep alte nooă odăi boltite, de zid, dintre care, numai dooă au rămas învălite şi lăcuesc oameni, iar, la celelalte, nu au rămas nici căprioreala.Dăspre apus, lângă clopotniţă, sânt casele numite domneşti, a cărora scară cu foişor de deasupra, căzând de cutremur, au rămas acele odăi fără suişi şi în proastă stare, nevrednice de lăcuit, învelitoarea lor şindrilă de brad veche şi stricată.La intrarea în mănăstire, până la cloponiţă, curte înprejmuită cu zid de piatră.Starea bisericii bolniţii ce este afară din curtea mănăstirii dăspre răsărit.

[1] Biblioteca Academiei Române, Ms. 720, 1 256, 260 r-v, 262 r-263 r. Prima catagrafie datează din 28 august 1809 (Ibidem, f. 223, 253 r-254 r) însă nu am prezentat-o fiind deteriorată şi asemă nătoare cu cea din 1810.[2] Arh. St. Buc, fond Ministerul Cultelor si Instrucţiunii publice (în continuare: M.C.I.P.), dos. 6723/1837, f. 1 r, 5 r-6 r.

Tabloul votiv

Pisania din interiorul bisericii

Iconostasul

Imagini din interiorul bisericii

FOIŞORUL DE LA INTRAREA ÎN BISERICĂ

CASA DOMNEASCĂ, VĂZUTĂ PRIN 1965

Casa domnească în prezent

Intrarea în pimniţă

Imagini din interiorul pimniţei, culoare de acces

Data construcţiei: 1635 – 1636

„ Casa este de plan dreptunghiular cu un ieşind pe latura est si un adaos pe latura sud a acesteia.

Ea cuprinde două nivele:

subsol compus din: a) o pivniţă mare cu intrare printr-un gârlici pe latura est, boltită cilindric, cu arce

dublou de întărire, un pilastru de sprijin în centru şi 3 deschideri pentru lumină şi aer pe latura nord;

b) beci tăvănit în formă de L adăugat pe laturile S şi V, cu intrare printr-o uşă pe latura est alături de gârliciul pivniţei şi altă uşă la extremitatea vestică a laturii de nord;

parter compus din: a) 4 încăperi ocupând partea de vest a clădirii , din care cele două de pe latura de

nord sunt boltite cilindric şi are câte două ferestre mici cu tocuri masive de piatră nesculptate, iar cele două de pe latura sud au bolţi cu penetraţii şi ferestre mari fără tocuri de piatră;

b) o sală mică cu două intrări, una din foişor printr-o arcadă în acoladă, iar alta, astăzi condamnată, printr-o uşă exterioară pe latura sud;

c) o încăpere mică cu tavan de lemn la E de sală;

d) un foişor compus din 2 părţi, una ce ocupă colţul NE al corpului principal şi alta deasupra gârliciului, amândouă cu arcade sprijinite pe coloane de zidărie octogonale( prima porţiune sau cilindrice( a doua porţiune) şi acoperite cu tavan de lemn);

e) o încăpere mică ocupând adaosul de pe latura sud a cerdacului. Scara exterioară de piatră la foişor ”.

„ După cum se poate constata dintr-un examen superficial, pivniţa este sigur originară, pe când beciul în formă de L este cu adaos. De asemenea toată latura nordică a casei, cu ferestrele mici au tocuri de piatră şi bolţi cilindrice ce par a fi din secolul XVII, pe când partea sudică sigur este adăugită în secolul XVIII. În sfârşit, ieşindul pe latura sudică a casei este cu adaos şi mai recent; din el pleacă două ziduri de indică existenţa mai înainte a unei clădiri în continuare spre sud”.

ZIDUL DE INCINTĂ DE PE PARTEA SUD-VESTICĂ

Gravură in tehnica acvaforteAnton Kaindl – perioada interbelică

TURNUL CLOPOTNIŢĂ

DESCRIERE GENERALĂ: Data construcţiei : 1636

„Construcţie masivă , de plan pătrat de 10 metri latura, de 35 de metri înălţime. Casa scării, poligonală în exterior, circulară în interior, cu uşa terminată sus printr-un arc ogival alipit colţului NE , urcă până la nivelul II , de unde urmează o scară de lemn. La nivelul I gang de intrare în curtea ansamblului, acoperit cu boltă sferică. . faţadele sunt bogat decorate cu 5 rânduri de panouri, suprapuse, despărţite prin 3 brâne orizontale între registrele 1 şi 2, 2 şi 3, 4 şi 5. Firidele din primul registru sunt dreptunghiulare, cele din registrele 3 şi 4 de asemenea, însă primele mai scurte şi celelalte mai lungi şi despărţite în două printr-un ciubuc , având un disc în centru. Registrul al cincilea constă din 3 mari arcaturi pe fiecare faţadă, cea centrală străpunsă de câte o fereastră. Pe câmpul firidelor se observă o reţea de linii orizontale şi verticale imitând decoraţiile de cărămidă aparentă din secolul XVI, culoarea roşie însă a dispărut. La diferite înălţimi,rânduri de butoni de ceramica divers colorată”.„ Clopotniţa s-a zidit de Matei Basarab o dată cu mănăstirea în anii 1635 – 1636. ea a avut de suferit de pe urma războiului austro-turc din 1737, când turcii au forţat intrarea în incinta mănăstirii, unde se refugiaseră austriecii. Atunci a ars vechea poartă de intrare, înlocuită în anul 1749 cu cea actuală. După zidirea bisericii mare, în 1827-1832, s-a efectuat o reparaţie generală şi clopotniţei, care avusese, probabil şi ea de suferit de pe urma cutremurului de la 1802”.

Vederi din interiorul turnului

Bolniţa mănăstirii

Bărăţia – văzută de pe Dealul Flămânda

„ Iniţial a existat o biserică mai mică decât cea actuală, a cărui altar, are un contrafort, a fost descoperit cu ocazia săpăturilor în cuprinsul actualului cor. Peste temeliile acesteia a fost construită, probabil la sfârşitul secolului al XIV-lea sau în secolul XV, actuala biserică, de la care a rămas corul şi tencuielile navei. La 1760, biserica a suferit refaceri radicale: s-a închis în zid arcul triumfal, biserica reducându-se de atunci la cor; s-a desfiinţat bolta, acoperindu-se biserica cu tavan; s-au căptuşit pereţii bisericii, în interior, cu zidărie de cărămidă şi tencuială; s-au desfiinţat menourile de piatră verticale care împărţeau ferestrele altarului în două, e.t.c.. Cu ocazia restaurării s-au decapat pereţii interiori de căptuşeala de cărămidă şi tencuială, s-a degajat arcul triumfal, sunt în curs de refacere menourile ferestrelor”. „ Actuala biserică reprezintă corul unei biserici mult mai mari, din navă rămânând numai temeliile zidurilor laterale, degajate prin săpături arheologice. Corul se termină la răsărit printr-o absidă formată din 3 laturi , iar la apus printr-o mare arcă ogivală care îl despărţea de navă. Pe latura de nord este alipită o sacristie dreptunghiulară boltită cilindric, comunicând cu corul printr-o arcadă. Pe latura sud există o uşă cu arc original şi o fereastră, poate neoriginală. Trei mari ferestre originale străpung laturile absidei. Zidurile corului se sprijină în exterior pe 6 puternici contraforţi. În interior corul este acoperit cu un tavan executat probabil în 1760; se văd urmele arcelor fostei bolte, iar pe latura sud consola de la arcul de la mijlocul peretelui. Multe fragmente din fosta boltă( arce, nervuri) au apărut cu ocazia decapării interiorului bisericii”. „ Ziduri de bolovani legaţi cu mortar, cu piatră de talie la colţuri, pe intradosul arcului triumfal pe exteriorul contraforţilor, etc; bolta sacristiei din cărămizi subţiri; pardoseală de lespezi, scoasă provizoriu cu ocazia restaurării; învelitoare din tablă.

Bărăţia

Importanţa documentară a pietrei tombale aflată în biserica catolică Sf. Iacob cel Mare (Bărăţia) din Câmpulung, în a cărei inscripţie se regăseşte prima atestare a localităţii şi totodată cea dintâi menţionare a unui oraş în spaţiul viitoarei Ţări Româneşti, este incontestabilă, general-acceptată, aşa că nu ne propunem reluarea discuţiei în acest sens, tentativă ce s-ar finaliza, fără îndoială, printr-o reconfirmare a concluziilor binecunoscute în istoriografia românească.

Legată indisolubil de edificiile catolice de sorginte germanică din oraşul de pe Râul Târgului, provenienţa sau mai bine zis locaţia originară a lespedei tombale ce acoperea mormântul lui Laurencius a fost îndelung disputată. Opinia lui Nicolae Iorga, aceea că lespedea de la 1300 a fost adusă în biserica Bărăţiei (care nu putea fi atât de veche) la o dată târzie, cândva în secolul al XVIII-lea, de la celălalt locaş catolic din Câmpulung – mănăstirea dominicană Sf. Elisabeta (Cloaşterul) –, dispărut deja la acea dată, a fost împărtăşită şi de alţi istorici, intervenind astfel şi nuanţări cronologice mult mai precise: piatra va fi fost adusă de la Cloaşter după 1715, an în care florentinul Anton Maria del Chiaro vizita Bărăţia fără a lăsa vreo menţiune despre monumentul în discuţie. În sfârşit, o altă opinie consideră piatra de asemenea adusă din afara Bărăţiei, însă nu de la Cloaşter, ci dintr-o presupusă biserică catolică ce s-ar fi aflat pe locul actualei mănăstiri „Negru-Vodă”.

„+ Anno Domini M° ׀ CCC° + hic sepultus est ׀ comes Laurenc ius de Longo Campo pie memorie”

DIMENSIUNI: L 211cm; l1 104cm; l2 104,5cm; h 54,5cm

    Fotografie după schiţă releveu, prezintă ansamblul Bărăţia. Pot fi observate: Biserica, Turnul, Casa parohială, anexele.

Fotografie după schiţă releveu, prezintă ansamblul Bărăţia. Pot fi observate: Biserica, Temeliile vechii Biserici Turnul, Casa parohială,

anexele.

Fotografie după schiţă releveu, prezintă Casa parohială.

Cronica Franciscanilor

Documentul prezintă un istoric al Bărăţiei cu refacerile ei. În casa Parohială este atestată pentru anul 1714 funcţionarea unei şcoli pentru copii. Pisania clopotniţei de zid din 1730 e redată în româneşte, cu litere latine. Sunt prezentate imobilele ce ţin de Bărăţie, lista privilegiilor mănăstirii catolice din Câmpulung şi o listă a abaţilor, începând cu 1656.Text: P. 259: "Zidurile [bisericii Bărăţiei, n. n.] nu sunt solide. Biserica are o lungime de 12 stânjeni, în lăţime 4 stânjeni şi un picior, în înălţime 3 stânjeni; înspre sud are trei ferestre lungi şi vechi. P. 260: "Corul a ars adesea împreună cu biserica, înă bolta nu a cedat... Biserica era plină de pietre de mormânt sparte şi dezgropate...Părintele Elias Frustik a pus înaintea altarului principal o mare piatră funerară din marmoră, care zăcea în biserică, pe care au fost incizate următoarele: Aici este înmormântat comitele Laubeng de bună amintire Câmpulung la idele lui octombrie. Anul Domnului 1300, piatră care dovedeşte că această biserică fusese ridicată înainte de anul 1300... Odinioară turnul era doar din lemn şi cimitirul era înconjurat cu gard. Dar domnul Wolff s-a îngrijit ca turnul să fie făcut din piatră, la fel ca şi zidul ce înconjoară cimitirul, ceea ce iese la iveală din piatra pusă în partea superioară a turnului cu următoarea inscripţie în valahă: En numele Sfinti Troicze schientru Csinte Sfintului schi preslevitului Apostolu Iacov Fratele Domnului s-au zidit acsasta klopodnicza den temeglia jei schi s-au formuczesat ku keltujala Domnului Nicolae Wolff Pisariul fiinf mai nainte de Lemn veke, schiputrede, aschizderea schi Kurte Bisericzi de mormunte, fiind mai nainte enkunzurat Ku Vergi, s-au emprezurat Ku zid Kum se vede en zilele preluminatului şi prenalczatului Domnuluj Vaivoda Nicolae Alixandru. La A doua Domnie, fiind Ispravnik schi ostenitor Georgie Logofet. la anul de la Noshtere Domnului Isus Hristos 1730. .

Imagine din timpul scanărilor turnului Bărăţiei

1.  Constantin D. ARICESCU, Istoria Câmpulungului, prima reşedinţă a României, partea I, Bucureşti, 1855, partea a II-a, Bucureşti, 1856. ediţia nouă

2.  Constantin D. ARICESCU, Scrieri alese, Editura Minerva, Bucureşti, 1982, (Ediţie critică).

3.    Anca BRĂTULEANU, Curţi domneşti şi boiereşti în România. Valahia veacurilor al XVII-lea şi al XVIII-lea, Editura Simetria, Bucureşti, 1997.

4.  Gheorghe I. CANTACUZINO – Câmpulung. Vechi monumente şi biserici, Editura Vremea, colecţia Arte, Bucureşti, 2002.

5.   Pavel CHIHAIA, De la Negru Vodă la Neagoe Basarab. Interferenţe cultural-artistice în cultura românească a evului de mijloc, Editura Academiei, Bucureşti, 1976.

6.  Constantin CIOTEI, Gheorghe PÂRNUŢĂ, Ion POPESCU ARGEŞEL, Monografia municipiului Câmpulung Muscel, Editura Expert, Bucureşti, 2005. Neagoe

7.  Vasile DRĂGUŢ, Arta gotică în România, Editura Meridiane, Bucureşti, 1979.8.   Teodor Octavian GHEORGHIU, Cetăţile oraşelor. Apărarea urbană în centrul şi

estul Europei în Evul Mediu, Editura Simetria, Bucureşti, 2000. 9.    Nicolae GHIKA BUDEŞTI, Evoluţia arhitecturii în Muntenia şi Oltenia, I, BCMI,

XX, fasc. 53-54, 1927.10.   Corina NICOLESCU, Case, conace şi palate vechi româneşti, Editura Meridiane,

Bucureşti, 1979.       

Bibliografie

41.   Nicolae STOICESCU – Monumentele Ţării Româneşti şi Moldovei acum un secol (I). Cetăţi, curţi domneşti şi boiereşti, în: BMI, 1972, nr. 1, p. 15-21.

42.  Le rôle des monastères et des églises fortifiées dans la défense des Pays Roumains, în: RRH, 18, 1979, nr. 1, 181-185.

43.  Victoria ŞERBAN, Constantin ŞERBAN, Oraşul Câmpulung şi împrejurimile sale oglindite într-un manuscris inedit din sec. al XVIII-lea, în: SC, Câmpulung, vol. II, 1982

44.   Horia TEODORU, Meterezele bisericilor câmpulungene, în: BCMI, 1943, p. 45.    * * * Ansamblul Bărăţiei din Câmpulung, Editura Meridiane, Bucureşti, 1968 (Caiet-album editat de CSCAS şi DMI, cu textul redactat de arh. Şt. Balş).

 1. Anca BRĂTULEANU, Curţi domneşti şi boiereşti în România. Valahia veacurilor al XVII-lea şi al XVIII-lea, Editura Simetria, Bucureşti, 1997.

2.    Gh. I. Cantacuzino, Câmpulung. Vechi monumente şi biserici, Editura Vremea, colecţia Arte, Bucureşti, 2002.

3.    Teodor Octavian GHEORGHIU, Cetăţile oraşelor. Apărarea urbană în centrul şi estul Europei în Evul Mediu, Editura Simetria, Bucureşti, 2000.

4. Corina NICOLESCU, Case, conace şi palate vechi româneşti, Editura Meridiane, Bucureşti, 1979.

5.    C. RĂDULESCU-CODIN, Câmpulungul Muscelului. Istoric şi legendar. Privire asupra trecutului cu hărţi, figuri şi numeroase vederi. Însoţit de călăuza vizitatorului, celor mai de seamă locuri şi monumente istorice din oraş şi din împrejurimi, Câmpulung Muscel, 1925. ? Dan sau Geri

6.      C. RĂDULESCU-CODIN, preot Ioan RĂUŢESCU, Dragoslavele, Editura Tipografia şi librăria Gheorghe N. Vlădescu, Câmpulung, 1923.

7.                    Gheorghe ANDREIANU, Contribuţii la bibliografia oraşului Câmpulung Muscel şi a împrejurimilor sale, în: SC, II, 1982, p. 255-269.

11.  C. RĂDULESCU-CODIN, Câmpulungul Muscelului. Istoric şi legendar. Privire asupra trecutului cu hărţi, figuri şi numeroase vederi. Însoţit de călăuza vizitatorului, celor mai de seamă locuri şi monumente istorice din oraş şi din împrejurimi, Câmpulung Muscel, 1925.

12.  Dan SIMONESCU, Viaţa literară şi culturală a Mănăstirii Câmpulung în trecut, Câmpulung Muscel, Editura Librăriei Ioan N. Staicu, 1926.

13. Monografia primei şcoli publice din oraşul Câmpulung-Muscel (300 ani), Bucureşti, 1970.

14.  Tereza SINIGALIA, Arhitectura civilă de zid din Ţara Românească în secolele XIV-XVIII, Editura Vremea, Bucureşti, 2000.

15.  Emilian STĂNESCU, Ansamblul istorico-cultural-artistic Negru Vodă din Câmpulung Muscel, Editura Arhiepiscopiei Bucureşti, Bucureşti, 1998. atţ

16.    Nic. Th. ŞTEFĂNESCU, Prin Câmpulung şi pe muscelele lui, Editura Tipografia Gheorghe Gh. Vlădescu, Câmpulung, 1946.

17.   * * * Câmpulungul cu împrejurimi, S. T. R. , secţia Muscel, 1907.

18.   * * * Marele dicţionar geografic al României, vol. II, Bucureşti, 1899.

19.    Gheorghe ANDREIANU, Contribuţii la bibliografia oraşului Câmpulung Muscel şi a împrejurimilor sale, în: SC, II, 1982, p. 255-269.

20.   Ştefan BALŞ, Restaurarea Bărăţiei din Câmpulung Muscel, în: Monumente Istorice. Studii şi lucrări de restaurare, nr. 3, 1969, p. 7-27.

21.   Pavel BINDER, Din nou despre “Comes Laurentius de Longocampo”, în: SCIA, Seria Artă plastică, tom 22, 1975, p.185 şi urm.

22.   Gheorghe I CANTACUZINO, Cronica săpăturilor arheologice efectuate de D. P. C. N. în anul 1975, în: BMI, nr. 2, 1975.

23.    Gheorghe I CANTACUZINO – Probleme ale secolelor XIII-XIV la Câmpulung şi cercetările arheologice la fosta curte domnească, în: SCIVA, t. 32, nr. 1, 1981, p. 133.

24.   Gheorghe I CANTACUZINO – Unele probleme privind cercetările arheologice de la Câmpulung, în: Cercetări Arheologice, VII, 1984, p. 204.

25.    Gheorghe I CANTACUZINO – Unele aspecte ale culturii urbane medievale la Câmpulung, în: HU, tom V, 1997, nr. 2, p. 209-221.

26.   Gheorghe I CANTACUZINO – Consideraţii privind necropola din jurul bisericii vechii Curţi domneşti din Câmpulung, în: SCIVA, tom 49, nr. 2, 1998, p. 181-193.

27.    Gheorghe I CANTACUZINO – Probleme ale cercetării vechii reşedinţe domneşti din Câmpulung, în: ARGESSIS, seria Istorie, IX, 2000, p. 108- 116. atţ 107-115.

28.    Gheorghe I CANTACUZINO, Vestigii din zona vechii reşedinţe voievodale de la Câmpulung, în RMI, an LXXII, nr. 1, 2001-2003, p. 41-59.

29.     Gheorghe I CANTACUZINO, Spiridon CRISTOCEA, T. MAVRODIN Ştefan TRÂMBACIU, Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice de la fosta curte domnească din Câmpulung , din anii 1975-1977, în: SC, nr. 1, 1981, p. 23-31.

30.    Gheorghe I CANTACUZINO, Ştefan TRÂMBACIU, Rezultatele cercetărilor arheologice efectuate în anul 2000 la ansamblul “Negru Vodă” din Câmpulung, în: Revista de istorie a Muscelului, Studii şi comunicări, VI, Câmpulung Muscel, Editura Nummus, 2001, p. 43-63.

31.                 Gheorghe I CANTACUZINO, Victor POPA, Cercetarea şi restaurarea unei case din ansamblul fostei curţi Domneşti din Câmpulung, în: RMM MIA, 1978, nr. 1, p. 71-76.

32.       Virgil DRĂGHICEANU, Biserica domnească din Câmpulung (Argeş), SCIA, seria Arta Plastică, tom. 35, Bucureşti, 1988, p. 3-15.

33.                 M. DUMITRESCU, Din nou despre monumentele câmpulungene, în: RMM MIA nr. 1, 1972, p. 37-41.

34.                 Laurenţia GEORGESCU, Emma Mădălina GEORGESCU, Necropola de la mănăstirea Negru Vodă, sec. XV-XVIII, ARGESSIS, seria Istorie, VIII, 1995, p. 81-89.

35.                 Emil LĂZĂRESCU, Despre piatra de mormânt a comitelui Laurenţiu şi câteva probleme arheologice şi istorice în legătură cu ea, în: SCIA, nr. 1-2, 1957, p. 109-129.

36.                 Alexandru LIGOR, Oraşele Câmpulung, Curtea de Argeş şi Piteşti văzute de călători străini la mijlocul secolului al XVII, ARGESSIS, seria Istorie, V, 1980, p. 260-265.

37.                 Cristian MOISESCU, Noi puncte de vedere asupra ipostazelor dispărutei biserici domneşti “Negru Vodă” din Câmpulung Muscel, în: RMI, an LXVII, nr. 1-2/1998, p. 49-62.

38.                 Violeta POPESCU, O personalitate culturală a Câmpulungului din veacul al XVII-lea: Melchisedec din Peloponez, în: SC, vol. III, 1984, p. 57-63.

39.                 Adrian SĂVOIU, Câmpulungul şi împrejurimile sale în “Impresii de călătorie în România” de A. Pelimon, în: SC, vol. IV, 1987, p. 205-211.

40.                 Dan SIMONESCU, Imagini şi fragmente documentare inedite despre Câmpulung, în: SC, vol. II 1982, p. 85-91.

COLECTIVUL UPIT

•OPRESCU CARMEN•CRISTOCEA SPIRIDON•VASILOIU•NEAGOE CLAUDIU•MÂNDESCU DRAGOŞ•BĂRBULESCU COSMIN•OPRESCU DRAGOŞ•ARSENE ADRIAN•GIUGEA FLORICEL•DUMITRU CRISTIAN•CĂLIN FLORIN GERARD