Republica a III-a Franceză

Cuprins : 1.Viața economică

2.Viața politică 3.Criza politică

4.Politica externă

• În anii 1871-1918,Franța continua să fie una dintre marile puteri de pe glob,ocupînd locul al doilea,după Anglia,ca imperiu colonial.

• Ea însă rămînea în urmă față de SUA,Anglia și Germania în dezvoltarea sa economică,trecînd de pe locul doi,pe care îl deținea la mijlocul secolului al XIX-lea,pe locul patru din lume.

Viața Economică •S-au format organizații monopoliste :-Industria metalurgică (Schneider,Wendel)-Industria chimică (Saint-Gobain )

În urma pierderii Alsaciei și Lorenei,Franța avea o bază puternică de materie primă.60 % din întreprinderile industriale erau mici (pînă la 10 muncitori ),cu utilaj învechit .Pe lîngă ramurile tradiționale ( I.textilă,alimentară și cea a obiectelor de lux ),au apărut noi branșe*.Creștea producția aluminiului,folosit în construcția de automobile,industria carboniferă,Electrotehnică ect.În 1914,industria de automobile din Franța era pe locul al doilea în lumedupă cea din SUA. Se dezvoltau mijloacele de comunicație.

*Branșe-producerea fontei și a oțelului special,necesar pt fabricarea armamentului si pt construcția căilor ferate.

Viața Economică(continuare)• Beneficiind de condițiile naturale favorabile, agricultura franceză se

dezvolta accelerat. Datorită lucrărilor de drenaj ,suprafața terenurilor agricole s-a marit cu 10%.

• S-au extins culturile tehnice:1.Vița-de-vie2.Tutunul3.Oleagenoasele4.Cînepa

• A crescut randamentul producției agricole datorită folosirii îngrășamintelor,selecției plantelor.

• Creșterea vitelor era însă în declin. Se înregistrau crize agricole.

Situația Economică(continuare II)• Cinci bănci mari, în frunte cu Banca Franceză,controlau 73%

din activitatea financiară a Franței.

• Bancherii francezi exportau capitalul în statele Europene de Est și Sud- Est ,în colonii, dădeau împrumuturi statelor mai înapoiate și căpătau astfel profituri mai mari decît ar fi plasat capitalul în țară.

Anii 1880 1890 1902 1914Marimea Creditului (miliarde de franci)

15 20 27-37 60

Viața PoliticăÎn timp ce majoritatea populației Franței era pentrurepublică,Adunarea Națională ,aleasă în 1871,era dominată demonarhiști.După demisia lui Adolphe Thiers(1873),AdunareaNațională îl alege pe Mac Mahon,adept al restabilirii monarhiei.

Rolul lui Mac Mahon

1. Președintele Mac Mahon a încercat să restabilească monarhia.

2. El a desființat Camera Deputațiilor

3. A interzis ziarele republicane

Viața PoliticăPreședintele era ales pe un termen de 7 ani de către Adunarea Națională, cudreptul de a fi reales.El avea împuterniciri foarte largi.

Puterea legislativă era exercitată de : 1.Camera Deputațiilor ( aleasă pe un termen de 4 ani ) 2.Senat ( 75 membri erau numiți de președinte,iar 225-aleși) ( Adunarea Națională (parlamentul) )Președintele avea următoarele împuterniciri :--desemna miniștrii și funcționarii superiori--dispunea de forțe armate--promulga legile--avea dreptul de inițiativă legislativă--avea dreptul de veto suspensiv--putea să dizolve ,cu Acordul Senatului, Camera Deputațiilor.

Continuare...• În 1879 ,președinte a fost ales republicanul Jules Grevy.• Rolul principal în viața politică a Franței au început să îl joace republicanii

moderați(Jules Ferry,Leon Gambetta) și republicanii radicali(Georges Clemenceau)• În anii 1900-1914 s-au schimbat 13 guverne.• Republicanii moderați erau pt consolidarea republicii și admiteau realizarea

reformelor numai la momentul potrivit.• Republicanii radicali militau pt democratizarea republicii,pt despărțirea bisericii de

stat si pt reforme sociale.În a.1879 s-a format Partidul Muncitoresc Francez,în frunte cu Jules Cuesde) :

• 1.Au legalizat sindicatele• 2.Au introdus învățămîntul primar obligatoriu• 3.Libertatea presei• 4.Inamovibilitatea judecătorilor• 5.Libertăți municipale

Crizele Politice• Atacată mereu de forțele reacționare monarhiste si clericale ,Republica

Franceză a trecut prin puternice crize politice.La începutul anilor 90, din cauza corupției în aparatul de stat , a limitării libertăților democratice , a înviorării elementelor militariste revanșarde ,șovine și a tensiunilor sociale, Franța a fost cuprinsă de o nouă criză politică acută,provocată de afacerea Dreyfus. Franța s-a împărțit în două tabere:

• 1.Democrați (Dreyfusari )• 2.Reacționari( Antidreyfusari)• Reacționarii au încercat să anuleze democrația și să istaureze dictatura,dar

au suferit eșec.La inceputul sec XX ,conducerea statului a fost preluată de republicanii radicali.

C.P. Continuare....... Radicalii au promovat o politica anticlericală:1.au desființat 3 mii de școli confesionale ale organizaților bisericești 2.au separat biserica si stat

Ei intreprindeau represiuni împotriva mișcării muncitorești crescînde,ațărănimii de la Sud și împotriva funcționarilor de stat.

În 1913 ,la putere au venit republicanii moderați în frunte cu RaymondPoincare,care au promovat o politică antipopulară și au forțat cursaînarmării.

Politica Externă• Participînd la împărțirea lumii,alături de celelante mari puteri ,Franța a ocupat

Tunisul,Madagascarul,Sahara,Marocul,Indo-china și a format un vast imperiu colonial. În 1898,în timpul invadării Sudanului,armatele Franței și Angliei s-au aflat față în față,însă nu s-a ajuns la disputa militară.

• Conflictul a fost aplanat pe căi diplomatice.Ocuparea Marocului ( 1911) a generat un alt diferend acut-franco-german,care la fel a fost rezolvat prin compromis 9 schimb de teritorii în Africa )

• In 1893 ,guvernul francez a încheiat un tratat de ajutor mutual cu Rusia ,în caz de război cu Germania . În 1904 ,Franța și Anglia au semnat Antanta Cordială și au împărțit sferele de influență în Africa .

• Politica externă revanșardă a Franței a contribuit la dezlănțuirea Primului Război Mondial (1914-1918) ,teritoriul ei devenind teatru de razboi...

Informații suplimentare..))

• Biografii: 1. Georges Clemenceau (n. 28 septembrie 1841 - d. 24 noiembrie 1929)

a fost un politician francez, prim-ministru al Franței între anii 1906 - 1909 și 1917 - 1920, membru al Academiei Franceze din 1918.

2. Léon Gambetta (n. 2 aprilie, 1838, Cahors - d. 31 decembrie, 1882, Paris) a fost un om de stat francez republican a cărui activitate a devenit proeminentă după Războiul Franco-Prusac. Léon Gambetta a fost președintele consiliului de miniștri în perioada 14 noiembrie 1881–31 decembrie 1882.

3. Adolphe Thiers (n. 18 aprilie 1797 – d. 3 septembrie 1877) a fost

un avocat, jurnalist, istoric și om politic francez. A deținut diferite funcții politice ca: prim-ministru în timpul lui Ludovic-Philippe, președinte interimar al Franței, președinte al Consiliului de Miniștri în perioada Monarhiei din Iulie, deputat în perioada celei de-A Doua Republici.

SFÎRȘIT..))