RELATIILE POLITICO-ECONOMICE ÎNTRE MOLDOVA §1 POLONIA ÎN A DOUA JUMÀTATE A SEC. AL XV-LEA

IOAN PETRICÂ

Istoria relatiilor moldo-polone în a doua jumàtate a secolului al XV-lea, fiind legata de domnia celui mai de seamà conducàtor de oçti çi om politie al Moldovei, a fost cercetatà sub cele mai diferite aspecte, atìt de càtre istoricii romîni, cît çi de càtre cei poloni.

Totuçi în aceastà problemâ a persistât multà vreme un punct de piecare grejit, alimentai de istoriografìa burghezà, care urmàrea explicarea evenimen- telor farà sa |inà seama de conditiile interne si externe in care se gàseau cele douà state, de aspiratale celor douà popoare. Se tràgea concluzia cà, de-a lungul domniei lui ^tefan cel Mare, ìntre Modova si Polonia ar fi existât un ìndelungat conflict si erau scoase în evidentà tocmai neìnjelegerile ce s-au ivit ìn politica celor douà state. Se avea ìn vedere lupta din Codrii Cosminului, in legàturà cu care s-a purtat o polemicà ìndelungatà, càutìndu-se cu orice pre^ antecedente si manifestàri ale unor relatii politice ìnàsprite1.

Consideràm necesar ca de data aceasta, pe baza documentelor, cunoscute de altfel, sa aruncàm o altà lumina asupra relatiilor politice si economice dintre cele douà popoare, fàrà a avea pretentia de a epuiza problema.

1 Unele lucràri sìnt citate ìn cursul articoìului de fa{à. Dàm mai jos pe cele mai impor­tante, care con^in la rìndul lor numeroase trimileri la diferite alte studii fi articole de pole­micà: W l . K o n o p c z y i i s k i , O idei jagielloriskiej, Varfovia, 1928; W . K a m i e - n i c k i , Idea jagielloAska, Varfovia, 1929; O. H a 1 e c k i, Idea jagiellofiska, Varfovia, 1937; A n. L e w i c k i, Król Jan Olbracht o kl(sce bukowinskiej r. 1497, ìn « KwartaLnik historyczny », V II (1893), p. 1 — 15; A. B o r z e m s k i, Slowo tv sprawie wyprawy woloskiej króla Jana Olbrachta, ibidem, p. 450—454. (Cele mai multe polemici s-au dus ìn patinile acestei ultime reviste). N. I o r g a, Istoria Hominilor, voi. IV, Bucurefti, 1937, fi Istoria lui §tefan cel M are, Bucurefti, 1904; I. U r s u, liela(iunile Moldovei cu Polonia pina la woartea lui Stefan cel M are, Piatra NeamJ, 1900; A. D. X e n o p o 1, Istoria Hominilor din Dacia Traianà, Iafi, 1896; A. B o 1 d u r, Politica externà a lui i}tefan cel M are intr.-o lumina nouà («Studii si cercetàri istorice », voi. 18, 1943) fi alfii, interpreteazà just eveni- mentele legate de expedifia lui Albert. Ei extind insà rela^iile inàsprite din aceastà perioadà asupra relatiilor anterioare moldo-polone in generai. Atit tratatul de istorie a Poloniei (Historia Polski, t. I, cz. II, Varfovia, 1957), cit fi Istoria Rominiei, voi. II, Bucurefti, 1962, dau in generai o rezolvare justà problemei relatiilor moldo-polone din a doua jumàtate a sec. al XV-lea. Cu toate acestea, evenimentele nu sint urmàrite in inlàn^uirea lor fireascà, ceea ce estompeazà adeseori semnifica^ia lor.

341

ìnceputul celei de-a doua jurnàtàti a secolului al XV-lea coincide cu o perioadà de accentuare a crizei fàràmi^àrii feudale in Moldova, crizà care a urmat inorai lui Alexandru cel Bun (1432) si a durat pìnà la venirea pe tron a lui $tefan cel Mare (1457). Lupta ìntre diferitele tabere ale feudalilor moldoveni, delimitate de interesele acestora in aducerea la tronul tàrii a unui domn de pe urma caruia sa profite cit mai mult, a provocat slàbirea interna a tàrii si scàderea prestigiului ei in afara hotarelor. Aceastà stare de lucruri, cit fi noua situatie creatà in Europa datorità crefterii pericolului turcesc, intrat intr-o nouà fazà dupà càderea Constantinopolului (1453), au dat posibilitatea puterilor veoine (Polonia fi Ungaria), minate de interesele lor, sà intervinà in treburile interne ale Moldovei.

Pìnà la 1445, luptele ìntre diferitele tabere ale feudalilor moldoveni au un caracter intern fi nu gàsim urmele vreunui amestec direct al polonilor sau ungurilor. Nici chiar atunci cìnd Iliaf, ìnfrìnt de fratele sàu iptefan, se refugiazà in Polonia, regele Wiadyslaw Jagiello, determinat de dietà, nu intervine spre a-fi ajuta cumnatul, ci mediazà ìmpàcarea celor doi rivali. Aceftia, impàrtind tara, ii depun om agiu1. Cìnd insà, preocupat de luptele impotriva turcilor, Iancu de Hunedoara, vrind sà-fi asigure hotarul de ràsàrit in fata atacurilor tàtàrefti, il sprijinà pe Petru al II-lea, cumnatul sàu, polonii il sprijinà pe Roman al II-lea fi apoi pe fratele acestuia, Alexandru.

Rivalitatea polono-ungarà pentru Moldova ìfi are explica^iile ei in condi­vide crefterii pericolului otoman. Turcia dorea sà facà din Moldova un cap de pod in expansiunea sa spre Nord, in timp ce pentru Polonia fi Ungaria, Moldova reprezenta pe de o parte un zid de apàrare imediatà, pe de alta, teritoriul prin care trecea un drum comercial avantajos spre Marea Neagrà. At.it polonii, cit fi ungurii doreau deci cu orice pre^ ca la cìrma $àrii sà fie un domn care sà le asigure influenza asupra Moldovei fi un avanpost in fata invaziei turcefti.

Perspectiva unor asemenea incursiuni incepe sà nelinifteascà tot mai mult Polonia, care pìnà atunci nu suferise de pe urma lor, astfel cà, in anul 1454, trimisul regelui polon la dieta imperialà din Ratisbona ìnfàjifeazà in culori negre amenintarea otomanà fi cere ajutor Germanici impotriva turcilor, care au luat Constantinopolul fi au fàcut tributare Jara Romineascà si Moldova (jam Valachiam Moldaviamque terras Regni Poloniae Turcus uris sui fecit )2.

Intervenga polonilor fi a ungurilor nu a dus insà la lichidarea luptelor interne din Moldova, ci la adìncirea lor, manifestatà prin scindarea boierimii (la ìnceput in doua tabere — fdo-polonà fi filo-maghiarà, càrora li se alàturà mai tìrziu fi tabàra turco-fdà) fi prin numeroasele schimbàri de domnie. Slàbirea potenfialului militar al Moldovei fi incapacitatea organizatoricà a marii boierimi au dus nu numai la amestecul tot mai accentuat al vecinilor Moldovei — solici- taji de pretendenti! la tron fi de taberele boerefti care ìi sus^ineau — ci chiar la ìnstràinarea unor teritorii. Astfel, Roman-Vodà, care gàsise ìmpreunà cu tatàl sàu Iliaf sprijin la Ditrich de Buczacki, starostele Podoliei fi al Camenitei, ìi cedeazà acestuia, in schimbul ajutorului promis pentru dobìndirea tronului, satele « Vasilov pe Nistru fi satul Borisov fi Cuciurul, satul lui Lentovici fi Jurcàu^ii fi Verboujii » 3, pe care acesta le mai posedase, probabil, si in vremea

1 M. C o s t à c h e s c u , Docilmente moldoveneyli inainte de ijlefan cel Mare, II, Iasi, 1932, p. 6 8 1 -6 8 3 .

2 H u r m u z a k i , Docilmente privitoare la Istoria Rominilor, II2, p. 52.3 Actul de cedare a fost dat la Colomeia la 23 februarie 1448. Vezi Documente privind

Istoria Rominiei, veac. X I V , X V , A. Moldova, voi. I, p. 225—226.

342

lui Ilias, dar le pierduse in timpul domniei lui §tefan. La rindul sàu, Petru al Il-lea, venind pe tron cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara, ii cedeazà acestuia Chilia (1448) Astfel, pe lingà suzeranitatea Poloniei, afirmatà de regele Cazi- mir 2, se ìntàrefte si suzeranitatea Ungariei. Cum insà cedarea Chiliei ungurilor lovea in interesele statului polon, Petru al II-lea va fi silit, la insistetele polonilor, sa se inchine regelui Cazimir fi sà promità recucerirea cetàjii Chilia 3.

Domnia lui Petru Aron adinceste aceastà stare de decadere politica a sta­tului feudal ajungindu-se la rusinoasa capitulare de la Vaslui (1456), prin care boierii moldoveni se declarau incapabili sà apere Jara acceptau ìnchinarea Moldovei turcilor — realizatà, de fapt,ìncà in 1455 — Aplata unuiharaci anual de 2000 de galbeni 4. Aceastà inchinare a avut insà darul sà provoace reacia fortelor interne care se opuneau politicii de capitulare fi sà alarmeze pe poloni care probabil au cerut o precizare a pozitiilor, fiindcà in anul 1456 (29 iunie) Petru Aron il asigurà pe Cazimir de fidelitatea sa, ii promite ajutor impotriva tuturor dusmanilor si se angajeazà sà-i depunà personal omagiu de fidelitate la Colomeia ori la Camenita 5. Acelasi tratat reia insà clauzele cuprinse de actul de inchinare dat de Petru al II-lea — obligaba de a nu instràina nici o « pro- vincie sau stàpiniri ale tàrii Moldovei, fàrà invoirea specialà si voia mai sus amintitului domn rege fi a coroanei sale » fi de a o recuceri « dacà vreuna a fost instràinatà ». Evident se fàcea aluzie la Chilia.

Interesul pe care polonii il manifestau pentru Chilia ¡fi are explicaría in pozi^ia strategicà a cetàtii fi in noua fazà in care intrau relajiile economice moldo-polone, a càror bazà fusese pusà ìncà de Alexandru cel Bun 8.

In a doua jumàtate a secolului al XV-lea, rela^iile economice moldo-polone sint mult mai bógate in com parale cu prima jumàtate a secolului, fapt oglindit de numeroase documente. Dezvoltarea rela^iilor economice in a doua jumàtate a secolului al XV-lea este strins legatà de marile prefaceri care se produc in economia feudalà a Moldovei fi Poloniei in acest timp. in mod deosebit, eie se fac vizibile in agriculturà, sectorul principal al economici feudale, dar au repercusiuni fi asupra celorlalte ramuri ale vietii economice. Acuin are loc procesul de destràmare a economici naturale ca urmare a perfec^ionàrii uneltelor de productie, fi crefterea cantitàjii excedentare de produse, care duce la dezvoltarea schimbului.

Se dezvoltà rapid orafele, care devin centrul meseriilor fi comer^ului. Dar avind in vedere faptul cà procesul de destràmare a economici naturale in Moldova fi in Polonia se produce mai tìrziu decit in ^àrile Europei apusene, ai càror negustori pàtrunseserà deja in Polonia fi Moldova, este lesne de in|eles cà atit polonii cit fi moldovenii vor foiosi càile comerciale stràbàtute deja de nem^i, genovezi, vene^ieni fi armeni.

Dezvoltarea relatiilor economice moldo-polone a fost inlesnità de existen^a a douà artere comerciale care se intersectau pe teritoriul Poloniei (la Lvov): una lega apusul de ràsàritul Europei prin Niirenberg, Wroclaw, Cracovia,

1 Vezi P. P. P a n a i t e s c u , Legàlurile moldo-polone in secoltil X V si problema Chiliei, « Romanoslavica », III, 1958, p. 95 — 114.

2 Vezi P. P. P a n a i t e s c u , art. cit., p. 104.3 Ibidem, p. 1 1 2 -1 1 4 .4 Docilmente, A . veac. X I V —X V , p. 286 — 287 fi Istoria Rominiei, voi. II, Bucurefti,

1962, p. 424.5 Hurmuzaki, II2, p. 64.9 M. C o s t à c h e s c u , op. cit., p. 635—636.

343

Lvov, Kiev sau Caffa, iar alta lega Marea Baltica de Marea Neagrà fi Marea Mediteranà prin Gdarisk sau Szczecin, Cracovia, Lvov, Hotin, .Suceava, Chilia sau Galani, Babadag, Yarna, Adrianopol, Constantinopol f.a.m.d.

Pe aceste cài veneau din apus stofe, pinzeturi, arme, unelte metalice etc., din ràsàrit treceau blànuri, màtàsuri, vinuri, postavuri orientale fi aitele. Aceste drumuri sint folosite fi de negustorii poloni cind pàtrund in 7 ara Romineascà fi in Moldova pe baza privilegiilor acordate de Mircea cel Bàtrìn, Vlad Dracul sau Alexandru cel B u n 1.

Pe la mijlocul secolului al XV-lea documentele atestà un inalt grad de dezvol- tare al nego^ului moldovenesc. Moldovenii ajung la Pera, Brasa, Adrianopol, Constantinopol, in insula Creta 2. Este de la sine injeles cà trebuia sa existe un intens schimb de màrfuri fi intre Moldova fi Polonia, |àri vecine, prin care treceau principalele artere comerciale de uscat ale Europei. Schimbul acesta trebuia intàrit printr-un act domnesc ceea ce nu se mai fàcuse de pe timpul lui iptefan al IÌ-lea (1434) 3. in aceste conditii, privilegiul acordat de Petru Aron negustorilor din Lvov in ianuarie 1456 4, deci inaintea ìnchinàrii, apare ca o necesitate. Acelafi privilegiu dezvàluie insà fi motivul economie pentru care Polonia era interesatà in recucerirea Chiliei5. Chilia era un important punet de aprovizionare a Lvovului cu pefte fi tot pe aci trecea drumul spre Marea Mediteranà, unde ajungeau negustorii poloni cu cereale fi postavuri.

In urma relajiilor stabilite intre Moldova fi Polonia in 1456, negustorii moldoveni vor fi fi ei ocrotiji pe teritoriul statului vecin unde fàceau corner^ cu animale, piei, miere etc. Importanza pe care o acordau polonii importului de animale din Moldova se vede dintr-un document de la 1458, prin care se asigura libera trecere a negustorilor moldoveni fi se interzicea oprirea « negusto­rilor moldoveni in cazul in care vreun locuitor din pàrtile Haliciului ar gàsi la ei vreun animai de-al sàu », sfàtuindu-1 sa meargà cu ei la Colomeia pentru ali se face dreptate 6.

Venirea lui §tefan cel Mare pe tronul Moldovei (1457) in conditile grele create de predecesorii sài, prin inchinarea tàrii Poloniei, Ungariei fi Turciei, nu schimbà rela|iile de bunà vecinàtate la care se ajunsese totufi in ultima vreme cu statuì polon. Incursiunea intreprinsà de §tefan in Pocutia in 1458 trebuie pusà in legàturà cu adàpostirea lui Petru Aron fi a boierilor ràmafi credinciofi lui la fra^ii Buczacki, fapt care, in conditile existentei in tarà a unei tabere boierefti gata sà-1 sustinà pe fostul domnitor, nu-i asigura lui iptefan linistea necesarà 7. ìndepàrtarea pretendenjilor la tronul Moldovei, care puteau coalizao parte a boierimii impotriva domnitorului era o conditie a intàririi in interior fi in afarà. §tefan ifi atinge intr-o anumità màsurà seopul prin tratatul ineheiat cu trimisul regelui polon Andrei Odrow^z, la 4 aprilie 1459, prin care cele douà pàrti cad de acord sa inceteze « toate neintelegerile, ràzboaiele, pràdàrile, arde- rile fi vàrsàrile de singe » 8. Acelafi tratat prevede promisiunea polonilor de a

1 Vezi St . L u k a s i k , Pologne et Roumanie. A u x confina de deux peuples et des deux langues, Paris, 1938, p. 104, fi P. P. P a n a i t e s c u, Drumul comercial al Poloniei la Marea Neagrà in Evul Medili, in Interpretàri romineìjti, Bucuresti, 1947, p. 107—129.

2 Istoria Rominiei, II, p. 449—465.3 M. C o s t à c h e s c u, op. cit., II, p. 667 fi urin.4 Ibidem, p. 794.6 Vezi P. P. P a n a i t e s c ii, art. cit., p. 96.6 Hurmuzaki, I I 2, p. I l i —112.7 Vezi si Istoria Rominiei, II, p. 491.8 I. B o g d a n, Documentele lui §tefan cel M are, II, p. 266 — 269.

344

nu permite lui Petru Aron sâ se apropie de hotarele Moldovei, precum, si obli- gatia de a-1 apara pe Çtefan. Pentru a întregi înfrîngerea lui Petru Aron fi pentru a atrage de partea sa pe boierii fugi^i împreunâ eu fostul domn, $tefan le acordâ dreptul de a se întoarce în tara, promijîndu-le restituirea bunurilor fi funetiilor « pe care le merita ».

Cercetînd acest tratat, ne izbefte caracterul lui de armisti^iu, pînâ la « venirea regelui în tarile rusefti » pentru încheierea unui tratat cu Moldova fi pentru discutarea problemelor litigioase.

Acelafi act ne aratà câ incursiunea lui Çtefan nu era considerata ca un râzboi purtat împotriva statului polon, càci se vorbefte despre încetarea starii de râzboi « între pâmînturile rusefti fi ale Podoliei fi Moldova ». Cum tratatul cuprinde si clauzele prin care se prevede câ Petru nu va avea voie sâ se apropie de hotarele Moldovei decît pînâ la Smotrycz, reiese limpede care au fost cauzele fi scopul expeditiei lui Çtefan din anui 1458. ÿtefan lovise numai pe feudalii poloni din aceste pâr^i care îl ocrotiserâ pe fostul domn fi, de bunà seamâ, afa socotea fi Cazimir, de vreme ce rel'uzâ sâ-1 sprijine pe Petru Aron, care, de altfel, va pârâsi Polonia în 1460, câutînd sprijin la voievodul Transilvaniei Sebastian de Rozgony.

Importanza pe care Çtefan cel Mare o acordâ înlâturârii pretenden^ilor la tronul Moldovei se vede fi din faptul câ în 1461, deci la un an dupâ refu- gierea lui Petru Aron în Transilvania, el întreprinde o incursiune în pârjile secuiesti urmârind prinderea fostului domn, iar în tratatul încheiat eu Polonia la 28 iulie 1468 include o clauzâ care îl obligâ pe Cazimir sâ nu dea ocrotire nici unui prétendent la tronul M oldovei1, precum fi din insistenza cu care îi cere în 1501 lui Ion Albert extrâdarea lui ilie, fiul lui Petru Aron.

încheierea tratatului de pace cu Polonia are o deosebità importanza pentru noi, fiindcâ deschide o lungâ perioadá de colaborare fi bunâ vecinàtate ìntre Moldova fi Polonia. Dacá incursiunea din Pocu^ia (1458) a putut avea urmâri în ceea ce privefte Telatile economice dintre cele douà state, tratatul amintit (1459) rezolvà fi aceastà problema, asigurìnd negustorilor poloni dreptul de corner^ pe teritoriul Moldovei.

Un an mai tìrziu, la 3 iulie 1460, Çtefan cel Mare va reglementa problema comertului ìn privilegiul acordat negustorilor lioveni 2 fi confirmât în 1463 :f. Lista numeroaselor màrfuri precum fi stabilirea strictâ a vâmilor ne indicà intensitatea schimburilor comerciale ìntre Moldova fi Polonia la acea datà. Acelafi lucru ni-1 dovedefte fi faptul câ liovenii primesc dreptul de a tine la Suceava o casa de nego}, cu alte cuvinte se singea necesitatea prezentei permanente a unui mare numàr de negustori lioveni la Suceava.

Privilegiul amintit ne aduce însâ o ftire deosebit de importantà despre ocrotirea comertului autohton de câtre voievod. Permi^md liovenilor sâ lina casa de negot ìn Suceava, pentru care se vede câ nu plâteau taxe speciale, Çtefan le interzice sâ Zinâ « în acea casâ » crîfmâ, mâcelârie sau berârie. Inter- dicZia aceasta râmîne însâ în picioare numai în cazul în care negustorii lioveni nu ar voi sâ plâteascâ taxele la care erau obligazi negustorii autohtoni posesori de cîrciumi, mâcelârii f i berârii. într-un asemenea caz, negustorii lioveni ar fi p r iv i le g ia Z i fi ar aduce prejudicii celor autohtoni. în cazul în care ei ar v o i

1 I . B o g d a n, op. cit., I I , p. 300—304.2 Ibidem, II, p. 2 7 2 -2 8 2 .3 Ibidem, II, p. 295—296.

345

« sà ie astfel de lucruri, atunci sa plàteascà impreunà cu tìrgul pentru toate lucrurile » spune privilegiul.

Al doilea element ìnsemnat pentru economia Moldovei din acea perioadà il constituie imbogàtirea listei de màrfuri cu unelte necesare dezvoltàrii agricul- turii moldovenef ti : coase, seceri, fiare de plug etc. 2

Rela^iile moldo-polone, deosebit de strinse, riseau sà fie insà deseori sdrun- cinate de actele feudalilor de pe granita, ceea ce de altfel se oglindeste fi in tratatul incheiat la 1459, dar mai ales in lucràrile comisiei xntrunite la Hotin (1467) 3.

Cucerirea Chiliei (1465), precedatà de un atac nereusit in 1462, a avut urmàri insemnate in politica Moldovei fatà de vecinii sài. Ràmine neindoelnic faptul cà ijitefan cel Mare isi dàdea seama de importanza acestei eetà^i la hota- rele Moldovei, dar nu e mai putin adevàrat cà vedea si complicatine pe care le crea cucerirea ei. Chilia constituía un punct in care se intilneau interesele celor trei puternici vecini ai Moldovei: Ungaria, Turcia si Polonia. Moldova singurà nu ar fi putut ìnfrunta aceste puteri, din care cauzà ¡jtefan cautà in prealabil sà cointereseze Polonia in actiunea sa, incheind in 1462 tratatul moldo-polon in care se prevede recucerirea cetàjii instràinate 4. Avind asigurat sprijinul Poloniei, ^tefan cucereste Chilia, dezlàntuind insà prin acest fapt minia lui Matei Corvin, a turcilor si, prin legàturile lor cu turcii, a tàtarilor. Acest lucru reiese liinpede din tratatul incheiat de ¡jìtefan cel Mare cu Cazimir la 28 iulie 1468, prin care regele polon ifi asumà obligatia de a-1 apàra de turci, de tàtari fi de unguri, prin soli, cu ármele si cu oftile sale 5.

Tratatul acesta, ca de altfel fi protestul prelatilor fi nobililor poloni impotriva expeditiei fi devastàrilor organízate de Matei Corvin in Moldova 6 in anul precedent fi incheiate prin infringerea de la Baia, ne relevà Telatile incordate la care ajunsese Moldova cu Ungaria fi Turcia, iar pe de altà parte relatiile de o foarte strinsà colaborare cu Polonia 7.

Situala externà amintità, fi eriza politicà prin care trecea Moldova dato- rità opozifiei marii boierimi 1-au obligat pe §tefan cel Mare sà admità fórmele de intàrire a vasalitàtii, care deosebesc acest tratat de toate celelalte incheiate de ^tefan cu Cazimir. In acelafi timp insà, acesta este si primul tratat in care ^tefan ifi impune cu precizie punctul de vedere. E1 obline de la Cazimir promi- siunea de a nu tolera pe nici un pretendent la tronul Moldovei, lucru deosebit de important in conditiile crizei politice ce se desvàluise in timpul campaniei lui Matei Corvin.

La inceputul celui de-al 8 -lea deceniu al secolului al XV-lea primejdia cea mai mare pentru. Moldova fi tàrile invecinate o reprezenta imperiul otoman, impotriva càruia se pàrea cà se va ajunge la crearea unui front comun al tàrilor crestine, ^tefan cel Mare depune o intensà activitate in aceastà direcjie

1 Ibidem, II, p. 281.2 Vezi B. T. C . i m p i n a , Dezvoltarea economiei feudalesi inceputurile luptei pentru

centralizarea statului in a doua jumatate a sec. al X V -lea , in Moldova si Tara Romineasca, Bucuresti, 1950 (Extras din lucrarile sesiunii generale stiin^ifice din 2 —12 iunie, 1950, p. 629).

3 I. B o g d a n , op. cit., II, p. 297 — 299.1 Vezi P. P. P a n a i t e s c u , op. cit., p. 105—106. I. B o g d a n , op. cit., p. 287.5 I. B o g d a n , op. cit., II, p. 300—304.B Hurmuzaki, op. cit., II ,, p. 188 — 189.7 Ele sint puternic reliefate de scrisoarea lui §tefan catre Cazimir dupa victoria de

la Baia. Vezi P. P. P a n a i t e s c u , Contribu(ii la istoria lui Stefan cel M are (Analele Acad. Romine. Memoriile Secjiei Istorice, Seria III, t. X V , p. 63—68).

346

iar cauza pentru care lupta domnul Moldovei devenise cunoscutà departe, dincolo de hotarele Moldovei. I se aláturase si Uzun Hasan, fahul indepártatei Persii fi Gheorghi Podiebrad, regele Boemiei, care croise planul unei ligi creatine menite sà elibereze Constantinopolul. ín vederea stàvilirii expansiunii turcefti era nevoie insà de forje mari, de care Moldova singurà nu dispunea. Ajutorul pe care $tefan il cere papei Sixtus al IV-lea nu vine, afa cà in anuí 1475 §tefan ramine la Vaslui in fata unei armate turcefti de trei ori mai mari decit armata sa, numai cu un ajutor de 2000 de poloni venivi cu Mihail Buczacki, starostele Podoliei *, cu 5000 de unguri din partea lui Matei Corvin fi, tot ce-i posibil, cu un detafament de cehi, care probabil au adus noi cunoftin|e in Moldova in ceea ce privefte metodele de luptà busite 2.

Contribuya detafamentului polon la victoria ràsunàtoare ob^inutà a fost deosebit de pretuità de ^tefan cel Mare, care ii trimite lui Cazimir « 36 de steaguri, aràtindu vitejia ce au fàcut fi i-au muljumitu de a ju toriu »3. Se cunosc, deasemeni aprecierile cum nu se poate mai elogioase pe care cronicarii poloni le au fata de ijitefan cel Mare 4.

ìn scrisoarea trimisà de §tefan cel Mare principilor creftini, domnul Moldovei le cerea insà ajutor concret, dezvàluindu-le planurile lui Mahomed al II-lea, pentru a salva « aceastà poartà a creftinatá^ii, care este Jara noas- trà » 5. Pregàtirile lui Mahomed pentru o nouà expeditie in primàvara lui 1476, ajutorul trmis de Matei Corvin lui ^tefan la Vaslui due la lichidarea neìn$ele- gerilor dintre domnul Moldovei fi regele Ungariei fi la semnarea unui tratat de pace fi de ajutor reciproc impotriva turcilor 6. Cererile insistente de ajutor ale lui §tefan ràmin farà rezultate. Sixtus al IV-lea, in ianuarie 1476, promite iertarea pàcatelor celor care-1 vor ajuta pe §tefan impotriva turcilor, iar pe domnitor il consoleazà cà, in cazul ocupàrii Moldovei de càtre turci, va putea Ufor trece ìn Ungaria fi in alte }àri creftine 7 si, làudindu-i vitejia, il vestefte cà i-a trimis un episcop 8. Cazimir al Poloniei, cu toatà insistenza lui Ivan al Ill-lea, marele cneaz al Moscovei, nu fàcu decit sà trimità o solie in frunte cu Marcin Wrocimowski la Varna, ca sà-1 intoarcà pe Mahomed din ca le9, ceea ce, evident, nu reufi. Astfel cà la Ràzboieni (1476), $tefan se vàzu singur, atacat de turci fi de tàtari. Dintre toti principii creftini, numai Matei Corvin il trimise pe §tefan Bathory sà ajute la intoarcerea infringerii intr-o victorie, dar fi el a incercat sà-fi atribuie singur meritul victoriei, ceea ce a stirnit multe observatii ironice ale cronicarilor po lon i10.

Pasivitatea de care dàdeau dovadà Cazimir al IV-lea fi ceilalti regi creftini fatà de lupta Moldovei impotriva turcilor aveau sà ducà in anul 1484 la cuce-

1 G r i g o r e U r e c h e, Letopiseful Tarii Moldovei, E SPLA, ed. II, 1958, p. 100 ; M a t h i a s d e M i e c h o w , Chronica Polonorum, Cracoviae, 1521, p. 338—339; M. B i e 1 s k i, Kronilta polxka, Sanok, 1856, II, p. 849.

2 Vezi I. L e s p e 7. e a n u ?i L. M a r c u, 47 de ani gloriofi, 1959, p. 151.3 G r. U r e c h e, op. cit., p. 102; B i e 1 s k i, op. cit., II, p. 849.4 Vezi N. O r g h i d a n , Ce spun cronicarii straini despre $tefan cel Mare, Buc.,

1915, si P. P. P a n a i t e s c u, $tefan cel M are in lumina cronicarilor contemporani din fdrile vecine, in « Studii si cercetari stiin^ifice» Istorie, X I, 1960, p. 199—211.

* I. B o g d a n , op. cit., II, p. 319—321.8 Ibidem, p. 331 —336.7 Hurmuzaki, II2, p. 230, 237, 241.8 Ibidem, II2, p. 14.9 B i e l s k i , op. cit., II, p. 861—862.

10 Vezi M a t h i a s d e M i e c h o w , op. cit., p. 341.

347

rirea Chiliei fi Cetàtii Albe de catre turci. Astfel, dupà cucerirea Constantino- polului (1453), care insemnase tàierea arterei comerciale intre apus si ràsàrit, fi a Caffei (1475), important centru comercial in Crimeea, càzurà fi ultímele porti comerciale la Marea Neagrà.

Cauzele izolàrii Moldovei in lupta sa impotriva tendintelor expansioniste ale iinperiului otoman trebuie càutate in situatia generala care se statornieise In Europa in acea vreme.

Avintul descoperirilor geografice, care au pus bazele viitoarelor imperii coloniale, càutarea unor noi drumuri spre Indii, dupà càderea Constantinopo- lului, au abàtut aten^ia Europei occidentale de la problema otomanà si au inlàturat, de fapt, bazele economice ce ar fi putut genera o expeditie antitur- ceascà a statelor vest-europene.

Bazele politice care ar fi putut duce la organizarea unei asemenea expeditii, sustinute de interesul papalitàtii pentru apàrarea lumii creftine in fa^a invaziei turcefti, care nu reprezenta altceva decit apàrarea suprematiei « sfintului scaun » in Europa, erau zdruncinate de neintelegerile dintre stàp?nitorii creftin i1.

Caracterul hràpàret al feudalilor se concentrase, odatà cu puterea, in persoana monarhului. Din aceastà cauzà, Moldova nu numai cà nu primea un ajutor efieace impotriva turcilor, dar constituía si obiectul unor indelungate nein^elegeri intre Polonia fi Ungaria, legate de ìntrebarea cui ii revine suzera- nitatea asupra Moldovei.

Se pare cà tratatul incheiat de §tefan cu Matei Corvin la 1475 a provocat nemultumire fi nelinifte la curtea lui Cazimir, càci, dupà Dlugosz, in luna septembrie regele polon il fi trimite pe Stanislaw W^troba la $tefan, de la care obline o nouà promisiune de fidelitate 2. In anul urmàtor, Cazimir lichideazà taxa pe care o plàteau benevol cetàtenii Cracoviei pentru apàrarea Podoliei fi Moldovei de turci 3. Contributia pe care el o instituie in anul 1477 asupra tuturor locuitorilor era destinatà exclusiv apàràrii regatului 4, prin urmare, Moldova nu mai constituia un obiectiv in planul de apàrare antiotomanà al Poloniei.

Se vede cà regele polon considera incheierea tratatului moldo-ungar ca un act lipsit de loialitate fa^à de Polonia, de vreme ce, cu toate obligatiile asúmate prin tratatul din 1468, il lasà pe §tefan singur in 1476, in fa|a unui dufman de citeva ori mai números. Atitudinea de ràzbunare a lui Cazimir, care a periclitat independenta Moldovei, era insà lipsità de temei, ^tefan cel Mare, incheind tratatul de pace cu Matei Corvin, nu numai cà a avut o atitu- dine loialà fajà de Polonia, neìncheind nici o aliantà ìndreptatà impotriva Poloniei, ci, in mod special, obligindu-se sà-1 ajute pe Matei Corvinul impo- triva tuturor dufmanilor sài, subliniazà « in afarà de regele Poloniei, cu care predecesorii noftri au avut intotdeauna pace fi aliantà » s.

Faptul cà regele polon era ingrijorat de incheierea tratatului intre $tefan cel Mare fi Matei Corvin reiese fi din actul de la 22 ianuarie 1479, prin care §tefan il asigurà din nou pe Cazimir de eredin^a sa 6.

1 Hurmuzaki, I I2, p. 302.2 Vezi I o n U r s u , Relatiunile Moldovei cu Polonia pinà la moartea lui §tefan cel

M are, Piatra Neamt, 1900, p. 107.3 Hurmuzaki, II2, p. 243 — 244.4 Ibidem, I I2, p. 247.* I. B o g d a n , op. cit., II, p. 331—333.6 Ibidem , II, p. 351 — 353.

348

Asiguràrile pe care §tefan le dà lui Cazimir si lui Matei Corvin nu au fost, cum se credea, un joc dublu fatà de douà mari puteri, ci dorin^a sincerà a domnului moldovean de a-si asigura un puternic sprijin in lupta sa ìmpo- triva turcilor. Cazimir, probabil, nu mai voia sà amine prestarea juràmintului personal de càtre §tefan si-i cerea acest lucru insistent, ceea ce fi-a gàsit expresia si in act: « dupà dorinta fi vorba domniei sale a domnului nostru, milostivului crai, trimisà prin eredinciosul si alesul sol al domniei sale.. . » 1

Càderea celor douà cetàti moldovenefti la 1484 insenina slàbirea poten- tialului de apàrare a Moldovei si màrea considerabil pericolul turcesc, ceea ce il determina pe ^tefan sà incerce obtinerea, cu orice pref, a unui ajutor coneret pentru recucerirea cetà^ilor. In afarà de Ungaria, care-si irosea fortele in luptele cu Germania, fàrà sà vadà din care parte venea cel mai mare perieoi, singura tarà interesatà direct in lupta impotriva turcilor era Polonia, a§a cà dupà ce de cinci ori ijtefan il asigurase pe Cazimir de credin^a sa fi-i promisese cà va merge personal sà depunà juràmìntul de omagiu, se liotàrì sà ineargà la Colomeia fi sà ob^inà, cu pretul inchinàrii, ajutorul necesar Jàrii. Prestarea omagiului avu loc la 15 septembrie 1485 2.

Juràmìntul, ca mijloc de intàrire al tratatelor, era foarte freevent in Evul Mediu. In 1496 fi $tefan cel Mare va cere lui Alexandru, marele cneaz al Lituaniei, sà-fi intàreascà scrisoarea prin juràmìnt, « ca sà putem crede cà milostivirea ta ne efti cu toatà dreptatea » 3.

Juràmìntul depus de ijìtefan lui Cazimir la Colomeia se deosebefte insà de cel cerut de domnul Moldovei lui Alexandru prin aceea cà el este un act de vasalitate al lui $tefan cel Mare. Cu toate aeestea, ^tefan care vreme de 18 ani luptase pentru independenta Moldovei, aratà dar eà situala Moldovei 1-a silit sà depunà acest juràmìnt: « ne-am silit ca sà venim dupà obieeiul inaintafilor n oftri . . . » 4 fi tine sà sublinieze : « prin voia lui dumnezeu noi sintem domn al Moldovei » 5, deci nu din mila vreunui rege. Declara^ia aceasta categoricà este ìnsotità fi de alte demente, care dovedesc pozi^ia fermà fi loialà a lui iptefan cel Mare fajà de aliatii sài. In clauza care cuprinde problema aliantelor si tratatelor lui §tefan, se specificà faptul cà le declarà nule « dacà ar fi impotriva milostivirii sale fi coroanei polone. . . » 6 Prin urmare, tratatul incheiat cu Matei Corvin ràmìne valabil, ceea ce concorda intrutotul cu inten­dile lui ijitefan cel Mare de a crea un front larg de luptà impotriva turcilor. Acest lucru nu a fost insà inteles nici de Matei Corvin, nici de Cazimir.

La mai pu^in de un an dupà juràmìntul de la Colomeia, Matei Corvin se plìnge papei Inocen^iu al VlII-lea cà regele Poloniei, Cazimir, 1-a sustras pe ijitefan de sub protec|ia Ungariei fi 1-a fàcut sà-i presteze omagiu de fidelitate, cu toate cà mai inainte voievodul Moldovei ìi depusese lui acest omagiu 7.

In anul 1489, dupà ce Matei Corvin obtine de la papà « protecjia » asupra Moldovei, e rindul lui Cazimir sà se plingà lui Inocenjiu al V lII-lea de sustra- gerea Moldovei de sub ascultarea Poloniei 8.

1 I. B o g d a n, o p . cit., II, p. 352 (subì. n. ).2 Actul a fost semnat de $t§fan cel Mare la 16 septembrie 1485. I. B o g d a n, o p .

cit., II, p. 370—375.3 I. B o g d a n, o p . cit., II, p. 404.4 Ibidem, p. 371.6 Ibidem, II, p. 371.8 Ibidem, p. 372.7 Hurmuzaki, I I2, p. 291 — 293.8 Ibidem, I I2, p. 316!

Concurenta aceasta ifi are bazele in interesele statelor respective, ceea ce Cazimir màrturiseste, afirrnind cà sustragerea Moldovei a avut loc tocmai in clipa in care Polonia era amenintatà de douà hoarde tàtàresti. Pe de alta parte, Cazimir avea tot interesul sà-fi mentina influenza asupra Moldovei datorità rela^iilor comerciale cu orasele de la Marea Neagrà. Temindu-se sa provoace un conilict cu imperiul otoman, care nu constituía incà o primejdie directa pentru Polonia, Cazimir intre{,inea, in generai, relatii de bunà in^elegere cu turcii 1 si nu se gràbea sà ràspundà cererilor de ajutor ale lui §tefan cel Mare. Càderea Chiliei si Cetà^ii Albe a lovit insà si in interesele Poloniei, ceea ce explica interveniva lui Cazimir pe Unga Baiazid al II-lea (1488), cind, trimitind pe Fyrlej de Dgbrowicz la sultán, ii cere inapoierea cetà^ilor Moldovei, « singura conditie de bunà amicizie intre Polonia si Turcia » 2. Cum insà sultanul nu era dispus sà renunte atit de ufor la cetàtile cucerite, Cazimir se mutyumesle cu inclieierea unni tratat de pace cu turcii pe timp de doi ani 3. Acest tratat confirma fi dreptul polonilor de a face nego} cu cetàtile luate de turci, obtinut in 1487, la doi ani dupà Colomeia 4. Este evident cà, rezolvind problema comer^ului cu aceste cetàti si asigurindu-si linistea din partea turcilor pe un anumit timp, polonii erau incomparabil mai pu|in intere- sati in recucerirea lor pentru Moldova.

Multà vreme a dàinuit impresia cà evenimentele din deceniul al 8 -lea fi al 9-lea au dus la ruperea rela^iilor politice fi economice intre Moldova fi Polonia in aceastà perioadà. Or, dupà cum am vàzut pinà acum, de la venirea la tronul Moldovei fi pinà la omagiul de la Colomeia, iptefan cel Mare a fost conseevent politicii sale de prietenie cu Polonia. ín anuí 1486 solii moldoveni iau parte la Seimul de la Piotrków, iar solide lui iptefan fi Cazimir din anul 1490 ne arata cà relajiile politice dintre cele douà tàri erau de bunà vecinàtate 5.

Cu atit mai strinse vor fi relatiile dintre populaba celor douà tàri. Negus- torii poloni pentru a ajunge la turci erau nevosi sà treacà prin Moldova, ceea ce si-a gàsit expresia fi in privilegiul acordat de ijjtefan cel Mare liove- nilor la 1460. Relatiile comerciale moldo-polone continuà sà fie fi eie foarte strinse, in baza privilegiului de la 1460. In mentinerea acestor relatii era interesat fi domnul Moldovei, care printr-un interpus, pe nume Cotea, furniza pefte liovenilor 6. Deosebit de strìnse sìnt legàturile liovenilor cu Cetatea Albà, chiar fi dupà càderea ei ; un loc ìnsemnat il detine comertul cu piper, cu care se ocupa Àinolfo Thedaldi fi Dumitru Vaiata 7. Negustorii din Moldova au legàturi fi cu cracovienii 8. La 1472, regele Cazimir dispune ca negustorii din Moldova sà nu-si poatà desface màrfurile in nordul Poloniei decit numai dupà ce vor piati vamà in Liov 8, ceea ce ne dovedefte cà negustorii din Moldova pàtrundeau adinc in Polonia. Màrfurile moldovenefti care luau drumul Poloniei sint diferite. Un document din 1484 ne aratà cà liovenii cumpàrau boi in tirgu-

1 Vezi Historia Polski, t .I , cz. II, Varsovia, 1957, p. 191—192.2 Hurmuzaki, I I2, p. 306.3 Tratatul de pace intra in vigoare la 21 martie 1489. Hurmuzaki, II2, p. 315.4 N. l o r g a , Istoria comertului rominesc, Bucuresti, 1929, p. 107.6 Hurmuzaki, 112, p. 324 — 325.6 N. Iorga, Acte si fragmente, nr. 46, 51.7 Ibidem, nr. 42, 45.6 Ibidem, nr. 87.9 Hurmuzaki, II2, p. 215.

350

rile m oldovenestix, iar pe la 1492 fac dariiri cu « vin moldovenesc » 2, care ajunge si la Cracovia 3.

Relatiile moldo-polone sínt íntre^inute fi de moldovenii st a Itili ti ín Polonia, care, fie datoritâ evenimentelor, fie datoritá nego^ului, obtin chiar drepturi de cetátenie polona. Astfel, íntre anii 1461 — 1495 nu mai putin de 18 moldoveni obtin dreptul de cetáteni ai Liovului 4. Documéntele vremii scot ín evidentá fi existenta unor numeroase colonii de romíni pe teritoriul Poloniei. Ín anuí 1464 Ilie Valahul este confirmât ín cnezatul coloniei romíne Macova 5, ín 1472, într-un ait document se vorbefte despre satul Bolechovul Romînesc (Bolechov Valachorum) ®, iar contribuya instituitâ de Cazimir în 1477 asupra tuturor locuitorilor subliniazà: « precum fi a romînilor de acolo». în urma relaÿilor comer cíale strìnse, in Liov se gasea un mare numàr de romìni, din care cauzà la 1495 se vorbefte aci despre ex is tera unui « pod romînesc pe uli^a romîneascâ » 7.

Nu este mai putin adevârat cà fi boierii fugiti odatâ eu Petru Aron fi ràmafi în Polonia întretineau legâturi cu Moldova. Este cunoscut faptul câ Mihu, fostul logofàt al Moldovei, care a refuzat în repetate rînduri sâ se întoarcâ în Moldova, între^inea, sub ocrotirea regelui Cazimir, rela^ii cu Herman, pîrcâ- labul de Cetatea Albâ, al cârui reprezentant în afaceri era pe la 1479 8.

Documéntele vremii ne aratâ câ adeseori cetà^eni ai celor douâ tari câutau ocrotire în tara vecinâ. Astfel este cunoscutâ scrisoarea lui Çtefan cel Mare din 8 febr. 1470, prin care acesta îi îngâduia lui Oanâ, tâtarul fi robul domnesc, fugit împreunâ eu copiii lui în Polonia, sâ se întoarcâ fi sâ trâiascâ slobod 9 ; din 1474 avem ftirea câ un anume Broda a fugit din Liov în Moldova, lâsînd acolo datorii10.

Fârâ îndoialâ câ acestea nu erau cazuri unice, fuga reprezenta o formâ a luptei de clasâ, care devenea tot mai ascutitâ.

Popula tia ucraineanâ din Sud-Estul Poloniei îndura o dublâ asuprire: a feudalilor fi a bisericii catolice. Situatia aceasta a dezlân^uit mifcârile populare din anii 1490— 1497, în fruntea cârora a stat un anume Muha, pe care únele izvoare îl considerau moldovean, áltele — ucrainean. Din documéntele existente este foarte greu de stabilii personalitatea lui Muha. înclinâm sâ credem câ acel « râzboinic » din cronica moldo-germanâ 11 trimis de Çtefan cel Mare în Pocutia cam pe la anul 1488 fi înfrînt de Nicolae Halicki în anul 1490, ar putea fi identificat cu Muha, amintit de Jan de Targowisko 13. întoarcerea lui Muha în Polonia, dupâ un an de temni^â, deci pe la sfîrfitul anului 1491, cum spune

1 Ibidem, II2, p. 278 — 279.2 N. Iorga, Acte si fragmente, nr. 102.3 Hurmuzaki, 1I2, p. 352—353.4 A pud P. P. P a n a i t e s c u , La route cornerciale de Pologne à la M er Noire au

M oyen âge, în « Revista Istoricâ Rornînâ », I, 1933, p. 174 —175.6 Hurmuzaki, 1I2, p. 153.6 Ibidem, l l 2, p. 219.7 N. I o r g a , A cte si fragmente, nr. 106.8 Ibidem, nr. 69.9 I. B o g d a n , op. cit., I, p. 140—143.

10 N. I o r g a , Acte fragmente, nr. 54.11 Cronicile slavo-romîne din sec. X V — X V I , publícate de Ion Bogdan. Edifie revâzutâ

fi com pletata de P. P. Panaitescu, Bucuresti, 1959, p. 36.12 Cf. I o n C o n s t . C h i \ i m i a, Cronica lui Çtefan cel Mare, în « Cercetâri literare »,

II, 1939, p. 257 fi urm.

351

cronica moldo-germanà, este cit se poate de verosimilà. Càci, defi Jan de Targo- wisko annintefte de un anume Andrei Barulus (Barula?), venit tot din Moldova, prins fi ucis de poloni In 1492, ràscoala tàràneascà continuà sub conducerea aceluiafi Muha pinà in 1497, cìnd este prins fi el fi intemni^at la Cracovia, unde si moare Numele lui Muha devenise foarte popular in Pocutia, in special in a doua perioadà, ceea ce, evident, nu putea fi consemnat de Jan de Targowisko, mori in 1492. Izvoarele ne indicà drept loc de pornire al ràscoalei lui Muha nordui Moldovei, dar aceasta nu trebuie sà ne ducà la convingerea cà ea ar fi fost rezultatul amestecului lui §tefan cel Mare. Detafamentului lui Muha, pornit din Moldova, i s-au alàturat mii de tàrani ucraineni fi polonezi, ceea ce dove- defte puternica bazà socialà a acestei mifcàri cu repercusiuni adinci asupra intregii Polonii. Nu incape indoialà cà ijitefan cel Mare s-a folosit de nemultu- mirile din rindul Jàranilor ucraineni pentru a-fi ìntàri influenza asupra Pocu- jiei. Cà ^tefan se bucura de sprijinul locuitorilor din aceastà regiune este de asemenea un lucru cert, càci numai dupà citiva ani (1502), cìnd $tefan ocupà Pocutia, polonii vor fi foarte neplàcut impresionafi de trecerea in masà a ucrainenilor de partea lui ij>tefan2. Aceastà atitudine a populatiei din Pocutia 1-a fàcut pe iptefan cel Mare sà promità lui Cazimir depunerea jurà- mintului in localitàti ca Sniatin, Camenija ori Colorneia si nu in interiorul Polonici.

Venirea lui Albert pe tronul Poloniei la 1492 mentine relatiile statornicite la Colonieia. §tefan incearcà, sprijinit de Ivan al III-lea, marele cneaz al Moscovei, o apropiere fi de Alexandru, marele cneaz al Lituaniei. Cele citeva schimburi de solii nu due insà la incheierea unui tratat, in care clauza principalà trebuia sà fie sprijinul reciproc in lupta impotriva turcilor. Faptul cà incheierea acestui tratat a fost atit de inult tergiversatà se datoreste, negrefit, in bunà màsurà politicii de càpàtuire a fiilor lui Cazimir.

Congresul Jagiellonilor de la Levoca (1494), convocat de regele Wladyslaw al Ungariei, a ridicat problema tronului pentru Sigismund fi tot la acest congres s-a discutat si despre inlàturarea domnului Moldovei (de extirpatione Valachi), lucru pe care $tefan il putea afla, cu tot secretul in care erau tinute discutiile dintre l'ratii Jagielloni, de la Bartholomei Dragffy, voievodul Transilvaniei fi rudà a lui §tefan, prezent fi el la Levoca. Din aceastà cauzà, expeditia organi- zata de Albert in anul 1497 nu-1 surprinde pe ^tefan nepregàtit.

Problema intendici lui Albert, atit de controversatà de istorie, ni se pare destul de importantà ca sà-i acordàm atentie fi in lucrarea de fatà.

Intilnirea de la Levoca, convocatà de Wladyslaw printr-o scrisoare care ajunge la Albert la 21 februarie 1494, fi-a inceput lucràrile in jurul zilei de 17 aprilie fi probabil a tinut fi prima sàptàminà a lunii mai 3. Dar, cu zece zile inaiate de deschiderea congresului de la Levoca, la 6 aprilie 1494, Albert incheie cu Baiazid al II-lea o pace pe limp de trei ani, iar la 28 iunie a aceluiafi an, deci dupà Congres, Albert semneazà tratatul cu turcii 4. Este dar, deci, cà expe­ditia impotriva turcilor trebuia aminatà, afa cà discutiile de la Levoca, relatate de Miechovita, puteau ridica problema luptei impotriva turcilor doar in prici-

1 Historia Polski, t.I, cz. II, Varsovia, 1957, p. 106.- Hurmuzaki, II,, 498 si 504.3 F r. P a p é e, Jan Olbracht, Kraków, 1936, p. 65, 72 si 238.4 Ibidem , p. 73.

352

più. Tot Miechovita relateazâ câ s-a discutât fi « de extirpatione Valachi », lucru care a intrat fi in editia a doua, cenzuratâ, a cronicii lu i1.

Datoritâ faptului cà nu avem documente directe care sà fi inregistrat discutiile de la Levoca, sintem siliti sà reconstituim evenimentele pe baza unor elemente razíele. Deosebit de importante sint referirile lui Çtefan cel Mare fi ale lui Albert la Campania din anul 1497. In solia trimisa in noiembrie 1503 de §tefan, domnul Moldovei, lui Alexandru, regele Poloniei, Çtefan amintefte regelui vecin: « Milostivirea voastrà mai fti^i cum fratele milostivirii voastre, Olbracht, ràposatul crai al Poloniei, s-a sculat cu tot sfatul Poloniei fi a càlcat scrisorile fi jurâmintele tatàlui sàu, ale craiului Cazimir, fi a venit cu gind ràu impotriva noastra fi iinpotriva tàrii noatre » 2. Este evident cà adevaratele intentii ale lui Albert deveniserà publice.

Instruc^iunea data de Albert soliei trimisa la Wladyslaw imediat dupà infringerea din Codrii Cosminului (decembrie 1497) cuprinde însâ numeroase elemente care aduc mai multa lumina in directia elucidàrii problemei atit de discútate 3.

Daca la Levoca s-a discutât problema Moldovei, fapt care nu trezefte nici o îndoialâ, atunci trebuie sa admitem cà Wladyslaw al Ungariei avea tot inte- resul ca Moldova sa ramina in sfera de influenza, defi formala, a Ungariei. Acest lucru însâ nu putea fi realizat prin aducerea lui Sigismund la tronul Moldovei. Pozi^ia lui Wladyslaw in problema Moldovei reiese dar din scrisoarea de ràspuns a acestuia (mai, 1498), la solia menzionata mai sus a lui Albert, in careii amintefte de cite ori 1-a rugat pe Albert sa nu se atingà de voievodul Moldovei, « pentru cà aici sta toata temelia pâcii intre aceste douà regate » 4. Prin urmare cel care venise cu planul cuceririi Moldovei a fost Albert, caracterizat de istoricul Fr. Papée drept un « om cult fi priceput in arta guvernârii, bun luptàtor fi intreprin- zàtor, stimat si iubit de cei din jur, dar care se lasâ stàpinit de ambicie (...) fi impinge la pieire interesele dinastici fi cele nazionale in scopuri personale » 5.

Spirit aventurier, elev al unui alt aventurier, italianul Filippo Buonaccorsi (Kallimach), Albert plànuia mutarea Ordinului Teuton din Prusia orientala ìn Moldova, ceea ce dovedefte cà dispunea de un pian complex care sa duca la lichidarea Moldovei ca stai independent fi care se pare câ fusese alcatuit pe baza sfaturilor date de Kallimach (Consillia Callimachi) ®. Nu este exclus ca ìncercarea de a realiza planul de ocupare a Moldovei sa se li fàcut fi sub presiunea grupului de nobili poloni in frunte cu Andrzej Róza fi a pribegilor moldoveni, in fruntea carora multa vreme stâtuse Mihu, fostul logofàt al M oldovei7.

Întîlnind însâ la Levoca opozitia lui Wladyslàw, care ìi cerea sa nu ìntre- prindâ nimic în legâturâ cu Chilia fi Cetatea Alba decìt ìn ìn^elegere cu ^tefan cel Mare, lucru recunoscut de Albert in instruc^iunea amintitâ 8, regele polon

1 M a t h i a s d e M i e c h o w , op. cit., p. 398.! I o a n B o g d a n , op. cit., II, p. 482 fi urm.3'A . L e w i c k i , Król Jan Olbracht o kl^sce bukowinskicj z r. 1497 (Kwartalnik

historyczny, rocznik V II, Lwow, 1893). O ampia fi documentata expunere a controverselor din istoriografia polona In jurul bàtàliei de la Codrul Cosminului se gàsefte la P. P. P a n a i - t e s c u, Istoria Poloniei, curs litografiat, Bucurefti, 1938.

4 Vezi F r. P a p é e , op. cit., p. 68—69.6 Ibidem, p. 25.6 B i e 1 s k i, op. cit., II, p. 897—898.7 Vezi O. G ó r k a , Bialogród i K ilija a wyprawa z r. 1497, Varfovia, 1932.8 Vezi fi F r. P a p é e , op. cit., p. 68 .

23 - c. 456 353

se vede silit sa-si amine punerea in aplicare a planului sàu pina va avea cel pu|in con d ili formale.

In anul 1497 expira tratatul de pace turco-polon, prin urmare actiunea impotriva turcilor putea fi inceputà de catre poloni, dar tratatul ungurilor expira cu un an mai tirziu (1498). Cu toate acestea, farà sa obtinà alàturarea lui Wladysláw, Albert declara in martie 1497 mobilizare generala pentru ziua de 2 1 mai a aceluiasi an, in scopul unei expeditii in vederea cuceririi cetàtilor Chilia fi Cetatea Alba de la turci. Adevàrul declaratiei lui Albert ca porne $ te impotriva turcilor este pus insâ la indoialà de tratatul comercial pe care-l incheie in aceasta vreme cu Poarta ] . Ba mai mult, încâ la sfîrçitul anului 1496, deci inaiate de expirarea tratatului de pace, Alberi incerca sa incheie un nou tratat de pace cu turcii 2.

La sfirfitul lui aprilie 1497, Albert trimite la Çtefan pe episcopul jinutului Chelm — Maciej din Stara Lomza pentru a-i comunica voievodului intentia sa de a recuceri cele doua cetani fi pentru a-1 determina sà ia si el parte la expe- ditie. Çtefan era, farà indoialà, de acord cu expeditia, dar ràminea in continuare la conditile prezentate solilor lui Albert, Krzeslaw de Kurozwçcki fi Jan Podlodowski, imediat dupà intilnirea de la Levoca, prin care cerea lui Albert sà-fi treacà oftile spre Chilia fi Cetatea Albà pe partea stingà a Nistrului, iar el se va uni cu polonezii cind aceftia vor fi in fata cetàtilor dunàrene 3. Çtefan cunoftea foarte bine orice mifcare a trupelor polone de la informatomi sài, despre care amintesc fi cronicarii stràini4, afa cà trimiterea celor douà solii5 prin care il îndeamnâ pe Albert sà respecte conditiile puse aratà, de fapt, cà acesta le incàlcase deja. Acest lucru reiese dar din instructiunea lui Albert in care reproduce afirmaba lui Çtefan cel Mare cà « mai de grabà va merge impotriva polonilor, decit sà renun^e la ceea ce a propus » 6. O asemenea decla­rare putea fi fâcutâ numai de cea de-a doua solie trimisâ de Çtefan, cind Albert pàtrunsese deja pe pàmintul Moldovei. Este limpede cà Albert pornise pe acest drum impotriva vointei lui Çtefan.

Vàzind cà nu-1 poate infela, Albert ifi dà pe fa^à adevàratele intentii, prinde pe solii Tàutu logofàtul si Isac vistiernicul la Co^mani fi-i trimite la Cetatea de Sus din Lvov. Tot la Cotmani, la 17 august 1497, palatinul Ucrainei Subcarpatice, Nicolae de Thanczyn, il scutefte, din vointa fi ordinul majestà^ii sale, pe nobilul Ieronim Vysocky de a participa la expedida asupra Moldovei (a presenti bellica expedicione Moldaviensi), retinindu-1 pentru apàrarea castrului Glynyany, in timpul ràzboiului7.

Ambele màsuri au fost luate la Cotmani cam in acelasi timp fi ne aratà cà Albert trecuse la aplicarea fàtifà a atacului conceput mai din timp fi cunos- cut de persoanele din jurul lui. Numai in felul acesta se explicà faptul cà Nicolae Thanczyn o numefte « expeditia ràzboinicà asupra Moldovei ». Prin urmare nu rezistà afirmaría istoricilor care sustin cà Albert fi-a continuât dru- mul dupà planul initial, de recucerire a Chiliei fi Cetàtii Albe, sperind sà indu- plece pe §tefan cel Mare ca sà-i accepte planul. Cronicarul Bielski, dimpotrivà,

1 IV l o r g a , Istoria comcrtului rominesc, voi. I, p. 107.2 Ibidem, p. 132.3 F r. P a p é e, op. cit., p. 76.4 B i e l s k i , op. cit., II, p. 898. Vezi si F r. P a p é e, op. cit., p. 140.6 Cronicele slavo-romine din sec. X V —X V I , p. 21.6 A. L e w i c k i, op. cit., p. 7.7 Hurmuzaki, I I2, p. 386.

354

vorbefte de stàruintele celor din jurul lui Albert de a-1 face pe acesta sa renun^e la planul sàu de atacare a M oldovei1.

De altfel, fi vecinii Moldovei erau cu totul edificaci asupra inten|iilor lui Albert, lucru pe care ni-1 dovedefte atitudinea acestora fa^à de Campania regelui polon. Vestea expeditiei lui Albert asupra Moldovei ajunsese repede la Ivan al III-lea, marele cneaz al Moscovei. Atitudinea lui ferma fi neintirziatà a jucat un rol insemnat in ìntoarcerea lui Alexandru, care pornise cu optile sale in ajutorul lui Albert. La Bratlav, insà, Alexandru este ajuns de Piotr Grigorovici Zabolotski, solul lui Ivan al III-lea, trimis la 19 august 1497 cu ìnsàrcinarea de a-1 deter­mina pe Alexandru sà nu sprijine Campania impotriva Moldovei. Alexandru este silit, datorità tratatului cu Ivan al III-lea, sà pàràseascà Bra^lavul, trimi- dnd fratelui sàu doar un detafament de citeva mii de oameni.

Concomitent cu solia lui Ivan al III-lea trimisà la Alexandru, o solie a lui Wladyslàw se indrepta spre Albert, ducind cu ea protestul regelui Ungariei fi chiar un ultimatum, prin care ii cere sà nu ìncalce injelegerea dintre ei. Din instrucj-iunea lui Albert, reiese dar pàrerea regelui Ungariei despre expe­dida polonà. Wladyslàw il acuzà pe Albert cà « impotriva promisiunilor a ridicat ármele, sub pretext cà le ridicà impotriva turcilor, dar cu intenda de a invada sau a ocupa insàsi Moldova fi a o supune dominadei sale, ori de a ìnscàuna acolo pe fratele lor Sigismund » 2, prezent de altfel la expedide.

Din aceste cuvinte, repetate de Albert, reiese foarte limpede cà o discude in legàturà cu ocuparea Moldovei, ìnlàturarea lui ^tefan fi instalarea lui Sigis­mund pe tronul Moldovei a existat. Reiese de asemenea cà Wladyslàw s-a opus acestor planuri fi cà Albert a promis sà nu le punà in aplicare. Cum insà Albert fàcuse apel la Wladyslàw in martie 1497 sà participe la expedida impotriva turcilor, iar acesta ii declarase cà nu poate participa datorità tratatului de pace in vigoare, dar cà-i va da un ajutor de 8000 de unguri fi 4000 de cehi, inseamnà cà Wladyslàw intrase in posesiunea unor informad! precise asupra planurilor ascunse ale fratelui sàu fi trimite solia asumindu-fi rolul de suzeran al Moldovei.

ìn orice caz solia lui Wladyslàw n-a pornit la indemnul lui $tefan cel Mare, ci din inidativa fi interesele regelui Ungariei. Abia la 9 septembrie, deci dupà ce Albert oprise pe solii moldoveni fi-i trimisese la Cetatea de Sus din Lvov fi in vreme ce solii lui Wladyslàw erau pe urmele lui Albert, pe care-1 vor ajunge abia la ponile Sucevei, sosefte la Bartolomei Dragffy, voievodul Tran- silvaniei, scrisoarea lui §tefan prin care acesta ii aratà faptele lui Albert fi-i cere ajutor 3.

Bartolomei Dragffy vine intr-adevàr cu un ajutor de 12.000 de ostafi (cam tot atit cit ii promisese Wladyslàw lui Albert), in timp ce regele polon asedia Suceava. Faptul cà voievodul Transilvaniei ifi asúmase rolul de mediator intre ^tefan fi Albert ne face sà credem cà el avea imputerniciri din partea lui Wladyslaw fi cà nu venise in ajutorul lui iptefan fàrà ftirea suveranului sàu care, in solié, ii declara lui Albert cà « nu-1 poate pàràsi pe voievod, supusul sàu, chiar dacà ar trebui sà porneascà el insufi » 4.

1 B i e 1 s k i, op. cit., II, p. 897 ; vezi fi M. C r o m e r , D e origine et rebus gestis polonorum (1555), p. 646.

2 A . L e w i c k i , op. cit., p. 8 —9.3 Vezi O. G ó r k a , Cronica epocei lui $tefan cel Mare (1457—1488), in « Revista

Istoricà R om ina», 1934, IV , p. 215—279.4 Vezi F r. P a p é e, op. cit., p. 154.

355

Dupa cíteva zile de tratative íntre poloni si unguri, in numele lui ^tefan cel Mare, se incheie un armistitiu prin care Albert este silit sà pàràseascà Mol­dova pe acelaf drum pe care venise.

Sint cunoscute rezultatele acestei expeditii neinspirate, pornite impotriva intereselor poporului polonez, care de la ìnceput nu vedea nimic bun in aceastà expeditie, iar linga Suceava luptátorii cereau cu tárie parasirea M oldovei1. (Deosebit de gràitor in acest sens este marele numár de confiscan de pámin- turi pentru neprezentare sau parasirea expeditiei).

Am vázut din cele relatate mai sus cà nici unul dintre vecinii Moldovei nu dadeau crezare afìrmatiilor lui Albert cum cà ar merge impotriva turcilor. Mai mult, cìnd regele polon incearcà in instructiunea amintità sa arunce toata vina pentru nereusita expeditiei si mai ales pentru infringerea din Codrii Cosmi- nului pe umerii lui ^tefan cel Mare, Wladysláw nu-i dà nici acum crezare. §i cu tóate cà Albert il judecà foarte aspru pe Bartolomei Dragffy, spunind cà scrisoarea pe care acesta i-a triinis-o « a fost nerusinatá », W.adystáw nu numai cà nu ia nici o rnàsurà impotriva lui Dragffy, ci diinpotrivà, in anuí urmator (1498) senatul ii aduce inultumiri iar in anuí 1499 va semna, alàturi de alti nobili, tratatul de pace polono-maghiar.

La cererea lui Albert ca Wladysláw sà-1 sprijine in actiunea de pedepsire a lui í^tefan, acesta ii ráspunde inca o datà, in 1498, cà nu va merge impo- triva voievodului moldovean si depune tóate stràdaniile ca sà-1 impace pe Albert cu §tefan, ceea ce reuseste in anuí urmátor (1499), cind se incheie tratatul de pace polono-moldovenesc.

Prin acest tratat, care era de fapt un tratat de pace si ajutorare reci- procà, §tefan cel Mare este recunoscut egal celor doi regi. Consideràm necesar sà aràtàm cà si de data aceasta ^tefan pune conditia ca in cazul unei expeditii impotriva turcilor, pe care se declarà gata s-o sprijine, ostile aliatilor sà nu treacà prin teritoriul Moldovei, lucru pe care Albert il nesocotise cu doi ani in urmà. Este ciar deci cà nu de teama turcilor, impotriva càrora luptase si singur fi-i ìnvinsese, tinuse ^tefan cel Mare la aceastà conditie in 1497, ci o fàcuse in conformitate cu interesele Moldovei, gìndindu-se la daunele pe care o asemenea expeditie le aducea tàrii si la adevàratele intentii ale lui Albert.

Tratatul de pace moldo-polon trebuie considerat drept o ìncununare a ìntregii politici a lui ^tefan cel Mare, a eforturilor depuse de el in interesele politice si economice ale Moldovei. Prin acest tratat se consfintefte, pentru intiia oarà, dreptul negustorilor moldoveni de a face negoj in Polonia fi Lituania, « plàtindu-si vama lor dreaptà dupà vechiul obicei fi dupà vechile schele » 2.

Astfel, tratatul de la 1499 readuce pe prim pian bunele relatii intre Moldova fi Polonia, tulburate un moment de politica de càpàtuire a fiilor lui Cazimir al IV-lea, dar sustiuute de vechi tradiiii fi de puternice interese comune in lupta celor douà popoare pentru independentà.

1 B i e 1 s k i, op. cit., II, p. 899.2 I. B o g d a n, op. cit., II, p. 433.

356

nOJITMHHECKME H 3KOHOM HHECKM E C B »3H ME)K/1V MOJlflOBOM M nOJlbUIEM BO BTOPOÍÍ nOJIOBHHE X V BEKA

( P e s io M e )

B pa6oTe HaMenaeTca no-HOBOMy ocBeTHTb MOJiiiaBCKO-nojibCKMe c b j h h , cymecTByiouiHeBO B T O PO ® nO JIOBH He X V BCKa.

OÔLLIHe 3KOHOMH4eCKHe HHTepeCbl 3THX COCe/lHHX HapOflOB B 3nOXy paiBHTMH eBponeiiCKHX ToproBbix nyTeiS, a tekkc h H OBoe nonHTHHecKoe noJioJKeHHe, c o x a a B iu e e cH b b o c t o m h o B EBpone b pe3yjibTaTe pocTa onacHOCTH co CTopoHbi OiroMaHCKoft HMnepHH, nopoflHJiH OTHOiiieHHH B3awMonoHHMaHna, HapymaeMbie Jiwiib BMeuiaTeJibCTBaMH norpaHHMHbix KpynHbix tfreoflajiOB, a b 1497 r. H H T e p e ca M H arreJioHCKoft AHHaciMH. B c b » 3 h c SKcneiwuHefi Mana AjibôepTa b 6yp- >Kya3HOÍÍ HC7opMorpa4>Hn HMeJiH M ecTO flJiHTeJibHbie npepcKaHHM, H a ôpocH B U in e TeH b Ha o th o - LueHHH M e*fly sthm h HByMH napoaaMH Boo6me. B H acTO flineii paôoTe Ae/iaeTCH nonbiTKa flOKa- 3aT b, h t o 3K cneanuM si H a H a A j i b ô e p i a n p oT H B op eiH J ia H HTepecaM 3 t h x a B yx H a p o a o B , K O T op u e npoaojiHcajiH noflflcp'A'HBaib noôpbie coceacKMe othoujchhm.

LES R E L A T IO N S P O L IT IQ U E S ET ÉCONOM IQUES EN TR E LA M OLDAVIE ET LA PO LO GN E DANS LA SECONDE M OITIÉ DU XV™ '« SIÈCLE

( Résumé )

Le présent ouvrage se propose d ’ examiner sous un jour nouveau les relations moldavo- polonaises de la seconde moitié du XV** siècle.

Les intérêts économiques communs des deux peuples voisins à une époque où les chemins com m erciaux européens se développent, ainsi que la nouvelles situation politique créée dans l’ Europe orientale par la croissance du danger ottoman, ont engendré des relations de bonne intelligence entre les deux pays. Ces bonnes relations ont été troublées seulement par les interventions des grands féodaux résidant près de la frontière, et — en 1497 — par les intérêts de la dynastie jagellonne. Autour de l’ expédition de Jean Albert l’ historiographie bourgeoise a entretenu une longue dispute dont l’ ombre s’ est étendue sur les relations entre les deux peuples en général. Cet ouvrage tente de démontrer que l’ expédition de Jean Albert a été entreprise à l’ encontre des intérêts des deux peuples — qui ont continué d ’ entretenir quand même des relations de bon voisinage.