Relatia Incipit Final in Morometii

4
Relaţia incipit-final in „Morometii” Prin romanul Moromeţii, Marin Preda s-a înscris în tradiţia literară a vremii sale (alături de Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Zaharia Stancu), însă a propus în acelaşi timp şi o nouă viziune asupra lumii satului şi asupra ţăranului. Ca scriitor preocupat de umanitate, el a cerut literaturii să surprindă soarta „fiecărui om în parte, în marele curs al istoriei” plecând de la structuri reale. Marin Preda a intuit relaţia dintre artă şi istorie şi a pledat pentru o artă implicată în problematica istorică, socială şi politică a vremii. Aceasta implicare a asigurat totodată autenticitatea operei. Apariţia Moromeţilor (volumul I, 1955) a atras atenţia asupra dimensiunilor talentului său şi a noutăţii pe care o reprezintă formula sa epică. Cel de-al doilea volum (1967) prezintă aceeaşi tipologie, însă dintr-un unghi diferit şi totodată cu altă metodă epică. Însă cele două părţi formează o unitate, se susţin şi se luminează reciproc. Romanul conţine, în aproape o mie de pagini, povestea unei familii de ţărani din Câmpia Dunării, care cunoaşte, de-a lungul unui sfert de secol, o adâncă şi simbolică destrămare. Primul volum este concentrat în jurul lui Ilie Moromete, personajul principal, şi al familiei sale. Personajele sunt construite într-o aşa manieră încât au timp să gândească şi să se exprime, gesturile lor sunt libere, iar existenţa nu-i terorizează. De pe „stănoaga” podiştei sale, Ilie Moromete priveşte cu un ochi netulburat oamenii care trec pe drum; în adunarea din poiana lui Iocan, el citeşte şi judecă evenimentele politice contemporane. Spaţiul este întins, viaţa nu e tulburată şi îşi păstrează acelaşi ritm vechi şi calm. Al doilea volum îşi schimbă ritmul epic. În plan social, este surprins procesul colectivizării, existenţa este mai concentrată, oamenii apar invadaţi de întâmplări şi „evenimente pline de viclenie”, angrenaţi în mersul istoriei. Satul aşezat pe tipare arhaice cunoaşte un proces de destrămare. Sub puterea istoriei, personajele apar micşorate, nu mai au spontaneitatea din primul roman. Moromete se retrage de pe „podişcă” în locuri mai obscure,

description

literatura

Transcript of Relatia Incipit Final in Morometii

www.referat.ro

Relaia incipit-final in Morometii

Prin romanul Moromeii, Marin Preda s-a nscris n tradiia literar a vremii sale (alturi de Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Zaharia Stancu), ns a propus n acelai timp i o nou viziune asupra lumii satului i asupra ranului. Ca scriitor preocupat de umanitate, el a cerut literaturii s surprind soarta fiecrui om n parte, n marele curs al istoriei plecnd de la structuri reale. Marin Preda a intuit relaia dintre art i istorie i a pledat pentru o art implicat n problematica istoric, social i politic a vremii. Aceasta implicare a asigurat totodat autenticitatea operei.

Apariia Moromeilor (volumul I, 1955) a atras atenia asupra dimensiunilor talentului su i a noutii pe care o reprezint formula sa epic. Cel de-al doilea volum (1967) prezint aceeai tipologie, ns dintr-un unghi diferit i totodat cu alt metod epic. ns cele dou pri formeaz o unitate, se susin i se lumineaz reciproc.

Romanul conine, n aproape o mie de pagini, povestea unei familii de rani din Cmpia Dunrii, care cunoate, de-a lungul unui sfert de secol, o adnc i simbolic destrmare.

Primul volum este concentrat n jurul lui Ilie Moromete, personajul principal, i al familiei sale. Personajele sunt construite ntr-o aa manier nct au timp s gndeasc i s se exprime, gesturile lor sunt libere, iar existena nu-i terorizeaz. De pe stnoaga poditei sale, Ilie Moromete privete cu un ochi netulburat oamenii care trec pe drum; n adunarea din poiana lui Iocan, el citete i judec evenimentele politice contemporane. Spaiul este ntins, viaa nu e tulburat i i pstreaz acelai ritm vechi i calm.

Al doilea volum i schimb ritmul epic. n plan social, este surprins procesul colectivizrii, existena este mai concentrat, oamenii apar invadai de ntmplri i evenimente pline de viclenie, angrenai n mersul istoriei. Satul aezat pe tipare arhaice cunoate un proces de destrmare. Sub puterea istoriei, personajele apar micorate, nu mai au spontaneitatea din primul roman. Moromete se retrage de pe podic n locuri mai obscure, sfera sa de observaie se micoreaz. n cadrul epicului, autoritatea i importana sa scad. Din romanul unui destin, Moromeii devine romanul unei colectiviti (satul) i-al unei civilizaii sancionate de istorie.

Tipologia este, ca la Slavici i Rebreanu, rneasc, ns toate aceste particulariti structurale i confer romanului, n ansamblu, originalitate i profunzime. Marin Preda face din ranii si indivizi cu o viaa psihologic normal, api prin aceasta a deveni eroi de proz modern.

Relaiile dintre personaje sunt complexe, n familia numeroas a Moromeilor (tatal- Ilie Moromete, mama-Catrina, fiii lui Moromete-Paraschiv, Achim, Nila, copiii lui i ai Catrinei-Tita, Ilinca i Niculae) mocnind nemulumirile. Un prim conflict este cel dintre Moromete i cei trei fii ai si, izbucnit din dorina bietilor de a face bani i, ndemnai de Guica, sora lui Moromete, din cauza fugii lor cu oile i caii familiei. Fr s tie, cei trei acioneaz n spiritul vremii, n concordan cu noile relaii de producie. ns pentru Moromete pmntul nseamn condiia etic a individului, i asigur independena n mijlocul lumii i al formelor ei neltoare. Iar conflictul este cu att mai adnc din cauza celor doua mentaliti, cele dou moduri de a nelege existena care se nfrunt ireconciliabil.

Un alt conflict izbucnete ntre Moromete i Catrina, cnd Moromete vinde un pogon din cele opt aparinnd soiei sale, cu promisiunea c va trece casa pe numele ei, promisiune pe care nu o mai respect. Nenelegerile dintre cei doi se vor adnci mai ales pe parcursul volumul doi al romanului: Catrina l prsete la btrnee, mutndu-se n vale, la Alboaica, fata ei din prima cstorie, refuznd s-i mai vorbeasc.

Al treilea conflict, mai ascuns, surd, se desfaoar ntre Moromete i sora sa, Maria, poreclit Guica, pentru c aceasta se simea nedreptit de Moromete de cnd el s-a recstorit, n loc s o lase pe ea s aiba grija de gospodarie i, mai mult, i-a cumparat un loc i i-a construit un bordei departe de curtea lui.

Incipitul, care se definete ca prima unitate a textului, are drept funcii epice anunarea temei i captarea ateniei cititorului, prin trecerea sa din spaiul real n spaiul ficional al crii. Tema central n Moromeii este libertatea moral n lupta cu fatalitile istoriei. Textul primului volum ncepe n mod progresiv, deschizndu-se cu o descriere programatic: n cmpia Dunrii, cu civa ani naintea celui de-al Doilea Rzboi Mondial, se pare ca timpul avea cu oamenii nesfrit rbdare; viaa se scurgea aici fr conflicte mari. Ceea ce urmeaz n roman contrazice aceast imagine. Timpul devine chiar un personaj, un laitmotiv, este viclean, iar rbdarea nu-i dect o form de acumulare pentru o nou criz.

Finalul, ce desemneaz ultima unitate a textului, este exprimat cnd drama Moromeilor este narat i, prin ea, imaginea vieii linitite este spulberat, prozatorul revenind asupra notaiei despre timp de la nceput: Trei ani mai trziu, izbucnea al Doilea Rzboi Mondial. Timpul nu mai avea rbdare.

Astfel, n primul volum, relaia dintre incipit i final este simetric, circular, plina de evoluii nchise. Aceasta d o idee despre rotaia procesual a vieii, iar demersul epic al prozatorului se nscrie n fatalitatea acestei repetiii.

Marin Preda revine n cel de-al doilea volum la simbolurile pe care le-a prsit n cartea anterioar, proza lui triete sub puterea unei obsesii a ntoarcerii la un punct originar. Tema central a acestui volum este drama lumii rneti dup stalinizare, aciunea avnd loc n 1949. ns relaia incipit-final, n a doua carte, nu mai este att de bine trasat, nu mai are circularitate, nici simetrie, ideea central fiind dispariia unei civilizaii strvechi.

Stilul este eseistic, iar personajele au o ipostaza mediocr social: n bine sau n ru se schimbase Moromete? ntreab retoric naratorul n incipitul celui de-al doilea volum, punnd de fapt n discuie schimbrile ntregului univers rural. Calitile meditative i ironice ale lui Moromete stau sub semnul unui hotrt tragism, rolul i autoritatea sa att n cadrul familiei, ct i n sat, au fost de mult subminate i intrate n umbr. Ultimele capitole ale crii relateaz agonia lent, lipsit de mreie, a lui Moromete. Btrn de aproape 80 de ani, tot mai departe de ceea ce se ntmpla, rtcind pe cmp n netire, adus de un nepot acas cu roaba pentru c nu se mai putea ine pe picioare, n cele din urm cade definitiv la pat, avnd totui puterea s-i spun doctorului, ntr-o zi: Domnule, eu totdeauna am dus o via independent. Revenit n sat pentru a participa la nmormntarea tatlui su, Niculaie afl de tristeea acestuia, care nchisese ochii fr s aib niciun fecior alturi (Nil murise n rzboi, Paraschiv pierise ucis de o boal de piept). Niculaie este mhnit i nu-i afl linitea pn cnd imaginea tatlui nu-i apare n vis, n lumina venicei zile de var care sclda bttura i salcmii de acas. Finalul acesta, amestec de optimism vag i de tragism, las intact impresia amar asupra fatalitii destinului uman supus terorii istoriei (Mircea Eliade)Romanul Moromeii n ansamblu este un roman autentic, inovator, produs al unei elaborri exemplare.

Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate