Relația de cauzalitate dintre mișcarea de eliberare națională din a doua jumătate a anilor 80 și proclamarea independenței Republicii Moldova

1. 1985-venirea lui Gorbaciov la putere: Perestroika, Glasnost -> mișcări naționale 2. ponderea românilor în Partidul Comunist, Mișcarea democrată în sprijinul restructurării – 3 iunie 1988, Cenaclul ”Alexei Mateevici” – au înaintat cererea de a proclama limba maternă limbă de stat, revenirea la alfabetul latin; apariția formațiunilor politice antisovietice – Frontul Popular – 20 mai 1989; 3. 27 august 1989 – Marea Adunare Națională – se adoptă hotărârea de a acorda limbii române statutul limbii de stat, revenire la grafia latină; 25 februarie, 10 martie 1990 – alegeri în direcția suveranității statului; 27 aprilie 1990 –Parlamentul adoptă ”legea privind drapelul de stat-tricolorul”, 23 iunie 1990 – Parlamentul adoptă ”Declarație cu privire la suveranitatea RM”; 4. 1991 – Parlamentul respinge propunerea de desfășurare a referendumului unional în vederea susținerii asocierii celor 15 state în cadrul unei confederații”; 26-28 iunie 1991- Conferința Internațională privind ”Pactul Ribbentrop- Molotov și consecințele sale pentru Basarabia” , în Declarație se condamnă injustițiile comise și se cere înlăturarea consecințelor 5. 27 august 1991 – Marea Adunare Națională, 600 000 oameni ; Parlamentul votează ”Declarația de Independență a RM”, adoptă imnul ” Deșteaptă-te, române”.

În a 2-a jumătate a anilor ’80 are loc mișcarea de eliberare națională care determină ulterior proclamarea independenței Republicii Moldova.

Politica reformatoare a lui Gorbaciov din 1985: Perestroika și Glasnost, provoacă mișcări naționale în toate republicile unionale, inclusiv RSS Moldovenească, perioada 1985-1988 caracterizându-se prin apariția premiselor pentru desfășurarea unei mișcări democratice în masă. Astfel, are loc pătrunderea ideilor reformatoare în rândul maselor largi ale populației și pierderea monopolului partidului asupra vieții politice. La 3 iunie 1988, apare grupul de inițiativă Mișcarea Democratică pentru Susținerea Restructurării, în primele rânduri ale căreia se afla intelectualitatea progresistă, care solicita proclamarea limbii materne a majorității populației drept limbă de stat și revenirea la alfabetul latin. Un rol important în trezirea conștiinței naționale îl are Cenaclul ”Alexei Mateevici”. Deși Partidul Comunist își păstra rolul administrativ, acesta nu mai deține monopolul vieții politice. Frontul Popular, constituit ca formațiune politice antisovietică la primul său congres din 20 mai 1989, unește majoritatea forțelor democratice din republică. În această perioadă, pe arena politica apar numeroase partide, formațiuni, ligi, mișcări, care apărau interesele diferitor grupuri sociale și etnice.

Mișcarea de democratizare a societății moldovenești a culminat cu Marea Adunare Națională de la 27 august 1989, prin care se adoptă hotărârea de a acorda limbii române statutul de limbă de stat și se revine la grafia latină. La 27 aprilie 1990, Parlamentul adoptă ”Legea privind drapelul de stat-tricolorul”, iar la 23 iunie 1990, Parlamentul adoptă ”Declarație cu privire la suveranitatea RM”. În 1991, Parlamentul respinge propunerea de desfășurare a referendumului unional în vederea susținerii asocierii celor 15 state în cadrul unei confederații. La 26-28 iunie 1991, are loc Conferința Internațională privind ”Pactul Ribbentrop- Molotov și consecințele sale pentru Basarabia”, în Declarație se condamnă injustițiile comise și se cere înlăturarea consecințelor. La 27 august 1991, se convoacă Marea Adunare Națională, la care se adună 600 000 oameni. Parlamentul votează „Declarația de Independență a RM” și adoptă imnul ” Deșteaptă-te, române”.

Astfel, am demonstrat relația de cauzalitate dintre mișcarea de eliberare națională din a doua jumătate a anilor 80 și proclamarea independenței Republicii Moldova