Tema 1 : Relatia arhitecturii sacru cu spatial public, respective privat.

Conceptul lacasului de cult transpune idea de spatiu sacru, divin. Intr-o tara predominant crestina, locul sacru cu care se interactioneaza adesea este biserica. Program architectural ce are ca sit o varietare de spatii, de la centrul unui oras, la mijlocul unei paduri sau chiar varful unui munte. Relatia intreprinsa cu mediul inconjurator devine multilingvista, dar pastrand totusi un numitor comun, omul.Manifestarea sacrului are loc inainte de a patrunde in limitele reale, palpabile ale spatiului in care se desfasoara la un nivel material biserica, spatiul public ce exista intre punctul de percepere si locul efectiv devine o cale de comunicare, un mijloc de acces mental. Atingerea scopului, infiltrare in realitatea sacrului , initiaza un drum ,parcurgerea lui reprezinta o calatorie a initirii, finalitatea inseamna acceptare. In cadrul orasului biserica actioneaza ca un semnal, atrage prin simpla existenta la nivel visual, are un impact ce cu greu trece neobsevat , isi atinge telul la care s-a lucrat mii de ani, acela de a fi obsevata, de a genera curiozitate spirituala si spatiala. Cadrul exterior relationeaza in mod direct cu biserica, acesta devine context, un spatiu de desfasurare al sacrului, in mod involuntar retinerea locului are loc la nivelul intregului ansamblu,si nu a obiectului in sine. Problema a fondului urban contemporan, biserica isi pierde spatiile intermediare de trecere de la profan la sacru, parcurgerea realizandu-se acum mult mai direct. Ritualul de initire isi pierde semnificatia originara, experienta traspunerii in starea spirituala necesara participarii la liturghia crestina nu mai poate atimge apogeul.Prin practicarea cultului crestin, un act cat se poate de confidential, o transpunere cu totul, a sufletului, a gandului, ce necesita liniste deplina in spatiul de cult, biserica ia forma spatiului privat, dupa cum este denumita casa Domnului. Aici apare relatia dintre forma de intimitate in cadrul ambiant al actului de cult si particularitatea unui spatiu privat. In ciuda experientei colective a procesului rutualic al slujbei, apartenenta la o experienta personala, a sinelui insusi nu se dilueaza. Lacasele de cult sunt printre putinele spatii arhitecturale cu abilitatea de a adaposti ambele moduri de intelegere a spatiului din perspectiva umana, duala , public privat. Pentru a putea ajunge la aceasta acceptiune si functionare in cadrul fizic, prezent individul trebuie sa aibe o educatie sprituala aparte, un nivel de cunoastere superioara.