TrezireampreunPosted on 15 septembrie 2012 Cnd doi oameni se dedic unei relaii spirituale, ei cad de acord s se ajute unul pe cellalt s devin contieni de tiparele auto-trdrii. Intenia lor nu este s-i nbue sentimentele negative, ci s creeze suficient siguran n cadrul relaiilor, pentru ca sentimentele negative s poat iei la suprafa i tiparele autotrdrii s poat fi revelate. Compania spiritual nseamn nu numai a mprti un scop comun i o orientare n via, ci i un legmnt reciproc i plin de curaj de a-i asuma responsabilitatea i de a elimina acuzele.Fiecare persoan se afl aici pentru a-i ajuta partenerul s nceteze de a mai proiecta, s nceteze de a mai face pe victima, s nceteze de a mai gsi probleme n afara lui nsui. Nu face acest lucru inndu-i conferine, ci crend un spaiu sigur i plin de compasiune, n care cellalt poate s stea fa n fa cu el nsui. Acolo unde acesta ar putea vedea un duman, cellalt nu vine alturi de el. Refuz s intre n jocul cu apul ispitor, acuzele i atacul. Dar el poate iubi. Poate accepta modul n care simte cellalt, li poate valida sentimentele i, cu blndee, l poate ncuraja s gseasc, n propria inim, calea spre pace.Chiar dac l vede pe cellalt cum creeaz proiecii, nu ncerc s-l ndrepte, deoarece aceasta ar nsemna s i se alture n minciun. Rmne, pur i simplu, contient de cine este cellalt cu adevrat. i, astfel, l aduce cu blndee i far vorbe napoi spre el nsui. Dar, mai presus de orice, st doar i ascult. Nu este de acord cu ceea ce spune cellalt i nici nu contrazice. tie c prerile lui nu nseamn nimic i c ele n-ar face altceva dect s-l ndeprteze pe cellalt din procesul su. Ascult doar, cu mult atenie i compasiune. Ascult fr s judece sau dac descoper c judec devine contient de propriile sale judeci i st iari i ascult. Ascult cu o inim deschis i cu o minte deschis. Iar atitudinea sa de a asculta devine un stlp de sprijin pentru adevr. Cu ct ascult mai mult far s judece, cu att cltoria plin de acuze al celuilalt ncetinete. Treptat, folosind crarea iubirii sale, cellalt se ntoarce la el nsui. Acesta este darul pe care partenerul spiritual l ofer celuilalt partener. Aceasta este perla de maxim valoare.Cnd fiecare poate s-i dea celuilalt darul acceptrii i iubirii necondiionate extinznd acest dar pentru a include pe toat lumea nu vor mai exista proiecie, acuze i atac. Nu vor mai exista subiecte asupra crora acestea s se ndrepte. Nu vor mai exista victime sau torionari. Vor exista doar parteneri egali n dansul vieii. Inimile se vor deschide. La nceput puin dar apoi att de mult, nct vor putea nghii ntreg universul manifestat. i, ntr-adevr, o vor i face ntr-o zi.Cnd toi cei care se percep pe ei nii ca fiind nevrednici i nentregi vor deveni ntregi i sfini, nu va mai exista perceperea separrii de sursa iubirii. Fiecare dintre noi va fi o raza strlucitoare de lumin, care va radia din centrul inimii, ajungnd peste tot, n ntreaga eternitate, dizolvnd separarea i pcatul, boteznd vinovia n rul propriei frici i ntmpinndu-l pe fiecare cu buchete de flori, atunci cnd iese din ape inocent i liber.Acestea sunt darurile pe care le avem de oferit unul altuia, atunci cnd jocul abuzului se ncheie. i el se ncheie, n orice moment n care ne amintim cine suntem i cine este cu adevrat semenul nostru!Paul Ferrini Linitea inimiiCalea Iubirii versus CaleaFriciiPosted on 21 februarie 2012 Poate c nu v-ai gndit niciodat la acest lucru, dar pe un nivel sau altul suntem cu toii maetri. Suntem maetri pentru c avem puterea de a crea i de a ne conduce propriile viei aa cum dorim. La fel cum civilizaiile i religiile lumii i creeaz mitologii incredibile, noi ne crem propriile noastre mitologii, populate cu eroi pozitivi i negativi, cu ngeri i demoni, cu regi i ceretori. Noi crem n mintea noastr o ntreag populaie, inclusiv diferite personaliti ale noastre, dup care ne folosim de o imagine sau alta, n funcie de circumstanele n care ne aflm. Devenim astfel adevrai artiti dramatici, proiectnd n exterior diferite imagini ale noastre i controlnd cine i ce dorim s fim. Atunci cnd ne ntlnim cu alte persoane, le clasificm imediat, atribuindu-le un rol sau altul n viaa noastr. Crem astfel o imagine a lor, n funcie de rolul pe care li-l atribuim. Iar acest proces se repet cu absolut toate persoanele din jurul nostru.Noi avem puterea de a crea. Aceast putere este att de mare, nct tot ceea ce credem se transform pentru noi n realitate. Noi ne crem pe noi nine i devenim cei care credem c suntem. Suntem ceea ce suntem pentru c asta credem noi despre noi nine. ntreaga noastr realitate este n ntregime creat de noi nine. Aceeai putere o au ns i ceilali oameni. Singura diferen dintre noi i o alt persoan const n felul n care folosim aceast putere, n destinaia pe care o dm puterii noastre creatoare. Chiar dac semnm cu unii sau cu alii, nu exist totui nimeni n ntreaga lume care s i triasc viaa exact la fel ca noi.n acest fel, noi jucm de-a lungul ntregii viei un anumit rol, pe care am ajuns s-l jucm att de bine nct am devenit maestrul propriei noastre realiti. Ajungem astfel s ne controlm personalitatea, convingerile, fiecare aciune, fiecare reacie a noastr. Dup ce am practicat ani de zile, am ajuns maetrii propriei noastre lumi subiective, a propriei noastre realiti. Dac vei ajunge s nelegei c fiecare om este propriul su maestru, vei nelege i tipul de control pe care l exercitai personal.Toat drama noastr existenial, toate suferinele noastre, se nva prin practic. Noi facem un legmnt cu noi nine i continum s practicm acest legmnt pn cnd atingem un control absolut asupra lui. Felul n care gndim, n care simim i n care acionm devin att de rutiniere nct nu mai avem nevoie s fim ateni la ceea ce facem. Comportamentul nostru a devenit un tipar, o reacie de acelai fel la stimulii exteriori.Ca s devenim maetri ai iubirii, noi trebuie s practicm arta de a iubi. La fel ca i orice alt manifestare, arta relaiilor interumane se nva prin practic, iar cei care practic suficient de mult pot atinge un control perfect asupra ei. Aadar, controlul unei relaii de cuplu sau de prietenie ine de aciune, nu de cunoatere sau de teoretizare. Totul este legat de aciune. Evident, pentru a intra ntr-o aciune este necesar s dispunem de o anumit cunoatere, sau cel puin de contientizarea felului n care funcioneaz oamenii.Oamenii triesc cu teama continu de a nu fi rnii, iar acest lucru creeaz o dram uria, pe care o regsim oriunde ne-am afla. Felul n care comunicm unii cu ceilali este att de dureros din punct de vedere emoional nct fr nici un motiv aparent noi ne nfuriem, ne ntristm, devenim geloi sau invidioi. Chiar i a spune Te iubesc poate fi ceva nspimnttor. Atunci cnd mergem pe calea fricii, facem tot ceea ce facem pentru c trebuie s facem acest lucru, i ne ateptm ca i ceilali oameni s fac anumite lucruri pentru c trebuie s le fac. Noi avem obligaii, iar atunci cnd avem posibilitatea, ne opunem lor. Cu ct le opunem mai multa rezisten, cu att mai mult suferim. Mai devreme sau mai trziu, noi ncercm s scpm de aceste obligaii. Pe de alt parte, iubirea nu opune nici un fel de rezisten. Atunci cnd iubim, noi facem tot ceea ce facem pentru c dorim s facem acest lucru. Orice aciune a noastr devine o plcere; este ca un joc care ne amuz.Iubirea nu are ateptri. Teama este plin de ateptri. Atunci cnd te temi, faci tot ceea ce faci pentru c te atepi s fii nevoit, dar te atepi ca i ceilali s fac acelai lucru. Aa se explic de ce teama rnete att de uor, n timp ce iubirea nu rnete pe nimeni. Noi avem ateptri, iar dac acestea nu se mplinesc, ne simim rnii nu ni se pare drept. i condamnm pe cei din jur pentru c nu ne-au mplinit ateptrile. Cine iubete nu are ateptri. El face ceea ce face pentru c dorete i nu este deranjat dac ali oameni nu doresc s fac la fel, cci el nu interpreteaz faptele altora la modul personal. ntruct nu se ateapt s se ntmple ceva anume, dac lucrul respectiv nu se ntmpl, nu se simte deranjat. Orice s-ar ntmpla, el nu sufer, cci tot ceea ce se ntmpl este n regul pentru el. Aa se explic de ce ndrgostiilor viaa li se pare n roz; ei nu se ateapt ca partenerii lor s fac ceva anume i nu simt obligaii fa de acetia.Iubirea este bazat pe respectul reciproc. Teama nu respect pe nimeni, nici mcar pe sine. Dac mi pare ru pentru tine nseamn c nu te respect, c nu te las s iei propriile tale decizii. Cnd eu iau deciziile n locul tu, nseamn n mod evident c nu am ncredere n tine. Lipsa respectului conduce automat la tentativa de a controla viaa celuilalt. n marea majoritate a cazurilor, atunci cnd le spunem copiilor notri cum s-i duc viaa, noi facem acest lucru pentru c nu i respectm. Ne pare ru pentru ei i ncercm s facem n locul lor ceea ce ar trebui s fac ei nii. Dac nu ne respectm pe noi nine, ne va prea ru pentru noi, ni se va prea c nu suntem destul de buni ca s reuim n aceast lume. Cum ne-ar putea respecta alii n aceste condiii? Atunci cnd spunem: Bietul de mine, nu sunt suficient de puternic, nu sunt suficient de frumos, nu sunt suficient de inteligent, nu am cum s reuesc, nseamn c nu avem nici un pic de respect pentru propria noastr fiin. Auto-comptimirea se nate din lipsa respectului de sine.Iubirea este nemiloas, ei nu-i pare ru pentru nimeni; n schimb, este plin de compasiune. Teama este foarte miloas; celui care se teme i pare ru pentru toi cei din jur. Lui i pare ru de alii pentru c nu i respect, pentru c nu i crede suficient de puternici pentru a reui. Pe de alt parte, iubirea respect pe toat lumea. Cine iubete pe altcineva crede c acesta poate reui prin propriile sale fore. El crede c acesta este suficient de puternic, de inteligent, de bun pentru a-i stabili propriile sale decizii. Nu se grbete n nici un caz s ia decizii n locul celuilalt.Iubirea este complet responsabil. Teama evit responsabilitatea, dar asta nu nseamn c ea nu este responsabil pentru faptele ei. ncercarea de a evita responsabilitatea este una din cele mai mari greeli pe care le facem, cci orice aciune are anumite consecine. Dac facem o anumit opiune, noi vom obine un anumit rezultat sau o anumit reacie. Chiar dac nu lum nici o decizie, tot vom obine un rezultat sau o reacie. ntr-un fel sau altul, noi vom ajunge s experimentm toate consecinele propriilor noastre aciuni i decizii. De aceea, oamenii sunt complet responsabili pentru aciunile lor, chiar dac nu doresc s fie. Chiar i atunci cnd ali oameni ncearc s plteasc n locul nostru, tot vom ajunge s pltim i noi, dar atunci vom plti dublu. Cnd altcineva ncearc s fie responsabil n locul nostru, el nu face altceva dect s amplifice drama.Iubirea este ntotdeauna amabil. Teama este ntotdeauna lipsit de amabilitate. Ea ne umple de obligaii, de ateptri, ne nva s nu i respectm pe cei din jur, s evitm asumarea responsabilitii i s ne par ru pentru alii. Cine s-ar putea simi bine n asemenea condiii? Tot ceea ce se petrece n jurul nostru ne agreseaz, ne nfurie, ne ntristeaz, ne face s ne simim geloi sau trdai. Mnia nu este altceva dect o alt masc a fricii.La fel i tristeea, gelozia i celelalte emoii care se nasc din team i care creeaz suferina. Cine sufer de aceste boli nu poate fi amabil, nu poate dect cel mult s pretind c este bun. Cnd nu eti fericit, nu ai cum s te simi bine, deci s fii bun cu alii. n schimb, atunci cnd te afli pe calea iubirii, nu ai obligaii sau ateptri, nu-i pare ru pentru tine sau pentru partenerul tu, totul i merge bine, iar zmbetul nu te prsete nici o clip. Eti fericit, deci te simi bine, iar aceast stare se revars n mod natural asupra celor din jur. Iubirea este ntotdeauna amabil, iar buntatea ei conduce la generozitate i ajunge s deschid toate uile. Da, iubirea este generoas. n schimb, teama este egoist. Cine se teme se gndete ntotdeauna numai la el. Egoismul nchide toate uile.Iubirea este necondiionat. Teama impune o mie de condiii. Cine se afl pe calea fricii iubete pe altcineva numai dac acesta l las s i controleze viaa, dac se poart bine cu el, dac se suprapune cu imaginea pe care i-a creat-o despre el. i cum nimeni nu se poate suprapune vreodat perfect peste imaginea creat de altcineva pentru el, acesta l judec, iar el se va simi vinovat. Atunci cnd ne crem o anumit imagine despre alii iar acetia nu corespund, noi ne simim ruinai, stnjenii, enervai, i nu avem deloc rbdare cu ei. Este imposibil s te pori cu adevrat frumos cu altcineva n aceste condiii. Pe calea iubirii nu exist dac; iubirea nu pune condiii. Cine iubete o face necondiionat, fr justificri. Noi iubim pe altcineva aa cum este i l lsm s fie cel (sau cea) care este. Dac nu mi place cum este o femeie, nu are nici un rost s stau alturi de ea; cel mai bine este s mi caut pe altcineva, care este aa cum doresc eu s fie. Noi nu avem dreptul s ncercm s schimbm pe nimeni, la fel cum nimeni nu are dreptul s ncerce s ne schimbe pe noi. Dac ne vom schimba vreodat, o vom face pentru c aa vom dori noi, pentru c ne propunem s renunm la suferin. Cei mai muli oameni i triesc ntreaga via pe calea fricii. Ei stabilesc relaii, dar numai pentru c aa cred ei c trebuie. Atunci cnd intr ntr-o relaie, ei au un milion de ateptri, deopotriv din partea partenerului/partenerei de cuplu i din partea lor.Orice relaie este alctuit din dou jumti. Jumtate suntei chiar dumneavoastr, iar cealalt jumtate este fiul, fiica, tatl, mama, prietenul sau partenerul/partenera dumneavoastr de cuplu. ntr-o relaie, nimeni nu este responsabil dect pentru propria sa jumtate, nu i pentru cealalt. Nu conteaz ct de apropiai suntei sau ct de puternic este iubirea dumneavoastr pentru cealalt jumtate; cert este c nu avei cum s fii responsabil pentru felul n care gndete cellalt. Nu putei ti niciodat ce simte, ce crede, ce presupuneri face el. Practic, nu tii nimic despre cellalt. Acesta este adevrul. Cum procedm ns noi? Noi ne asumm responsabilitatea pentru cealalt jumtate i aezm astfel relaia noastr pe bazele fricii, ale dramei, ale rzboiului controlului, adic ale iadului. Rzboiul controlului, specific oamenilor, se datoreaz faptului c acetia nu se respect reciproc.Arta iubirii ncepe cu noi nine. Primul pas const n a deveni contieni, n a nelege adevrul potrivit cruia fiecare om i viseaz propriul vis. Cine nelege acest lucru, devine responsabil pentru partea sa din relaie, adic pentru el nsui. tiind c este responsabil pentru partea sa din relaie, el o poate controla cu uurin. Nu are ns nici un rost s ncerce s controleze i cealalt jumtate a relaiei. Dac l/o respectm cu adevrat, noi vom nelege c partenerul nostru/partenera noastr, sau prietenul, fiul, mama, toi sunt pe deplin responsabili pentru jumtatea lor de relaie. Dac vom ti s respectm cealalt jumtate, relaia noastr nu va fi niciodat caracterizat de conflicte. Noi nu vom avea parte de un rzboi n familie sau n cuplu.n sfrit, dac nelegem faptul c nimeni altcineva nu ne poate face s fim fericii dect noi nine, i c aceast fericire este rezultatul iubirii care eman din fiina noastr, vom putea atinge miestria n cea mai mare art a toltecilor, Arta Iubirii.Singura cale de a atinge starea de fericire este iubirea n aciune. Singura cale care conduce la suferin este teama n aciune. Singura cale prin care putem atinge miestria n iubire este s practicm iubirea. Nu este nevoie s o justificm sau s o explicm; este suficient doar s o practicm.Practica este cea care creeaz maestrul!Don Miguel Ruiz Arta de a iubiGranitele in interiorul uneirelatiiPosted on 15 septembrie 2010

O relatie reusita este alcatuita din doi: un elsi o ea, fiecare cu un simt al identitatii bine definit. Fara a ne intelege pe noi insine, a ceea ce suntem si ne face unici, este dificil sa ne implicam intr-o relatie care sa functioneze, care sa curgaca de la sine.Avem nevoie de simtul identitatii pentru a putea sa comunicam partenerului nevoile si dorintele noastre. Doar dispunand de un simt puternic al identitatii putem aprecia si iubi la partener acele calitati care-l fac sa fie unic.Cand se intalnesc doua persoane, fiecare cu o reprezentare clara a propriei individualitati, potentialul de intimitate si de angajament poate fi uluitor. Asemanarile dintre doi oameni ii pot aduce alaturi, dar diferentele dintre ei sunt cele care contribuie la dezvoltarea si misterul relatiei lor.Una din trasaturile unui simt sanatos al identitatii se regaseste in felul in care intelegem si jonglamcu aceste granite in cadrul unei relatii. Granitele personale reprezinta acele limite pe care le trasam in interiorul unei relatii astfel incat sa ne protejam pe noi insine.Acestea se bazeaza pe o stima crescuta de sine, fac posibila delimitarea propriilor ganduri de ale celuilalt si ne ajuta sa ne asumam responsabilitatea fata de ceea ce gandim, simtim sau facem. Granitele personale ne permit sa savuram propria unicitate. Atunci cand dispunem de granite sanatoase, acestea sunt flexibile si ne permit sa ne apropiem de ceilalti atunci cand este propice si totodata ne ajuta sa mentinem distanta atunci cand putem fi raniti daca ne apropiem prea mult. Intr-un cuvant, ne ajuta sa ne purtam de grijaGranitele nesanatoase decurg adesea din relatii familiale disfunctionale. Nevoile parintilor sau ale altor adulti dintr-o familie sunt uneori atat de coplesitoare incat sarcina de a creste copii trece in planul secund. Astfel rezulta disfunctionalitati. Ganditi-va la tatal care striga la copii sau care-i abuzeaza fizic, ca o modalitate de a se raporta la propria furie. Pe primul loc se situeaza nevoile lui, pe cand nevoile copilului de securitate, respect, confort, trec pe planul al doilea. Ceea ce invata copiii in aceasta situatie este faptul ca granitele nu conteaza! Pe masura ce cresc, duc lipsa de suportul de care au nevoie pentru a-si dezvolta un simt sanatos al identitatii. Ei pot intelege ca daca vor sa-si impuna propriul mod de a actiona in raport cu alte persoane, pot efectiv sa navaleasca peste granitele celorlalti, la fel cum a procedat tatal lor.Probabil ca vor creste avand granite oscilante fapt ce va duce la relatii disfunctionale in viata adulta. Nu vor avea o reprezentare clara a propriilor granite. Dimpotriva, ei ar putea intelege ca granitele rigide si inflexibile pot fi modalitatea prin care sa faca fata in relatiile cu ceilalti. Isi formeaza un fel de zid de protectie, in cadrul relatiei, si, prin urmare, li s-ar putea parea greu sa creeze legaturi interpersonale apropiate.Iata cateva fatete ale granitelor nesanatoase ce pot aparea in cadrul relatiilor, alaturi si de cateva remedii:Lipsa simtului identitatii

Atunci cand ne lipseste simtul propriei identitati precum si granitele care ne protejeaza, tindem sa preluam identitatea partenerului. Nu ne putem imagina cine am fi in afara relatiei. Suntem dispusi sa facem orice pentru ca relatia sa functioneze, chiar daca asta ar insemna sa renuntam la propria securitate emotionala, prieteni, integritate, respect de sine, independenta sau serviciu. Putem chiar suporta abuzuri fizice, emotionale si sexuale doar pentru a salva relatia.O alternativa mai rationala ar fi sa descoperim cine suntem si ce ne face sa fim unici. Este nevoie sa realizam ca valoarea noastra ca indivizi nu depinde de a avea sau nu pe cineva alaturi, ca putem functiona foarte bine in mod independent. Atunci cand ne acceptam pe noi insine, relatia va avea sansa de a creste, de a inflori.Calatoria spre auto-descoperire poate fi provocatoare, dar rasplata este pe masura!

A te multumi cu mai putinEste posibil sa ne agatam de ideea ca lucrurile merg destul de bine in cadrul relatiei, ca ne simtim in siguranta, iar acesta este un bun suficient. In cadrul acestui proces, renuntam la sansa de a explora implinirea personala. Renuntam la propriile vise pentru a mentine securitatea relatiei. Poate sa apara sentimentul ca daca unul dintre parteneri creste si-si gaseste implinirea in viata, relatia ar putea avea de suferit.O relatie sanatoasa este aceea in care granitele noastre sunt suficient de puternice, flexibile, pentru a ne permite sa fim unici. Intre cei doi parteneri exista respectul care le permite fiecaruia sa-si traiasca viata din plin si sa exploreze propriul potential. Nu trebuie sa renuntam la noi insine, de dragul unei relatii! Intr-o relatie cu granite sanatoase exista incredere si siguranta.Supra-responsabilizare si vinaIn cazul in care am crescut intr-un climat familial disfunctional, este posibil sa fi invatat sa ne asumam o vina, doar pentru a asigura succesul si fericirea altor membri ai familiei. Astfel, in viata adulta putem ajunge sa ne simtim vinovati pentru greselile partenerului. Vina pe care o simtim atunci cand partenerul greseste poate conduce catre demolarea granitelor noastre intr-atat incat sa fim mereu disponibili pentru cealalta persoana. Atunci cand ne simtim mult prea responsabili fata de experientele de viata ale altei persoane, de fapt o privam pe aceasta de una din cele mai importante caracteristici ale vietii mature, independente si sanatoase abilitatea de a-si asuma propriile decizii si de a accepta consecintele. O atitudine mai sanatoasa ar fi sa ne respectam partenerul, permitandu-i sa aiba succese sau sa greseasca. Noi, desigur, putem fi acolo ca sa-l sprijinim in momentele dificile, si totodata, putem savura impreuna succesele. Cand granitele sunt sanatoase, esti capabil sa spui: Am incredere si te respect pentru ca tu sa iei propriile tale decizii. Ca partener al meu nu voi incerca sa te controlez privandu-te de propriile tale alegeri.Diferenta dintre a iubisi a salvaEste posibil ca persoanele care cresc in familii disfunctionale sa nu poata face diferenta intre dragoste si simpatie. Copiii care cresc in astfel de conditii este posibil sa invete sa nutreasca simpatie fata de rupturile emotionale care apar in viata parintilor si sa simta ca singurele momente in care li se acorda atentie sunt acelea cand isi manifesta compasiunea fata de parinte. Simt ca atunci cand iarta, isi arata dragostea.De fapt, ei isi salveaza parintele si incurajeaza comportamentul abuziv sa continue. Invata astfel sa renunte la propriile granite de protectie pentru a avea grija de parintele abuziv. Ulterior, ca adulti , aduc cu ei acest tip de comportament in cadrul relatiilor. Simt ca isi pot arata dragostea doar salvandu-si partenerul iar asta ei numesc iubire. Acest lucru il incurajeaza pe partener sa devina dependent si neajutorat. Astfel poate sa apara un dezechilibru in relatie unul dintre parteneri se va transforma in salvator, in timp ce celalalt va juca rolul victimei neajutorate. In acest caz, granitele care ar permite ambilor parteneri sa traiasca vieti implinite, lipsesc cu desavarsire.Iubirea matura are nevoie de granite flexibile si sanatoase. Simpatia si compasiunea sunt calitati valoroase, a nu se confunda insa cu iubirea. Intr-o relatie, granitele sanatoase se bazeaza pe respect reciproc, pe egalitate si apreciere fata de calitatile celuilalt, acestea ghidand fluxul de sentimente intre parteneri. Acestea sunt fatete ale iubirii mature, cand insa unul dintre parteneri detine controlul si celalalt este dependent si neajutorat, nu exista loc pentru a da si a primiFantezie versus RealitateCopiii provenind din familii disfunctionale isi inchipuie adesea ca viata lor se va imbunatati intr-o zi. Intr-adevar, in unele zile lucrurile se pot desfasura in mod normal, apoi insa perioadele nefaste revin. Zilele obisnuite incurajeaza fantezia ca lucrurile se vor rezolva la un moment dat. Atunci cand devin adulti, acesti copii aduc cu ei acelasi tip de comportament si in cadrul unei relatii. Este posibil sa zugraveasaca in fata altora portretul unei relatii perfecte si pot crede chiar ca intr-o zi problemele din relatia lor vor disparea de la sine. Ignora abuzul, manipularea, dezechilibrul si controlul din cadrul relatiei, iar ignorand problemele nu sunt capabili sa se confrunte cu acestea. Fantezia unui viitor fericit persista. Granitele nesanatoase, fac dificila confruntarea cu problemele din relatie.Granitele sanatoase ne permit sa testam realitatea, mai degraba decat sa ne-o imaginam. Atunci cand apar probleme, granitele sanatoase ne permit sa le identificam si sa comunicam cu partenerul pentru a gasi solutii. Sunt incurajate imaginea de sine sanatoasa, increderea, stabilitatea si comunicarea.Sa invatam sa avem granite sanatoase este o aventura interesanta, un exercitiu de libertate personala. Inseamna sa incepem sa ne cunoastem si sa ne dezvoltam, sa constientizam ceea ce vrem cu adevarat. Inseamna totodata si acceptarea de sine si faptul ca sunte ok, asa cum suntem si ca meritam lucruri frumoase de la viata.Cand doi oameni cu granite sanatoase intra intr-o relatie, este incurajata independenta, integritatea, precum si atractia intre parteneri. Stiu ca pot avea incredere unul in celalalt si ca dificultatile care apar in mod firesc intr-o relatie, pot fi depasite in mod constructiv. Pot crea intimitatea, fiecare fiind o persoana integra si completa. Calatoria spre o identitate sanatoasa nu este intotdeauna usoara, dar nici nu trebuie sa fie foarte dificila. Adesea inseamna sa renuntam la conceptii nesanatoase, sa ne respectam si sa ne apreciem pentru ceea ce suntem cu adevarat. Atunci cand facem asta pentru noi insine, putem adopta aceeasi abordare si fata de partener, iar adevarata fericire si iubire pe care relatia o merita pot deveni realitate!Traducere dupa un articol de Layne si Paul CutrightLibertatea inrelatiiPosted on 29 iunie 2010

Toti dorim sa avem libertate intr-o relatie. Iata cateva dintre modurile in care poti sa alegi daca ai o relatie deschisa si sincera prin felul in care acorzi libertate celui de langa tine. Libertatea pe care o oferim unul altuia in mod implicit, care atunci cand este sustinuta de ambele parti, reprezinta o fundatie foarte sanatoasa pentru o relatie.

1. Libertatea de a fi diferit. Poti sa fi diferit fata de mine si sa ai diferite pareri, gusturi, inclinatii, etc. Faptul ca avem o relatie nu inseamna ca neaga aceasta libertate. Asa ca nu trebuie sa indeplinesti fiecare nevoie sau sa te potrivesti cu fiecare stare a mea. Desi avem o relatie, nu este nevoie sa fim identici.2. Libertatea de a fi o fiinta individuala. Esti unic, ai propria personalitate si faptul ca ne iubim nu inseamna ca trebuie sa fim siamezi ar trebui sa avem in continuare libertatea de a avea propriile personalitati, credinte, opinii, valori si individualitate. Ceea ce ne aduce impreuna este tocmai deosebirea dintre noi, ne completam unul pe celalalt tocmai pentru ca suntem diferiti. Poti sa te bucuri de linistea casei chiar daca eu prefer padurea, poti sa faci lucrurile altfel decat le fac eu, poate sa-ti placa ordinea chiar daca prefer spontaneitatea. Iubirea nu ingradeste libertatea celuilalt, poti iubi cu adevarat doar atunci cand il accepti asa cum este, fara sa incerci sa il schimbi pe celalalt. NOI nu trebuie sa-l ingradeasca pe EU.

3. Libertatea de a avea propria intimitate. Este greu de oferit partenerului. E vorba de jocul daca m-ai iubi cu adevarat, mi-ai spune si ce gandesti. Iar la baza lui sta propria lipsa de securitate. Trebuie sa stiu tot ce faci, pe cine cunosti, unde mergi, cu cine ai vorbit si chiar sa-ti cunosc gandurile altfel nu te pot controla si, prin urmare, ai putea sa gasesti pe altcineva si sa ma parasesti. Tragic este ca adesea, controlul asupra celuilalt produce chiar efectul pe care dorim sa-l evitam : gelozia, nesiguranta, indiscretia, atitudinea interogatoare. Toate acestea indeparteaza partenerul si il invita sa gaseasca pe cineva care il respecta si care ii ofera libertatea de a avea intimitate. Acceptarea intimitatii celuilalt inseamna respect, fata de celalalt dar mai ales fata se sine.4. Libertatea de a fi imperfect. Se intampla adesea in relatii, mai ales dupa ce trece vartejul primelor zile, ca unul dintre parteneri sa isi aroge rolul de parinte sau profesor critic. In loc sa fie doi oameni care interactioneaza ca adulti pe picior de egalitate, unul incearca sa corecteze imperfectiunile celuilalt imperfectiuni dupa parerea sa. Apare o adevarata lupta : a unuia sa isi mentina dreptul de a face lucrurile in felul sau si a celuilalt sa-si modeleze partenerul dupa cum i se pare ca ar trebui sa fie. Aceasta lupta, desi cei doi nu o vad este o oglida despre sine : incercam sa-l schimbam pe celalalt, dar acele lucruri sunt in noi. Schimba-te pe tine si lumea intreaga se va schimba.5. Libertatea de a avea propria viata. Aceasta inseamna ca suntem de acord ca avem fiecare dreptul la o viata independenta in afara cuibului. Putem sa avem fiecare prietenii nostrii si sa ne bucuram de activitati si interese separate si, in acelasi timp sa pretuim si sa ne bucuram de relatia noastra : esti liber sa ai o viata si interese personale, poti sa te bucuri de prietenii, locuri si activitati, care nu ma intereseaza pe mine si nu vad lucrul asta ca pe o amenintare la adresa relatiei noastre. Este minunat ca ne iubim si ne intelegem atat de bine. Iar aceasta este o relatie si nu o inchisoare Negarea acestei libertati transforma relatiile in capcane. Cele mai frecvente motive pentru subminarea ei sunt : teama de a nu pierde partenerul si teama de a nu pierde posibilitatea de a domina viata partenerului.6. Libertatea de a evolua si a te schimba. Adesea apare un program interesant in relatii: pentru mine este in regula sa cresc, sa ma dezvolt, sa evoluez, sa ma schimb, etc. Dar partenerul meu trebuie sa ramana exact asa cum era cand ne-am cunoscut. El nu trebuie sa imbatraneasca, sa slabeasca, sa se ingrase, sa mearga la sala, sa isi gaseasca interese noi, sa-si schimbe obiceiurile, infatisarea, stilul de viata, etc. sau cel putin nu trebuie sa faca asa ceva fara permisiunea si binecuvantarea mea.A oferi aceasta libertate celuilalt inseamna respect pentru dreptul fiecaruia de a evolua si a se schimba in mod continuu. Ai dreptul sa nu ramai acelasi.Deoarece te iubesc cu adevarat pentru cine esti tu, iti iubesc si caleidoscopul de stari, infatisari, interese, credinte, directii, care se pot schimba.Inseamna sa alegem nu sa transformam partenerul in ceva ce nu este, ci sa-l acceptam asa cum este, poate sa fie si va fi.Relatiile te invata si tevindecaPosted on 28 mai 2010

Fiecare dintre noi s-a confruntat macar o data in viata cu o despartire. Fie ca am incheiat o relatie, o casnicie sau am pierdut pe cineva drag din familie Ignorandu-ne parca suferinta, viata si-a continuat cursul Cum sa trecem mai departe? Cum sa nu ne mai sfasiem in suferinta? Cum sa ne vindecam?V-ati intrebat vreodata ce anume tindem sa evitam cu orice pret?Suferinta si drumul anevoios catre vindecare! Si totusi, atunci cand avem de-a face cu o situatie dureroasa, suntem capabili ca prin energia noastra, prin forta spiritului sa atingem esenta si sa pasim pe calea catre vindecare.De-a lungul vietii, relatiile sunt dascalii nostri cei mai de pret. Ele oglindesc adesea problemele pe care este nevoie sa le vindecam sau actioneaza ca si catalizatori pentru schimbarile pe care este nevoie sa le facem. Si, da, tot relatiile sunt acelea care ne ajuta sa ne extindem capacitatea de a ne apropia tot mai mult de iubirea neconditionataPrimul pas? Acceptarea propriilor sentimente!Unii dintre noi am fost invatati inca din copilarie ca nu este bine sa ne exprimam emotiile, sa ne aratam sentimentele. De aceea consideram ca a ne exprima emotiile, sentimentele, ne face sa parem slabi si vulnerabili in ochii celorlalti. Si astfel jucam de-atatea ori rolul unor indivizi perfecti, pretinzand ca suntem altfel decat suntem cu adevarat.Traind si constientizandu-ne sentimentele, suntem cu un pas mai aproape de acele zone din viata noastra care se cer a fi vindecate, si totodata ne apropiem tot mai mult de conexiunea cu ceea ce reprezinta forta noastra interioara.Pornind pe drumul sentimentelor si al vindecarii, intr-o prima etapa este nevoie sa identificam sentimentele pe care le traim in afara de furie si teama (asta pentru ca aceia dintre noi care nu sunt obisnuiti sa-si traiasca/accepte sentimentele, le identifica mult mai usor pe acestea doua).Emotiile pe care le traim sunt de fapt cele pe care am ales sa le traim. Si multi dintre noi ne-am inabusit trairile pentru atat de mult timp incat de-a dreptul nu mai stim ce simtimSi asta se intampla deseori la persoanele care sar dintr-o relatie in alta Avem nevoie sa invatam sa patrundem dincolo de ceea ce credem ca simtim, in profunzimea emotiilor care cumva s-au pierdutUneori incepem sa lucram cu emotiile pe care le simtim ca fiind cele mai puternice. Si, da, este nevoie sa simtim intr-adevar aceste emotii. Intelectualizarea este un mecanism de siguranta care ne protejeaza de acele lucruri din trecut pe care nu suntem in stare sa le depasim.Secretul consta insa in a descoperi cand o credinta sau o reactie nu ne mai foloseste, sa curatam, sa purificam si sa o inlocuim cu o credinta noua, una care sa ne ghideze cresterea, evolutia si abilitatea de a ne trai viata cu un scop. Si nu este posibil sa parcurgem acest drum doar cu gandul trebuie sa ne permitem ca intr-adevar sa simtim, sa experimentam aceste emotii fara a judecaVine apoi timpul sa le privim, sa le scoatem, sa observam ce simtim atunci cand emotiile ies la lumina.Fiecare emotie are inserat un mesaj ce ne va condunce catre vindecare. Ne asumam statutul de victima? Cedam altora controlul?Suntem fiinte spirituale, iar fiintele spirituale sunt parte a Divinitatii, de care nu pot fi separate. Si daca suntem parte a sursei noastre, aputerii supreme,atunci si puterile noastre sunt de asemeni nemasurate. Doar ca noi, intr-un fel, nu admitem asta.Exista doar doua emotii adevarate: IUBIREA si LIPSA IUBIRII teama. Doar in absenta iubirii, simtim teama si ne consideram ca fiind victime. Victime fiind, cedam puterea altora precum si circumstantelor. In majoritatea timpului alegem sa facem asta in mod inconstient. De ce sa alegem sa cedam altora puterea si controlul asupra vietii si destinului nostru? Si daca am ales, indiferent la ce nivel, putem si sa renuntam la aceasta alegere, nu-i asa?Uneori suntem suficient de norocosi sa experimentam, dintr-un motiv sau altul, ceea ce putem numi o schimbare radicala. Alteori insa, este nevoie de munca, este nevoie sa ne intoarcem in trecut, sa scoatem afara acele sentimente prezente in momentul in care ne-am asumat rolul de victima. Si asta probabil s-a intamplat in perioada copilariei, intr-o perioada de stres emotional, in urma unui abuz fizic, emotional sau verbal, sau dupa o trauma.Suntem fiinte extraordinare si suntem capabili sa cream orice realitate dorim sa se manifeste. Astfel ca, daca am identificat trairile, ne-am amintit care a fost scopul pentru care ne-am asumat oare statutul de victima?Obiectivul nu este sa ne judecam si sa consideram ca am gresit in acel moment, ci sa identificam ce nevoie ne-am alimentat si daca acum, in prezent, acest statut ne mai serveste la ceva.Este nevoie sa sesizam, sa ascultam ce raspuns primim. Pot fi cuvinte sau pot sa fie ganduri care apar in timp ce privim la TV sau citim o carte, discutam cu cineva Daca insa ascultam, daca suntem vigilenti, vom primi si raspunsul.Ce se ascunde in spatele celei de-a treia usi?Si acum, poate partea ceva mai dificila. Partea pe care am blocat-o pentru ca era prea dureros sa o privim: rolul nostru in acea situatie. In cadrul fiecarui eveniment din viata noastra care are suficient impact incat sa ne darame exista un motiv pentru care am ales sa ne implicam, sa participam.O sa ganditi probabil: cum este posibil sa aleaga un copil sa fie abuzat? Sau cum sa aleg sa ma casatoresc cu un alcoolic? Exista un motiv, exista o cauza pentru care aceste lucruri se intampla! Trebuie doar sa intrebam si sa fim dispusi sa ascultam.Raspunsul se leaga intotdeauna de lectia pe care o avem de invatat, indiferent cat este de dureroasa. Uneori, alegem sa participam cu rolul de victima pentru mai multe motive, cum ar fi:1. Sa ne vindecam pe noi si sa ii vindecam pe ceilalti.2. Abuzatorul sa aiba o victima si totodata sa afle calea spre lumina, spre vindecare si spre iertare.3. Multe victime ale abuzurilor, depasind situatia, isi dezvolta anumite abilitati si ii ajuta pe altii.4. Sa invatam lectia puterii si a propriilor granite.5. Sa invatam sa ne amintim cine suntem cu adevarat!Am ales asadar acest episod pentru un motiv anume. Si daca ne ascundem de asta, vom continua sa atragem situatii care ne ranesc pana ce vom gasi ocazia sa ne vindecam. Tot ce avem de facut este sa intrebam care este scopul pentru care ne confruntam cu aceasta situatie si sa fim atenti la raspuns. Va veni cu siguranta!Fiecare persoana, fiecare situatie vine in viata noastra cu un anumit scop! Fie pentru a ne invata o anumita lectie, pentru a ne face sa intelegem care ne este adevaratul scop, fie pentru vindecare sau pentru a ne calauzi pasii Si, da, este nevoie sa ne amintim ca toate acestea tin de sufletul nostru, de spirit. Perceptia este totulDupa un articol Daily Press & Consumer InformationDependentaemotionalaPosted on 11 mai 2010

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui in incercarea de a raspunde unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme (din copilarie, cel mai frecvent) si de a mentine echilibrul. Paradoxal, ea se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata chiar cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva. In spatele oricarei relatii obsesive se strecoara convingerea ca o astfel de adictie serveste unui scop inalt. Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc, de vreme ce este resimtita ca o conditie necesara a supravietuirii (nu pot sa traiesc fara tine). Relatia dependenta e sanatoasa doar cand esti mic atunci chiar ai nevoie de parintii tai ca sa supravietuiesti. Numai ca daca nu ti-au fost satisfacute nevoile atunci cand erai mic, vei cauta un parinte surogat in partenerul tau ca sa rezolve aceste afaceri neincheiate. Altii pot dezvolta exact comportamentul contrar, dezvoltand o teama de angajament, tocmai pentru a nu mai experimenta suferinta traita in copilarie, generata de prezenta precara a parintilor.Ca adulti insa, cei mai multi par sa uite ca nu mai au NEVOIE de o iubire neconditionata, ei uita ca pot avea grija de ei insisi, ca isi pot rezolva singuri problemele. Inclinatia catre renuntarea la controlul asupra propriei vieti se naste din teama: teama de durere, de deprivare, de a dezamagi pe altii, de esec, de respingere, de a fi singur etc.Iubirea adictiva mai naste o iluzie, si anume ca celalalt ne completeaza si ca fara el am fi fragmentati. Ceea ce se intampla de fapt este ca celalalt trezeste in noi calitati pe care nu le observasem sau nu credeam ca le-am putea avea. Cand ne indragostim, ne indragostim de fapt tot de noi, dar de partea neexplorata inca. Rolul partenerului este tocmai acela de a scoate ce e mai frumos in noi. Ceea ce admiram in ceilalti admiram in noi, iar ce uram, sunt tot laturi ale noastre, dar pe care le respingem.Din pacate, exact cum spuneam si in postul anterior, suntem invatati ca nu putem trai fara o alta persoana, asta e societatea ascultati cu atentie melodiile de dragoste, uitati-va la telenovele sau filme de dragoste, toate sunt modele ale iubirii nesanatoase.Iubirea infantila, imatura crede ca: daca eu am grija de tine si te iubesc asa cum vreau si eu ca tu sa ma iubesti, atunci chiar ma vei iubi asa cum vreau. Avem impresia ca dragostea unui copil este generoasa si inocenta, dar de multe ori ne inselam. Copiii nu sunt inca capabili de iubire spirituala; dragostea lor este egocentrica. Iubesc pentru a supravietui, pentru a nu avea de-a face cu durerea, frica, sau lipsurile.Caracteristicile iubirii adictive:Partenerii:1. se simt mistuiti (imi esti indispensabil)2. au dificultati in stabilirea granitelor eului (exemple de granite slabe: conversatii intime cu persoane cu care nu ati stabilit relatii de incredere, indragostirea de orice persoana care va acorda atentie, recurgerea la comportament sexual ca unicul mod de a satisface nevoile celuilalt, nerespectarea propriilor valori pt a face pe plac altcuiva, acceptarea unor lucruri pe care nu le doriti, a spune da cand vreti sa spuneti nu, pastrarea relatiilor cu oamenii abuzivi, increderea in toti oamenii etc)3. au tendinte masochiste4. renunta cu greu5. se tem de riscuri si necunoscut6. au dificultati in experimentarea intimitatii reale7. joaca jocuri psihologice8. au nevoie de ceilalti pentru a se simti impliniti9. cauta solutii in afara lor10. pretind si asteapta iubire neconditionata11. asteapta de la altii recunoastere si apreciere12. isi doresc apropierea, desi se tem de ea13.incearca sa repare sentimentele celorlalti (eu salvator, in unele cazuri)14. joaca jocuri de putere (din care insa si partenerul obtine avantaje ascunse)15. se tem sa fie abandonati cand au loc despartiri de rutinaCaracteristicile apartenentei sanatoase:Partenerii:1. permit afirmarea individualitatii celuilalt2. traiesc un sentiment de contopire, dar si de separare fata de ceilalti3. aduc la suprafata ce e mai bun in ei, dar si-n ceilalti4. accepta ideea sfarsitului unei relatii5. sunt receptivi la nou6. stimuleaza dezvoltarea celorlalti7. se simt liberi sa ceara ceea ce doresc8. evita sa-i domine sau sa-i controleze pe ceilalti9. isi accepta propriile limite, dar si pe ale celorlalti10. incurajeaza autonomia celuilalt11. au o stima de sine ridicata12.au incredere in amintirea celor iubiti; le place solitudinea13 isi exprima sentimentele in mod spontan14. sunt dornici de apropiere si dispusi sa devina vulnerabili15. isi afirma puterea personala si egalitatea fata de sine si ceilalti.Cum treci de la iubirea adictiva la una sanatoasa?Exista 7 etape:1. Negarea relatia inca pare normala in acest punct pentru parteneri. Apar rationalizarile (toate cuplurile trec prin asa ceva, e mai buna o relatie proasta decat niciuna, ne-am jurat credinta la bine si la rau, asa e viata, sa luam mereu ce e mai bun in oameni, nu e chiar asa de rau)2. Disconfortul (ceva nu e de ajuns, nu e in regula, ce se intampla cu mine? ar trebui sa fiu mai fericit, oare el/ea ma mai iubeste? oare eu il/o mai iubesc?, asta e tot? sunt plictisit, ma simt sufocat, trebuie sa ies din relatie). Acum cei mai multi cauta alinare in alte dependente: alcool, mancare, cumparaturi, munca, jocuri, legaturi extraconjugale.3. Confruntarea poate fi declansat de o depresie, o despartire, o carte, o boala, o schimbare importanta in viata, o discutie cu un prieten etc. Atunci cand unul dintre parteneri ameninta cu despartirea, simptomele alarmante se amplifica. La fel si confruntarile melodramatice: acuzatiile si negarile furioase curg dintr-o parte in alta, mascand teama. Relatia intra in criza.4. Separarea psihologica: renuntam la asteptarea cum ca o relatie e menita sa raspunda tuturor temerilor si nevoilor noastre. Suntem dispusi sa pornim in acea calatorie interioara de descoperire a sinelui (cine sunt? ce vreau de fapt? cum am ajuns aici? de ce mi-e teama? ce cred despre femei/barbati/relatii/iubire/putere?). Uneori se intampla sa aiba loc si separarea fizica in aceasta faza.5. Siguranta de sine indivizii incep acum sa se aprecize e sine, sa se autostimeze mai mult, sa aiba mai multa incredere in potentialul lor, in propria forta interioara.6. Apartenenta indivizii descopera alte modalitati de a iubi matur. S-au desprins. Au aflat ca sentimentul de apartenenta nu se rezuma la relatia de iubire, ci poate cuprinde si familia, prietenii etc.7. Incercarea de a comunica in aceasta etapa, indivizii trec de la concentrarea asupra propriei persoane si relatiei lor la trairi si gesturi de daruire mai generale. Multumiti de ei insisi si de ceilalti, ei au acum mai multa energie creatoare, vitalitate fizica si putere spirituala pentru a darui si a raspunde.Parcurgerea etapelor e ca si la dependentii de droguri pot sa existe recaderi. Intr-o zi esti la etapa 7, ca apoi sa te regasesti la 2, insa pe masura ce ei evolueaza, se va stagna mai mult in ultimele etape.Cum sa cuceresti lumea priniubirePosted on 4 mai 2010

Acesta este cel mai mare secret al succesului dintre cele ce se pot spune in cuvinte. Un brat viguros poate sparge un scut si chiar sa ia viata cuiva, insa doar nevazuta putere a iubirii poate deschide inimile oamenilor; si pana cand nu voi stapani aceasta arta, nu voi fi mai mult decat un iubitor de maruntisuri. Voi face din iubire cea mai puternica arma si nici unul dintre cei pe care ii voi provoca nu se va putea apara de forta ei.Argumentele mele i-ar putea contrazice, vorbele mele i-ar putea face banuitori, chipul meu i-ar putea face sa ma suspecteze, totusi iubirea mea va topi toate inimile ca un soare ale carui raze dezgheata pamantul inghetat.Si cum voi face aceasta? De acum inainte, voi privi toate lucrurile cu iubire si ma voi naste din nou. Voi iubi soarele, pentru ca imi incalzeste corpul; voi iubi ploaia pentru ca imi curata spiritul; voi iubi lumina, pentru ca imi arata calea; voi iubi si intunericul, pentru ca imi arata stelele. Voi spune bun-venit fericirii, pentru ca ma face marinimoasa si voi indura tristetea, pentru ca-mi deschide sufletul. Voi aprecia recompensele, daca ele mi se cuvin; voi spune bun venit si piedicilor, pentru ca ele sunt cele care ma intaresc.Imi voi lauda dusmanii si ei imi vor deveni prieteni; imi voi incuraja prietenii si ei imi vor deveni frati; voi cauta intotdeauna motive sa binecuvantez; niciodata nu-mi voi gasi scuze sa barfesc. Cand voi fi tentata sa critic, imi voi musca limba; cand voi merge la rugaciune, imi voi inalta vocea din toate puterile.Voi iubi toti oamenii, pentru ca fiecare are calitati care merita admirate, chiar daca uneori ele sunt ascunse. Cu iubire, voi sfarama zidul de suspiciune si ura pe care l-au construit in jurul inimii lor si in loc voi construi poduri, astfel ca iubirea mea sa intre in sufletul lor.Voi iubi pe cei cu vointa puternica, pentru ca ei ma pot inspira. Ii voi iubi pe cei care esueaza, pentru ca ei ma pot invata. Voi iubi regii, pentru maretia lor, ii voi iubi pe cei umili, pentru ca sunt divini. Ii voi iubi pe cei bogati, pentru singuratatea lor; ii voi iubi pe cei saraci, pentru simplitatea lor. Ii voi iubi pe cei tineri pentru increderea pe care o au; ii voi iubi pe cei batrani, pentru intelepciunea pe care o daruiesc. Ii voi iubi pe cei frumosi, pentru armonia lor. Ii voi iubi pe cei urati, pentru sufletul lor insetat de pace.Voi intampina reactiile celorlalti cu iubire. Tot asa cum iubirea este arma care deschide sufletele oamenilor, ea este si scutul care respinge sagetile urii si sulitele furiei. Rautatea si descurajarea se vor izbi de noul meu scut si vor deveni mai blande decat ploaia de primavara. Scutul ma va proteja in mijlocul lumii si ma va sprijini cand voi fi singur.Si cum ii voi intampina pe cei care ma vor infrunta? Intr-un singur fel: In liniste, rostind in sinele meu Te iubesc. Astfel spuse, in liniste, aceste cuvinte vor straluci in ochii mei, sprancenele se vor descreti, zambetul imi va reveni pe buze si vocea mea va deveni mai profunda; iar inima lor se va deschide. Si cine va fi acela care nu va primi ceea ce ofer eu cand inima lui imi va simti dragostea?Si ma voi iubi si pe mine insami. Atunci voi veghea orice intra in trupul, mintea si sufletul meu. Niciodata nu voi fi prea ingaduitoare cu dorintele trupului, ci mai degraba voi avea grija de el prin moderatie. Nu-i voi ingadui mintii mele sa fie atrasa in slabiciune sau in deznadejde, ci mai degraba o voi inalta catre cunoastere si intelepciune. Nu voi permite vreodata sufletului meu sa se complaca in multumiri desarte, ci mai degraba il voi hrani cu meditatie si rugaciune. Nu voi permite inimii mele sa devina mica si amara, ci o voi deschide tuturor, iar ea vacreste si va cuprinde intreg Pamantul.De acum inainte voi iubi intreaga creatie. Din aceasta clipa voi arunca din mine orice ura, pentru ca nu am timp de ura, ci doar de iubire. Iubirea intensa cheama iubire. Nu este atat de important sa fii iubit, cat sa iubesti cu toata iubirea si cu toata fiinta ta.Astazi incep o viata noua! Fiindca fiecare zi e o noua viata pentru mine. Si imi fagaduiesc cu sfintenie ca nimic nu va intarzia cresterea noii mele vieti. Astazi incep o noua viata a iubirii. Voi merge cu fruntea sus printre oameni. Si stiu ca, atunci cand vreau cu adevarat ceva, intreg Universul conspira la realizarea visului meu.Mituri despreIubirePosted on 20 aprilie 2010 Mit Avem nevoie de altcineva pentru a fi complei.Fapt Suntem complei n interiorul nostru. S simi asta nseamn s fii contient(a).Mit Trebuie s i iubim pe ceilali mai mult dect ne iubim pe noi nine.Fapt Trebuie s ne iubim mai nti pe noi pentru a-i putea iubi pe ceilali. i nu-i putem iubi mai mult dect pe noi nine.Mit Avem nevoie de relaii intime pentru a experimenta dragostea.Fapt Lumea e plin de oameni i creaturi i cauze care vor primi dragostea noastr i care ne vor permite s experimentam bucuria de a iubi.Mit Exist o limit la ct de mult poi iubi.Fapt Dragostea este n expansiune: cu ct oferi mai mult, cu att eti mai capabil(a) s iubeti. Limita eti doar tu!Mit Dragostea poate rni.Fapt Doar egoul nostru poate fi rnit. Sufletul nostru nu poate fi rnit atunci cnd ofer dragoste, chiar dac aceast dragoste nu ne este mprtit. Cnd te simi rnit(a), nu dragostea te-a rnit, nu iubirea, ci nenelegerea ei. Ceilali nu sunt posesiunea noastr!Mit Dragostea necondiionat nseamn s stai cu cineva chiar dac acea persoan i face ru.Fapt A prsi o relaie care i provoac durere este tot un act de dragoste. Trebuie s te iubeti pe tine nsui suficient de mult pentru a iei dintr-o relaie care nu merge. Aceast e cea mai bun dovad de dragoste pe care o poi face pentru binele tuturor celor implicai.Mit Exist doar o persoan i numai una perfect pentru noi.Fapt Dac acceptm acest mit, ne punem singuri piedici. Prin aceast convingere i aezam pe alii pe un piedestal. Adevrul e c fiecare dintre noi suntem capabili s avem relaii fericite i mplinite, nu doar cu un singur tip de persoan. Dac se termin o relaie, las loc pentru o alt. Maetrii spirituali se apropie de perfeciune, cci ei sunt n armonie cu ntreg Universul, primesc cci ei sunt n armonie cu ntreg Universul, primesc i ofer dragoste necondiionat, natural.Mit Cnd o relaie se ncheie, dragostea se sfrete.Fapt Chiar dac o relaie se termin, dragostea pe care ai druit-o i-a mbogit sufletul i a fcut o diferen n lume. Acea dragoste a avut un impact care va dinui pentru totdeauna. Dragostea nu ncepe i nu se sfrete cu o relaie. Ea se experimenteaz, se eleveaz, se rafineaz pe sine prin relaii i este aceeai n legtur cu toate: cu partenerul de via, cu animalul favorit, cu serviciul, cu natura, cu muzic, cu dansulIubirea, n funcie de nivelul de contiin al persoanei, se manifest c dependena, independena sau interdependen.Gndete-te puin, cnd vei plec din lumea aceast, tot ce iei cu ine este dragostea i nelepciunea.Iar pentru a avea ce lua, trebuie s trieti n prezent, n dragoste i nelepciune.Tu trieti?!Vinovatie, ego sisufletPosted on 7 aprilie 2010 De prea multe ori ne considerm vinovai pentru ceilali i credem c nu meritm s fim iubii. De prea multe ori uitm c nu exist responsabilitate 100% doar a unei singure pri. De prea multe ori credem cu naivitate c nu poate fi iertat nici de noi i nici de alii ceea ce am fcut. De prea multe ori ncetm s ne iubim aa cum suntem i s vedem n greelile noastre doar lecii prin care evolum. Cum nimeni nu e responsabil ns dect pentru el nsui, nu exist culpabilitate total fa de altcineva. Atragem exact acele persoane i situaii care rezoneaz perfect, n oglind, cu atitudinile noastre, bune sau rele, din ego sau din suflet. De aceea, motivaia care st la baza unei greeli este ntotdeauna mprit ntre cele dou pri care au fost implicate n acel proces aproape egal. Un procent de 50%-50% s-ar apropia mai mult de realitate.Nu i pot face nimic din ceea ce tu nu vrei, din ceea ce tu nu accepi (contient sau nu). Nu poi primi nimic de la mine din ceea ce tu nu caui. i invers. Eu i ofer exact ceea ce pot i am de oferit n relaia cu tine. Ne oglindim perfect.Cum a putea atunci s te acuz numai pe tine pentru responsabilitatea relaiei dintre noi? Cum a putea s te consider doar pe tine vinovat de ceea ce mi se ntmpl mie? Sau reversul, cum a putea s cred c doar eu sunt vinovat de ceea ce se petrece n mintea ta? Cum pot s iau doar pe umerii mei povara ta? Ambele situaii sunt privite naiv i dintr-o singur extrem, a egoului, care crede c prin critic putem schimba lucrurile n bine. Cci egoul e convins c, dac iubeti totul aa cum e, nu vei mai nva niciodat s te schimbi. i atunci te ine n fric, amintindu-i mereu de greelile din trecut.Credina inimii ns e diferit. Ea tie c totul funcioneaz numai prin iubire i acceptare necondiionat. Ea privete criticile egoului ca pe ale unui copil naiv, cu nduioare. Ea are nelepciunea de a cunoate adevrul din dragoste, nu din fric. Inima vorbete limbajul universal; egoul pe cel individual. Inima vorbete despre unire, egoul despre competiie. Nu te poi uni cu ceilali la nivel mental; ai nevoie de inim.i chiar dac la nivel de ego nu suntem de acord cu ceilali i nu ne putem iubi pe noi nine, la nivel de inim, iubim totul aa cum e.De aceea, a vorbi despre culpabilitate ntr-o situaie ne situeaz n afara adevrului i este esenial s cutm mereu s ne conectm la inim, suflet, Dumnezeul din noi, uitnd de ego sau raiune. O modalitate simpl de a ti dac suntem conectai la sinele nostru plin de iubire este aceea de a verifica starea n care ne aflm n acea situaie. M simt bine sau, din contr, trist, furios, anxios? Orice senzaie neplcut, de durere sufleteasc, este de fapt durerea egoului care nu poate accepta lucrurile aa cum sunt ele.Cnd suferim, suntem n ego, n total ignoran, deconectai complet de la Dumnezeu i suflet; cnd iubim, suntem fericii, acceptm situaiile i oamenii aa cum sunt fr s ne doar, nseamn c suntem conectai la ceea ce suntem cu adevrat. Cnd ne doare ceva, egoul are putere asupra noastr; cnd ne simim bine, sufletul deine puterea.Cnd trim prin ego, suferim mereu, pentru c el nu tie, nu are nelepciunea de a accepta viaa aa cum e; el se cramponeaz de experienele trecute, de amintirile dureroase i se teme c am putea pi ceva similar n viitor. Msurile de precauie sunt luate aadar de ego, nu de suflet.Sufletul tie ntotdeauna c ne aflm la momentul i locul potrivit i c, din punct de vedere spiritual, totul e perfect, adic dac nu am ajuns la pace este pentru c egoul e nc destul de puternic. i ne ateapt, din dragoste pentru noi, s facem acest pas.Practic, toate experienele noastre dureroase se repet mereu i mereu, pn cnd avem capacitatea de a ne nva leciile i de a vedea altceva n ele.Daniela DumitriuTrezirea la fericire inrelatiiPosted on 19 martie 2010

Frustrarea emotionala in relatie oare cati dintre noi o traim? Ne indragostim, pornim la drum alaturi de o persoana, facem tot ceea ce putem ca sa-i creem confortul afectiv si emotional, daruim, uneori nu cerem nimic in schimb, desi asteptam in sufletul nostru o recunoastere a eforturilor noastre. Nu intelegem ce se intampla, de ce nu primim in mod firesc o reciprocitate, o recompensa fireasca pentru eforturile noastre orientate catre fericirea celuilalt, cu toate ca, in fiecare zi, daruim din ce in ce mai mult si il inconjuram cu toata dragostea noastra. Suna cunoscut?Am intalnit si intalnesc multe relatii in care este vorba despre faptul ca unul dintre ei daruieste neconditionat, o face din toata inima si da, probabil ca se asteapta ca la un moment dat partenerul sa simta sa-i ofere la randul lui, confort emotional, afectiv si relational. Dar asta nu se intampla intotdeauna ci ceea ce se petrece este ca partenerul care a beneficiat de atentia, acceptarea si dragostea neconditionata din partea celuilalt se transforma intr-o persoana pasiva si dezangajata. Uneori, daca partenerul sau intrerupe acest aflux de energie pozitiva si cere ceva si pentru el, cel obisnuit cu tratamentul frumos primit pana in acel moment, are accese de rautate sau de nepasare in care afirma daca nu-ti convine, pleaca!Deci nici vorba de o recompensa pentru faptul ca a beneficiat de atatea momente frumoase ci, din contra, transmite mesajul ca daca nu primeste in continuare aceleasi lucruri (sau mai multe), evident fara ca sa ridice vreun deget, atunci il pedepseste pe partener, scotandu-l din viata sa. Mesajul este daca refuzi sa-mi oferi neconditionat si ai pretentii, atunci nu mai am nevoie de tineCred ca un astfel de mesaj ne duce cu gandul la un fel de sclavagism emotional in care asupritorul cere si nu da inapoi decat firimituri, iar cel care ofera din prea plinul sufletului, ramane pustiit, cu sentimente de neputinta, tristete, dezamagire, furie, si toate acestea doar pentru ca a dorit sa ofere frumosulCe se intampla de fapt? De ce, noi oamenii, nu putem sa apreciem (decat dupa ce pierdem eventual) si sa rasplatim dragostea neconditionata? Care este motivul pentru care atunci cand primim nu stim sa fim recunoscatori pentru asta, ci credem ca ni se cuvine si eventual, prindem incredere si ne transformam in mici tirani: ma iubesti, deci fa cum vreau eu, daca nu, pleaca!Suntem atrasi de persoane cu care relatiile sunt dificile, nesatisfacatoare si care uneori ne pun in pericol sanatatea psihica si fizica. Avem nevoie sa simtim ca luptam pentru cineva, apreciem o persoana doar daca am trecut prin multe suferinte emotionale ca sa ramanem langa ea, valoarea omului de langa noi consta tocmai in costurile implicate pentru a-l mentine in viata noastra. Despre ce vorbim aici?Dragostea se presupune ca este un lucru frumos, insa apreciem pe cineva doar daca ne face sa suferim, nu daca ne iubeste si ne arata asta. Cu ce ramanem in final este un gust amar, deoarece lucrurile urate, care ne-au cauzat suferinta, nu se uita usor, asa ca, dupa tot efortul depus, tot singuri si neimpliniti ne simtimUna dintre explicatiile posibile ale faptului ca nu apreciem bunatatea si dragostea neconditionata este propria imaturitate emotionala, alaturi de iresponsabilitatea relationala. Nu putem aprecia ceva atat de frumos, daca nu avem maturitatea necesara ca sa percepem si sa primim in locul potrivit din sufletul nostru aceste lucruri. Poate ca avem o credinta conform careia partenerul intra in viata noastra si este dator prin faptul ca este indragostit sa se poarte frumos, ca asta este alegerea lui si ca pe noi nu ne obliga asta cu nimic. Este corect ca nu este vorba de obligatii, ci este vorba de apreciere si recunostiinta, date de maturitatea emotionala a fiecaruia.Astfel, in loc sa ne trasformam in fiinte pasive, egocentrice si egoiste, receptori si consumatori de dragoste, sa incepem sa ne orientam si noi catre cel care ne ofera atatea lucruri minunate si sa incepem la randul nostru sa daruim neconditionat. Am citit undeva ca in relatie este minunat daca reusesti sa oferi 70% si sa ceri 30% si ma intreb oare cum ar arata viata fiecaruia dintre noi, viata in cuplurile si in familiile noastre, viata tuturor oamenilor, daca am incepe fiecare dintre noi, in mod constient si matur, sa ne responsabilizam si sa invatam sa daruim?Suntem co-creatorii propriei vieti precum si a relatiilor noastre, asa ca oricand putem alege fericirea proprie si acelui de langa noi si evitarea suferintei proprii si a celui care ne sta alaturi in viataDaruieste!Sursa: www.ursula-sandner.comLumea iluzorie agreselilorPosted on 10 februarie 2010 Ceea ce nseamn bine sau ru pentru mine, s-ar putea s aib un neles diferit pentru altcineva. Percepiile se transmit, de regul, prima oar de la prini la copii, care absorb totul ca un burete. nvm astfel ce e bine i ce e ru, ce e perfect sau imperfect i suntem pedepsii dac facem o greeal. Mai trziu, societatea este aceea care continu acest joc al iluziilor, implementnd n minile noastre programe dup care ne conducem vieile.

REACIIApare astfel un paradox: cu ct mai mult au ncercat prinii i mediul s ne formeze ca persoane perfecte, corijndu-ne, pedepsindu-ne pentru fiecare greeal, cu att ne vedem pe noi nine mai imperfeci i cu att suntem mai capabili de a eua, pentru c nu ne vedem api de a reui. Informaia coninut n mintea i emoiile noastre arat c am fcut mai mult ru dect bine. Putem deveni astfel lipsii de ncredere n noi nine, timizi sau, din contr, rebeli, temndu-ne de judecata celorlali sau sfidndu-i din teama de a nu prea inferiori.De altfel, nevoia unora de a-i pune n situaii de inferioritate pe alii este doar oglinda propriei imperfeciuni, cci cel care face aceasta nu se vede deloc bun pentru a se ridica n ochii si, i trebuie mai nti s i coboare cumva pe ceilali.Cum putem nelege ns greelile?Nimic n acest univers nu este ntmpltor. Totul are un rost divin, totul este perfect aa cum e. Sunt sigur c ai auzit i n alte mprejurri aceste afirmaii. Aceasta nseamn c, dac se ntmpl ceva negativ sau pozitiv, este reflecia gndurilor noastre i a conjuncturilor potrivite perfect pentru ca ele s se ntmple. Practic, nimic nu se petrece fr ca subcontientul nostru s tie. Energia emis de gndurile i emoiile noastre atrage vibraia asemntoare. Eti un om optimist, atragi binele; eti un pesimist, atragi rul.Binele i rul sunt ns creaii ale minii umane. Putem vedea c ele sunt iluzorii i c nelesul acestor cuvinte este diferit i variaz de la o zon la alta, de la o cultur la alta, de la o societate la alta, de la un om la altul. Ceea ce nseamn greeal sau bine pentru mine s-ar putea s nu aib acelai sens pentru altul.Sunt popoare care cred c e bine ca femeile s poarte un vl pe cap, altfel ar fi etichetate ca femei uoare, ceea ce nu are valabilitate n majoritatea celorlalte culturi. Pentru unii a mnca porc e o nenorocire, pentru alii e o binecuvntare. Unii cred c negrul este culoarea doliului, alii cred c albul. i lista poate continua la infinit, cci lumea e plin de iluzii ale binelui i rului.n realitate, toate acestea sunt doar percepii formate de-a lungul timpului, n cadrul unei anumite comuniti care a neles n felul su propriu cum trebuie s evolueze societatea.PERFECIUNEn final realizm ns c fiecare credin interioar e o experien proprie i c face parte din perfeciunea ntregului; c am fcut exact ceea ce era n mintea i gndurile noastre, chiar dac aparent aceasta ar putea contrazice credinele celorlali, care, normal, au percepii i experiene de via diferite.Fiecare om vede lucrurile din unghiul su specific, original, dar perfect din punct de vedere energetic, fiind n conexiune cu tot ceea ce exist, atrgnd i respingnd continuu vibraiile corespunztoare emisiunii interioare.Soia care i face reprouri soului, pentru c l vede imperfect prin prisma propriilor sale reguli i principii, nu i d seama c fr s vrea l indeprteaz i mai mult de ea i c astfel l mpinge spre o percepie de sine negativ, obinnd exact reversul a ceea ce i dorea. A nelege c atitudinea soului are legtur cu mesajul incontient al soiei, combinnd emisia unuia cu recepia altuia, i c percepia fiecruia e un cumul de reacii emoionale nvate n copilrie, care ies la suprafa n cele mai stresante situaii, aceasta nseamn nelepciune.Modul n care apreciem exprimarea emoional a celuilalt, oricare ar fi ea, tiind c el a fcut exact ceea ce mintea i inima sa au ales incontient i c toate acestea reprezint ceea ce este el, n raport cu ceea ce suntem noi, energetic vorbind, ne ajut s vedem dincolo de iluzia greelilor umane. Mergnd i mai departe, a ignora dreptul fiecruia la greeli, adic la noi experiene, fr de care nu poate evolua, duce de fapt la nclcarea libertii de exprimare a oamenilor, adic a liberului arbitru, care reprezint motorul gndurilor i aciunilor noastre.Pn la urm, fiecare are valorile sale, primite n copilrie ca fiind singurele perfecte, ca i cum alte exprimri i experiene ale altor oameni nu ar mai fi posibil s fie la fel de bune. Aceast idee a separrii st de altfel la baza multor percepii greite ale oamenilor, de la nivel de cultur sau religie i pn la cel al familiei.Iluzii. Cine am fi, dac am respecta libertatea fiecruia?Mama care i ndrum copilul spre o anumit percepie n via, folosind uneori pedeapsa, nu cntrete reacia advers a acestuia, care nelege doar c e forat s adopte un sistem de valori despre bine i ru care poate fi diferit de al sufletului su. Copilul primete doar mesajul c percepia prinilor e cea mai bun n raport cu a lui. Sunt prini care le doresc binele pentru copiilor, mpingndu-i spre o anumit carier (pe care poate ei i-ar fi dorit-o), o anumit relaie etc. Acetia nu tiu c, nclcnd dreptul la libertatea de exprimare a fiecruia, inclusiv a copilului lor, i pot zdruncina fundamental ncrederea n sine, n capacitatea de a lua decizii pentru propria via, fiind n imposibilitatea de a se baza pe sistemul interior de ghidare.De fapt, aa cum spuneam la nceput, lumea percepiilor umane este o iluzie, cci fiecare persoan nelege diferit realitatea, aadar nu exist o singur i valabil percepie, universal. Unica percepie absolut perfect, care transcende generaiile i zonele, culturile i rasele, este IUBIREA. i, dac am folosi termenii de bine i ru, binele este iubirea. Cci tot ceea ce este fcut n numele iubirii e perfect din punct de vedere uman, n sensul c rezultatele sunt ntotdeauna minunate i frumoase, mictoare, miraculoase, i merg la inim i te ajut s te simi extraordinar.Analiznd la fel i rul, acesta nu nseamn neaprat ceva negativ sau imperfect, ci mai degrab o potrivire perfect a negativului emis din interior cu cel atras, cu rezultate pe msur, care ns pot s nu plac normelor dup care ne conducem contient. Cnd nelegem c noi crem realitatea i c felul n care catalogm lucrurile ca fiind bune sau rele ne mpinge spre anumite ci n via, tim c suntem responsabili i c greelile au fost, de fapt, un lan de experiene care ne-au condus spre ceea ce doream.Perfeciunea exist aadar n tine i n toi ceilali, n tot ce faci i n tot ce spui, cci rotiele universului funcioneaz cu precizie, aducnd spre tine exact ceea ce ai cerut, chiar dac a fost doar un act incontient. Profit de acest mecanism puternic, tiind c eti o creaie perfect a universului .Greelile exist doar n mintea celui care le vede astfel.Daniela DumitriuA iubi, a fiiubitPosted on 24 ianuarie 2010 Majoritatea oamenilor fac adeseori confuzie intre a iubi si a fi iubit. Le place sa fie iubiti si nu stiu sa iubeasca! Cu cat o persoana cauta mai mult sa fie doar iubita, cu atat va fi iubita mai putin, deoarece cineva care se iubeste cu adevarat, nu cauta atat de mult iubirea celorlalti.De exemplu, o mama care ar vrea sa schimbe comportamentele fiului ei, crede ca il iubeste, desi de fapt vrea ca el sa aiba un anumit comportament, pentru ca ea sa fie considerata o mama buna. Asadar, vrea sa fie iubita. Si nu intamplator auzim oamenii spunand ca iubirea ii face sa sufere. Modul lor de a iubi este atat de dureros, atat de exigent si de posesiv, incat le este foarte greu sa iubeasca cu adevarat.Mentalul a inregistrat diverse versiuni ale cuvantului iubire, de unde provine si confuzia referitoare la acest subiect. Sensul lui profund a fost uitat in tot acest amestec. Majoritatea oamenilor confunda iubirea adevarata cu sexualitatea, afectiunea, tandretea sau dependenta. Cred deci, ca a iubi inseamna a placea. De aceea traiesc conform regulei: daca te plac, te iubesc, daca tu ma placi, o sa ma iubesti. Prin aceasta credinta, oamenii cauta dinainte un soi de gratificare sau satisfactie personala in relatiile lor intime, in loc sa isi ofere pur si simplu iubirea celorlalti fara sa astepte sau sa pretinda sa fie iubiti in schimb.A iubi cu adevarat inseamna a-ti acorda dreptul de a fi si a le acorda celorlalti dreptul de a fi si de a trece prin diverse experiente. Atat si nimic mai mult. Acordand tuturor fiintelor vii dreptul de a-si trai experientele, accepti faptul ca tot ceea ce traieste, exista pe pamant cu unicul scop de a creste in intelepciune prin aceste experiente.Majoritatea dintre noi facem insa contrariul. Incercam sa ii schimbam pe ceilalti sau sa ii dominam, in scopul de a fi iubiti. De ce? Nu vrem sa ne vedem frica de a nu fi iubiti sau frica de a fi respinsi. Vrem ca ceilalti sa ne linisteasca fricile, facandu-i responsabili pentru ele. De aici provin nenumarate emotii, ranchiuna si ura dintre oameni.Credem, de asemenea, ca daca unele experiente din trecut nu au fost placute, ar fi mai bine sa ne schimbam felul de a fi sau pe al celorlalti, pentru a evita repetarea acestora. Dar, actionand la fel, eforturile noastre sunt sortite esecului: vrem sa impiedicam sa se vada o anumita trasatura de caracter, printr-un control asupra ei, desi comportamentul interior nu s-a schimbat si vrem sa ne schimbam fara sa trecem prin acceptare, lucru care este inutil.Una dintre marile legi spirituale ale Universului este aceea conform careia, fiinta umana exista pe pamant doar pentru a invata prin experientele ei. A-ti acorda sau a le acorda celorlalti dreptul de a trai aceste experiente, fara sa acuzi, sa judeci sau sa condamni este mijlocul cel mai rapid de a invata.De fiecare daca cand judecam ceva sau pe cineva, ne indepartam de acceptare sau de iubirea adevarata, deoarece a iubi cu adevarat inseamna a accepta evenimentele si persoanele, asa cum sunt ele. Inseamna a recunoaste ca o anumita situatie este astfel si o anumita persoana are un anume comportament. La nivelul mentalului nostru luam decizia ca anume comportament sau anume actiune sunt rele.Acorda-ti dreptul de a fi asa cum esti acum, chiar daca nu esti de acord cu anumite aspecte ale tale, care ai vrea sa fie altfel. Vei avea bucuria sa constati schimbarile care vin dupa aceea. Inteleg ca este mai dificil pentru cineva care a trait respingere de cand era foarte mic, sa creada ca de fapt nu a fost respins, ca a fost acceptat asa cum era. Daca acea persoana i-a auzit des pe parintii ei sau pe educatori spunandu-i ca era insuportabil(a), ca ar fi preferat un copil de sex opus sau daca avea senzatia ca este lasat(a) pe ultimul loc si ca fratele sau era preferat, ii va fi greu sa creada ca este o fiinta speciala si ca are dreptul sa fie asa cum este. Daca proprii sai parinti nu au iubit-o, cum ar putea sa se iubeasca ea insasi?Daca ai trait o astfel de respingere in copilarie, inseamna ca respingerea a existat si intr-o viata anterioara. Ai revenit pe pamant alaturi de niste parinti care aveau aceasta atitudine de respingere, in scopul de a te ajuta sa devii constient de decizia pe care ai luat-o inainte si pe care trebuie sa o rezolvi in viata actuala.Alegerea ta este simpla: fie vei continua sa crezi ca parintii tai si toti cei pe care ii iubesti te resping si sa traiesti aceeasi viata de infern pe care o traiesti de cine stie cate vieti sau decizi sa iti schimbi credintele, incepand prin a le accepta asa cum sunt.Nu uita ca trebuie sa iti doresti schimbarea fara sa fortezi lucrurile. Daca fortezi, admiti faptul ca nu accepti o situatie sau o persoana si vrei sa o elimini, adica sa o respingi. Si nu uita ca o persoana respinsa se agata si mai tare in loc sa se indeparteze. Asadar, nu acesta este mijlocul potrivit pentru a face sa dispara ceea ce nu vrei.Trebuie sa treci prin etapa de acceptare a starii actuale, inainte de a incepe schimbarile. Trebuie sa accepti ca acum te respingi si ca unele parti din tine au o dificultate in a-i accepta pe ceilalti. Cand iti dai seama ca o parte din tine este critica si respinge, observa pur si simplu acea parte pe masura ce ii simti prezenta. Este prima etapa a schimbarii: cea a acceptarii. O data ce ai constientizat o stare de lucru si ti-ai trait din plin experienta, vei putea sa iti vezi suferinta care te impiedica sa iti acorzi dreptul de a fi ceea ce esti. Chiar daca vei accepta mai greu anumite parti din tine, traieste experienta de a le da dreptul de a exista. Este etapa cea mai importanta inainte de o schimbare durabila.Nu poti sa stii rezultatul atata timp cat aceasta etapa nu este incheiata, deoarece ea te va conduce spre urmatoarea. Apoi, tansformarea se va face treptat si intr-o zi vei avea surpriza placuta ca te simti tot mai putin respins(a).In incheierea acestui capitol iti sugerez sa scrii o lista cu trei aspecte sau personalitati ale tale pe care iti este greu sa le accepti. In momentul in care constientizezi fiecare dintre aceste aspecte, daca reactia ta este sa nu te iubesti, incearca sa iti acorzi dreptul de a fi ceea ce esti, timp de cel putin o saptamana, observand, verificand cum te impaci cu acele moduri de a fi. Traieste din plin aceasta etapa.Daca iti este greu sa traiesti aceasta experienta, intrerupe-o cu altele mai frumoase, saptamana care urmeaza. Continua procesul timp de cateva saptamani daca este nevoie, pana cand vei fi capabil doar sa te observi, fara sa te judeci, fara sa te critici, fara sa te simti vinovat, fara sa fii invadat de furie sau sa te condamni. Pe scurt, accepti ceea ce esti.Vei sti ca aceasta etapa este completata cand vei putea spune: Accept ca aceste parti exista in mine deocamdata. Le-am creat crezand ca astfel nu voi mai suferi. Deci, mi-au fost utile. Totusi, astazi, decid sa cred in altceva. Cand vei simti ca accepti cu adevarat aceste parti din tine, atunci va incepe procesul lor de transformare, care va lasa mai mult loc iubirii.Extras din volumul Asculta-ti corpul, in continuare! Lise BourbeauLucrurile care ne deranjeaza laceilaltiPosted on 13 ianuarie 2010 Multi dintre noi nu acceptam ca avem sentimente ca ura, minie, furie. Daca nu ne acceptam toate sentimentele, ele risca sa iasa la iveala in moduri foarte subtile. Atunci cand urasti o persoana, urasti ceva din ea care iti apartine. Ceea ce nu face parte din noi nu ne deranjeaza. Hermenn HesseProiectia: este un mecanism de aparare n care cineva atribuie altora propriile ginduri sau emotii nedorite sau inacceptabile. Proiectia reduce anxietatea permitind exprimarea impulsurilor nedorite din subconstient fara a lasa eul sa le recunoasca. Ce rau este omul acela de fapt nu acceptam ca noi putem fi si rai. Este posibil sa proiectam asupra altora calitatile sau defectele noastre pe care nu le constietizam, insa este posibil sa proiectam in altii si calitati si defecte care nu ne apartin, insa am dori sa ne apartina (mai ales calitatile). Asa se explica prieteniile si dusmaniile.Am stat sa ma gandesc ca lucrurile care ma deranjeaza cel mai mult la altcineva, sunt, probabil, propriile mele defecte de caracter. Cei care-ti provoaca iritarea si resentimentele cele mai puternice sunt adesea cei care te reprezinta cel mai bine pe tine ei intrupeaza chiar acea trasatura de caracter pe care o ai, pe care ti se cere s-o observi, la care ti se cere sa reflectezi, pe care trebuie, prin urmare, s-o vindeci. Toate sufletele de pretutindeni au organizat lucrurile astfel. Acei altii pe care ii judeci si ii respingi cat se poate de zgomotos, iti zgandaresc cel mai mult propria rana dureroasa, recunoasterea ta defensiva ca privesti la parti din tine insati, despre care iti dai seama, la un anumit nivel, sau au foarte mare nevoie de ajustari.Cand acele caracteristici isi fac aparitia in alta persoana si declanseaza in tine aceasta reactie, multumeste-i acelei persoane, pentru ca iti ofera darul auto-examinarii. Cum altfel s-ar putea trezi o persoana adormita, decat daca primeste un ghiont ca sa se trezeasca din atipeala ghiontul fiind lucrurile pe care le resimtiti ca iritare, prejudecata, critica si fatarnicie? Desigur, in mare parte a timpului, nu esti constient(a) de darul pe care ti-l aduce altcineva si, in schimb, incerci sa-i eviti pe cei despre care spui ca-ti displac.Atunci cum sa rezolvam acest paradox faptul ca ii evitam pe cei pe care ii atrag sufletele noastre?Mai intai, sufletul atrage spre tine, prin intermediul altcuiva, ceea ce iti seamana iar apoi, mintea supervizeaza respingerea, pentru ca sufletul nu are dusmani, in schimb intelectul, da! Intelectul este cel care tine pe raboj socoteala celor despre care crezi ca te-au nedreptatit, in timp ce latura ta superioara nu are nici o obiectie fata de nimeni. Asa ca mintea judeca, apoi condamna, descopera prostia, gaseste defecte si se opune, respinge, se fereste, dispretuieste si face toate astea, in timp ce sufletul asteapta cu rabdare si cheama spre sine inca o persoana, din alt loc, la alt moment, pentru a te imboldi din nou, pana ce ajungi sa observi celalalt eu din fiinta ta. Astfel te indrepti spre acele laturi ale tale pe care nu le recunosti, pentru care esti pregatit.Cu siguranta, insa, ca nu toate trasaturile de caracter pe care le consideram neplacute la altii, reflecta ori oglindesc acelasi lucru in propria noastra persoana? Sa luam, de exemplu, trasaturile unui alcoolic, casatorit cu o femeie care se opune obiceiului sau de a bea. Daca ea nu bea de loc, cum sa se reflecte asta asupra ei?Pentru ca, in viata cuiva, sa-si faca aparitia unele trasaturi de caracter enervante, care sa declanseze astfel o reactie de judecata, critica, resentiment, ori automultumire, inseamna ca se intampla ceva cu planurile subtile ale sufletului. Trebuie sa recunoastem ca aceste idei nu sunt pentru cei prea sensibili, dar daca viata ta functioneaza cum trebuie si crezi ca esti pregatit pentru marea liga spirituala, gandeste-te ca maestrul nu se enerveaza pe nimeni, in nici un fel de conditii si de aceea poate chema la el orice experienta, fara prejudecati ori sentimente de superioritate.Prin intermediul prietenilor, al colegilor, copiilor, rudelor si vecinilor, sufletul atrage adesea catre el trasaturi si caracteristici comune dar care par a fi disimulate in altcineva. S-ar putea ca particularitatile modului in care sunt impartasite aceste caracteristici si trasaturi sa nu fie identice.Femeia din exemplul de mai sus se poate intreba unde manifesta si ea comportamente specifice unei dependente, pierderea stapanirii de sine, sau manifestarea unei anumite slabiciuni. Cercetand prin introspectie, va vedea in ce mod da dovada de dependenta fata de vreo substanta, de alimente sau sex, ori poate are obiceiul prost de a-i teroriza emotional pe altii sau de a-i judeca pe ceilalti.Prin acest mesaj, incercam o actiune foarte personala, asa ca fii atent la el. In exemplul dat, sufletul intreaba de ce ar trebui cineva sa-l judece atat de aspru pe un alcoolic, atunci cand ai si tu aceeasi caracteristica in comun cu el, doar cu detalii diferite. Invers, adesea intruchipezi chiar tu, macar intr-o anume masura, acele trasaturi pe care te simti indemnat sa le indragesti si sa le admiri la ceilalti. Vezi, iti ajunge sa privesti in jur ca sa vezi de cine esti inconjurat iar dintre acestia, cine iti starneste vreo reactie si vei descoperi zone ale propriei tale dezvoltari spirituale, care solicita sa fie abordate si vindecate.Ce spui, insa, de un om de afaceri posomorat, prost-dispus, care este enervat si deranjat de giumbuslucurile adolescentilor zgomotosi din apropiere? Vrei sa spui ca acesti adolescenti au caracteristici comune cu ale omului de afaceri?Cand altcineva iti declanseaza o reactie de furie sau iritare, de enervare, de judecata sau gelozie, este posibil sa detii si tu, in personalitatea ta, caracteristici similare, care trebuie vindecate sau poate ca ai atras spre tine trasaturi pe care eul tau superior iti cere sa le dezvolti, trasaturi pe care nu le arati de obicei.In cazul omului de afaceri, sufletul lui poate ca-i cere sa se lumineze, sa regaseasca bucuria, rasul si umorul, asa cum sunt intrupate de tinerii din jurul lui. Cu cat este mai rigid, cu atat va constata ca este mai mult inconjurat de cei care reprezinta veselie si jovialitate. In cazul lui, caracteristicile din celalalt pot parea chiar ca au aspectul de iresponsabilitate, pentru ca sufletul ii cere ca tendintele sale rigide sa se destinda si sa fie echilibrate prin veselie. De aceea, cei care sunt de obicei punctuali, ajung pana la urma sa se casatoreasca cu cineva care este permanent in intarziere.Contrariile se atrag, dintr-o ratiune minunata, plina de suflet.Oamenii, oglinzi ale sufletuluinostruPosted on 11 decembrie 2009 Cu siguranta, ai mai auzit de asemenea cele doua enunturi care spun ca ii judecam pe ceilalti dupa asemanarea noastra si ca devenim ceea ce judecam. In consecinta, este posibil sa devenim constienti de ceea ce suntem, ramanand atenti la judecata pe care o emitem fata de ceilalti. Metoda oglinzii ste mijlocul cel mai rapid si mai eficient pentru a deveni constient de ceea ce esti.Inainte de a schimba ceva la tine, trebuie sa devii constient de acel lucru, trebuie sa constati mai intai ca acel lucru iti apartine. Imediat ce vei accepta ideea ca tot ceea ce traiesti in exteriorul tau este reflectarea a ceea ce se intampla in interiorul tau si ca ceea ce vezi la celalalt este reflectarea propriei tale imagini, viziunea ta asupra vietii se va schimba in totalitate. Imagineaza-te acum in fata unei oglinzi adevarate. Te privesti, imaginea reflectata nu poate fi decat a ta. Daca constati un detaliu care nu iti place, atitudinea de a te enerva pe oglinda, de a o sparge sau de a o arunca, nu va schimba nimic din situatia reala. Este de preferat sa accepti ceea ce constati. Reactia tipica a majoritatii oamenilor este aceea de a vrea sa schimbe persoana pe care o vad si aceasta atitudine este aceeasi cu a vrea sa schimbi oglinda. Cand te privesti in oglinda, aceasta reflecta fiecare parte a corpului tau, chiar si pe cele pe care nu vrei sa le vezi sau pe care nu le accepti. Nu accepti o parte din tine atunci cand ai vrea sa o schimbi sau sa o inlocuiesti printr-o parte care ti-ar placea mai mult.Cu cat respingi mai mult o parte din tine, fie ca este vorba despre ceva fizic sau de o atitudine interioara, cu atat mai mult va pretinde acea parte atentia ta, devenind tot mai importanta. Incearca sa fie recunoscuta, vrea sa aiba un loc. Cand este acceptata, nu mai vrea sa ocupe prea mult loc. Aceasta metoda este excelenta pentru a te ajuta sa devii constient de ceea ce ai acceptat in tine si ceea ce nu ai acceptat. Iti sugerez totusi sa aplici metoda oglinzii pentru a descoperi partile din tine care te determina sa adopti anumite comportamente. Deoarece suntem pe pamant pentru a trai experiente, recunoscand cine suntem, ne vom atinge scopul terestru cand vom fi capabili sa acceptam fiecare dintre diferitele moduri in care ne exprimam. Pentru a reusi, trebuie mai intai sa te privesti, sa constati cine esti, sa iti observi comportamentele si sa iti acorzi dreptul de a fi asa cum esti. Cand observi pe cineva, al carui comportament te deranjeaza, reactia ta confirma faptul ca, atunci cand actionezi astfel tu insuti, comportamentul tau te deranjeaza, deci nu te accepti pe tine astfel.Universul are grija sa iti trimita propria ta imagine, folosind oamenii apropiati din jurul tau.Foloseste tehnica oglinzii cat mai des in viata ta. Nu este un demers usor pentru ego, desi este foarte eficient pentru a-l pune la locul lui. Observa, fara sa judeci, pe cineva din anturajul tau, care critica pe altcineva. Daca critica o persoana care e lipsita de respect, observa-i apoi comportamentul. Iti vei da seama ca si acea persoana e lipsita de respect fata de alte persoane. Daca o vei intreba pe acea persoana: Tu crezi ca uneori dai dovada de lipsa de respect fata de ceilalti?, ea iti va raspunde: Nu! Ma deranjeaza foare tare oamenii care nu ii respecta pe ceilalti si sunt foarte atent. Eu nu sunt niciodata lipsit de respect. Daca ii spui: Putin mai devreme am observat ca in timp ce cineva iti vorbea, l-ai intrerupt de mai multe ori. Crezi ca e o lipsa de respect sau nu? isi va caracteriza astfel comportamentul: Nu, nu e vorba despre lipsa de respect. Voiam doar sa il ajut. L-am intrerupt deoarece ma temeam ca voi uita ce voiam sa ii spun si era ceva important pentru el.Cu totii actionam la fel. Vrem atat de mult sa evitam sa avem comportamentele pe care le criticam, incat percepem diferit acel comportament atunci cand e vorba despre noi insine. Conform legilor iubirii, nu ai dreptul sa intorci oglinda spre o alta persoana. Fiecare persoana trebuie sa foloseasca metoda oglinzii asa cum doreste si cand vrea ea, dar numai pentru ea si niciodata pentru ceilalti. De exemplu, daca mai multe persoane incearca sa te descurajeze, e momentul sa iti dai seama ca acestea sunt doar reflectarea a ceea ce se intampla in tine. Vor sa iti arate, inconstient, ca o parte din tine se indoieste, se sperie si incearca sa te descurajeze. Cand incerci sa ignori o parte din tine, aceasta va creste in continuare fara ca tu sa iti dai seama.Devenind specialist in tehnica oglinzii, vei putea sa o folosesti in toate domeniile vietii tale. Observa felul tau de a te imbraca, de a merge, de a conduce masina, de a-ti decora casa si pune-ti urmatoarea intrebare :Ce pot invata despre mine?De exemplu, daca conduci foarte repede si un politist iti da amenda pentru viteza excesiva, poate vei descoperi ca in acel moment al vietii tale voiai sa inaintezi foarte repede si ca te pandeau cateva pericole. Astfel primesti un avertisment, despre faptul ca ar fi mai bine sa incetinesti ritmul in care iti conduci viata. Folosind aceasta tehnica, in loc sa ii porti pica politistului pentru ca te-a amendat, ii vei multumi in sinea ta, deoarece vei primi un mesaj prin intermediul acelui incident, neplacut, la prima vedere.Pentru a ne accepta si iubi, nu e nevoie sa fim perfecti. Vom atinge perfectiunea atunci cand vom fi capabili sa ne acordam dreptul de a fi asa cum suntem si de a trai orice experienta fara sa o judecam.Fragment din Asculta-ti corpul, in continuare! de Lise Bourbeau

Relatia de cuplu si viataspiritualaPosted on 11 noiembrie 2009 A iubi nu nseamn a ne privi unul pe cellalt, ci a privi mpreun n aceeasi directie. Antoine de Sainte-Exupery. Din ceea ce am observat pn acum, multi oameni cu preocupri spirituale moderne, au probleme serioase n viata lor de cuplu. Binenteles c, pentru o ntelegere superioar, aceste probleme sunt doar exercitii si sanse de a creste mpreun, de a ne dezvolta, ntlnindu-ne cu propriile vicii si limitri. O relatie de cuplu nu poate fi nteleas dect dac o privim ca pe o sans. Oamenii intr n relatii de cuplu din nentelegerea unor realitti, pe de o parte karmice, pe de alt parte a fortelor care se pot naste astfel ntre cei implicati.Persoanele care psesc n biografiile noastre sunt, desigur, parte din familia noastr karmic, de aceea este important s constientizm ncrctura din trecut care vine ctre noi n orice relatie pe care o ntlnim.ns o ntrebare semnificativ este unde gsim noi limita ntre o prietenie karmic de cteva vieti care poate fi o prietenie spiritual, obiectiv si implicarea ntr-o relatie de cuplu. ns cum suntem cu totii pe drumul nostru si adunm experiente din care tragem nvtturi pentru viitor, putem ncerca s valorificm din perspectiva vesniciei orice relatie n care intrm. Dac aspectul karmic este cumva personal si irepetabil din perspectiva unicittii fiecrui individ, problema fortelor care intervin ntr-o relatie de cuplu este una aparte si care devine deseori mult mai important pentru drumul interior al discipolului spiritual.Cel alturi de care ncepi o relatie de cuplu se schimb rapid pentru tine n altceva dect ceea ce este el nsusi, chiar dac uneori ti trebuie ani pentru a observa asta. Unii oameni ajung repede la conflicte care semnaleaz o prim aparitie a acestui ceva nou. Cnd lucrurile sunt mai grave, oamenii se despart, divorteaz, dnd vina unii pe altii pentru nentelegerea realittii celuilalt. Atunci unii ar putea spune c iubirea a devenit mai slab n amploare fat de compromisurile care trebuie fcute pentru continuarea relatiei. Dar dincolo de certuri, de contraziceri, de forte sufletesti irosite, ce se afl? De ce se ceart oamenii? De ce uneori cel de lng noi apare n ochii nostri ca un alt om fat de cel pe care l stiam?Acceptm c oamenii se schimb si vom lua n considerare si acest lucru. ns, ca oameni cu preocupri spirituale si care psesc pe un drum personal de initiere, alte lucruri capt o pondere mai mare.Dublul nostru este acel ceva care provoac orice conflict rostit sau nerostit, cci omul alturi de care ne vom petrece cel mai mult timp va deveni oglinda noastr, oglinda dublului nostru. Fricile noastre, furia noastr, egoismul nostru, posesivitatea noastr, toate aspectele care plsmuiesc continuu dublul nostru vor fi reflectate de cei din jur, de cei dragi.Atunci apar conflictele, pentru c oamenii nu au maturitatea de a se privi pe ei n oglind, ci se grbesc s judece ceea ce nu nteleg. Atunci, pentru discipolul spiritual apare o nou sans: sansa extraordinar de a fi reflectat n cei care i sunt mai apropiati asa cum sunt ei, asa cum oglinda spiritual reflect spre ei dublul lor. Abia atunci orice relatie de cuplu poate fi cu adevrat folositoare drumului nostru spiritual, cnd vom putea s o vedem ca un ajutor real n a ne schimba si a transforma aspectelentunecate ale fiintei noastre. ns deseori uitm asta si ne suprm cnd oamenii din jurul nostru devin oglinzile noastre si aruncm cu sentimente copilresti n cei din jur.Trebuie ntr-adevr o alchimie spiritual pentru a putea curta dublul nostru atunci cnd el ne loveste dinspre persoana iubit, dar cu att este mai valoroas orice izbnd, cu ct putem fi mai treji si mai responsabili n fata propriilor datorii fat de noi nsine si fat de cel de lng noi. Omul de lng noi nu se schimb n ru precum ne pare, ci dublul nostru iese la suprafat din inconstient si se reflect n diverse nuante prin ochii lui. Dac putem ntelege astfel relatia de cuplu, vom gsi un real ajutor n propria munc luntric si spirituala si vom gsi alte metode mai creative si mai utile de a rezolva conflictele.Exupery a spus un lucru puternic si greu n citatul ales ca motto al acestor rnduri. Ca individualitti constiente de sine si egoiste vrem ca cel din jurul nostru s ne reflecte pe noi. Oamenii asteapt deseori ca persoana de lng ei s le reflecte propriile asteptri, propriile dorinte. ns asta nu este iubire autentic, ci iubire egoista de sine.Cci o relatie spiritual real, n cadrul unui cuplu, trebuie s presupun o mpreun-lucrare, o psire pe acelasi drum.nfrtirea a dou suflete pentru o parte de drum din eternitate, pe care acestea aleg s o pseasc mpreun, poate fi mult mai rodnic dac ne-am bucura ca cellalt s ne fie alturi, nu pentru a mplini asteptrile noastre, ci pentru a ne ajuta s ne vedem limitele si a nvta s crestem mpreun, fiecare pentru el