Caz proces simulat- Relația dintre imunitatea statelor și jus cogens

Probleme de drept:

1) Posibilitatea exercitării jurisdicției împotriva domnilor Z și X, atât pe cale penală (i), cât și pe cale civilă (ii).

2) Posibilitatea exercitării jurisdicției civile împotriva statului B.

1) a) Exercitarea jurisdicției împotriva lui Z:i) Jurisdicția penală:

- Domnul Z are calitatea de prim-ministru al statului B. În dreptul internațional public cutumiar s-a stabilit că primul-ministru se bucură de imunitate de jurisdicție civilă și penală (cauza CIJ Congo vs. Belgia), adică o imunitate rationae personae.

- Totuși, ambele state sunt părți la Convenția ONU împotriva torturii. Convenția interzice actele de tortură și stabilește anumite obligații pentru state. Una dintre aceste obligații este chiar pedepsirea actelor de tortură, obligație ce derivă din norma (recunoscută pe plan internațional ca normă de jus cogens) interzicerii torturii. Această normă de jus cogens pare aparent blocată de doctrina și normele cutumiare ale imunității rationae personae. Contradicția (blocajul) este aparentă pentru următoarele considerente:

Nu se poate susține teza conform căruia norma interzicerii torturii și cea a imunității statale nu intră în conflict pentru că prima este o normă de drept substanțial, iar cealaltă o normă de drept procedural, așa cum se susține în anumite cauze (Germania vs. Italia 2012, hot. Camerei Lorzilor în cazul Jones etc). În dreptul internațional public nu există o astfel de distincție a normelor internaționale, motiv pentru care, până la crearea unui instrument/cutumă care să facă o astfel de distincție, suntem în prezența a două norme de drept internațional public egale din punctul de vedere al acestei clasificări. Mai mult, distincția normă substanțială- normă de procedură nu ar înlătura contradicția lor, atât timp cât, faptic și efectiv, ele se opun una alteia și nu pot coexista în același timp.

Urmând firul logic al raționamentului de mai sus, rezultă că în cauza de față avem două norme de drept internațional public contradictorii între care una dintre ele este o normă jus cogens. Cum comunitatea internațională este covârșitoare în a declara că normele de jus cogens primează asupra altor norme, soluția este evidentă.

Ca un argument în plus față de cele anterioare, aduc o viziune nouă de interpretare a textului art. 2, par. 2 din Convenția ONU împotriva torturii. Având în vedere scopul Convenției, acela de a reprima actele de tortură și de a crea un instrument care să asigure că niciun făptuitor nu va ocoli pedeapsa sa pentru tortură, se poate susține că acest text este menit să înlăture orice barieră în

1

Caz proces simulat- Relația dintre imunitatea statelor și jus cogens

condamnare și prevenirea torturii. Deși în cauza de față nu se invocă argumente pentru justificarea torturii, totuși, dacă am da efect regulii imunității, rezultatul ar fi blocarea statelor în exercitarea dreptului și obligației lor de a condamna toate faptele de tortură. Or, această normă a interzicerii și pedepsirii faptelor de tortură are caracter de jus cogens, primând asupra altor norme.

ii) Jurisdicția civilă:- Pornind de la regula imunității de jurisdicție, în jurisprudență ( Al- Adsani

vs. Regatul Unit, Jones ș.a. vs. Regatul Unit) s-a arătat că regulile de drept internațional public conferind imunitate anumitor oficiali ai statelor sunt reguli general acceptate de state, reguli ce acționează și pe latura civilă a pretențiilor.

- Consider că opinia este greșită, pentru următoarele considerente:

Distincția dintre cauzele civile și cele penale este artificială și vine în contradicție cu însăși esența normelor de jus cogens. ” Nu natura civilă sau penală a cauzei determină efectele unei norme de jus cogens (interzicerea și pedepsirea torturii-n.n.) asupra altei norme de drept internațional public, ci însuși caracterul de normă peremptorie și relația ei cu norme ierarhic inferioare.”( opinia separată a celor 6 judecători în cauza CEDO Al-Adsani vs. Regatul Unit). Pentru consecvență, dacă se acceptă soluția răspunderii penale (demonstrată anterior) atunci se va accepta și răspunderea civilă.

Deși curțile de justiție, atât naționale (unele) cât și internaționale au statuat că, în prezent, nu există cristalizată o excepție de la regula imunității în materie civilă, totuși ele nu au negat posibilitatea unei existențe viitoare a acestei reguli. În acest sens, s-a arătat în unele cauze CEDO (McEkinney vs. Irlanda și Fogarty vs. Regatul Unit) că orice fel de imunitate globală (blanket immunity) aplicată de o curte pentru a refuza analiza unui drept subiectiv civil, reprezintă o încălcare a art.6, par. 1 din CEDO (opinia separată a jud. Locaides în cauza Al-Adsani vs. Regatul Unit). Cum însăși CEDO a statuat, Convenția Europeană a Drepturilor Omului face parte din dreptul internațional public, de unde rezultă că încălcarea Convenției este o încălcare a dreptului internațional public, motiv pentru care teza imunității civile nu poate fi acceptată.

Convenția ONU împotriva torturii creează statelor obligația de a asigura reparații, despăgubiri și remedii efective pentru victimele torturii (art. 14). Invocarea imunității civile ar veni în contradicție cu această normă, iar, din practica CIJ (acestei curți) rezultă că se vor avea în vedere tratatele, apoi cutumele și apoi celelalte izvoare

2

Caz proces simulat- Relația dintre imunitatea statelor și jus cogens

de drept. Constatând că regula cutumiară a imunității de jurisdicție penală și civilă există încă din vremuri îndepărtate, iar Convenția împotriva torturii fiind încheiată de statele părți relativ recent, se poate considera că, prin aderarea la Convenție, statele au decis să creeze o excepție de la regula imunității.

1. b) Exercitarea jurisdicției împotriva lui X:

i) Jurisdicția penală:- Domnul X este colonel, adică un agent care exercită prerogative de putere

publică, investit de statul B cu aceste prerogative. Așadar, el întrunește condiția de calitate prevăzută de art. 1, par. 1 al Convenției ONU împotriva torturii.

- Nu se poate susține că imunitatea de jurisdicție conferită domnului Z se extinde și asupra domnului X, pentru că am ajunge la o soluție absurdă: dacă toți oficialii statului beneficiază de imunitate, iar Convenția condamnă faptele săvârșite doar de oficiali, rezultatul ar fi că prevederile Convenției nu s-ar aplica niciodată.

- Covenția însăși statueaza că ordinul superiorului nu poate fi invocat pentru a justifica tortura (art. 2, par. 3)

- Pentru aceste considerente, opinez că domnul X poate face obiectul procedurilor penale declanșate de statul A.

ii) Jurisdicția civilă:- Pentru aceleași considerente de consecvență prezentate la punctul a), lit. ii)

al acestei lucrări, consider că domnul X este pasibil de răspundere civilă din partea statului A.

2. Jurisdicția civilă împotriva statului B:- În această materie, este de menționat Convenția ONU cu privire la

imunitățile de jurisdicție ale statelor, ale cărei dispoziții (art. 12) statuează că, pentru a invoca excepția de la imunitatea civilă a statului, statul reclamant trebuie să arate că faptul păgubitor s-a produs pe teritoriul său și că făptuitorul se afla pe teritoriul său la momentul actului sau al omisiunii.

- Nefiind dovedite condițiile, statul A a declanșat în mod eronat procedurile împotriva statului B.

Niculescu Octav

3