Imunitatea si tipuri de imunitate

Cotinghiu AlexandraBiologie

Imunitate - starea de sensibilitate specifica a organismului fata de una sau mai multe substante cu proprietate de antigen ("non-self "- strain organismului) si se caracterizeaza prin dezvoltarea unui raspuns imun la contactul cu imunogenul.

Este totalitatea mecanismelor de aparare ale unui organism impotriva elementelor straine de organism, in particular impotriva agentilor infectiosi.

Imunitatea pune in joc mecanisme impotriva agresiunii agentilor exteriori: imunitatea mediata humoral (pe cale sangvina), in care anumite globule albe, limfocitele B, se transforma in plasmocite care fabrica anticorpi, si imunitatea mediata celular, in care alte globule albe, limfocitele T, intervin multumita secretiei diferitelor proteine, citokinele, si isi exercita proprietatile lor citotoxice.

Imunitate naturala (innascuta) - capacitatea organismului de a se apara de agresiuni externe sau interne si este o proprietate comuna tuturor membrilor unei specii.Imunitate dobandita natural - imunitate aparuta in urma contactului intamplator cu un anumit antigen. Imunitate dobandita artificial - cand organismul vine in contact cu un antigen (infectii acute sau vaccinare) si este capabil sa produca anticorpi specifici impotriva acestuia la intalnirile ulterioare si care vor apara organismul fata de acest antigen.

Imunitate antitumorala - starea de imunitate specifica a unui organism caracterizata prin capacitatea de a opri dezvoltarea unui proces oncogen (cancer). Eficienta imunitatii antitumorale depinde de capacitatea sistemelor limfocitar si macrofagic de a recunoaste si de a dezvolta un raspuns imun fata de antigenele de histocompatibilitate si antigenele de transplantare asociate de tumora. In imunitatea antitumorala actioneaza mai ales imunitatea de tip celular, prin subpopulatiile de limfocite T (timodependente) - Limfocit T-citotoxic si Limfocit T-killer (ucigas).

Limfocitele T (timus dependente) (mediaza imunitatea celulara) se diferentiaza din celulele stem ale maduvei osoase, apoi migreaza in timus unde sunt instruite imunologic. Sub influenta stimulului antigenic specific, limfocitele T imunocompetente se multiplica, devin celule T sensibilizate, efectoare ale raspunsului imun celular. Limfocitele B (mediaza imunitatea umorala) se formeaza din celulele stem ale maduvei osoase, apoi migreaza in umorile organismului (plasma, limfa, lichid cefalorahidian). Dupa stimularea antigenica, devin limfocite B cu memorie, care se transforma in plasmocite si sintetizeaza anticorpi specifici de aparare fata de acel antigen.

Imunitatea umorala datorata factorilor care actioneaza asupra microbilor si toxinelor microbiene ce se afla in stare libera in umori, producand eliminarea lor din organism. Este prezenta in parazitoze, viroze, infectii bacteriene, in unele boli autoimune.Imunitatea celulara este conferita de factori care actioneaza in focare inflamatorii ce realizeaza blocarea microorganismelor patrunse intracelular, scapate de actiunea distructiva a factorilor imunitatii umorale. Se instaleaza in infectii cu bacterii, viroze, parazitoze, care se insotesc de hipersensibilitate intarziata (alergie ), in multe boli autoimune, in imunitatea antitumorala si in imunitatea de transplantare.

In functie de modul de dobandire se poate vorbi de o imunitate constituita pe cale naturala si de una rezultata pe cale artificiala. Imunitatea naturala poate fi dobandita in mod pasiv; copilul, ale carui mecanisme de producere a imunitatii nu s-au maturizat, primeste de la mama, mai intai pe cale transplancentara, apoi prin lapte, o serie de factori imunitari, in special imunoglobuline.De asemenea, imunitatea naturala mai poate apare si pe cale activa, ca urmare a infectiei organismului respectiv.

Imunitatea pe cale artificiala este la randul sau tot de doua feluri:-activa - organismul isi fabrica anticorpi, ca urmare a administrarii de vaccinuri: anatoxine, vaccinuri corpusculare sau mixte (primele doua injectate concominent) ;-pasiva - anticorpi preformati in afara organismului sunt injectati sub forma de seruri in vederea prevenirii unei boli infectioase (seroprofilaxia) sau tratarii ei (seroterapia).

Imunitatea se realizeaza prin intermediul sistemului celular imuno-competent (SCIC), care s-a dezvoltat in cadrul procesului filogenetic, ca expresie a mijloacelor specific de aparare antimicrobiana. Aceasta capacitate a organismului de a memora boala prin care a trecut, recunoscand-o in caz de reinfectie si de-ai rezista printr-o reactie specifica, a fost remarcata din cele mai vechi timpuri. . Sistemul celular imuno-competent e reprezentat prin macrofage, limfocite T si B.

Fata de antigene (microbi, toxine microbiene , substante straine de structurile organismului sau celule proprii organismului care a suferit modificari), SCIC se manifesta fie prin formare de anticorpi (molecule de proteine serice si limfocite care reactioneaza cu antigenul ce le-a indus formarea, datorita existentei pe suprafata lor a unor a unor sedii de recunoastere si cuplare specifica)- raspuns imunologic, fie prin lipsa reactiei-toleranta imunologica. Maturarea SCIC dureaza in medie 2 ani, fiind conditionata de frecventa stimulilor antigenici care ajung in contact cu el. Cea mai importanta functie a sistemului celular imunocomponent o constituie producerea de anticorpi, arme de mare finete si eficienta pe care organismul le utilizeaza impotriva microbilor. Actiunea anticorpilor asupra antigenelor se traduce prin precipitarea microbilor care se afla in suspensie (aglutinare), distrugerea (liza) microbilor in prezenta alexinei (o substanta proteica aflata in serul sangvin) si prin sensibilizarea microbilor fata de celulele fagocitare (opsonizare).

Antigene - agenti capabili sa induca in organism un raspuns imun specific, manifestat prin formare de anticorpi si/sau de limfocite sensibilizate. Anticorpi - substante a caror sinteza in organismul uman este indusa de aparitia in circuitul sanguin a unui antigen si care are proprietatea de a reactiona in mod strict specific cu antigenul care a stimulat formarea lor. Anticorpii sunt de doua feluri: umorali si celulari: anticorpii umorali sunt reprezentati prin imunoglobulinele (98% gamaglobuline si 2% beta-2-globuline). S-a constatat ca in functie de proprietatile fizico-chimice si biologice, imunoglobulinele se impart in 5 clase: G (70%), M, A, D si E. Ele neutralizeaza exotoxinele, exoenzimele agresive, microorganismele care se multiplica intracelular, ( virusuri, rickettsii, chlamidii, bacterii facultativ intracelulare) aflate in faza extracelulara;

Anticorpii celulari se constituie din limfocitele T specific sensibilizate, rolul lor constand in atacarea microbilor care, scapand actiunii imunoglobulinelor, ajung sa patrunda in celule organismului. Dupa patrunderea unui microb sau toxine microbiene in organism se inregistreaza o serie de modificari celulare, ce se produc anterior aparitiei anticorpilor.