1

Model 1

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE din BUCUREŞTI

FACULTATEA DE COMERŢ

LUCRARE DE LICENȚĂ

TEMA LUCRĂRII

Conducător ştiinţificGr. didactic, Prenumele şi NUMELE conducătorului ştiinţific(mărime caractere: 16 cpi)

Prenumele şi NUMELE absolventului(mărime caractere: 16 cpi)

BUCUREŞTI2010

2

CUPRINS

3

INTRODUCERE

Actualitatea temei: Societatea informaţională este societatea în care producerea şi consumul de informaţie este cel mai important tip de activitate, informaţia este recunoscută drept resursă principală, tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor sînt tehnologii de bază, iar mediul informaţional, împreună cu cel social şi cel ecologic – un mediu de existenţă a omului. Societatea informaţională reprezintă o nouă etapă a civilizaţiei umane, un nou mod de viaţă calitativ superior care implică folosirea intensă a informaţiei în toate sferele activităţii şi existenţei umane. Societatea informaţională permite accesul larg la informaţie al membrilor săi, un nou mod de lucru şi de cunoaştere. Noile tehnologii digitale reduc esenţial costul de acces, stocare şi transmitere a informaţiei. Sistemele informatice joacă un rol important în procesele de accelerare a schimbului de informaţii între organizaţii şi diseminarea eficientă a informaţiei către consumator sau, dacă vorbim în contextul e-guvernării, către cetăţean. În secolul XX, cel mai mare eveniment tehnologic şi social în acelaşi timp a fost apariţia Internetului. Drăgănescu afirmă că „în esenţă societatea informaţională este societatea care se bazează pe Internet”. Web-ul a devenit un nou mediu de publicare a informaţiei. Site-urile web sînt folosite pentru a promova companiile şi produsele sale, presta servicii şi informaţii, facilita comunicarea. Pentru site-uri medii şi mari, se pune problema managementului conţinutului lor. De aceea s-au implementat sisteme de managenent al conţinutului (engl., Content Management System, prescurtat: CMS). Intrarile sistemului CMS sînt informaţiile ce trebuie publicate, ieşirile sînt paginile HTML care vor fi văzute de vizitatori. Managementul conţinutului este procesul de aprovizionare sistematică şi structurată, de creare, prelucrare, administrare, prezentare, procesare, publicare şi reutilizare a conţinutului. Există o gamă largă de CMS-uri, dar nici o soluţie nu este în stare să gestioneze toate tipurile de conţinut. Noţiunea de “cel mai bun” nu există. Rezultatele chestionarului au stabilit că problemele majore întîlnite la proiectarea sau implementarea sistemelor de management al conţinutului sînt:• softul comercial este prea costisitor şi necesită mult timp pentru a fi implementat şi ajustat;• dificultăţi la integrare cu alte sisteme;• determinarea cerinţelor faţă de sistem;• integrarea conţinutului existent;

4

• instruirea autorilor şi a editorilor. Mai mult ca atît, a fost stabilit că 61% din companiile ce utilizează sisteme de management a conţinutului se bazează pe actualizarea manuală a site-urilor lor. Utilizatorii solicită: • sisteme compacte şi simple;• documentaţie cu idei concrete de organizare a proiectului şi utilizare la maximum aposibilităţilor sistemului;• interfeţe adaptabile conform necesităţilor fiecărui utilizator în parte;• interfeţe comode de creare şi actualizare a conţinutului.

Trecerea la societatea informaţională implică sporirea volumului de informaţii şi accelerarea comunicării, problema managementului eficient al conţinutului devine tot mai importantă. Din simple cărţi de vizită, site-urile web au devenit astăzi proiecţia activităţii organizaţiilor în spaţiul Web.

Scopul şi obiectivele tezeiDezvoltarea unui portal Web informativ educațional al care sa conțina:

1. Structura bine aranjata 2. Date despre primarie

Sprijin pentru cercetare Documentele care necesita sa fie pentru afisate in portalul informative sunt date despre primarie, date despre numarul de populatie, statistici, numarul de consilieri, pozitia geografica a comunei, statutul comunei, obiecte de menire social - economica culturala, serviciile publice, dispozitii generale, licitatii

5

I. INTERNETUL

1. Ce este internetul ?

6

Portalurile web

In termeni generali, Dicționarul explicativ al limbii române defineste portalul ca o ,,intrare, usa, poarta” .Mai specific, un Portal web este văzut ca un site Internet(sau intranet) construit pentru a funcționa ca o pasarela pentru a permite accesul catre alte site-uri.Un portal reunește informații din mai multe surse si face acea informație disponibilă pentru diferiți utilizatori.

Cu alte cuvinte un portal este un site Web ce poate fi folosit pentru a cauta si a putea avea acces la alte site-uri dar deasemnea portalul funcționează ca un ghid menit să-l protejeze pe utilizator de haosul de pe internet dirijând-ul catre un eventual scop.

Cu toate acestea, un portal ar trebui să fie văzut ca o poarta de acces nu doar la site-uri de pe Web ci la celalte resurse accesibile prin rețele, fie că vorbim de Intranet, Extranet sau Internet. Altfel spus un portal oferă acces centralizat la tot conţinutul si aplicațiile relevante.

Din punct de vedere istoric conceptul de portal web, s-a dezvoltat probabil din motor de căutare, site-uri cum ar fi Yahoo, Excite, Lycos, şi care pot fi clasificate  acum ca prima generație de

portaluri. Aceste site-uri, cu toate acestea, au evoluat rapid în site-uri care furnizeazăservicii suplimentare, cum ar fi e-mail, cotaţii bursiere, ştiri şi construirea de comunităţimai degrabă decât doar capabilităţi de căutare (Rao, 2001). 

Eckerson (1999) descrie patru generaţii de portaluri punand accent pe tipul de portal general sau personalizat , sfera aplicarii  şi rolul acestuia. Un portal poate fi orizontal sau vertical (Lynch,1998),  site-uri cum ar fi Yahoo!, Excite, şi Netcenter fiind considerate ca portaluri orizontale, deoarece acestea sunt utilizate de o bază largă de utilizatori. Conţinutul portalurilor verticale, pe de altă parte, este bine concentrat şi orientat spre un anumit public țintă (Lynch).

Succesul unui portal depinde de capacitatea sa de a functiona ca un site principal la care utilizatorii vor continua sa revina după  accesarea altor site-uri legate de site-ul principal. Ca o modalitate de intrare pe Internet (sau intranet), ar trebui să fie un punct de plecare preferat pentru multe dintre lucrurile pe care un anumit utilizator vrea să le facă acolo. Un obiectiv util pentru cei care doresc creare unui portal este, de a fi desemnat de către cât mai mulţi utilizatori ca pagină de pornire a browser-ului .

Tipuri de portaluri

Nu există nici o clasificare definitivă a tipurilor de portaluri insă PortalsCommunity(www.portalscommunity.com) ne oferă următoarea listă: 

de întreprindere sau organizație(intranet), 

7

a activităţilor economice electronice (extranet),  portaluri cu caracter personal (WAP), publice mega-portaluri (Internet).

 

O altă clasificare (Davison, Burgess, si Tatnall , 2003):  portaluri generale,   portaluri  comunitare, portaluri verticale industriale,  portaluri orizontale industriale,  portaluri de date, portaluri  personale / mobile,  portaluri de informaţii portaluri  de nişă. 

Din păcate cum categoriile  nu se exclud reciproc, unele portaluri se încadrează mai multor categorii in timp ce altele nu pot fi incadrate corect in niciuna. Pentru a complica şi mai mult orice încercare de clasificare, unele implementari pot cuprinde mai multe tipuri diferite de portal, amestecate într-o formă de soluţie hibridă.

 O prezentare pe scurt a diferitelor tipuri de portaluri urmează:

Portaluri generale (mega-portaluri).

Portalurile au rolul de a oferi utilizatorilor link-uri catre alte site-uri care pot fi din acelasi domeniu sau din domenii diverse.  În cazul portalurilor generale intenţia este de a oferi utilizatorului link-uri catre diferite tipuri de site-uri. Multe dintre aceste portaluri generale s-au dezvoltat din a fi instrumente simple de căutare (cum ar fi Yahoo), furnizori de servicii de Internet (cum ar AOL) şi de e-mail (cum ar fi Hotmail). Ei încearcă acum să acopere toate sau cel puţin cat mai multe din nevoile utilizatorilor. 

Scopul unui portal general este de a deveni pagina la care un utilizator se intoarce ,de fiecare dată cand doresc sa acceseze ceva pe Web. Acesta va fi de succes dacă poate sa furnizeaze cea mai mare parte a serviciilor, a informațiilor şi a legăturilor pe care utilizatorii si le doresc. Portalurile generale includ de multe ori servicii, cum ar fi: e-mail gratuit, link-uri catre motoare de căutare şi categorii de informaţii, servicii pentru membrii, ştiri, link-uri către mall-uri virtuale, directoare Web s.a. 

Portalurile generale atrag venituri prin vânzarea de materiale publicitare. Succesul unui portal general, depinde de generarea unui trafic cat mai mare iar

8

acest lucru implică atragerea de noi vizitatori, păstrarea lor pe site pentru cât mai mult timp posibil şi  convingându-i să se întoarcă.(Sieber & Valor, 2002).

Portalurile verticale industriale

Portalurile verticale industriale se dezvoltă in general la nivelul anumitor industrii.

Acestea au ca scop obținerea de informatii aggregate relevante, pentru grupuri particulare de utilizatori sau pentru comunități comerciale on-line, ale industriilor strâns legate pentru a facilita schimbul de bunuri si servicii intr-o anumită piață, ca parte a unui ,,lanț de valoare”.

Portaluri verticale industriale de multe ori se specializează în comerțul cu produse şimateriale, cum ar fi: produsele chimice, otelul, produsele petroliere, lemn iar unelese specializează în servicii: curăţenie, transport, resurse umane s.a. Altele sunt specializate în domenii de interes, cum ar fi: camping-ul, drumetii sau echipamente de pescuit.

Portalurile orizontale industriale

Portalurile pot fi descrise ca fiind orizontale atunci cand acestea sunt utilizate de o bază largă de utilizatori ce activeaza pe o piața diversificată. Portalurile industriale orizontale se axează de regulă pe un grup de industrii sau o zonă locală.

Portalurile comunitare

Portaluri comunitare sunt deseori stabilite de grupuri comunitare, cum ar fieLaunceston (www.elaunceston.com) şi Cape Breton, Canada (www.centralcapebreton.com)  sau bazate pe interese de grup speciale cum ar fi GreyPath (www.greypath.com),  iVillage (www.ivillage.co.uk) sau Women.com (www.women.com). Aceste portaluri încearcă să promoveze conceptual unei comunități virtuale in care utilizatorii au o locatie comună și aceleasi interese si oferă mai multe tipuri de servicii in funcție de nevoia utilizatorilor.

Portaluri de companie(intranet)

Portalurile de companie sunt utilizate ca gateway-uri pentru intranet-uri corporative și sunt utilizate pentru realizarea procesele de tip ,,angajat-companie” și pentru a gestiona  cunoștiințele dintr-o organizaţie. Acestea oferă angajaţilor mijloacele de a accesa şi transmite date

9

şi informaţii în interiorul companiei. Un portal de date poate include facilităţi cum ar fi: o clasificare a informaţiilor disponibile pe intranet, un motor de cautare intranet, ştiri despre companie, accesul la e-mail, accesul la aplicaţii software comune, de gestionare a documentelor, link-uri către site-uri interne şi site-uri Web  populare.

Portaluri E-marketplace (extranet)

Aceste portaluri de companie extinse ofera accesul utilizatorilor la seviciile extranet si sunt folosite pentru realizarea proceselor de tip ,,companie-companie’’ cum ar fi: comanda, cerere de oferta si furnizarea de bunuri. Un exemplu este oferit de compania elvețiana ETA SA Fabriques d’Ebauches (www.eta.ch), membru a Swatch Group care produce ceasuri pentru branduri incluzând Omega, Rado, Longines, Tissot, Certina si Swatch.Grupul este constituit dintr-un numar de companii individuale care se concentrează pe producerea de componente pentru ceasuri. Portalul a fost creat in principal pentru a imbunătați eficiența costurilor si de a facilita usurarea procesului de comanda intre companii. (Alt, Reichmayr, Cäsar, &Zurmühlen, 2002)

Portalurile E-marketplace  pot fi, de asemenea, utilizate pentru tranzacții companie-client,un exemplu clasic este oferit de libraria Amazon.com(www.amazon.com).

Portaluri personale/mobile

Urmând tendintele spre mobilitate sau portabilitate , portalurile personale/mobile sunt integrate la nivelul telefoanelor mobile a PDA-urilor wireless si la alte dispozitive de acest fel.Unele aparate sunt de asemenea echipate cu portaluri personale care le permite comunicarea cu alte aparate si pot fi folosite mai usor de la distanță.

Portaluri de informare.

 Deși portalurile de informare, în cele mai multe cazuri, pot fi, de asemenea, clasificateîntr-una din celelalte categorii, portalurile de informare pot fi privite si ca o categorie proprie, de portaluri al căror prim obiectiv este acela de a furniza un anumit tip de informaţii. Portalul de informaţii sportive ESPN (http://msn.espn.go.com/) este un exemplu de portal de informaţii.Un altul este PortalsCommunity (www.portalscommunity.com/), un portal dedicat pentru a furniza informaţii despre portaluri.

Portaluri nişă 

10

Portaluri  nişă sunt concepute pentru a satisface anumite pieţe de nişă. În multe cazuri acestea pot fi de asemenea  clasificate ca portaluri de informare.dexemplu,  portalul ESPN  (http://msn.espn.go.com/) are ca targhet barbatii având varsta cuprinsa intre 18- 34ani , în timp ce portalul iVillage (www.ivillage.co.uk/) este orientat spre femei. Alte site-uri specializate oferă informaţii detaliate despre o anumita piață, de multe ori disponibile doar pentru o taxă.

2. LIMBAJUL HTML

2.1 Prezentarea generala

Unul din primele elemente fundamentale ale WWW( World Wide Web ) este HTML ( Hypertext Markup Language ), care descrie formatul primar in care documentele sint distribuite si vazute pe Web. Multe din trasaturile lui, cum ar fi independenta fata de platforma, structurarea formatarii si legaturile hipertext, fac din el un foarte bun format pentru documentele Internet si Web.

11

HTML reprezintă o implementare simplă a limbajului SGML (Standard Generalized Markup Language) care permite crearea de documente hipertext pentru paginile Web. Principalele caracteristici ale acestui limbaj sunt:

Descrierea structurii documentului nu este descrisă aranjarea în pagină; permite fiecarui navigator să aibă propria prezentare; un document HTML poate fi reutilizabil.

SGML-ul este un standard internațional pentru descrierea textului marcat electronic.Este o cale de a descrie un limbaj in termeni formali – limbaje de marcare in particular.

Rick Darnell consideră SGML-ul ceva similar cu gramatica pe care am invațat-o la școală. In timpul orelor de gramatică am invățat despre substantive, verbe, subiecte, predicate si multe alte particularități ale limbi. Aceste lucruri nu reprezintă limba in sine – ele doar o descriu și ne arată cum se potrivesc părțile sale impreună. (px)

Orice ducument SGML este reutilizabil și se caracterizează prin conținut și organizarea sa. Normele de interschimbare a documentelor descriu:

elementele legate de conținut: partea vizibilă; structura: derularea logică a documentului; aranjarea în pagină: prezentara.

Ciclul de viață al unui document Web include: concepția: când se utilizează instrumente de editare; gestiunea: stocarea in fișiere; difuzarea: fiind permisă vizualizarea de către utilizatori; utilizarea: prin editare, copiere, imprimare.

Conținutul unui document se caracterizeaza prin: natura informației: texte, grafică, tabele, ecuații; structura:-numele:titluri, capitole, paragrafe, legende;

-concepția obiectelor imbricate prezentare: operația de formatare. (px1)

2.2. Caracteristici generale ale limbajului HTML

HTML (Hypertext Markup Language) este un limbaj creat în scopul de a descrie, în mod text, formatul paginilor Web; fisierele create în acest limbaj vor fi interpretate de navigatoare, care vor afisa paginile în forma dorită (cu texte formatate, liste, tabele, formule, imagini, hiperlegături, obiecte multimedia etc.). HTML a apărut ca o aplicatie ISO standard (apartine standardului SGML - Standard Generalized Markup Language, specializat pentru hipertext si adaptat la Web). Asa cum se poate deduce din numele limbajului, HTML descrie caracteristicile de format ale elementelor incluse prin procedee de marcare. Acestea pot fi asemănate intuitiv cu marcajele folosite în tipografie pentru a indica scrierea unui text cu un anumit tip de caractere. Fiecare element

12

va fi introdus între două marcaje ("tags", în limba engleză) - de început si sfârsit - (uzual) de forma <marcaj> … </marcaj>. Caracterele speciale de delimitare a marcajelor "<", ">" permit deosebirea acestora de textul propriu-zis. De exemplu, pentru textele aldine (îngrosate), marcajul de început este <B> iar de sfârsit - </B>. În informatică, limbajele de marcare sunt foarte convenabile fiindcă comenzile lor pot fi interpretate simplu. LaTeX-ul, de exemplu, este tot un limbaj de marcare; prin interpretarea fisierelor .tex descrise în acest limbaj se va genera formatul dorit al documentelor pe diverse tipuri de sisteme de calcul (în cazul, LaTeX-ului, se obtine uzual format PostScript sau PDF). În schimb, procesoarele de documente uzuale nu au un limbaj de marcare standardizat, care să ofere compatibilitate între diverse tipuri de calculatoare si sisteme de operare. Astfel, se poate spune că avantajele aplicării limbajelor de marcare constau în portabilitate si flexibilitate: fisierele create cu ajutorul lor pot fi transferate pe orice tip de sistem, unde vor fi interpretate cu ajutorul unor programe specifice. De fapt, procesoarele de texte uzuale folosesc adesea procedee de marcare pentru formatări (de exemplu, formatările de tip caracter din Word); în acest caz însă, caracterele de control introduse sunt ascunse iar rezultatul editării este direct vizibil ("What You See Is What You Get"). În schimb, în limbajele de marcare - inclusiv HTML - marcajele sunt introduse în text, astfel încât acestea sunt exclusiv succesiuni de caractere (litere, cifre, caractere speciale) - fisiere de tip text.Referitor la legătura dintre procesoarele de documente uzuale si limbajul HTML, mai trebuie mentionat faptul că ultimele versiuni ale editoarelor de documente oferă facilităti de salvare în format HTML - de exemplu, Word, începând cu versiunea Microsoft Office '97. Mai mult, toate produsele incluse în această gamă dedicată biroticii (MS Office) oferă compatibilitate cu formatul HTML. Procesele de standardizare si de includere a comenzilor de marcare în fisierele HTML permit navigatoarelor să citească si să formateze paginile Web, lucru foarte important în conditiile în care ele contin nu numai texte alb-negru, ci si culori, imagini, hiperlegături, diverse obiecte. Practic, marcajele HTML asigură controlul asupra modului de afisare a obiectelor corespunzătoare în cadrul programelor de vizualizare a documentelor HTML - navigatoarele. Limbajul HTML a evoluat în versiuni succesive, odată cu evolutia protocolului HTTP si a programelor de navigare. Astfel, HTML 1.0 era compatibil cu Mosaic, primul program de navigare, dar după aparitia unor navigatoare noi, a fost necesară introducerea unui standard oficial Internet pentru construirea paginilor (HTML 2.0) si extinderea sa cu noi facilităti: formule matematice, tabele, moduri avansate de descriere a organizării paginilor (începând cu HTML 3.0).[14] Standardizarea oficială a limbajului HTML a fost realizată de consortiul WWW si dezvoltată de diversi producători de soft (unii dintre acestia urmăresc chiar promovarea navigatoarelor proprii prin introducerea unor particularităti în formatele oficiale). Paginile HTML se pot crea cu orice editor de texte de către utilizatorii care cunosc limbajul HTML sau, mai simplu, se pot utiliza editoare speciale, în care obiectele se introduc interactiv iar codul HTML se generează automat. Având în vedere că si în acest caz este utilă cunoasterea marcajelor generate pentru corectarea eventualelor erori (mai ales în cazul link-urilor), vom prezenta în continuare entitătile care se pot introduce în paginile HTML si marcajele caracteristice acestora.

2.6.2 Elementele limbajului HTML

Toate obiectele HTML sunt introduse între marcaje care le definesc; majoritatea acestora sunt de forma <tip_obiect> (la început) si </tip_obiect> (la sfârsit). Tipul standard al obiectului poate fi specificat cu majuscule sau minuscule; totusi, se recomandă utilizarea majusculelor fiindcă astfel marcajele ies în evidentă.

13

Majoritatea navigatoarelor permit vizualizarea paginii curente în formatul sursă HTML (forma pe care o interpretează pentru afisarea paginii). La interpretare, programele de navigare ignoră spatiile si <Enter>-urile, aplicând formatarea specificată. Există însă si marcaje cu parametri; acestea au forma <tip_obiect param1=valoare1 param2=valoare2 >. De exemplu, obiectele de tip imagine sunt introduse cu delimitatorul <IMG>, care are diversi parametri. Pentru definirea hiperlegăturilor se foloseste marcajul <A>, care are de asemenea parametri proprii. Codurile de marcare HTML pot fi clasificate în următoarele categorii: marcaje de bază - cele care delimitează pagina / documentul HTML, titlul acesteia si corpul paginii;marcaje pentru structurarea documentului - care permit introducerea de subtitluri, paragrafe, linii de delimitare;marcaje pentru formatarea textului si crearea listelor;marcaje pentru crearea hiperlegăturilor (hyperlinks);marcaje pentru introducerea de obiecte - tabele, formule, imagini sau obiecte multimedia preluate din fisiere, formulare.[14]

2.7 XHTML

XHTML (sau pina anul trecut Voyager ) este numele de cod al HTMLreformulat ca aplicatie a XML-ului, definind profilele documentelor ca spatii de nume, avind fiecare propria sa adresa (data de un URI).Documentele XHTML pot fi etichetate atit "text/html" cit si "text/xml", elemental radacina fiind <html>. Spatiile de nume XHTML sint definite vor putea fi incluse in documentul XHTML prin atributul xmlns. Declarea tipului de documente XHTML se va face prin intermediul constructiei DOCTYPE, ca in SGML, existind trei tipuri de definitii de documente conform specificatiei HTML: tipul strict , tranzitional si pentru cadre (frames)

2.7.1 Modelul procesarii

Documentele XHTML sint procesate in urmatorii pasi: decodificarea datelor preluate (via protocolul HTTP) de pe server; descompunerea in atomi lexicali XML 1.0; analiza sintactica XML, rezultind un arbore sintactic ulterior accesat si

manipulat prin DOM (Document Object Model); validare optionala; formatare, folosind foi de stiluri si alte semantici specificate (pentru

formulare si applet-uri), pentru a produce o ierarhie a obiectelor formatate; reprezentarea (pe un anumit suport) a obiectelor formatate. Navigatoarele executa acesti pasi intr-o maniera concurenta.

2.7.2 Module XHTML

XHTML ofera mai mult decit o reformulare a HTML-ului in XML, modularizind HTML printr-o colectie de multimi de tag-uri, blocuri de constructie a produselor Web. In prezent, modularizarea limbajului HTML este in derulare, in urmatoarele luni dindu-se publicitatii varianta finala.Modulele XHTML

14

modulul de baza specifica tipurile de date si modele de baza XHTML, impreuna cu setul minimal de elemente pentru scrierea unui document HTML: html, head, title, base, meta, link, body, h1-h6, p, br, a, span, div.

modulul transitional specifica acele elemente din HTML - profilul tranzitional, dar excluse din profilul strict al HTML: basefont, font, center, s, u, continind si definitiile unor atribute ca border, align, noshade.

modulul de stiluri ofera elementul style, atributul style si defineste utilizarea elementului link.

modulul script specifica elementele script si noscript. modulul de fonturi specifica elementele relative la fonturi existente in HTML 4.0 -varianta

stricta: tt, b, i, big, small. modulul de frazare defineste elementele care ofera informatii despre anumite adnotari ale

autorului, in cadrul frazei: abbr, acronym, address, blockquote, q, cite, code, dfn, kbd, samp, var.

modulul de inflexiune specifica acele elemente frazale care nu ofera informatii referitoare la un domeniu ci doar o indicatie despre intentia autorului: em, pre, strong, sub, sup, hr.

modulul de editare ofera elemente referitoare la editarea documentelor, ca del si ins. modulul liste specifica elementele dl, dt, dd, ul, ol, li. modulul de formulare specifica elementele referitoare la scrierea formularelor: form, input,

textarea, select, optgroup, option, label, button, fieldset, legend, isindex. modulul de tabele contine elementele table, caption, col, colgroup, thead, tbody, tr, th, td. modulul harti de imagini contine elementele map si area. modulul applet-uri contine applet si param pentru suportul applet-urilor Java. modulul obiecte specifica elemente ca object si param. modulul cadre specifica elementele referitoare la utilizarea cadrelor: frameset,

frame,iframe, noframes.

XHTML permite buna structurare si intelegere a continutului informatiei de diverse programe software dar si dispozitive. Mai ales acum cand sectorul dispozitivelor mobile a cunoscut o dezvoltare fantastica si unde browserele se dezvolta, dar beneficiind de resurse mai putine si limitate in comparatie cu un sistem desktop, sunt mult mai simple si multe situri web nu sunt afisate corespunzator si datorita faptului ca nu respecta recomandarile XHTML.(vezi anexa B.4).[20]

2.8 XML

XML – (eXtensible Markup Language) este un limbaj de adnotare/structurare a datelor. Istoria aparitiei sale porneste de la SGML (Standard Generalized Markup Language) aparut in anii 80. Acest limbaj isi propunea la aparitie sa creeze documente ce pot fi analizate de catre masini prin introducerea de marcaje (sau taguri). SGML nu a fost un succes deoarece era foarte complex si astfel crearea de programe care sa-l analizeze. In anii 90 la CERN a aparut HTML-ul (HyperText Markup Language). La baza acestui limbaj a fost SGML-ul si scopul sau a fost marcarea documentelor astfel incat sa poata fi transmise prin retea. Unul din primele documente care au stat la baza WWW-ului si respectiv HTML-ului le puteti gasi la [1]. Una din ideile acestui document este ca browserele trebuie sa ignore marcajele si atributele pe care nu le inteleg. Aceasta idee a avut ca efect din cate cred eu aparitia unui limbaj mai simplu care sa poata fi parsat rapid de catre browsere. Si astfel s-a dezvoltat HTML-ul.

15

Succesul avut de Web a cauzat o dezvoltare rapida a browserelor care analizau marcajele HTML. Astfel au aparut o gama larga de marcaje si atribute care puteau fi scrise fara prea multe constrangeri. Browserele au trebuit sa tina cont de aceste constrangeri si au devenit foarte complexe. Pe de alta parte s-a sesizat utilizarea HTML-ului pentru adnotarea documentelor si o slabiciune de-a sa – faptul ca nu se pot adauga marcaje noi. In acest context in decembrie 1997 W3C (World Wide Web Consortium [2]) a lansat ca recomandare propusa versiunea 1.0 de XML [3]. In acest document se afirma ca XML este un subset al SGML care pastreaza caracteristici cum ar fi posibilitatea crearii de marcaje, posibilitatea de validare, posibilitatea de a fi citit si inteles de catre oameni. Totodata se afirma ca XML este creat pentru a fi folosit pentru adnotari, schimb de date, publicare documente si prelucreare automata de catre clienti (agenti) inteligenti. Pastrand un subset al SGML impreuna cu un set de constrangeri documentele XML vor putea fi prelucrate foarte rapid de catre parsere neavand limitele date de complexitatea SGML. Vom vedea care sunt cazurile de utilizare actuale pentru XML dupa ce ii vom intelege sintaxa – dupa care ii vom intelege mai clar si avantajele si slabiciunile.[22]

2.8.1 Sintaxa

Am vorbit in prima parte a acestei prezentari despre marcaje si atribute. Acum putem sa incercam sa le si definim. Pentru a ilustra sintaxa vom folosi exemplul din Anexa 1. Un marcaj este un text care descrie sensul sau structura unor date. Acest text este inserat intre semnele „<” si  „>”. Marcajele pot avea inceput si sfarsit ca de exemplu:

<nume>Popescu</nume> (a)sau pot fi vide (fara text in interiorul marcajului)

<casatorit />

Marcajele sunt case-sensitive. La intalnirea unui marcaj de tipul <nume>Popescu</NUME> parserul va da o eroare.

Un element este tot ceea ce se afla intre marcajul de inceput si marcajul de sfarsit . (a) este un element. Numele elementului este „nume”. Aceste nume trebuie sa indeplineasca cateva conditii.

Pot sa contina litere, cifre si alte caractere Nu pot incepe cu cifre si cu semne de punctuatie Nu pot incepe cu „xml” Nu pot contine spatii

Un element poate contine mai multe elemente. Acest lucru determina aparitia unor relatii de rudenie intre elemente si a unor constrangeri suplimentare. Cea mai importanta dintre aceste constrangeri este aceea ca intr-un fisier XML trebuie sa existe un element radacina care sa le contina pe toate celelalte. O a doua constrangere este ca elementele nu pot fi incrucisate. Astfel urmatoarea constructie este incorecta <tranzactie><data>2005-11-05</tranzactie></data>. Cu alte cuvinte marcajele trebuie inchise invers fata de cum sunt deschise.

Relatiile de rudenie pot fi parinte-copil sau frate-frate. Un exemplu de relatie parinte-copil in cadrul unui element este urmatoarea.

<tranzactie><data>20-07-2005</data><ora>13:00:00</ora>

</tranzactie>

16

In acest exemplu elementul <tranzactie> este parinte al elementelor <data> si <ora> care sunt “frati”.Un element poate sa contina unul sau mai multe atribute. Atributele se specifica in cadrul marcajului de inceput al elementului si sunt de tip nume_atribut=”valoare”. Un exemplu in anexa 1 este in cadrul marcajului urmator: <suma moneda=”RON”> 1000 </suma>. Atributul in acest caz este moneda iar valoarea atributului este RON. Valorile atributelor se pun intotdeauna intre ghilimele. Ar mai fi de mentionat ca intotdeauna un document XML incepe cu un rand in care se mentioneaza versiunea limbajului si codificarea folosita. In exemplul din anexa 1 se specifica faptul ca se foloseste versiunea 1.0 si ca se foloseste codificarea ISO-8859-2 care este codificarea folosita pentru limba romana.Respectand aceste simple reguli de sintaxa vom putea obtine ceea ce se numeste un document XML bine format. Acest document se valideaza la randul lui cu ajutorul unui alt fisier in care se definesc tagurile folosite. Acest alt fisier poate fi de tip DTD sau XSchema si despre ele vom vorbi in laboratoarele viitoare.[30]

2.8.2 Şabloane de proiectare a fişierelor XML

Site-ul XMLPatterns.com prezintă un mare număr de şabloane de construcţie a fişierelor XML. Folosirea acestor şabloane permite crearea unor documente mai uşor de citit, folosit şi prelucrat, permite gestionarea mai facilă a informaţiilor oferite. În această secţiune vom rezuma şabloanele cele mai importante.

Şabloane pentru folosirea Metadatelor (date despre date) Când există metadate într-un document pot fi folosite mai multe soluţii pentru integrarea lor:

o Head+Body – varianta folosita şi în HTML – datele despre date se pun într-o secţiune specială a documentului numită head şi datele efective se vor plasa în secţiunea body.

o Metadatele se pun înaintea datelor în document. Motivul este destul de simplu şi anume în condiţiile în care procesarea XML-ului se face secvenţial s-ar putea ca un proces, după ce interpretează meta-datele să nu mai dorească sa prelucreze şi restul documentului şi implicit să nu-l mai încarce sau parseze

o În cazul în care există un mare număr de metadate, poate fi util ca acestea să fie plasate într-un fişier separat. Acest lucru este recomandabil mai ales în cazul în care este vorba de metadate comune mai multor fişiere (vezi ontologii şi RDF)

Abstractizare Cum se pot alege şi respectiv grupa elementele astfel încât structura XML-ului format să fie cât mai inteligibilă.

o Containere – în containere se pot pune mai multe elemente diferite dar care caracterizează un „părinte” comun dintr-un anumit punct de vedere. De exemplu pentru un om putem pune într-un container „date de identificare” elementele „nume”, „prenume”, „CNP”

o Colecţii – când în cadrul unui element pot apărea ca şi copii mai multe elemente de acelaşi tip acestea este recomandabil să se grupeze ca şi copii al unui element separat. Exemplu un om are mai mulţi copii ceea ce putem exprima în mai multe feluri:

<om><date_identificare>…</date_identificare><copil></copil><copil></copil>...

17

..</om>Sau <om>

<date_identificare>…</date_identificare><copii>

<copil></copil><copil></copil>...

</copii>..</om>A doua variantă presupune adăugarea elementului „copii” care reprezintă o colecţie de elemente de tip „copil”

o Elementele este bine să aibă o corespondenţă în cadrul domeniului descris (v. Descrierea claselor şi a proprietăţilor la programarea orientată obiect)

Organizarea dateloro Declararea elementelor înainte de a fi referite. Cu ajutorul atributelor de tip IDREF

elemente pot fi referite în cadrul altor elemente. Este recomandabil ca întâi să apară în document elementul şi apoi referinţa (tot pentru uşurinţa procesării)

o Referirea datelor şi nu repetarea lor. Datele pot fi declarate folosind declaraţii de tip Entity sau pot fi identificate în mod unic folosind atribute de tip ID şi referite prin atribute de tip IDREF

o Clasificare folosind atribute – când pot clasifica anumite elemente în mai multe feluri se pot introduce atribute pentru a nu complica ierarhia. În exemplul de mai sus elementului copil i se poate introduce atributul „sex” care practic introduce o clasificare suplimentară fără a adăuga elemente suplimentare.

Alteleo Reutilizare atribute – dacă mai multe elemente au aceleaşi atribute nu trebuie definite

atributele de mai multe orio Nume scurte dar inteligibile – „loc_de_munca” este preferat elementului “serv”. [30]

2.9 CSS

CSS este un acronim provenind din Cascading Style Sheets, care înseamnã "foi de stil în cascadă". În documentele W3C, CSS nu e definit ca un nou limbaj, ci ca un mecanism care permite formatarea documentului HTML. CSS-ul nu exclude HTML-ul din pagina web. Nu se poate realiza o pagină web folosind numai CSS, care a fost proiectat astfel încât să conlucreze cu HTML-ul. Tagurile HTML au fost iniţial destinate pentru a defini conţinutul unui document. Pentru a afişa "Acesta este un antet", "Acesta este un paragraf" sau "Acesta este un tabel", trebuiau folosite taguri ca <h1>,<p>,<table> etc. Modul de aranjare al documentului era sarcina browser-ului, fară a fi folosite taguri de structură. Pe masură ce Netscape şi IE continuau să adauge noi taguri HTML şi atribute (ca tagul <font> şi atributul color) sintaxei HTML originale, devenea din ce în ce mai greu să creezi site-uri web în care conţinutul documentelor HTML să fie separat clar de aranjamentul documentului. Stilurile definesc cum să fie afişate elementele HTML 4.0, aşa cum face tagul font sau atributul color în HTML 3.2. Stilurile sunt salvate în mod normal în fişiere diferite de cele cu extensia html. Foile de stil

18

externe vă permit să schimbaţi apariţia şi aranjarea tuturor paginilor în site-ul dvs. web, doar prin editarea unui singur document CSS. Dacă aţi încercat vreodată să schimbaţi fontul sau culoarea tuturor anteturilor din paginile web pe care le-aţi creat, veţi întelege cum CSS vă poate scuti de multă muncă inutilă. Proiectanţii CSS-ului au urmărit îndeosebi separarea între conţinutul paginii (textul destinat vizitatorului şi imaginile din pagină) şi codul-sursă. Folosind CSS, se ajunge la un control mai fin asupra paginii web, la scăderea dimensiunii în octeti a paginii web, atunci când codul CSS e conţinut într-un fişier extern. Modificând fişierul CSS extern, modificăm simultan toate paginile web în care acesta e inclus. Se pot crea efecte mai sofisticate decât cele produse de codul HTML: suprapunerea unei imagini peste altă imagine, a unui text peste alt text, impresia de relief, efectul hover, afişarea unor fonturi mai mari decât h1 etc. CSS este foarte util în Web design, deoarece le permite developerilor să controleze stilul şi chenarul mai multor pagini web în acelaşi timp. Ca web developer puteţi defini un stil pentru fiecare element HTML şi să-l aplicaţi câtor pagini web doriti. Pentru a face o schimbare globală, schimbaţi stilul şi toate elementele din paginile web vor fi modificate automat. Dezavantaj lucrului cu CSS este că pagina conţinând cod CSS poate arata diferit în navigatoare diferite, deoarece nu toate browserele interpretează codul CSS la fel. Adăugând cod JavaScript, se obtin efecte şi mai sofisticate, chiar de animatie. CSS + JavaScript = DHTML (Dynamic HTML). Aceste efecte spectaculoase justifică titulatura de "artişti CSS" sau "artizani CSS" acordată unor creatori de pagini web. Foile de stil dau posibilitatea specificării informaţiei despre stil în mai multe feluri. Stilurile se pot specifica într-un singur element HTML, în interiorul elementului <head> al unei pagini HTML sau într-un fişier extern CSS. Dintr-un singur document HTML se pot face referiri către mai multe foi de stil externe. Deci, un stil din interiorul unui element HTML are cea mai mare prioritate, ceea ce înseamnă că va suprascrie fiecare stil declarat în tagul <head>, într-o foaie de stil externă şi în browser. În documentul HTML, codul CSS poate fi introdus în mai multe moduri:1. Codul CSS e prezent în pagina web, iar efectul său se aplică asupra întregului document.

Cod:

<html> <head> <style> b {color:red;} i {color:blue;} </style> </head> <body> <p align=center><b>Introducere in CSS</b></p> <p><i>Această sectiune se adresează celor ce cunosc deja HTML-ul. </i></p> </body> </html>

Consecinţă: Orice text cuprins între <b>şi </b> va fi afişat cu roşu, oriunde s-ar afla în document. Orice text afişat cu italice va fi de culoare albastră. Se observã că introducerea codului CSS în head duce la mărirea dimensiunii în octeti a fişierului. [30]

19

Folosind metoda fisierelor CSS externe, toate paginile (X)HTML vor folosi acelasi fisier de stil. Asta inseamna ca dca doriti sa faceti o schimbare care sa aiba efect in toate paginile, este de ajuns sa modificati un singur fisier, si anume cel de stil (.css), si efectul se va observa pe toate paginile (X)HTML ce folosesc acel fisier. Astfel faceti schimbari in tot siteul, indiferent de cate pagini are, fara efort si mai ales foarte repede.

Iata cateva motive pentru care aceasta metoda este mai buna. Intretinere mai usoara Dimensiuni reduse ale paginilor Economie de banda internet Flexibilitate Ordinea cascadelor

2.9.1 Sintaxa CSS

Sintaxa CSS-ului este diferita de cea a (X)HTML-ului. Insa nu este foarte dificil de inteles css-ul daca esti atent si incepi sa intelegi cum lucreaza. Sintaxa CSS-ului este compusa doar din 3 parti:

selector { proprietate: valoare } Selectorul este elementul (X)HTML pe care doresti sa il stilizezi. Proprietatea este chiar titlul (numele) proprietatii respective, iar valoarea reprezinta stilul pe care il aplici proprietatii. Fiecare selector poate avea multiple proprietati, si fiecare proprietate din acel selector are valori independente. Proprietatea este separata de valoare cu semnul ":". Toate proprietatile impreuna cu valorile lor, apartinand aceluiasi selector sunt cuprinse intre acolade "{}". Multiplele valori din aceasi proprietate sunt separate prin virgula "," si daca o valoare contine mai mult de un cuvant, acestea se cuprind intre ghilimele '"'. Aveti mai jos un exemplu:

body { background: #eeeeee; font-family: "Trebuchet MS", Verdana, Arial, serif;}

Dupa cum se observa, culoarea fundalului (background) este separata de font (font-family) cu ajutorul semnului ";" si un tab (semicoloana), diferitele valori pentru font sunt despartite prin virgule, iar valoarea "Trebuchet MS" deoarece contine doua cuvinte este cuprinsa intre ghilimele. Aplicand acest stil vom obtine un corp de pagina (body) de culoare gri deschis, iar fontul folosit va fi unul despre care suntem siguri ca majoritatea utilizatorilor il au instalat pe sistemele lor. Layoutul codului se poate modifica, insa este mai usor de citit daca fiecare proprietate este pe o linie separata, una sub alta, fiecare cu un tab in fata.

2.10 JavaScript

Limbajul JavaScript a aparut din dorinta de a schimba statutul celui care vizualizeaza paginile Web, dintr-un simplu vizitator care nu poate interveni asupra continutului paginilor, într-un utilizator de Web activ. Este creat de Netscape si apare pentru prima data în Navigator 2.0. Are doua forme primare, si anume:

partea interpretata de server (serverside), rezervata exclusiv produselor Netscape LiveWire, partea interpretata de client (clientside), accesibila utilizatorilor Web prin intermediul

paginilor HTML si contine o colectie de comenzi incluse între tag-urile20

<SCRIPT LANGUAGE = “JavaScript”>……..</SCRIPT>. Poate fi amplasat în tag-ul <HEAD>, în tag-ul <BODY> si întag-uri HTML. Browser- ul care întâlneste pagini cu elemente de JavaScript, daca cunoaste Java-Script, interpreteaza comenzile linie cu linie si le executa, iar în caz contrar, le trateaza ca si cum ar fi comentarii HTML (de aceea trebuie ascunse). JavaScript este interpretat diferit de catre Netscape si Internet Explorer, Microsoft având dezvoltat JScript. JavaScript se utilizeaza pe partea de client pentru verificarea locala a datelor introduce într-o fereastra, crearea de aplicatii stand-alone sau pentru comunicarea cu applet-urile Java si cu aplicatiile auxiliare care ruleaza direct din Netscape. Prezinta caracteristici care sunt utile aplicatilor bazate de browsere, cum ar fi: calcule de uz general, structuri de date de uz general, generare de continut bazat pe DHTML, contoare de timp etc. Nu ofera suport pentru grafica, trebuind sa combine capacitatile oferite de browser si cele ale HTML-urilor pentru afisarea rezultatelor. JavaScript are limitari în ceea ce priveste comunicarea cu server-ul si stocarea datelor. Nu dispune de variabile globale sau domenii de vizibilitate pentru functii, dar se bazeaza pe un model complex de obiecte ale browser-elor. JavaScript organizeaza toate elementele unei pagini Web într-o ierarhie, fiecare element fiind vazut ca un obiect, iar obiectul având proprietati si metode. La baza limbajului stau trei blocuri functionale, si anume: valori (tipuri de date suportate de JavaScript), obiecte (colectii de proprietati care pot fi apelate cu un singur nume), functii (proceduri care pot fi executate de o aplicatie; functiile associate unui obiect se numesc metode). Pentru a realiza legatura cu un aplet, Java Script poate apela metoda init() a aplettului, astfel:public init(){ win=JSObject.getwindows(this);…..}Plug- in-urile, mici resurse de cod care ruleaza în interiorul procesului navigatorului si care extind capacitatile browser-elor, sunt facute pentru a interpreta fisiere de un anumit tip (.avi, .mov) la un cost de dezvoltare si pastrare minim. Pentru a permite unui applet sau unui plug-in sa acceseze variabilele si functiile JavaScript dintr-o pagina, trebuie sa apara cuvântul cheie MYSCRIPT în interiorul tag-ului <APPLET> sau <EMBED>.[23]

2.11 PHP

Hypertext Preprocessor este un limbaj de programare open-source, folosit in principal pentru creere de aplicatii de server si pentru pagini web dinamice. Cu sintaxa din C, Java si Perl, codul PHP este legat de pagini HTML si executa comenzile printr-un server care suporta PHP. Se foloseste pe scara larga impreuna cu baze de date MySQL. Acronimul PHP a insemnat la inceput "Personal Home Page." PHP este folosit pe servere web UNIX si Windows. PHP este limbajul ideal pentru construirea de pagini web dinamice. Este usor de invatat, open-source, poate fi rulat pe mai multe platforme si se poate conecta la mai multe tipuri de baze de date. Cel mai important aspect al limbajului este insa posibilitatea de a fi imbricat cu cod HTML. Putem astfel crea pagini HTML statice si din loc in loc, acolo unde este nevoie, sa introducem dinamism cu ajutorul PHP. Limbajul PHP s-a "nascut" in 1994 din nevoia lui Rasmus Lerdorf de a afla cate persoane ii viziteaza CV-ul online. El a denumit setul de scripturi create PHP, acronimul pentru Personal home page. Pe parcursul urmatorilor trei ani limbajul a evoluat dar adevaratul succes a inceput sa il cunoasca de cand Zeev Suraski si Andi Gutmans au rescris motorul PHP de la cap la coada, motor

21

care poarta din versiunea 4 a PHP numele Zend, o combinatie de litere din prenumele creatorilor sai: Zeev si Andi. Fiind open-source, PHP beneficiaza de suport activ din partea comunitatii online, acesta fiind si motivul cresterii explozive a numarului site-urilor bazate pe PHP. Interpretorul PHP este cel mai cunoscut limbaj de scripting folosit in acest moment pentru crearea site-urilor Web interactive. Denumirea este un "acronim recursiv" pentru Hypertext PreProcessor. Diferenta esentiala fata de alte limbaje de scripting (gen JavaScript) este faptul ca PHP este un interpretor server-side (operatiile sunt executate de catre server si nu pe calculatorul utilizatorului). Pentru a putea testa pagini PHP aveti nevoie de un server de web (apache) si de pachetul PHP instalat. PHP permite folosirea unor elemente specifice limbajelor de programare. Iesirea standard a script-ului PHP devine intrarea standard pentru programul de navigare care vizualizeaza pagina. Asadar, la iesirea standard poate fi scris (de exemplu, prin intermediul comenzii echo) orice tip de cod HTML, acesta fiind interpretat de catre borwser. Pe langa manipularea continutului paginilor de web, PHP poate trimite headere HTTP pentru autentificare, seta cookie-uri sau redirectiona utilizatorii. Mai mult, cu ajutorul bibliotecilor externe de functii poate parsa fisiere XML, crea si manipula imagini, animatii Shokwave Flash, PDF-uri sau se poate conecta la un server de mail, iar acestea sunt doar cateva din functiile pe care le poate indeplini. Interpretorul PHP parcurge documentul accesat pana in momentul in care intalneste un marcaj de deschidere care indica faptul ca textul care urmeaza trebuie interpretat ca fiind cod PHP. In continuare, textul este interpretat ca fiind cod PHP pana in momentul in care este intalnit marcajul de inchidere. Intreg textul care nu este interpretat ca fiind cod PHP este furnizat la iesire in forma in care a fost primit ca intrare de catre interpretor. Exista mai multe marcaje care indica inceperea unei secvente de cod PHP, dar doar doua dintre ele sunt folosite de obicei. Daca dorim ca documentul sa respecte specificatiile XML, atunci singura posibilitate de inserare a codului PHP este folosirea unei secvente de tipul:

<?php //cod PHP?> Cea de-a doua posibilitate este utilizarea marcajului <SCRIPT> intr-o maniera asemanatoare celei folosite pentru includerea de script-uri JavaScript. Sintaxa este urmatoarea:<SCRIPT language = "php"> //cod PHP</SCRIPT> Este permisa "iesirea" si "intrarea" in "modul PHP" de oricate ori este necesar in pagina. Aceasta este util cand se lucreaza cu texte de mari dimensiuni. Structura fiecarei pagini intrun de site indiferent ca este prima pagina, pagina cu date de contact sau pagina cu detalii despre carte - ar putea arata astfel:

Partea de conectare la baza de date Header(titlu, specificatii stil, set de caractere) Meniul (butoanele de navigare) Continutul paginii Footer-ul paginii (partea de jos continand nota de copyright, etc...)

22

Aceasta structura se va putea folosi pentru toate paginile site-ului si, in afara de partea reprezentand continutul, care difera de la pagina la pagina, celelalte elemente-modul raman practic neschimbate. Asadar le putem refolosi scriindu-le pe fiecare din ele intr-un fisier separat si apoi incluzandu-le in pagina finala, livrata la utilizator atunci cand avem nevoie. Vom putea modifica direct din baza de date continutul oricareia dintre ele, fiecare parte putandu-se actualiza independent una de cealalta, reusindu-se astfel dintr-o singura miscare operarea modificarilor dorite in toate paginile site-ului. [28]

2.11.1 Popularitate

PHP-ul este unul din cele mai folosite limbaje de programare server-side, conform unui studiu efectuat de Netcraft în aprilie 2002, apărând pe 9 din cele 37 milioane de domenii cercetate în studiu. De asemenea, există un grafic al creşterii folosirii PHP-ului pe site-ul oficial. Popularitatea de care se bucură acest limbaj de programare se datorează următoarelor caracteristici :Familiaritatea : sintaxa limbajului este foarte uşoară combinând sintaxele unora din cele mai populare limbaje Perl sau C;Simplitatea : sintaxa limbajului este destul de liberă. Nu este nevoie de includere de biblioteci sau de directive de compilare, codul PHP inclus într-un document executându-se între marcajele speciale;Eficienţa : PHP-ul se foloseşte de mecanisme de alocare a resurselor, foarte necesare unui mediu multiutilizator, aşa cum este web-ul;Securitatea : PHP-ul pune la dispoziţia programatorului un set flexibil şi eficient de măsuri de siguranţă;Flexibilitatea : fiind apărut din necesitatea dezvoltării web-ului, PHP a fost modularizat pentru a ţine pasul cu dezvoltarea diferitelor tehnologii. Nefiind legat de un anumit server web, PHP-ul a fost integrat pentru numeroasele servere web existente: Apache, IIS, Zeus, server, etc.;Gratuitatea : este probabil cea mai importantă caracteristică a PHP-ului. Dezvoltarea PHP-ului sub licenţa open-source a determinat adaptarea rapidă a PHP-ului la nevoile web-ului, eficientizarea şi securizarea codului.[28]

2.12 SQL

SQL este un limbaj neprocedural. SQL este ceea ce face posibil un sistem de gestiune a bazelor de date relationale SGBDR (Relational Database Management System – RDBMS).Ceea ce diferentiaza un SGBD de un SGBDR este faptul ca ultimul asigura un limbaj de baze de date orientat pe multimi.Pentru majoritatea sistemelor de administrare a bazelor de date relationale, acest limbaj este SQL.

Structured Query Language (SQL - limbajul structurat de interogare) este limbajul styandart de facto folosit pentru manipularea si regasirea datelor din aceste baze de date relationale.Prin SQL, un programator sau un administrator de baze de date poate face urmatoarele lucruri:

sa modifice structura unei baze de date ; sa schimbe valorile de configurare pentru securitatea sistemului; sa adauge drepturi utilizatorilor asupra bazelor de date sau tabelelor; sa interogheze o baza de date asupra unor informatii;

23

sa actualizeze continutul unei baze de date.

SQL a fost dezvoltat pentru a servi bazele de date relationale. Fara o intelegere minima a teoriei bazelor de date relationale, nu veti putea folosi efectiv SQL.[19]

Ce legatura are SQL cu bazele de date?- Faptul ca cititi acest articol inseamna ca deja ati intilnit termenul baze de date si ca aveti deaface cu ele.SQL este un limbaj care interactioneaza cu bazele de date, iar inainte de a incepe descrierea limbajului voi face o scurta prezentare a bazelor de date si despre tehnologiile asociate lor.Unde se folosesc bazele de date?- Ori de cite ori accesati adresa voastra de e-mail accesati o baza de date unde sunt stocate date despre voi.Deasemenea cind folositi o carte de credit si scoateti bani de la un automat etc..Ce inseamna baza de date?- Este foarte simplu de inteles;Baza de date este un set de date(informatii) stocate intr-un mod organizat.Ca sa fac o analogie, imaginativa ca sunteti intr-o biblioteca iar toate cartile sunt asezate pe rafturi fiecare la domeniul corespunzator astfel incit sa fie gasite repede si usor.Exact acelasi principiu se aplica la bazele de date.

2.12.1 Trasaturi caracteristice SQL

• SQL este prezentat in limba engleza. Foloseste cuvintele select, insert,delete ca parti ale setului de comenzi.

• SQL este un limbaj neprocedural :specifica ce informatii doresti,nu cum sa le obtii.Cu alte cuvinte SQL nu iti cere sa specifici metoda de acces la date.Toate cererile SQL folosesc optimizarea cererilor- o parte a RDBMS- pentru a determina rapid remedierea datelor specifi- cate.Aceste trasaturi usureaza obtinerea rezultatelor dorite.

• Procesarea SQL asupra inregistrarilor nu se poate face decit asupra unei singure inregistrari la un moment dat.Cea mai comuna forma a unui set de inregistrari este un tabel.

• SQL poate fi folosit de un sir de utilizatori incluzand DBA, programatori de aplicatii ,personal de management si multe alte tipuri de utilizatori.

• SQL pune la dispozitie comenzi pentru o varietate de tascuri incluzand:

o date interogate

o inserarea,extragerea si stergerea rindurilor intr-un tabel.

o crearea,modificarea si stergerea obiectelor de tip baza de date

o controlul accesului la baza de date si la obiectele de tip baza de date.

o garantarea consistentei bazei de date

24

La inceput sistemele de management a bazei de date a utilizat un limbaj separat pentru fiecare categorie in parte.SQL le-a unificat pe toate acestea intr-un singur limbaj. SQL a devenit un limbaj standard industrial pentru bazele de date relationale. Institutul National American de Standarde (ANSI) a adoptat SQL ca limbaj standard pentru RDBMS in anul 1986.Organizatia Internationala de Standarde (ISO) a adoptat deasemenea SQL ca limbaj standard pentru RDBMS.Toate RDBMS-urile suporta unele forme de SQL si toti vinzatorii de RDBMS intentioneaza sa se alinieze la standardele ANSI.[19]

2.12.2 Scrierea comenzilor SQL

Cand scriem comenzi SQL ,este important sa ne reamintim cateva reguli simple pentru construirea unor declaratii valide care sunt si usor de citit si de editat:

• Comenzile SQL pot fi pe una sau mai multe linii.

• Clauzele sunt uzual plasate pe linii separate.

• Tabelarea poate fi folosita.

• Cuvintele de comanda nu pot fi separate pe mai multe linii.

• Comenzile SQL nu sunt 'case sensitive'.

• O comanda SQL este introdusa la promptul SQL si liniile subsecventelor sunt numarate.

• O singura declaratie poate fi considerata curenta cat timp ea este in buffer si poate fi rulata intr-un numar de moduri :

o plasand un punct si virgula(;) la sfarsitul ultimei clauze.

o plasand un punct si virgula /slash la ultima linie in buffer.

o plasand un slash(/) la promptul SQL.

o scriind un R[UN] (comanda SQL) la promptul SQL.

Fiecare din urmatoarele declaratii sunt valide: SELECT * FROM EMP; SELECT * FROMEMP ; SELECT * FROM EMP;

2.12.3 Operatorii logici 25

Acesti operatori verifica urmatoarele conditii:

Operator Semnificatie -------- ------------ = egal cu > mai mare decit >= mai mare sau egal < mai mic decit <= mai mic sau egal

2.13 AJAX

Ajax este un acronim creat de Jesse James Garett (Adaptive Path) - reprezentând “Asynchronous JavaScript and XML”. Să le luam pe bucăţi: Asynchronous, deoarece codul nu va mai fi executat în mod liniar aşa cum sunteţi obişnuiţi. În modul clasic, aveţi un formular care trimite datele către o pagină procesoare (php, asp, sau orice alt limbaj) care execută acţiunea şi întoarce un rezultat. Însă nu acelaşi lucru se întamplă şi cu AJAX. Cheia întregului proces AJAX este activitatea asincronă. Inovatia AJAX s-a declansat ca urmare a nevoii de imbunatati viteza de navigare a siturilor, prin micsorarea timpilor de raspuns la actiunile utilizatorilor. Pentru fiecare actiune a utilizatorului, siturile obisnuiau sa reincarce complet pagina pentru a o actualiza cu noi date, chiar si in cazurile in care schimbarile erau minore. Astfel, inainte de AJAX, fiecare click de mouse cauza un timp mort pentru utilizator, pana cand noua pagina se incarca. Este important de inteles ca multe din aceste asteptari sunt utile si necesare atunci cand ele se intampla natural, ca urmare a navigarii intre diverse pagini. Cel mai simplu argument este ca aceste reincarcari de pagini (page reloads) sunt modalitatea prin care adresa paginii se schimba, astfel incat ea sa poata fi insemnate (bookmarked) pentru referinte ulterioare. Totusi aceasta tehnica este folosita excesiv pentru multe alte circumstante, cand acea asteptare nu isi are sensul. Exemplele sunt nenumarate; un exemplu relevant este cazul cand este necesara completarea unui formular intreg, si apasarea butonului „Submit”, pentru a afla care sunt greselile facute in el. In mod natural, aceste greseli ar trebui semnalizate pe masura ce sunt facute. Alte exemple pot fi vazute in multe locuri pe internet, unde situri moderne permit utilizatorului sa faca diverse actiuni (spre exemplu, sa voteze prin butoane „Yes/No”), fara ca acestea sa cauzeze asteptari sesizabile. Eliminarea reincarcarilor inutile de pagini a fost acel mic pas care a declansat o avalansa de eforturi in directia imbunatatirii interfetei siturilor web. Facilitati precum drag-n-drop, validare automata a datelor, unelte web de colaborare interactiva, si multe altele sunt noi in lumea aplicatiilor web, acestea fiind asociate in mod traditional cu aplicatiile care ruleaza local. Toate acestea, desi uneori fara temei tehnic, sunt atribuite fenomenului AJAX. Intr-adevar, in momentul acesta totul suna bine despre AJAX, dar trebuie tinut cont de faptul ca AJAX un concept inca foarte nou. El a fost „inventat” in februarie 2005 de catre Jesse James Garett in articolul „Ajax: A New Approach to Web Applications”. Ca orice alta tehnologie, AJAX poate fi folosita gresit, cu efecte negative asupra aplicatiilor. Chiar daca ingredientele AJAX sunt mature (cea mai noua componenta este obiectul XMLHttpRequest care a fost conceput de Microsoft in jurul anului 1999), noul lor rol in lumea aplicatiilor web moderne este inca o tema controversata. In timp ce unii vad AJAX ca fiind viitorul aplicatiilor web, altii prefera sa nu foloseasca AJAX deloc. Probabil ca testul timpului va arata, ca de obicei, calea de mijloc ca fiind cea de urmat. Tehnologiile AJAX se refera in special la partea de client in modelul client-server, limbajul JavaScript avand rolul principal. Pentru a construi o aplicatie functionala, este nevoie si de o

26

tehnologie pentru implementarea partii de server. Pentru cei care sunt familiari cu limbajul PHP, PACKT Publishing a publicat, in Martie 2006, o noua carte numita „AJAX and PHP: Building Responsive Web Applications”. Aceasta carte abordeaza o serie de subiecte pertinente si este scrisa intr-un stil pragmatic si eficient. In primele capitole sunt prezentate fundamentele teoretice, dupa care sunt abordate o serie de studii de caz care prezinta implementarea unor sceanarii pe care credem ca le veti gasi relevante pentru multe proiecte PHP.[21]

2.13.1 Avantaje

Datorita faptului ca genereaza local pagina HTML si downloadeaza doar scriptul JavaScript si datele, paginile web Ajax pot parea ca se incarca relativ repede. De asemenea, multumita funcitonalitatii "load on demand" a continutului, unele pagini web incarca stub-uri ale event handler-elor iar apoi ruleaza functiile "on the fly". Aceasta tehnica reduce considerabil latimea de banda folosita pentru aplicatii web. In plus, clientul de Ajax imparte workload-ul cu serverul, astfel incat incarcarea acestuia din urma este redusa. Separarea in data, format, style, si function. Un alt beneficiu de ordin mai putin pragmatic este ca Ajax tinde sa incurajeze programatorii sa separe clar metodele, functiile si format-urile folosite in diferite aspecte ale transferului de informatii pe web. Desi Ajax poate parea ca o amestecatura de multiple limbaje si tehnici, iar programatorii sunt liberi sa aleaga cele pe care le prefera, acestia sunt adeseori impinsi catre a face o distinctie clara intre: Datele brute sau comtinutul de transferat, care in mod uzual este imbracat in XML iar uneori obtinut dintr-o baza de date server side.Formatul sau structura paginii web, care este aproape intotdeauna HTML sau XHTML, care este apoi disponibila spre a fi manipulata dinamic prin DOM.Elementele de stil; ale paginii: totul, de la fonturi la plasarea imaginilor sunt configurate prin CSS. functionalitatea paginii, obtinuta printr-o combinatie de: Javascript pe browserul client (DHTML) HTTP si XMLHttp standard sau comunicatie client la server, Server side scripting si/sau programe in orice limbaj pentru a primi si a raspunde la requesturi corespunzator.

2.13.2 Dezavantaje Pagina incarcata dinamic nu apare in history-ul browser-ului, astfel incat butonul Back nu se va comporta dupa asteptari. S-au propus variate solutii la aceasta problema, precum folosirea de IFRAME-uri care sa inregistreze in history schimbarile. O alta problema este ca udate-ul paginii dinamice face dificila folosirea de bookmark-uri. O solutie propusa la aceasta problema este folosirea URL-ului, mai specific a acelei parti ce determina portiunea dinamica, pentru a permite intoarcerea la starea initiala a paginii. Aceasta solutie imbunatateste si comportamentul butonului Back. Intervalul de timp dintre request si response trebuie avut in vedere cand folosim Ajax. Se poate intampla ca vizitatorii paginii sa observe o intarziere in incarcarea interfetei aplicatiei web, intarziere la care nu s-ar astepta si pe care nu ar intelege-o. In plus, cand o intreaga pagina este incarcata exista un glitch in afisare cand se schimba continutul. Folosirea de tool-uri care sa informeze utilizatorul ca se desfasoara activitati in background este deseori folosita ca solutie la astfel de probleme de latenta.[28]

2.13.3 Motoarele de cautare

27

Siturile care folosesc Ajax trebuie sa puna la dispozitie motoarelor de cautare un Sitemap la o locatie publica pe care motorul o poate citi, intrucat motoarele de cautare de obicei nu nu executa codul javascript din pagina. Necesitatea folosirii JavaScript Ajax depinde de JavaScript pentru functionare, iar JavaScript este deseori implementat in moduri diferite pe diferite browsere. Din aceasta cauza siturile care folosesc JavaScript trebuie testate in mai multe browsere pentru a verifica sa nu apara probleme de compatibilitate. Sunt multe cazuri in care codul JavaScript trebuie scris de doua ori, o versiune pentru IE, de exemplu, si alta pentru Mozilla. Astfel de cazuri insa sunt mai rare odata cu aparitia de librarii de abstractizare a JavaScript precum Prototype JavaScript Framework sau Jquery. Aceste librarii abstractizeaza limbajul rezolvand transparent problemele de compatibbilitate intre diferite browsere.

2.14 Java

Java este un limbaj de programare de nivel inalt, dezvoltat de JavaSoft, companie in cadrul firmei Sun Microsystems. Dintre caracteristicile principale ale limbajului amintim:

simplitate, elimina supraincarcarea operatorilor, mostenirea multipla si toate "facilitatile" ce pot provoca scrierea unui cod confuz.

robustete, elimina sursele frecvente de erori ce apar in programare prin eliminarea pointerilor, administrarea automata a memoriei si eliminarea fisurilor de memorie printr-o procedura de colectare a 'gunoiului' care ruleaza in fundal. Un program Java care a trecut de compilare are proprietatea ca la executia sa nu "crapa sistemul".

complet orientat pe obiecte - elimina complet stilul de programare procedural usurinta in ceea ce priveste programarea in retea securitate, este cel mai sigur limbaj de programare disponibil n acest moment, asigur nd� �

mecanisme stricte de securitate a programelor concretizate prin: verificarea dinamica a codului pentru detectarea secventelor periculoase, impunerea unor reguli stricte pentru rularea programelor lansate pe calculatoare aflate la distanta, etc

este neutru din punct de vedere arhitectural portabililtate, cu alte cuvinte Java este un limbaj independent de platforma de lucru, aceeasi

aplicatie ruland, fara nici o modificare, pe sisteme diferite cum ar fi Windows, UNIX sau Macintosh, lucru care aduce economii substantiale firmelor care dezvolta aplicatii pentru Internet.

compilat si interpretat asigura o performanta ridicata a codului de octeti permite programarea cu fire de executie (multitheaded) dinamicitate este modelat dupa C si C++, trecerea de la C, C++ la Java facindu-se foarte usor. permite creearea unor documente Web imbunatatite cu animatie si multimedia.[23]

2.14.1 Structura lexicala a limbajului

Limbajului Java lucreaza in mod nativ folosind setul de caractere Unicode. Acesta este un standard international care inlocuieste vechiul set de caractere ASCII si care foloseste pentru reprezentarea caracterelor 2 octeti, ceea ce inseamna ca se pot reprezenta 65536 de semne, spre deosebire de ASCII, unde era posibila reprezentarea a 256 de caractere. Primele 256 caractere

28

Unicode corespund celor din ASCII, referirea la celelate facindu-se prin \uxxxx, unde xxxx reprezinta codul caracterului. Ex: \u0030 - \u0039 : cifre ISO-Latin 0 - 9 \u0660 - \u0669 : cifre arabic-indic 0 - 9 \u4e00 - \u9fff : litere din alfabetul Han (Chinez, Japonez, Coreean) Cuvinte cheie

2.14.2 Operatori

atribuirea: = operatori matematici: +, -, *, /, % Este permisa notatia prescurtata de forma lval op= rval (ex: n += 2) Exista operatorii pentru autoincrementare si autodecrementare (post si pre) ex: x++, ++x, n--, --n Observatie: evaluarea expresiilor logice se face prin metoda scurtcircuitului (evaluarea se opreste în momentul în care valoarea de adevar a expresiei este sigur determinata) operatori logici: &&(and), ||(or), !(not) operatori relationali: <, <=, >, <=, ==, != operatori pe biti: & (and), |(or), ^(xor), ~(not) operatori de translatie <<, >>, >>> (shift la dreapta fara semn) operatorul if-else: expresie_logica ? val_pt_true : val_pt_false ; operatorul , (virgula) folosit pentru evaluarea secventiala a operatiilor int x=0, y=1, z=2; operatorul + pentru concatenarea sirurilor: String s="abcd"int x=100;System.out.println(s + " - " + x); operatori pentru conversii (cast) : (tip_de_data) int i = 200;long l = (long)i; //widening conversion - conversie prin extensielong l2 = (long)200;int i2 = (int)l2; //narrowing conversion - conversie prin contractie

2.14.3 Comentarii

In Java exista trei feluri de comentarii: Comentarii pe mai multe linii, inchise intre /* si */. Comentarii pe mai multe linii care tin de documentatie, inchise intre /** si */. Textul dintre

cele doua secvente este automat mutat in documentatia aplicatiei de catre generatorul automat de documentatie javadoc.

comentarii pe o singura linie care incep cu //.

Observatii: nu putem sa scriem comentarii in interiorul altor comentarii. nu putem introduce comentarii in interiorul literalilor caracter sau sir de caractere.

29

secventele /* si */ pot sa apara pe o linie dupa secventa // dar isi pierd semnificatia; la fel se intimpla cu secventa // in comentarii care incep cu /* sau /**.

2.14.4 Tipuri de date

In Java tipurile de date se impart in doua categorii: tipuri primitive de date si tipuri referinta. Java porneste de la premiza ca "orice este un obiect". Asadar tipurile de date ar trebui sa fie de fapt definite de clase si toate variabilele ar trebui sa memoreze de fapt instante ale acestor clase (obiecte). In principiu acest lucru este adevarat, insa, pentru usurinta programarii, mai exista si asa numitele tipurile primitive de date, care sunt cele uzuale : aritmetice intregi: byte (1 octet), short (2), int (4), long (8) reale: float (4 octeti), double (8) caracter : char (2 octeti) logic : boolean (true si false) In alte limbaje formatul si dimensiunea tipurilor primitive de date folosite intr-un program pot depinde de platforma pe care ruleaza programul. In Java acest lucru nu mai este valabil, orice dependenta de o anumita platforma specifica fiind eliminata. Vectorii, clasele si interfetele sunt tipuri referinta. Valoarea unei variabile de acest tip este, in contrast cu tipurile primitive, o referinta (adresa de memorie) catre valoarea sau multimea de valori reprezentata de variabila respectiva. Exista trei tipuri de date C care nu sunt suportate de limbajul Java. Acestea sunt: pointer, struct si union. Pointerii au fost eliminati din cauza ca erau o sursa constanta de erori, locul lor fiind luat de tipul referinta, iar struct si union nu isi mai au rostul atit timp cit tipurile compuse de date sunt formate in Java prin intermediul claselor.

2.14.5 Principiul de lucru Java

Ca multe alte limbaje de programare, Java utilizează un complilator care converteşte codul sursă de nivel înalt, scris de programator, în program executabil. În general codul maşină oferit de compilator poate fi executat sub o platformă Windows 95 sau de către procesoarele din familia Intel, sau din familia Motorola. Compilatorul Java generează un cod independent de arhitectură - bytecodes. Acest cod va fi rulat şi executat de către o maşină virtuală - VM- implementată în marea majoritate soft.În ultima perioadă numeroase companii au anunţat că lucrează la implementarea unor procesoare hard Java, procesoare care vor îmbunătăţi în mod simţitor performaţele programelor.Fişierele bytecodes sunt denumite fişeire de tip clasă - class files - deoarece conţin o singură clasă Java. Pentru moment se poate considera că o clasă conţine un grup de rutine şi date. Majoritatea programelor Java apelează una sau mai multe clase.Pentru a executa bytecod-ul Java încărcat din reţea sau de pe disc, maşina virtualăutilizează un class loader. Fiecare clasă este verificată de un bytecode verifier careexaminează dacă formatul este corect şi nu accesează zone de memorie interzise. Chiar dacă pentru această verificare se consumă timp, în realitate acest lucru reduce timpul total de execuţie, deoarece o dată validat programul, acesta nu va mai fi verificat la fiecare rulare. Elementul de execuţie al maşinii virtuale rulează apoi bytecod-ul programului(fig.7).Acest interpreter poartă numele de interpreter Just in Time. Această tehnică converteşte bytecodul în cod maşină client imediat după execuţie.[25]

30

Portalurile web

In termeni generali, Dicționarul explicativ al limbii române defineste portalul ca o ,,intrare, usa, poarta” .Mai specific, un Portal web este văzut ca un site Internet(sau intranet) construit pentru a funcționa ca o pasarela pentru a permite accesul catre alte site-uri.Un portal reunește informații din mai multe surse si face acea informație disponibilă pentru diferiți utilizatori.

Cu alte cuvinte un portal este un site Web ce poate fi folosit pentru a cauta si a putea avea acces la alte site-uri dar deasemnea portalul funcționează ca un ghid menit să-l protejeze pe utilizator de haosul de pe internet dirijând-ul catre un eventual scop.

Cu toate acestea, un portal ar trebui să fie văzut ca o poarta de acces nu doar la site-uri de pe Web ci la celalte resurse accesibile prin rețele, fie că vorbim de Intranet, Extranet sau Internet. Altfel spus un portal oferă acces centralizat la tot conţinutul si aplicațiile relevante.

Din punct de vedere istoric conceptul de portal web, s-a dezvoltat probabil din motor de căutare, site-uri cum ar fi Yahoo, Excite, Lycos, şi care pot fi clasificate  acum ca prima generație de

portaluri. Aceste site-uri, cu toate acestea, au evoluat rapid în site-uri care furnizeazăservicii suplimentare, cum ar fi e-mail, cotaţii bursiere, ştiri şi construirea de comunităţimai degrabă decât doar capabilităţi de căutare (Rao, 2001). 

Eckerson (1999) descrie patru generaţii de portaluri punand accent pe tipul de portal general sau personalizat , sfera aplicarii  şi rolul acestuia. Un portal poate fi orizontal sau vertical (Lynch,1998),  site-uri cum ar fi Yahoo!, Excite, şi Netcenter fiind considerate ca portaluri orizontale, deoarece acestea sunt utilizate de o bază largă de utilizatori. Conţinutul portalurilor verticale, pe de altă parte, este bine concentrat şi orientat spre un anumit public țintă (Lynch).

Succesul unui portal depinde de capacitatea sa de a functiona ca un site principal la care utilizatorii vor continua sa revina după  accesarea altor site-uri legate de site-ul principal. Ca o modalitate de intrare pe Internet (sau intranet), ar trebui să fie un punct de plecare preferat pentru multe dintre lucrurile pe care un anumit utilizator vrea să le facă acolo. Un obiectiv util pentru cei care doresc creare unui portal este, de a fi desemnat de către cât mai mulţi utilizatori ca pagină de pornire a browser-ului .

Tipuri de portaluri

Nu există nici o clasificare definitivă a tipurilor de portaluri insă PortalsCommunity(www.portalscommunity.com) ne oferă următoarea listă: 

31

de întreprindere sau organizație(intranet), 

a activităţilor economice electronice (extranet),  portaluri cu caracter personal (WAP), publice mega-portaluri (Internet).

 O altă clasificare (Davison, Burgess, si Tatnall , 2003):  portaluri generale,   portaluri  comunitare,  portaluri verticale industriale,  portaluri orizontale industriale,  portaluri de date,

portaluri  personale / mobile,  portaluri de informaţii portaluri  de nişă. 

Din păcate cum categoriile  nu se exclud reciproc, unele portaluri se încadrează mai multor categorii in timp ce altele nu pot fi incadrate corect in niciuna. Pentru a complica şi mai mult orice încercare de clasificare, unele implementari pot cuprinde mai multe tipuri diferite de portal, amestecate într-o formă de soluţie hibridă.

 O discuţie a diferitelor tipuri de portaluri urmează:

Portaluri generale (mega-portaluri).

Portalurile au rolul de a oferi utilizatorilor link-uri catre alte site-uri care pot fi din acelasi domeniu sau din domenii diverse.  În cazul portalurilor generale intenţia este de a oferi utilizatorului link-uri catre diferite tipuri de site-uri. Multe dintre aceste portaluri generale s-au dezvoltat din a fi instrumente simple de căutare (cum ar fi Yahoo), furnizori de servicii de Internet (cum ar AOL) şi de e-mail (cum ar fi Hotmail). Ei încearcă acum să acopere toate sau cel puţin cat mai multe din nevoile utilizatorilor. 

Scopul unui portal general este de a deveni pagina la care un utilizator se intoarce ,de fiecare dată cand doresc sa acceseze ceva pe Web. Acesta va fi de succes dacă poate sa furnizeaze cea mai mare parte a serviciilor, a informațiilor şi a legăturilor pe care utilizatorii si le doresc. Portalurile generale includ de multe ori servicii, cum ar fi: e-mail gratuit, link-uri catre motoare de căutare şi categorii de informaţii, servicii pentru membrii, ştiri, link-uri către mall-uri virtuale, directoare Web s.a. 

Portalurile generale atrag venituri prin vânzarea de materiale publicitare. Succesul unui portal general, depinde de generarea unui trafic cat mai mare iar acest lucru implică atragerea de noi vizitatori, păstrarea lor pe site pentru cât mai mult timp posibil şi  convingându-i să se întoarcă.(Sieber & Valor, 2002).

Portalurile verticale industriale

32

Portalurile verticale industriale se dezvoltă in general la nivelul anumitor industrii.

Acestea au ca scop obținerea de informatii aggregate relevante, pentru grupuri particulare de utilizatori sau pentru comunități comerciale on-line, ale industriilor strâns legate pentru a facilita schimbul de bunuri si servicii intr-o anumită piață, ca parte a unui ,,lanț de valoare”.

Portaluri verticale industriale de multe ori se specializează în comerțul cu produse şimateriale, cum ar fi: produsele chimice, otelul, produsele petroliere, lemn iar unelese specializează în servicii: curăţenie, transport, resurse umane s.a. Altele sunt specializate în domenii de interes, cum ar fi: camping-ul, drumetii sau echipamente de pescuit.

Portalurile orizontale industriale

Portalurile pot fi descrise ca fiind orizontale atunci cand acestea sunt utilizate de o bază largă de utilizatori ce activeaza pe o piața diversificată. Portalurile industriale orizontale se axează de regulă pe un grup de industrii sau o zonă locală.

Portalurile comunitare

Portaluri comunitare sunt deseori stabilite de grupuri comunitare, cum ar fieLaunceston (www.elaunceston.com) şi Cape Breton, Canada (www.centralcapebreton.com)  sau bazate pe interese de grup speciale cum ar fi GreyPath (www.greypath.com),  iVillage (www.ivillage.co.uk) sau Women.com (www.women.com). Aceste portaluri încearcă să promoveze conceptual unei comunități virtuale in care utilizatorii au o locatie comună și aceleasi interese si oferă mai multe tipuri de servicii in funcție de nevoia utilizatorilor.

Portaluri de companie(intranet)

Portalurile de companie sunt utilizate ca gateway-uri pentru intranet-uri corporative și sunt utilizate pentru realizarea procesele de tip ,,angajat-companie” și pentru a gestiona  cunoștiințele dintr-o organizaţie. Acestea oferă angajaţilor mijloacele de a accesa şi transmite date şi informaţii în interiorul companiei. Un portal de date poate include facilităţi cum ar fi: o clasificare a informaţiilor disponibile pe intranet, un motor de cautare intranet, ştiri despre companie, accesul la e-mail, accesul la aplicaţii software comune, de gestionare a documentelor, link-uri către site-uri interne şi site-uri Web  populare.

33

Portaluri E-marketplace (extranet)

Aceste portaluri de companie extinse ofera accesul utilizatorilor la seviciile extranet si sunt folosite pentru realizarea proceselor de tip ,,companie-companie’’ cum ar fi: comanda, cerere de oferta si furnizarea de bunuri. Un exemplu este oferit de compania elvețiana ETA SA Fabriques d’Ebauches (www.eta.ch), membru a Swatch Group care produce ceasuri pentru branduri incluzând Omega, Rado, Longines, Tissot, Certina si Swatch.Grupul este constituit dintr-un numar de companii individuale care se concentrează pe producerea de componente pentru ceasuri. Portalul a fost creat in principal pentru a imbunătați eficiența costurilor si de a facilita usurarea procesului de comanda intre companii. (Alt, Reichmayr, Cäsar, &Zurmühlen, 2002)

Portalurile E-marketplace  pot fi, de asemenea, utilizate pentru tranzacții companie-client,un exemplu clasic este oferit de libraria Amazon.com(www.amazon.com).

Portaluri personale/mobile

Urmând tendintele spre mobilitate sau portabilitate , portalurile personale/mobile sunt integrate la nivelul telefoanelor mobile a PDA-urilor wireless si la alte dispozitive de acest fel.Unele aparate sunt de asemenea echipate cu portaluri personale care le permite comunicarea cu alte aparate si pot fi folosite mai usor de la distanță.

Portaluri de informare. Deși portalurile de informare, în cele mai multe cazuri, pot fi, de

asemenea, clasificateîntr-una din celelalte categorii, portalurile de informare pot fi privite si ca o categorie proprie, de portaluri al căror prim obiectiv este acela de a furniza un anumit tip de informaţii. Portalul de informaţii sportive ESPN (http://msn.espn.go.com/) este un exemplu de portal de informaţii.Un altul este PortalsCommunity (www.portalscommunity.com/), un portal dedicat pentru a furniza informaţii despre portaluri.

Portaluri nişă 

Portaluri  nişă sunt concepute pentru a satisface anumite pieţe de nişă. În multe cazuri acestea pot fi de asemenea  clasificate ca portaluri de informare.dexemplu,  portalul ESPN  (http://msn.espn.go.com/) are ca targhet barbatii având varsta cuprinsa intre 18- 34ani , în timp ce portalul iVillage (www.ivillage.co.uk/) este orientat spre femei. Alte site-uri specializate oferă informaţii detaliate despre o anumita piață, de multe ori disponibile doar pentru o taxă.

34

Model 3

Bibliografie

[px]

Darnell, R. Totul despre HTML 4, Editura Teora, Bucuresti 2001.

(px1)

Năstase, P.

Năstase F.

INTERNET, World Wide Web, JavaScript, HTML, Java,

Editura Economică, București 1998

[3] Lendrevie, J. Lindon, D.

Mercator, Edition Dalloz, Paris 2000.

[4] Olaru, M. (coordonator)

Fundamentele ştiinţei mărfurilor, Editura Economică, Bucureşti 2005.

[5] *** Marcarea ambalajelor cu codul cu bare EAN, în revista

35

Standardizarea", nr. 5/1993.

[6] *** http://www.ethicalconsumer.org/research/ethiscore.htm

36