Regimul Juridic Terenurilor Cu Destinatie Agricola

8/10/2019 Regimul Juridic Terenurilor Cu Destinatie Agricola

http://slidepdf.com/reader/full/regimul-juridic-terenurilor-cu-destinatie-agricola 1/22

1

Introducere

Regimul juridic al terenurilor a suferit modificări însemnate față de situația de trecut,cînd

majoritatea terenurilor erau fie în proprietatea satului,fie în proprietatea

cooperativelor,persoanele fizice deținînd cu titlu de proprietate foarte puține terenuri.

Fondul funciar este compus din terenuri cu destinații diferite(agricolă.intravilane…,etc.),care

pot constitui obiecte ale dreptului de proprietate publică sau privată.Statul are asupra terenurilor

atît proprietate publică,cît si proprietate privată.

Terenurile agricole sunt cele mai importante mijloace de producție în agricultură,ceea ce impune

protejarea lor prin toate mijloacele,inclusiv prin cele juridice. Solul constituind cel mai important

element component al acestor terenuri,fiind protejat.Solul prezintă statutul superior si afînat al

scoarței tereste,în care se dezvoltă viața vegetală,el este suprafața pamântului folosit în producțiaagricolă,avînd deci, un rol deosebit de important pentru viașa de pe Pământ.

Solul este expus permanent diferitor influențe negative naturale si artificiale,fiind poluat

de alte elemente ale mediului natural ca apele,aerul poluat în general etc.,dar si prin intervenția

necorespunzătoare a omului.Pentru a da o reglementare cît mai eficientă regimului juridic si

protecției solului,legiuitorul pornește de la particularitățile terenurilor cu destinație

agricolă,dintre care cele mai importante sunt:

1. Terenurile cu destinație agricolă ca orice fel de teren sunt produse ale naturii si nu ale

muncii omenești

2. Terenurile cu destinație agricolă sunt limitate ca suprafață.

3. Terenurile cu destinație agricolă sunt nemișcătoare,imobile.

4. Terenurile cu destinație agricolă sunt neînlocuibile cu alte mijloace de producție,putîndu-

se modifica doar fertilitate economică.

5. Cu cît sunt mai corespunzător fertilizate,mai științific exploatate terenurile agricole,cu

atît mai mult își măresc fertilitatea.

6. Terenurile cu destinație agricolă nu apar în sine ca mijloc de producție ci numai în urma

acționării asupra sa cu alte mijloace de producție (mecanice,chimice).

7. Terenurile cu destinație agricolă permit investiții suplimentare pe aceeași

suprafață,deoarece ele sunt nelimitate ca putere productivă,fiind posibilă folosirea

rațională a investițiilor successive,ce duce la creșterea producției.

8. Terenurile cu destinație agricolă sunt deosebit de variate atît în timp,cît și în spațiu.



2

Scopul protecției terenurilor cu destinație agricolă,așa cum rezultă din reglementările legale în

materie,constă în protecția cantitativă a terenurilor cu destinație agricolă și protecți calitativă a

solului.

Importanța regimului juridic al terenurilor cu destinație agricolă. Regimul juridic al oricărui

bun sau oricarei categorii de bunuri,exprimat printr-o serie de reglementări legale privind

modurile generale si specific de dobîndire a dreptului de proprietate asupra lor,alte drepturi reale

principale ce pot exista asupra lor,subiectele dreptului de proprietate si celelalte drepturi reale

principale,regimul circulației bunurilor respective,apărarea dreptului de proprietate si acelorlalte

drepturi reale principale,încetarea acestor drepturi etc.



3

1.Noț iunea de terenuri cu destinație agricolă.

Pământul este o condiție material,obligatorie pentru orice proces de producție.Folosirea

pamântului,ca mijloc principal de producție in agricultură,este condiționată de mai mulți

factori,un rol decisiv revenindu-i celui social-economic.

Ca suprafată de teren de o anumita întindere,a fost,este si va ramine o bogătie inegalabilă ,bunul

economic cel mai de preț care,prin calitațile sale recunoscute,raspunde nevoilor omenești din ce

în ce mai variate:este stabil si nu se poate deplasa,indestructibil,dar în cantitate limitată și nu se

poate spori după dorințe1.Importanța economică a pamîntului rezultă si este întarită daca este

privit prin prismele respective:

Bogăție ce satisface efectiv cerințele esențiale de hrană si locuință,bogăție în calitate

limitată,ce nu se poate spori,durează în veșnicie si nu se poate deplasa.

Bun cu funcții economice vitale,devenit în timp mijloc de producție si obiect al muncii(în

agricultură si silvicultură),locație de amplasare a construcțiilor de orice gen si sursă de

materii prime energetice si pentru industria prelucrătoare.

Sursă de venituri pentru stat,cea mai sigură si principală componentă a bugetului avînd în

vedere valoarea si permanența ei.

Așadar,pamântul ,prin calitățile lui se detașează net de restul mijloacelor de producție devenind

intr-adevăr bunul economic cel mai de pr eț.

Deci în literatura de specialitate se găsesc diverse noțiuni cu privire la terenuri cu destinație

agricolă,spre deosebire de noțiunea de categorie de teren,cu care operează legislatia

funciară,notiunea de teren cu destinație agricolă-înseamnă capacitatea de consum a

terenului,destinația lui economică,gospodărească.2

Potrivit acestui indiciu,terenurile agricole sînt divizate în domenii agrare-suprafete de teren cu

folosință agricolă dinstinctă

Terenuri arabile

1 Conf Univ.Dr.Florin Scrieciu ,Drept Agrar drept funciar,Editura Lumina Lex,Bucuresti 2006.2 Mihai Cotorobai,Pavel Zamfir,Victor,Drept Funciar,Editura Cartier,Chișinău 2001



4

Vii

Pășuni

Fînețe

De aceea,aceste domenii pot să se afle în cadrul altor categorii de teren( Terenurile cu

destinaţie agricolă şi alte terenuri ale oraşelor şi satelor (comunelor),al loturilor auxiliare de

serviciu).Astfel Conform Codului Funciar al RM3

Articolul 50 terenurile cu destinaţie agricolă în oraş şi sat (comună) sînt terenurile

arabile, plantaţiile multianuale, fîneţele, imaşurile, pepinierele şi altele

asemenea.Terenurile agricole pot fi atribuite în folosinţa întreprinderilor, instituţiilor,organizaţiilor agricole, precum şi cetăţenilor pentru agricultură, legumicultură, păşuni

şi finite.Din alte terenuri fac parte rîpele, ravenele, bolovănişurile şi alte terenuri

necultivabile.

Ce ține de loturile auxiliare sunt reglementate în

Articolul 17. Loturile auxiliare

3 Cod Nr. 828 din 25.12.1991,Codul Funciar publicat : 04.09.2001 în Monitorul Oficial Nr. 107 art Nr : 817.



5

Lucrătorii din anumite ramuri ale economiei naţionale - transporturi, silvicultură, industria

forestieră, telecomunicaţii, gospodăria apelor, piscicultură şi altele - pot beneficia, în

conformitate cu reglementările din domeniile respective, de loturi pentru grădină, fîneţe

şi păşuni, conform hotărîrii conducerii unităţii în care lucrează.

Aceste loturi se distribuie din terenurile aflate în folosinţa unităţii respective şi pot fi utilizate

numai în scopuri agricole.

Articolul 18. Condiţiile de distribuire a loturilor auxiliare

Loturile auxiliare se distribuie persoanei pentru perioada de muncă în unitatea dată. În cazul

în care raportul de muncă dintre persoană şi unitate încetează, dreptul de folosinţă a lotului

auxiliar, dacă acesta este semănat, se stinge după recoltare.

Unei familii i se distribuie un singur lot auxiliar, indiferent de numărul membrilor ei ce

beneficiază de acest drept.

Deci terenurile cu destinaţie agricolă, indiferent de forma de proprietate, sînt folosite

pentru desfăşurarea activităţii în scopul obţinerii de produse agricole şi pentru amplasarea

obiectivelor de infrastructură a agriculturii, precum şi pentru obţinerea produselor energetice

în condiţiile prevăzute la alin. 2 lit. c).Cod Funciar al RM.

Legislatia funciară a Republicii Moldova nu contine o definiție amplă si certă a terenurilor cu

destinatie agricolă.Cu toate acestea însă, în art.36 din Codul funciar prevede că terenurile cu

destinație agricolă se repartizează pentru organizarea producției agricole si agroindustriale.

Noțiunea respectivă poate fi dezvăluită prin indiciu repartizare.

Fixarea juridiă a unor trăsături ale definiției respective,specificul si multitudinea lor depinde

de caracterul raporturilor sociale si de scopurile reglementării acestor raporturi,de aceea

indiciu repartizare rezultă din destinatia terenului determinate în procesul atribuirii acestuia.

Deci,legiuitorul atribuie la categoria terenurilor cu destinație agricolă,dupa indicu

repartizare,toate suprafețele puse la dispoziția cetațenilor Republicii Moldova,întreprinderilor

agricole si industrial,instituțiilor de cercetări științifice,didactice,întreprinderilor agricole

mixte pentru organizarea producției agricole ai agroindustriale atît permanent cît si temporar.

Indiferent de pozitia clară a legiuitorului,în doctrină nu există o pozitie univocă în această

problemă.Mulți autori consideră că din cadrul terenurilor cu destinație agricolă,fac parte toate



6

suprafețele repartizate pentru organizarea producției agricole,indiferent de categorie și de

durata de timp.

Cunoaștem că unele terenuri din cadrul altor categorii,au o poziție dublă,astfel cînd se

stabilește regimul juridic a acestor terenuri trebuie să se facă trimitere la legislația

agricolă,fapt care impune recunoasterea acestora ca terenuri destinate agriculturii,de aceea

asupra terenurilor atribuite temporar pentru scopuri agricole din cadrul altor categorii,se

extinde regimul juridic al terenurilor cu destinatie agricolă,ținîndu-se cont de particularitățile

utilizării temorare.

Așadar,terenurile cu destinație agricolă sunt suprafețele atribuite diferitelor subiecte de profil

agricol,folosite permanent in formă de lot separate,precum cu suprafețele atribuite permanent

sau temporar pentru prducția agricolă din cadrul altor categorii de terenuri. Nu este vorba de

orice suprafețe atribuite pentru necesități agricole,dar numai de cele care sint declarate bune

pentru agricultură în baza materialelor cadastrului funciar,iar atribuirea lor pentru

organizarea productiei agricole,poartă un caracter permanent.4

În concluzie am putea specifica că terenurile cu destinație agricolă sunt toate

suprafețele repartizate pentru producția agricolă,sint toate suprafețele repartizate pentru

pr oducția agricolă și agroindustriala întreprinderilor de profil

agricol,organizațiilor,instituțiilor si cetațenilor,precum si suprafețele destinate acestor scopuriindif erent de amplasarea lor teritorială.

Autorii români,consideră că prin terenuri cu destinație agricolă se ințeleg terenurile folosite

pentru producția vegetală.

Terenurile arabile

4 Mihai Cotorobai,Pavel Zamfir,Victor,Drept Funciar...,p.116



7

Viile

Livezile

Pepinierele viticole si pomicole

Pășunile



8

Fînețele

Serele

Solariile si răsadnițele cele cu vegetație forestieră etc.

Această noțiune coincide în formularea cu reglementarea legală cuprinsă in art 2 lit(a) din Lgea

fondului funciar.5Vorbind despre structura fondului funciar agricol al Republicii Moldova nu

este reglementată de legislatia funciară,cu excepția articolului 50 din Codul Funciar 6,care

prevede că

Terenurile cu destinaţie agricolă în oraş şi sat (comună) sînt terenurile arabile, plantaţiile

multianuale, fîneţele, imaşurile, pepinierele şi altele asemenea.Terenurile agricole pot fi

atribuite în folosinţa întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor agricole, precum şi

cetăţenilor pentru agricultură, legumicultură, păşuni şi fîneţe.

5 Legea Fondului Funciar a României nr 18/1991,în vigoare 20.02.1991.6 Cod Nr. 828 din 25.12.1991,Codul Funciar publicat : 04.09.2001 în Monitorul Oficial Nr. 107 art Nr : 817.



9

Din alte terenuri fac parte rîpele, ravenele, bolovănişurile şi alte terenuri necultivabile.

Însă,în România,elementele care compun fondul funciar agricol,conform art 2 din Legea

fondului funciar a României sînt următoarele.

terenurile agricole productive-arabile,viile,livezile,pepiniereleviticole,pomicole,plantatiile de hamei si duzi,pașunile,fînețele,serele si altele asemenea.

Cele cu vegetație forestieră dacă nu fac parte din amenajamentele silvice,pășuni

împadurite,cele ocupate de construcții si instalații agrotehnice,amenajări piscicole și

îmbunătățiri funciare,drumurile tehnologice si exploatare agricolă si terenuri

neproductive,care pot fi amenajate si f olosite pentru producția agricolă.

Ar trebui să specificăm faptul că in Republica Moldova,fondul funciar cu destinație agricolă

include si terenurile de calitate superioară7 și terenurile irigate8 care,potrivit art.83 si 84 din

Codul Funciar al Republicii Moldova,au un regim special.

2.Importanța regimului juridic al terenurilor cu destinație agricolă.

Regimul juridic al oricărui bun sau oricăr ei categorii de bunuri exprimat printr-o serie de

r eglementări legale, privind modurile generale si specific de dobindire a dreptului de proprietate

asupra lor,alte drepturi reale principale ce pot exista asupra lor,subiectele dreptului de proprietate

si celelalte drepturi r eale principale,regimul circulației bunurilor respective,apărarea dreptului de

proprietate si acelorlalte drepturi reale principale,încetarea acestor drepturi etc.

În literatura de specialitate se operează stabil cu termenul regim juridic al terenurilor,care este

reflectat înr-un șir de acte normative,fără a dezvălui însă conținutul acestei noțiuni.

Conținutul acestei noțiuni a fost dezvăluit pentru prima data de N.I.Krasnov,care susține că

regimul juridic al terenurilor,este ordinea de apariție si dezvoltare a raporturilor sociale funciare

reglementate de norme de drept,ordine ce determină statutul pamântului ca obiect de

reglementare juridică.9Atunci cînd este vorba de regimul juridic al terenurilor,pamântul trebuieanalizat ca obiect al regimului juridic,de drept.Caracterizînd însă terenurile ca obiect de

drept,este necesar,în primul rînd a se răspunde la întrebarea cine este proprietar funciar,care este

carcterul,conținutul si ordinea de exercitare a acestui drept.Astfel,dreptul de proprietate funciară

7 Din categoria terenurilor agricole de calitate superioară fac parte terenurile situate pe cumpăna apelor si peversantele cu panta de pînă la 3 grade,precum și terenurile cu gradul de evaluare a fertilității naturale peste 60 de puncte,loturile experimentale,terenurile instituțiilor de cercetări științifice șide învățămînt. 8

Din categoria terenurilor irigate fac parte terenurile potrivite pentru agricultură şi irigare pe care se află reţele permanente sau provizorii de irigare, legate de sursa de irigare, ale cărei resurse asigură irigarea acestor terenuri. 9 Н.И.Красно,Научно-технический прогресс и правой режим земель сельскохозяйственныч предприятий вСССР,Москва ,1971



10

este unul dintre elementele de bază ale regimului juridic,care determină părțile componente și

alte elemente ale acestui regim.

Divizarea ter enurilor cu destinație agricolă în funcție de nivelul fertilitații are nu numai

importanță economică(gospodărească),dar si juridică,fapt ce determină caracterul neunivoc al

raporturilor funciare.Asemenea diversități se numesc regim juridic,prin care se subînțelege

ordinea de folosire a obiectului,limitele admisibile și metodele de folosire ale acestuia.

Regimul Juridic este asigurat prin măsurile de influentă corespunzătoare(de stimulare si

răspundere)de către organelle abilitate.

Ținînd seama de faptul că termenul regim în traducere din limba franceză înseamnă

ordine,astfel,prin Regim Juridic tr ebuie de înțeles ordinea de drept,juridică,de folosire a

terenurilor.Pentru a asigura un regim juridic corespunzător de folosire a terenurilor,este necesar

sa fie prezente elementele de bază.

3.Elementele de bază a regimului juridic cu destinație agricolă

Obiectul,Subiectul si Continutul

Obiecul reglementării juridice,asupra căruia se extinde acest regim și care,de

regulă,poate fi general,special si concret.

Obiectul General al regimului juridic este pamântul,ca parte indispensabilă

a mediului naural,ce

poseda spațiu teritorial,relief,vegetație și se află sub jurisdicția statului.În Republica Moldova

toate terenurile sînt incluse in sfera de control al statului,in sistemul monitoringului,cadastrului

funciar.Terenurile utilizate sint supuse unor masuri de organizare a teritoriului atît in procesul de

atribuire spre folosință,cît și în procesul exploatării lor nemijlocite.

Obiectul special al regimului juridic este categoria de teren data acea parte a fondului funciar

care este destinată și folosită în conformitate cu scopul atribuirii10

Obiectul concret al regimului juridic este sectorul de teren,indiferent de suprafața lui,atribuit sau

folosit conform destinației nemijlocite,deci care exclude orice alte forme de exploatare

gospodărească.

Divizarea terenurilor ca obiect al regimului juridic generează desemnarea unor regimuri și

anume:

10 Prin destinația de bază subînțelegem scopul primordial al folosirii sectorului de teren,însă care nu exclude altescopuri de exploatare gospodărească.Spre exemplu,pe terenurile folosite pentru creșterea culturilor agricole pot fiamplasate și alte obiective,neagricole,care deservesc acest proces.



11

1. General-elementele ale acestui regim juridic,folosirea terenurilor conform destinație este

specific pentru toate.

2. Deosebit- pentru toate terenurile cu destinație agricolă constă în folosirea lor cu prioritate

în scopuri agricole11

3.

Special-este stabilit pentru terenurile degradate,terenurile de o calitate superioară si celeirigate(art 83,84 Codul Funciar al Republicii Moldova)

Stabilirea regimului juridic al terenurilor este efectuată de către stat la nivel de obiect

special.Regimul juridic general este stabilit de Codul Funciar si de alte acte normative,regimul

special raportarea terenurilor pe categorii si trecerea lor dintr-o categorie în alta,se sabilește în

cazul în care este schimbată destinația terenurilor în urma retragerii și atribuirii terenurilor.

La stabilirea regimului juridicspecial contribuie acțiunile proprietarilor de loturi de teren,ale

posesorilor si beneficiarilor,deoarece ei sînt în drept de a gospodări de sine stătător terenul.

Stabilirea regimului special de folosire a terenurilor se face de către stat,în persoana autorităților

publice locale,în modul prevăzut de legislație.

Subiecții(Cercul de subiecte ale raporturilor funciare).

Statul este abilitat să stabilească cadrul legislative al activității de protecție a terenurilor cu

destinație agricolă,să organizeze si să țină la zi evidența acestor terenuri pe categorii de

folosință,controlează respectarea prevederilor imperative ale legii de către deținătorii de terenuri

agricole.12Tot statul asigură respectarea tuturor obligațiilor asumate pe plan internațional în

domeniul cooperării privind producția agricolă cu alte state. Funcţia de atribuire şi de înstrăinare

a terenurilor, de autentificare a dreptului deţinătorilor de terenuri o au numai organele

administraţiei de stat.

Statul sprijină material, financiar şi organizatoric dezvoltarea eficientă a tuturor formelor de

gospodărire agricolă, tehnologizarea agriculturii în sensul îmbunătăţirii lucrării şi valorificării

terenului cu reducerea corespunzătoare a pierderilor şi deşeurilor poluante, efectuarea studiilor

de impact ecologic, economic şi social care să fundamenteze deciziile de promovare a noilor

investiţii în agricultură, măsurile de protecţie a terenului ca fundament al dezvoltării durabile a

gospodăriilor, asigură folosirea economică a terenurilor şi restrîngerea suprafeţelor ocupate de

construcţii, garantează dreptul de proprietate şi celelalte drepturi ale deţinătorilor de terenuri.

11

Toate terenurile bune pentru agricutură sînt atribite în primul rînd pentru necesitățile ramurii,iar cele de o calitateinferioară în alte scopuri neagricole. 12 Ernest Lupan,Mircea Ștefan Minea,Amlia Marga,Dreptul Mediului,Partea Specială,Tratat elementar II,EdituraLumina Lex,București 1997.



12

Autorităţile administraţiei publice locale constituie comisii funciare din consilieri ai consiliilor

locale, specialişti ai organelor de stat pentru reglementarea regimului proprietăţii funciare şi ai

organelor de privatizare reprezentanţi ai întreprinderilor agricole şi din locuitori ai

unităţii administrativ-teritoriale respective.Funcţiile acestor comisii se stabilesc în regulamentul

elaborat de Guvern.13

Cînd vor bim despre organele abilitate să reglementeze regimul juridic al terenurilor cu destinație

agricolă le distingem in funcție de anumite criterii și anume:

1.În funcție de influența asupra obiectului regimului juridc se deosebesc si organele

reglemnetării de stat

a) Reglementarea regimului juridic al pământului ca obiect general al regimului juridic se

face de către organele de compentență generală-Parlament,Guvern,Autoritățile Publice

Locale

b) Reglementarea regimului juridic al categoriei terenurilor cu destinație agicolă se face de

către organele cu competența specială.

2.Forma reglementării relatiilor funciare.

a) Stabilirea regulilor de atribuire a terenurilor cu drept de proprietate,de posesie si

folsință,a regulilor de exercitare a acestor drepturi,a drepturilor si obligatiunilor generale

ale celor ce folosesc terenurile,a temeiurilor în baza a căror baza încetează aceste

drepturi.

b) Controlul unor activitați desfășurate de către persoanele ce utilizează terenul în scop de

asigurare a exploatării corespunzătoare a acestuia.

c) Intervenția în cazul apariției unor factori si necesități statale adică tragerea la răspundere

juridica a persoanelor vinovate de încîălcarea legislației funciare,retragerea ter enurilor

din proprietate pr ivată pentru necesitățile statale și sociale etc.

Conform Articolul 7. Competenţa Parlamentului in domeniul relatiilor funciare.

De competenţa Parlamentului ţin:

reglementarea legislativă a relaţiilor funciare pe întregul teritoriu al Republicii Moldova;

organizarea controlului asupra respectării legislaţiei funciare;

stabilirea suprafeţelor cu regim juridic special;

13 Cod Nr. 828 din 25.12.1991,Codul Funciar publicat : 04.09.2001 în Monitorul Oficial Nr. 107 art Nr : 817.



13

stabilirea tarifelor pentru calcularea preţului normativ al pămîntului şi cotelor impozitului

funciar;

rezolvarea altor chestiuni ce intră în competenţa Parlamentului.

Articolul 8. Competenţa Guvernului

De competenţa Guvernului ţin: aprobarea perimetrului localităţilor urbane;

elaborarea măsurilor de protecţie a terenurilor şi organizarea realizării lor;

ţinerea cadastrului funciar şi organizarea reglementării regimului proprietăţii funciare pe

teritoriul republicii;

aprobarea cadastrului funciar anual;

stabilirea modului de încasare a impozitelor funciare şi a altor plăţi;

stabilirea şi schimbarea destinaţiei terenurilor, la propunerea consiliilor unităţiloradministrativ-teritoriale de nivelul întîi sau, respectiv, de nivelul al doilea, în temeiul

cererii proprietarului;

schimbarea categoriei terenurilor cu destinaţie specială;

elaborarea programelor, schemelor, proiectelor şi planurilor de reglementare a

regimului proprietăţii funciare în republică şi asigurarea realizării lor;

elaborarea unei metodici unice de evaluare a terenurilor;

organizarea controlului asupra folosirii şi protecţiei terenurilor;

aprobarea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale în baza propunerilor consiliilor

raionale sau municipale;

determinarea listei întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor ale căror terenuri rămîn

în proprietatea statului şi prezentarea acesteia spre aprobare Parlamentului;

a probarea suprafeţelor de vii şi livezi supuse casării în baza propunerilor comitetelor

executive raionale sau primăriilor municipale.

Articolul 9. Competenţa consiliilor raionale şi municipale

De competenţa consiliilor raionale şi municipale ţin:

exercitar ea controlului asupra folosirii şi protecţiei terenurilor;

stabilirea impozitelor funciare şi altor plăţi, încasarea lor;

stabilirea şi schimbarea perimetrului intravilanului localităţilor şi soluţionarea litigiilor

privind perimetrele;

ţinerea cadastrului funciar al raionului şi municipiului, organizarea reglementării

regimului proprietăţii funciare;

elaborarea programelor, schemelor, proiectelor şi planurilor de reglementare a regimului

proprietăţii funciare pe teritoriul raionului şi municipiului şi asigurarea realizării lor;



14

repartizarea şi retragerea terenurilor, în modul stabilit de lege;

stabilirea suprafeţelor care rămîn în proprietatea statului în limita raionului şi

municipiului;

schimbarea destinaţiei terenurilor agricole cu gradul de evaluare a fertilităţii naturale mai

mic de 40, în cazul trecerii acestora în fondul silvic, la propunerea consiliilor unităţiloradministrativ-teritoriale de nivelul întîi, în temeiul cererii proprietarului;

autentificarea drepturilor deţinătorilor de terenuri;

privarea deţinătorilor de dreptul de proprietate asupra terenurilor în conformitate cu

legislaţia în vigoare;

determinarea şi repartizarea terenurilor pentru construcţii;

elaborarea propunerilor privind hotarele unităţilor administrativ-teritoriale pentru a fi

aprobate de Guvern.Articolul 10. Competenţa consiliilor săteşti (comunale)

şi orăşeneşti

De competenţa consiliilor săteşti (comunale) şi orăşeneşti ţin:

atribuirea terenurilor şi înstrăinarea lor fără schimbarea destinaţiei acestora, în modul

stabilit de lege;

autentificarea drepturilor deţinătorilor de terenuri, în modul stabilit de lege;

asigurarea perceperii impozitului funciar;

exercitarea controlului de stat asupra folosir ii şi protecţiei terenurilor;

ţinerea cadastrului funciar în teritoriul din subordine;

privarea de drepturi a deţinătorilor de terenuri în condiţiile prevăzute de lege;

determinarea şi atribuirea terenurilor pentru construcţii şi amplasarea lor, în conformitate

cu legea;

soluţionarea litigiilor funciare în limitele competenţei lor;

organizarea evaluării terenurilor conform metodicii unice, elaborate de Guvern;

stabilirea suprafeţelor care rămîn în proprietatea statului în limita teritoriilor satelor

(comunelor);

elaborarea propunerilor vizînd aprobarea de către consiliul raional şi municipal a

perimetrelor localităţilor săteşti;

prezentarea propunerilor de schimbare a destinaţiei terenurilor agricole în temeiul cererii

proprietarului.14

Deținătorii de terenuri cu destinație agricolă unt obligați să respecte normele regimului stabilit

și pot fi divizați în grupe.

14 Codul Funciar…,art 7-10.



15

1. Persoanele care utilizează terenul în baza titlului de proprietate ,posesiune și

folosintă(inclusive in baza contractului de arendă),ale căror împuterniciri deviază de la

prevederile juridice de utilizare.De exemplu,dacă proprietarul funciar posedă toate

împuternicir ile,posesorii si beneficiarii sînt lipsiăi de aceste drepturi.Drepturile concrete

ale posesorilor si beneficiarilor funciari se sta bilesc de către proprietar si sînt reflectate încontract în a cărui bază a fost primit lotul.

2. Persoanele care nu folosesc lotul de teren,dar desfășoară o activitate care sunt obligte să

respecte regimul juridic al terenurilor.De exemplu,este interzisa trecerea sau depozitarea

materialelor si a altor obiecte pe loturile agricole.

Trebuie să specificăm faptul,că dreptul de proprietate,posesiune si beneficiere funciară nu îl au

toate persoanele,ci numai acelea care conform statutului lor juridic,au dreptul de a realiza unele

exploatări funciare.

Terenurile cu destinație agricolă se repartizează,pentru organziarea producției agricole și a celei

agroindustriale,mai multor categorii de personae cu statut juridic divers.

Conform Codului Funciar al RM deţinătorii de terenuri cu titlu de proprietate privată pot fi

cetăţeni ai Republicii Moldova şi investitorii străini, în conformitate cu legislaţia și deţinătorii de

terenuri cu orice titlu sînt protejaţi de stat.La fel nu se admite restituirea terenurilor foştilor

proprietari şi urmaşilor lor. Acestora li se pot atribui terenuri în proprietate în condiţiile prevăzute de prezentul Cod.

Conținutul(Totalitatea drepturilor si obligatiilor deţinătorilor de terenuri cu

destinație agricolă.)

Volumul drepturilor si obligațiunilor depinde de

a) Obiectul regimului juridic funciar

b) Subiectul raporturilor juridice funciare

c)

Particularitațile suprafeței de teren concret.

În cadrul raportului juridic de mediu părțile au drepturi si obligații.Avînd în vedere caracterul

imperativ al normelor dreptului ecologic,din care rezultă aceste drepturi si obligații,ele nu sunt

stabilite de părți,ci de lege.

Deci prin deținatori de terenuri cu destinație agricolă,legiuitorul înțtelege orice persoană fizică

sau juridică care cultivă pamântul,indiferent de titlul juridic pe care-l are:drept de

proprietate,drept de folosință,drept de posesie etc.Astfel,toți deținătorii de terenuri agricole suntobligați:



16

1. Să asigure cultivarea terenului deținut.

2. Să asigure protecția solului.

3. Să prevină,pe baza reglementărilor în domneiu,deteriorarea calității solurilor .

4. Să asigure amplasarea,proiectarea,construirea si punerea în funcție a obiectivelor de orice

fel,ca si la schimbarea destinației terenurilor,condițiile prevăzute în acordul si autorizațiamediului.

5. Deținătorii terenurilor cu destinație agricolă sunt obligați să pună la dispoziție terenurile

din perimetrul de ameliorare în vederea aplicării măsurilor si lucrărilor prevăzute în

proiectul de ameliorare,păstrînd dreptul de proprietate.

Tot în scopul de a proteja cantitativ sau calitativ terenurile cu destinație agricolă,legea stabilește

și pentru alte persoane decît deținătorii de astfel de terenuri.

Astfel,titularii obiectivelor de investiții sau de producții amplasate pe terenuri cu destinație

agricolă sunt obligați să ia măsuri prealabile executării construcției obiectivelor,de decopertare a

stratului de sol fertil de pe suprafețele amplasamentelor aprobate,pe care să-l depoziteze și să-l

niveleze pe terenuri neproductive sau slab productive,indicate de organele agricole,în vederea

punerii în valoare sau ameliorării acestora.Depozitarea stratului de sol fertil decopertat se poate

face numai cu acordul proprietarilor terenurilor,care nu pot fi obligați la nici o plată pentru

sporul de valoare astfel obținut,dar nici nu pot pretinde despăgubiri pentru perioada de nefolosire

a acelor terenuri.Strîns legat de obligațiile deținătorilor de terenuri agricole,arendașul este obligat

să folosească terenurile arendate,ca un bun proprietar,în condițiile stabilite și să mențină

potențialul productiv al acestora.15

Alte drepturi și obligații le găsim în Codul Funciar al RM și în Legea cu privire la protecția

mediului înconjurător.Astfel,conform Codului Funciar al RM deținătorii de terenuri cu destinație

agricolă au următoarele drepturi si obligații.

Articolul 27. Drepturile proprietarilor funciari

Proprietarii funciari au dreptul:

să gospodărească de sine stătător terenul;

să fie proprietarii producţiei obţinute şi a veniturilor din realizarea ei;

să folosească în modul stabilit de lege zăcămintele, pădurile, apele şi alte bogăţii ale

pămîntului;

15 Ernest Lupan,Mircea Ștefan Minea,Amlia Marga,Dreptul Mediului...,p.26.



17

să construiască în modul stabilit de lege case, clădiri de producţie, edificii cu destinaţie

social-culturală şi cu altă destinaţie;

să dea terenul sau o parte din el în folosinţă prin arendă sau sub altă formă;

să primească, în caz de retragere a terenului pentru nevoile statului şi a societăţii,

compensarea deplină a cheltuielilor şi pierderilor, inclusiv a avantajului ratat; să lase ca moştenire terenul şi să-l înstrăineze în conformitate cu legea.

Articolul 28. Drepturile posesorilor şi ale beneficiarilor

funciari

Posesorii şi beneficiarii au dreptul:

să folosească terenurile potrivit condiţiilor de atribuire;

să fie proprietarii producţiei obţinute;

să folosească în modul stabilit de lege zăcămintele, pădurile, apele şi alte bogăţii ale pămîntului;

să primească, în caz de stingere a dreptului de posesiune sau beneficiere, compensarea

cheltuielilor legate de ameliorarea terenului.

Articolul 29. Obligaţiile deţinătorilor de terenuri

Deţinătorii de terenuri sînt obligaţi:

să folosească terenurile în conformitate cu destinaţia lor;

să respecte, conform recomandărilor agrotehnice, condiţiile de exploatare a terenurilor,structura asolamentelor, să nu admită folosirea abuzivă a îngrăşămintelor chimice şi

a preparatelor de fitosanitărie;

să achite la timp impozitul funciar şi alte plăţi pentru folosirea terenurilor;

să ia măsuri de prevenire şi combatere a eroziunilor, a compactării solului, a

alunecărilor de teren, a salinizării sau înmlăştinirii secundare, să asigure atît obţinerea

unei producţii calitative, cît şi protecţia solului şi sporirea fertilităţii lui;

să respecte drepturile altor deţinători de terenuri

să păstreze bornele de hotar şi punctele reţelei geodezice de stat din teren;

să respecte proiectul de organizare a teritoriului;

să prezinte la timp autorităţilor administraţiei publice locale informaţiile stabilite prin

legislaţie, privitoare la starea şi folosirea terenului.

Articolul 30. Apărarea drepturilor deţinătorilor de terenuri

Amestecul din partea organelor şi organizaţiilor de stat, economice şi de altă natură în activitatea

deţinătorilor de terenuri este interzis, cu excepţia cazurilor în care ultimii încalcă legislaţia.

Drepturile încălcate ale deţinătorilor de terenuri urmează să fie restabilite, iar daunele pricinuite

pr in încălcarea drepturilor să fie reparate integral.



18

Articolul 31. Neadmiterea acţiunilor negative asupra terenurilor agricole, asupra pădurilor şi

altor terenuri din afara hotarelor terenurilor atribuite în proprietate, posesiune şi în folosinţă

Proprietarii funciari, întreprinderile, instituţiile, organizaţiile, alţi posesori şi beneficiari, care

exploatează bogăţii minerale sau efectuează alte lucrări cu acţiune negativă asupra terenurilor

agricole, pădurilor şi altor terenuri situate în afara hotarelor terenurilor atribuite lor sînt obligaţisă prevadă şi să ia măsuri pentru neadmiterea acţiunilor negative.

Conform Articolului 34 din Legea cu privire la protecția mediului

înconjurător 16autorităţile administraţiei publice în economie în comun cu instituţiile de ramură de

cercetare, cu autorităţile pentru mediu şi cu autorităţile administraţiei publice locale sînt obligate;

a) să propună producătorilor agricol tehnologii nonpoluante de cultivare a plantelor, bazate pe principiile agriculturii ecologice, în măsură să asigure atît producţiile necesare de bună calitate,

cît şi protecţia şi ameliorarea calităţii solurilor, să creeze un sistem de asistenţă fitosanitară

operativă pentru evaluarea corectă a stării culturilor, pentru aplicarea măsurilor adecvate şi

prevenirea utilizării greşite sau abuzive a substanţelor chimice şi să asigure asistenţa tehnică

agricolă;

b) să elaboreze şi să implementeze programe anuale de combatere a eroziunii solului,

subinundării, îmlăştinirii, salinizării, uscării excesive a terenurilor agricole, de prevenire şistopare a alunecărilor de teren, de menţinere a potenţialului diferenţiat al terenurilor agricole în

funcţie de valorile naturale la nivelul de suportabilitate a geoecosistemelor; să exercite o

supraveghere sistematică asupra structurii culturilor agricole, asolamentelor şi rotaţiei lor pentru

a se menţine un bilanţ pozitiv de humus şi elemente nutritive în sol şi a se reduce pierderile prin

eroziune sub limita restribuirii lui naturale de 5 t/ha pe an;

c) să estimeze terenurile cu regim hidrotehnic secetos, să elaboreze tehnologii de majorare a

efectului precipitaţiilor, de folosire raţională a aprei pentru irigaţii;

d) să constituie în perimetre de ameliorare terenuri agricole degradate, care pot fi reamenajate, să

supravegheze efectuarea lucrărilor de revalorificare a acestor terenuri;

16 Lege nr. 1515 din 16.06.1993 privind protecţia mediului înconjurător ,Publicat : 01.10.1993 în MonitorulParlamentului Nr. 10 art Nr : 283.



19

e) să organizeze un subsistem unic de monitoring al calităţii solurilor şi agroecosistemelor pentru

supravegherea calităţii solurilor, evidenţierea la timp şi evaluarea schimbărilor neprevăzute,

pentru elaborarea programelor şi luarea măsurilor de corectare a tendinţelor negative.

Art. 35. - Agenţii economici, deţinători de terenuri agricole, indiferent de forma de proprietate,

vor gospodări solul în vederea obţinerii de produse alimentare şi de venituri, avînd grijă de

păstrarea lui pentru generaţiile prezente şi viitoare, în care sînt obligaţi:

a) să respecte prevederile actelor normative, celor menţionate în articolul 68, litera e) din

prezenta lege, recomandările autorităţilor agricole cu privire la organizarea asolamentelor şi

rotaţiei lor, respectarea structurii culturilor agricole, fertilizarea fundamentală ştiinţific,

ameliorările funciare, menţinerea unui bilanţ pozitiv de humus şi reducerea pierderilor prin

eroziune sub limita restituirii lui naturale;

b) să nu admită compactarea şi poluarea solului cu îngrăşăminte minerale şi pesticide,

subinundarea, înmlăştinirea, salinizarea, uscarea excesivă a terenurilor agricole, să întreprindă

măsuri de prevenire şi stopare a eroziunii solului, a alunicăriloer de teren;

c) să definitiveze în colaborare cu autorităţile silvice sistemul de perdele forestiere de protecţie.

Art. 36. - Scoaterea din circuitul agricol a unor terenuri agricole pentru realizarea unor obiective

economice sau de destinaţie socială se realizează prin hotărîre de Guvern, la propunereaconsiliilor unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul întîi sau, respectiv, de nivelul al doilea, în

temeiul cererii proprietarului, cu acordul Departamentului; în cazul unei hotărîri pozitive se va

asigura decopertarea stratului de sol fertil şi utilizarea lui pentru refacerea terenurilor degradate.

Art. 37. - Împrăştierea pe terenuri agricole a unor ape uzate şi a nămolului, provrnite de la

unităţile industriale, complexele zootehnice, de la stanţiile de epurare se admite numai cu

autorizaţia autorităţilor pentru agricultură, pentru mediu şi pentru sănătate.

Evident,o obligație generală a tuturor deținătorilor de terenuri agricole este aceea să

respecte prevederile legii care privesc protecția terenurilor agricole,dar se va putea stabili si alte

obligații ca, de exemplu,să nu admită compactarea si,deci,poluarea solului cu îngrășăminte

minerale si pesticide,subinundarea,înmlăștinarea,salinizarea,uscarea excesivă a terenurilor etc.,să

întreprindă măsuri de prevenire si stopare a alunecărilor de terenu ș.a.

Deci observăm,că aceste obligații legale speciale sunt formulate global,cu caracter general,in

două acte normative,care privesc cele mai generale aspecte ale regimului juridic al fonduluifunciar agricol,r espectiv al protecției mediului



20

Concluzii.

Noțiunea de regim juridic al terenurilor cu destinație agricolă este cuprinsă în legislația în

vigoare,însă conținutul ei nu este desfășurat,fapt ce ar permite însușirea acestei noțiuni într -o

măsură mai mare.Am putea adăuga că regimul juridic al terenurilor este ordinea stabilită de

legislație privind folosirea acestora.

Regimul juridic al oricarui bun sau oricarei categorii de bunuri exprimat printr-o serie de

r eglementări legale privind moduurile generale si specific de dobindire a dreptului de proprietate

asupra lor,alte drepturi reale principale ce pot exista asupra lor,subiectele dreptului de proprietate

si celelalte drepturi r eale principale,regimul circulației bunurilor respective,apărarea dreptului de

proprietate si a celorlalte drepturi reale principale,încetarea acestor drepturi etc.

Elementele obligatorii ale regimului juridic sînt:existența obiectului,reglementarea statală a

acestui regim,cercul de subiecte ale raporturilor funciare,drepturile si obligațiuniile deținătorilor

de terenuri cu destinație agricolă,sistemul de norme juridice menit să asigure protecția acestui

regim.

Observăm,că obligațiile legale speciale sunt formulate global,cu caracter general,in două

acte normative,care privesc cele mai generale aspecte ale regimului juridic al fondului funciar

agricol,respectiv al protecției mediului.

Regimul Juridic al terenurilor cu destinație agricolă poate fi divizat în general ,fiind

caracteristic întregului fon funciar,deosebit specific categoriei de teren date, special ,specific unor

loturi de terenuri concrete.

Bibliografie.

1.Legislația națională



21

Lege nr. 1515 din 16.06.1993 privind protecţia mediului înconjurător ,Publicat :

01.10.1993 în Monitorul Parlamentului Nr. 10 art Nr : 283.

Cod Nr. 828 din 25.12.1991,Codul Funciar publicat : 04.09.2001 în Monitorul Oficial

Nr. 107 art Nr : 817.

Legea Fondului Funciar a României nr 18/1991,în vigoare 20.02.1991.

2.Literatură de specialitate

Conf Univ.Dr.Florin Scrieciu ,Drept Agrar drept funciar,Editura Lumina Lex,Bucuresti

2006.

Mihai Cotorobai,Pavel Zamfir,Victor,Drept Funciar,Editura Cartier,Chișinău 2001.

Ernest Lupan,Mircea Ștefan Minea,Amlia Marga,Dreptul Mediului,Partea Specială,Tratat

elementar II,Editura Lumina Lex,București 1997.

Н.И.Красно,Научно-технический прогресс и правой режим земель

сельскохозяйственныч предприятий в СССР,Москва ,1971.

CUPRINS

Introducere................................................................................................................................................ 1

1.Noțiunea de terenuri cu destinație agricolă. ......................................................................................... 3



22

2.Importanța regimului juridic al terenurilor cu destinație agricolă. ........................................................ 9

3.Elementele de bază a regimului juridic cu destinație agricolă Obiectul,Subiectul si Continutul ......... 10

Obiecul reglementării juridice .............................................................................................. 10

Subiecții(Cercul de subiecte ale raporturilor funciare). ....................................................... 11

Conținutul(Totalitatea drepturilor si obligatiilor deţinătorilor de terenuri cu destinațieagricolă.) ................................................................................................................................. 15

Concluzii. ................................................................................................................................................. 20

Bibliografie. ............................................................................................................................................. 20

Regimul Juridic Terenurilor Cu Destinatie Agricola

Documents

Transcript of Regimul Juridic Terenurilor Cu Destinatie Agricola