PRINCIPIILE REFLEXOLOGIEI

1.     Cele zece zone energetice

Reflexoterapia are la baza prezenta in organism a zece zone

energetice. Aceste zone sunt longitudinale, intinzandu-se de la picioare pana

la crestetul capului. Aceasta distributie energetica a fost descoperita de dr.

W. Fitzgerald care putea ameliora durerea dintr-o parte a pacientului prin

apasarea intr-o alta zona. El si-a perfectionat tehnica invatand ca, daca aplica

presiune la nivelul degetelor cu ajutorul uni bandaj elastic pe fiecare falanga

mijlocie si cu ajutorul unor mici carlige pe varfurile degetelor, putea produce

efecte anestezice locale la nivelul bratelor, partilor laterale ale gatului,

ochiului, urechii si fetei. In anii 1880, perioada in care practica dr.

Fitzgerald, anestezia era abia la inceputuri si multi pacienti mureau din

cauza anestezi 959x232j erii cu cloroform.

Cele zece zone sunt impartite in cinci perechi, numerotate de la 1 la 5,

pe fiecare parte a corpului. O dereglare a fluxului energetic pe acest traseu

poate afecta orice organ sau functie din aceasta zona. Zona 1 trece prin

degetele mari de la maini, pe fiecare parte a corpului si parcurge linia

mediana a corpului, partea interna a picioarelor, a bratelor si coloana

vertebrala . Zona 1 este, de obicei, cea mai sensibila pe picioarele oamenilor,

deoarece pe ea se afla multe parti vitale ale organismului - nasul, gura, gatul,

coloana vetebrala si organele genitale. Lucranad numai asupra reflexelor

coloanei vertebrale de la nivelul picioarelor este posibila ameliorarea multor

manifestari fizice neplacute, deoarece nervii cu originea in coloana

vertebrala stimuleaza activitatea intregului organism uman.

Zona 2 incepe in degetul al doilea de la picior, parcurge picioarele,

genunchii, coapsele, soldurile, trunchiul, se uneste cu punctele de la maini

care incep in cele doua aratatoare, strabate pieptul, gatul, fata si capul..

In acelasi fel sunt constituite si zonele 3, 4 si 5, incepand din degetele

mijlocii, inelare si degetele mici de la maini si de la picioare care, strabatand

corpul ca niste adevarate benzi energetice, cuprind articulatiile si organele pe

care le intalnesc pe traseu.

Aceasta metoda de impartire a corpului in canale energetice sau

meridiane este similara principiului care sta la baza presopuncturii si

acupuncurii. Cu toate aceste, cand este vorba de reflexoterapie, nu sunt

importante meridianele in sine si nici punctele identificate sau numerotate.

In locul lor accentul se pune pe harta corpului care arata ca fiecare zona sau

organ din organism este oglindit pe talpi si degetele de la picioare, pe palme

si degetele de la maini.

2.     Harta electrica

Hiroshi Motoyama, un medic si vindecator japonez, in urma studiului

zonelor si meridianelor de acupunctura, a realizat harta electrica a

terminatiilor meridianelor la degetele de la maini si de la picioare, pe care le-

a denumit seiketsuI. Pentru aceasta , Motoyama a pus la punct un aparat

pentru detectarea blocajelor energetice prin masurarea variatiilor

impulsurilor electrice la nivelul terminatiilor meridianelor, fiind capabil sa

diagnosticheze boala inainte de instalarea manifestarilor fizice ale acesteia.

Realizarea lui Motoyama confirma ceea ce vindecatorii au stiut de milenii:

cand un punct de pe meridian este blocat, fluxul energetic scade sau se

acumuleaza, iar in acel punct apare congestia. In timp, aceasta congestie se

paote manifesta fizic sub forma de disfunctie a zonei sau organului

respectiv. Pe de alta parte, daca blocajul este indepartat prin sedite de

reflexoterapie, iar echilibrul adecvat si fuctia normala se restabilesc,

procesul de autovindecare poate incepe, iar simptomele si durerea vor

disparea. Eficienta multora, daca nu a tuturor terapiilor complementare, se

bazeaza pe principiul simplu al eliminarii blocajelor de flux energetic in

vederea activarii procesului de vindecare.

3.     Impartirea conventionala a talpilor

Corespunzator zonelor anatomice constitutive ale corpului si a

proiectiei organelor pe extremitati, au fost trasate si principalele mlinii de pe

maini si picioare. Acestea intersecteaza cele 10 zone descrise anterior si

impart picioarele si mainile in sectoare largi, corespunzatoare unor regiuni

importante ale corpului si functiunilor sale.

1.     Linia diafragmei - este linia secundara ce separa toracele de abdomen. Ea porneste de sub mont, imediat sub oasele metatarsiene, descrie o linie paralela cu linia umerilor, marcand totodata terminatia zonei mai late a labelor, corespondenta cutiei torcice. Este usor de localizat, deoarece culoarea tegumentelor deasupra acestei linii este mai inchisa decat cea de dedesubt. Pe maini, linia diafragmei este la aproximativ 2,5 cm sub articulatia dintre index si mana.

2.     Linia taliei se afla la mijlocul talpii. O putem identifica mergand cu aratatorul pe marginea externa a piciorului pana ajungem la o

mica proeminenta care marcheaza santul metatarsian. Dela acest sant se duce linia orizontala pe latimea talpii. Pe palme, linia taliei are ca reper articulatia policelui cu mana.

3.     Linia pelviana - separa abdomenul de micul bazin, situat la baza trunchiului. Este localizata pe talpi la baza calcaiului. Pe palme, linia bazinului incepe in zona moale, carnoasa a bazei policelui, la aproximati 2,5 cm de articulatia pumnului

4.     Linia ligamentara - pentru a gasi aceasta linie pe talpi, impingem halucele inapoi, iar in spatiul dintre primul si al doilea deget vom simti un ligament vertical, in tensiune, ca un elastic. Pe palme, linia linia ligamentara se afla itre al doilea si al treilea deget.

5.     Linia umerilor poate fi localizata numai pe talpi si se intinde de la baza degetului mare, traversand pe latime talpa spre inceputul metatarsianului degetului mic, mergand paralel cu linia degetelor. Considerata linie principala, ea separa partea superioara a corpului de trunchi.

4.     Partile reflexogene ale labelor picioarelor

Urmarind liniile de orientare, sesizam o stransa corelare intre

anatomia corpului uman si harta proiectiilor organelor pe talpi si chiar in alte

puncte. Principiile logice ale acestor corelatii sunt:

a)           locul in care talpa se ingusteaza cel mai mult corespunde taliei

corpului. Partile reflexogene situate deasupra liniei imaginare a taliei

corespund partii superioare a corpului (mai sus de talia reala). Sub linia taliei

de pe talpa se oglindesc organele din partea inferioara a corpului (de sub

talia reala);

b)          partea dreapta a corpului isi are proiectia organelor pe talpa

dreapta. Partea stanga a corpului se oglindeste pe talpa stanga;

c) degetele mari ale picioarelor simbolizeaza capul. Organele,

glandele situate pe cap, fata si creier au proiectiile pe talpa inversate, datorita

incrucisarii nervilor centrali ai celor doua emisfere cerebrale: vom masa deci

punctele ochi, urechi, nas etc. de pe partea dreapta a capului pe degetul stang

si organele din partea stanga a capului - pe degetul drept;

d) Organele perechi, precum rinichi, plamani, maini, picioare, etc. isi

au proiectiile situate pe ambele talpi: partea stanga a perechii pe talpa stanga

si partea dreapta a perechii pe partea dreapta. Organele centrale, cum ar fi

vezica urinara, coloana vertebrala, traheea etc. isi impart proiectiile intre cele

doua talpi, simetric.

e) coloana vertebrala, situata central in corp, se proiecteaza pe

lateralele interioare ale talpilor. Exista totodata o bilateralitate corporala si o

actiune metamerica. Legatura dintre partea dreapta a corpului si cea stanga

se numeste bilateralitate orizontala (ca si cea dintre partea anterioara si cea

posterioara a corpului). Legatura intre partea superioara si inferioara

acorpului se numeste bilateralitate verticala (si intre maini si picioare).

Atunci cand nu avem acces la una din partile corpului, din cauze obiective

(durere, rana deschisa, fractura etc.), putem masa zona sa simetrica,

bilaterala si vom obtine efecte favorabile in ambele puncte.

Concluzionand, putem afirma ca zonele reflexogene ale celor doua

picioare sunt identice din punct de vedere al repartizarii, dar din punct de

vedere al pozitionarii proiectiei punctelor reflexe exista deosebiri intre

piciorul stang si piciorul drept.

Piciorul drept:

1.     ficat

2.     vezica biliara

3.     stomac - pancreas - duoden

4.     apendice - valva ileocecala - colon ascendent

5.     emisfera stanga a creierului, deci partea stanga a capului, cu

organele aferente acestei parti

Piciorul stang:

1.     inima

2.     splina

3.     stomac - duoden - pancreas

4.     colon descendent - sigmoid - rect - anus

5.     emisfera dreapta a creierului, deci partea dreapta a capului cu

organele aferente.