Incidenţa HIV/SIDA în Republica Moldova

Incidenţa HIV/SIDA în Republica Moldova în ultimii ani continuă să crească. Analiza datelor statistice pentru anii 1987-2010 denotă că infecţia HIV/SIDA continuă să rămână o problemă prioritară de sănătate publică. Dacă în perioada 1987-1995 au fost depistate 40 de cazuri sporadice de HIV/SIDA, în anul 1996 - 55 de cazuri noi, atunci în anul 2010 deja 704 cazuri noi de infecţie. În total, din 1987 şi până la 1 noiembrie 2011 au fost înregistrate 7014 persoane infectate cu HIV, inclusiv 2205 persoane în teritoriile de est ale Republicii Moldova.

Infecţia HIV/SIDA se înregistrează practic în toate teritoriile administrative. Cea mai înaltă incidenţă şi prevalenţă este în mun. Bălţi, Chişinău, raioanele Glodeni, Basarabeasca, Sîngerei. În teritoriile de est ale Republicii Moldova prevalenţa infecţiei HIV este de 2,43 de ori mai înaltă decât în cele din dreapta Nistrului, constituind 609,6 – în raionul Râbniţa, şi 579,5 în or. Tiraspol.

Continuă să crească ponderea persoanelor infectate cu HIV în rândurile populaţiei din grupurile de risc. Astfel, dacă în anul 2003, în rândurile utilizatorilor de droguri injectabile această pondere era de 18,7, atunci în anul 2007 – de 22. În rândurile lucrătoarelor sexului comercial ponderea a crescut de la 4,63%, în anul 2003, până la 11%, în anul 2007. În perioada de referinţă, în rândurile bărbaţilor care practică sex cu bărbaţi ponderea a sporit de la 1,69% până la 4,8%.5Scade intensitatea răspândirii infecţiei HIV/SIDA prin utilizarea drogurilor injectabile şi sporeşte ponderea persoanelor infectate pe cale heterosexuală. Astfel, dacă în anul 2000 84% din cazurile noi de infectare cu HIV depistate erau o consecinţă a utilizării drogurilor injectabile şi 6% - a relaţiilor heterosexuale, atunci în anul 2010 această pondere a fost inversă: 87% din cazurile noi depistate de infectare cu HIV au fost o consecinţă a relaţiilor heterosexuale şi doar 8% - a utilizării drogurilor injectabile.

Sunt afectate în mare măsură persoanele tinere de vârstă reproductivă. Infecţia HIV se înregistrează în rândul persoanelor tinere, apte de muncă, sexual active. Astfel, 87% din numărul total de persoane depistate în anul 2009 erau cuprinse în grupul de vârstă 15-39 de ani.

Se menţine tendinţa de răspândire a infecţiei în rândul populaţiei rurale. În anul 2009,58,9% din numărul de cazuri noi depistate erau din mediul rural. Creşte ponderea femeilor implicate în procesul epidemic.• Astfel, dacă în anul 2001 ponderea femeilor în numărul cazurilor noi de infectare cu HIV era de 26,7 %, apoi în anul 2010 ea constituia 52,3%.Creşte ponderea femeilor gravide infectate cu HIV.• Astfel, dacă în anul 2003 au fost depistate 11 femei gravide infectate cu HIV la 10000 de persoane testate, atunci în anul 2010 numărul lor a sporit până la 18 femei la 10000 de femei testate.Migranţii şi familiile lor sunt unul din grupurile cu risc sporit de infectare cu • HIV. Conform rezultatelor cercetărilor sociologice, circa 30% din populaţia activă a ţării migrează peste hotare în căutare de lucru. Mai bine de jumătate din ei lucrează în condiţii periculoase pentru sănătate. Migranţii sunt vulnerabili la HIV şi din cauza barierelor culturale, discriminării, exploatării, instabilităţii şi separării de familiile lor şi de partenerii de viaţă. În Republica Moldova nu există un mecanism care i-ar obliga pe migranţi să efectueze testarea şi consilierea la HIV înainte de migrare şi la întoarcere în ţară. După cum denotă rezultatele interviurilor efectuate, de multe ori infecţiile sunt aduse de populaţia migratoare fără ca oamenii să ştie că sunt bolnavi. Iar soţiile şi soţii migranţilor sunt persoanele cele mai frecvent expuse riscului de a se infecta de ITS. Se observă sporirea, pe parcursul anilor 1989-2010, a numărului persoanelor cu SIDA. Această maladie a fost diagnosticată la 1177 de persoane, ori la 18,3% din persoanele cu HIV. Au decedat de SIDA 919 persoane.

Statul persoanelor infectate cu HIV/SIDA pe plan internațional

Recomandările Internaţionale privind HIV/SIDA și Drepturile Omului (cunoscute drept Recomandări) au fost adoptate în 1996, revizuite în 2002 (Recomandarea 6) și publicate în versiunea lor consolidată în 2006. Recomandările au fost elaborate, adoptate și publicate de către Programul Comun ONU privind HIV/SIDA (UNAIDS) și Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului (OÎCDO). Prezentate într-o manieră argumentată și extrem de convingătoare, acestea oferă reperele necesare guvernelor, ONG-urilor, organizaţiilor internaţionale și altor entităţi implicate în ceea ce privește elaborarea strategiilor eficiente de abordare a aspectelor pe care le implică HIV. În mod special, Recomandările îndeamnă statele să asigure ca legile, politicile și practicile lor să corespundă principiilor fundamentale ale DO.Sumarul Recomandărilor poate fi găsit în chenarul ce urmează:

Recomandările Internaţionale privind HIV/SIDA și Drepturile Omului

Recomandarea 1: Statele ar trebui să adopte abordări multisectoriale pentru a crea o reţea naţională eficientă capabilă să răspundă provocărilor pe care le presupune epidemia HIV.

Recomandarea 2: Statele ar trebui să creeze organizaţii comunitare pentru a efectua activităţi în domeniul eticii, drepturilor omului și juridic. Statele ar trebui, de asemenea, să consulte pe larg astfel de organizaţii la alcătuirea tuturor politicilor care privesc HIV.

Recomandarea 3: Statele ar trebui să revadă și să reformeze legile din domeniul sănătăţii publice pentru ca să abordeze adecvat epidemia HIV.

Recomandarea 4: Statele ar trebui să revadă și reformeze legislaţia penală și sistemele corecţionale pentru a asigura corespunderea acestora obligaţiilor internaţionale din domeniul drepturilor omului și a evita încălcările de drepturi ale omului în contextul epidemiei HIV.

Recomandarea 5: Statele ar trebui să introducă sau să îmbunătăţească legislaţia anti-discriminare pentru a proteja grupurile vulnerabile. Statele ar trebui, de asemenea, să asigure respectarea vieţii private, confidenţialităţii și comportamentului etic în studiile care implică persoane.

Recomandarea 6 (revizuită): Statele ar trebui să adopte legi care reglementează bunurile, serviciile și informaţiile privind HIV, pentru a asigura disponibilitatea sporită a măsurilor și serviciilor de prevenire, informaţiei adecvate pentru prevenirea și tratamentul HIV, precum și medicamente sigure și eficiente la un preţ accesibil. Statele ar trebui să asigure că toate persoanele au acces la bunuri calitative în mod durabil și egal. Statele ar trebui să prevadă servicii și informaţii pentru prevenirea, tratamentul, îngrijirea și suportul necesar în caz de HIV, inclusiv antiretrovirale și alte medicamente sigure și eficiente, diagnostice și tehnologii pentru tratamentul HIV și infecţiilor oportuniste aferente.

Recomandarea 7: Statele ar trebui să implementeze servicii de susţinere juridică pentru a educa persoanele afectate de epidemia HIV în ceea ce privește drepturile lor. Statele ar trebui, de asemenea, să acumuleze experienţă pentru a aborda problemele juridice diverse pe care le implică HIV și să utilizeze în acest scop alte mijloace decât instanţele de judecată, cum ar fi comisiile pentru drepturile omului, în scopul protecţiei eficiente a drepturilor persoanelor care sunt afectate de epidemie.

Recomandarea 8: Statele, împreună cu comunităţile, ar trebui să promoveze crearea unui mediu liber de prejudecăţi pentru femei, copii și alte grupuri vulnerabile.

Recomandarea 9: Statele ar trebui să promoveze diverse metode de educaţie și instruire, precum și programe media creative, care sunt destinate schimbării atitudinilor discriminatorii asociate cu HIV și SIDA și care ar permite o mai bună înţelegere și acceptare a diferitor aspecte conexe.

Recomandarea 10: Statele ar trebui să transpună principiile drepturilor omului în coduri de conduită care, la rândul lor, trebuie să fie însoţite de mecanisme pentru implementarea și executarea acestor coduri.

Recomandarea 11: Statele ar trebui să asigure mecanisme de monitorizare și executare pentru a garanta și proteja drepturile omului în contextul HIV.

Recomandarea 12: Statele ar trebui să-și împărtășească experienţa legată de respectarea drepturilor omului în contextul HIV, la nivel internaţional și prin intermediul agenţiilor ONU, cum ar fi UNAIDS.

Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei 1536 din 2007

HIV/SIDA în EuropaAdunarea îndeamnă parlamentele și guvernele Consiliului Europei să:

• se asigure că legile, politicile și practicile lor respectă drepturile omului în contextul HIV și SIDA, în particular dreptul la educaţie, muncă, viaţă privată, protecţie și acces la servicii de prevenire, tratament, îngrijire și suport;

• protejeze persoanele care trăiesc cu HIV de toate formele de discriminare în sectoarele public și privat, să promoveze egalitatea de gen, să asigure viaţa privată și confidenţialitatea în cazul studiilor și cercetărilor care implică fiinţe umane, precum și să prevadă remedii rapide și eficiente de ordin judiciar, administrativ și civil în cazul încălcării drepturilor persoanelor care trăiesc cu HIV;

• implementeze măsuri pentru a spori capacitatea femeilor și fetelor adolescente de a se proteja de infectarea cu HIV, în principal prin educaţie, inclusiv educaţie de la egal la egal, și acces la serviciile de sănătate sexuală și reproductivă;

• adopte și implementeze politici care respectă drepturile persoanelor care trăiesc cu HIV și, prin intermediul tuturor mijloacelor media disponibile, să ocrotească acele persoane și să le informeze despre drepturile lor;

• interzică obligativitatea analizelor la HIV în cazul persoanelor care solicită vize de călătorii, azil, sunt în căutarea unui loc de muncă sau doresc să se înscrie la facultate în favoarea analizelor benevole

Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei 1785 din 2007

Răspândirea HIV/SIDA printre femei și fete în Europa

• Abilitarea fetelor și femeilor în Europa reprezintă un factor-cheie în combaterea HIV. Fetele și femeile trebuie să fie informate corespunzător în legătură cu riscurile asociate cu un anumit comportament și puse în poziţia în care ar avea puterea să acţioneze, ca urmare a informării. Bărbaţii au și ei de jucat un rol în lupta contra răspândirii epidemiei: ei trebuie să evite anumite comportamente dăunătoare, specifice bărbaţilor, și să colaboreze cu femeile în vederea ruperii ciclului de inegalitate gender și violenţă bazată pe gender.

• În același timp, este important de a combate discriminarea femeilor și fetelor HIV pozitive. Analizele HIV, în particular analiza pre-natală, trebuie să fie confidenţiale. Acestea presupun un consimţământ informat și trebuie să se bazeze pe consiliere și informare privind opţiunile de tratament (inclusiv tratamentul pentru prevenirea transmiterii de la mamă la făt). Accesul la astfel de servicii nu trebuie să depindă de genul persoanei.

Cazuri CEDO de reglementare a drepturilor persoanelor infectate cu HIV

Într-un caz din 1997, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO) a decis că publicarea identităţii persoanei și statutului HIV a încălcat dreptul persoanei la respectarea vieţii private și de familie, garantate de art. 8 al CEDO (Z v. Finlanda, Apl. Nr. 22009/93, 22009/93 [1997] CEDO 10 [25 februarie 1997], par. 113).

CtEDO a decis că expulzarea unui străin HIV-pozitiv înapoi în ţara lui de origine poate constitui o încălcare a art. 3 al CEDO. Într-un caz, un bărbat din St. Kitts a fost arestat pentru posesie de droguri la sosirea în Marea Britanie. După ce s-a aflat că el are SIDA, judecata a decis că aceasta nu poate fi trimis înapoi în St. Kitts, deoarece el nu va fi în stare să primească tratamentul medical adecvat acolo și deportarea va constitui tratament inuman cu cauzarea morţii iminente și a durerii și suferinţei severe. (D. v. Regatul Unit, 24 Eur. H.R. Rep. 423 1997)

Într-o cauză recentă CtEDO a obligat statul turc la plata costurilor medicale pe viaţă, ca urmare a contaminării cu virusul HIV prin transfuziile de sânge efectuate imediat după nașterea persoanei, hotărând în unanimitate că a fost încălcat art. 2 al CEDO. În pronunţarea acestei decizii CtEDO a luat în considerare, pe lângă alte aspecte importante, și durata excesiva – de noua ani, patru luni și șaptesprezece zile – a procedurii administrative și a dorit să prevină comiterea unor erori similare pe viitor. (Oyal vs. Turcia, 4864/05, 23 martie 2010).

Persoanele infectate cu HIV/SIDA ca subiect de drept medical în Republica Moldova

Accesul la servicii de sănătate umane, nediscriminatorii și de înaltă calitate, precum și la medicamentele de bază, reprezintă una din obligaţiile sine qua non ale societăţii faţă de PTHIV. În sens practic, acest lucru înseamnă că sistemele de sănătate trebuie să dea dovadă de promptitudine și receptivitate în ceea ce privește necesităţile specifice asociate cu HIV, atât ale PTHIV, cât și ale populaţiei în întregime, așa încât riscul infectării să fie minim.

În cadrul legislaţiei moldovenești, acest drept este reflectat destul de complex, luând forma mai multor drepturi distincte, cum ar fi: dreptul la ocrotirea sănătăţii prevăzut de Constituţia Republicii Moldova la art. 36; dreptul la asistenţă medicală prevăzut la art. 20 din Legea ocroti-rii sănătăţii; dreptul la asistenţă medicală gratuită în volumul stabilit de legislaţie prevăzut la art. 5 din Legea cu privire la drepturile și responsabilităţile pacientului; dreptul la asigurare obligatorie de asistenţă medicală a cetăţenilor străini și apatrizilor prevăzut la art. 26 din Legea ocrotirii sănătăţii. La acestea se adaugă drepturile specifice ale PTHIV prevăzute, explicit sau implicit, în Legea cu privire la profilaxia infecţiei HIV/SIDA, după cum urmează: dreptul la confidenţialitate (art. 14); dreptul de a nu fi supus discriminării (art. 22-27); dreptul de a beneficia de asistenţă medicală, conform legislaţiei în vigoare (art. 19); dreptul copiilor infectaţi cu HIV sau afectaţi de SIDA de a beneficia de consiliere adaptată (art. 6); dreptul femeilor care trăiesc cu HIV de a beneficia de contracepţie gratuită, inclusiv de sterilizare benevolă (art. 6); dreptul femeilor HIV pozitive și nou-născuţilor lor de a avea acces la tratament ARV profilactic gratuit (art. 21)

În Republica Moldova statutul persoanelor infectate de HIV/SIDA este reglementat în legea cu privire la profilaxia HIV/SIDA,în primul rînd este specificat statutul persoanelor vulnerabile,aceștia sînt: copiii, tinerii și femeile.Față de aceștia sînt stipulați reguli aparte,speciale pentru o protecție mai concretă.Atfel în lege se stipulează faptul că copiii și tinerii sîntegali în drepturi și benefeciază de aceiași programă educațională de asistenţă socială şi juridică, precum şi de îngrijirea şi tratamentul de care au nevoie în virtutea statusului lor.Copiii și tinerii infectați de HIV/SIDA nu vor fi discriminați în cadrul instituțiilor educaționale sau medico-sanitare, de detenție.Femeile infectate cu HIV, benefeciază de contracepție gratuită și sterilizare în urma consilierii necesare situației.În capitolul IV este reglementată consiliere și testarea benevolă, au dreptul la testare pentru depistarea virusului HIV,cetățenii Republicii Moldova, cetațenii străini, apatrizii care au domiciliu în Republica Moldova.Testarea se efectuează la cererea persoanei conform regulamentului prevazut de Ministerul Sănătății.Testarea se face în baza consimțămîntului,consimțamîntul este exprimat obligatoriu în scris, consimțămîntul trebuie să fie benevol și informat.Pentru minori este necesar consimțămîntul propriu exprimat în scris, precum și consimțămîntul reprezentantului legal, în caz că consimțămîntul reprezentantului legal este imposibil de întrunit, dar testarea are o importanță pentru interesele minorului atunci este îndeajuns doar consimțămîntul acestuia.În cazul în care persoana este lipsită de capacitatea,reprezentantul legal depune semnătura, dar în limitele posibile trebuie să se implice și însuși persoana.Persoanele care solocită testarea cu HIV și persoanele infectate cu HIV beneficiază de confidențialitate, rezultatul testelor HIV este confidențial și poate fi trnasmis următoarelor persoane:

a) persoanei testate;  b) părintelui sau tutorelui minorului testat;  c) reprezentantului legal al persoanei lipsite de discernămînt;  d) personalului medical implicat în procesul de tratament şi/sau supraveghere medicală şi epidemiologică a persoanelor testate, cu respectarea garanţiilor de confidenţialitate şi securitate a datelor medicale cu caracter personal.

Personalul medical care dețin informațiile cu privire la persoanele care sînt infectate de HIV au obligația de a nu răspîndi informația și de a garanta confidențilaitatea.Testarea HIV nu este obligatorie, aceasta este regua generală. Testare este obligatorie în următoarele cazuri: a donarea sîngelui, lichidelor, ţesuturilor şi organelor; în baza hotărîrii instanţei de judecată, în cazuri de viol şi  punere intenţionată în pericol de infectare a altei persoane, atunci cînd acuzatul nu îşi dă consimţămîntul la testare după consilierea cuvenită. Persoanele infectate cu HIV au la rîndul lor obligația de a informa pe soțul;soția sau partenerul despre statusul lor.Persoanele HIV pozitive sînt informate de către instuțiile medico-sanitare despre necesitatea și modurile de prevenire a răspîndirii infecției și răspunderii penale pentru punerea intenționată în pericol de infectare cu HIV.În capitolul V al legii este reglementat acordarea asitenței mediacale a persoanelor infectate cu HIV și tratamentul lor. Astfel în art.17 este stipulat că persoanele infectate cu HIV/SIDA sînt supuse supravegherii medicale. Aceste persoane au dreptul la următoarele tipuri de servicii:diagnosticarea şi tratamentul infecţiei HIV/SIDA, al maladiilor oportuniste, al infecţiilor cu transmitere sexuală, al altor infecţii şi complicaţii; servicii de laborator; tratament de urgenţă; asistenţă psihologică;asistenţă socială;tratament paliativ.Persoanelor infectate le este aplicat tratamentul ARV,conform Programului național de profilaxie și control al infecției HIV/SIDA,persoanelor benefeciază în mod gratuit de tratamentul

ARV. Persoanele infectate cu HIV și bolnave de SIDA beneficiază de tratamentul în baza Programului unic de asigurare obligatorie de asistență medicală,medicii la rîndul lor au obligația de a informa la cerere pe membrii familiei lor depsre modurile de tratament paliativ.Femeile însărcinate au dreptul la testare gratuit.Femeilor însărcinate și afectate de HIV le este garantat accesul profilactic gratuit la ARV, nou-născuții mamelor HIV pozitive beneficiază de alimentație artificală gratuită.Ca subiect al dreptului medical, se interzice orice formă de discriminare la acordarea asistenței medicale,stipulînd că orice persoană are dreptul la asistență medicală indiferent de statutul HIV. Pesoanelor infectate cu HIV le este garantat dreptul la internare și la accesul la servicii medicale în instituțiile medico-sanitare, balneare publice, departamentale și private, cererea unor taxe majorate din aprtea acestor instituții pentru acordarea asistenței medicale ste interzisă.

Plan

1.Incidenţa HIV/SIDA în Republica Moldova;2.Statul persoanelor infectate cu HIV/SIDA pe plan internațional;3.Cazuri CEDO de reglementare a drepturilor persoanelor infectate cu HIV;4.Persoanele infectate cu HIV/SIDA ca subiect de drept medical în Republica Moldova.

Bibliografie

Constituția Republicii Moldova;

Legea cu privire la profilaxia infecției HIV/SIDA;

Legea cu privire la drepturile și responsabilitațile paciențilorLegea cu privire la ocrotirea sănătății;

Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei 1785 din 2007 ;

Rezoluţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei 1536 din 2007;

Ghid în domeniul promovării și protecţiei drepturilor persoanelor care trăiesc cu HIV,editura cartier,ediția I, mai 2011;

Statutul socio-economic al persoanelor cu HIV: studiu sociologic;Ludmila Malcoci,doctor habilitat în sociologie,Chișinău,2012.

Universitatea de Stat din Republica Moldova Facultatea de Drept

Referat

Tema:Statul persoanelor infectate cu HIV/SIDA ca subiect al dreptului medical

Elaborat:Mîrzac Ana,gr.206

Chișinău,2012