referatele.org_2497_Natura_si_folclorul.doc
2
Natura şi folclorul- ţărâmuri ale universului mitic exprimat în variate forme concrete şi spirituale Eminescu se autodefineşte ca fiind „sorbit de popor” şi predestinat de a putea trezi la viaţa spiritualitatea românească autentică, din care şi el s-a născut: „nu ne-am trezi noi, s-au trezit secolii din urma noastră şi ne-au scuturat din somn”. Interesul lui Eminescu pentru creaţia populară copilăria petrecută la Ipoteşti, când „fiind băiat, păduri cutreieram”, poetul însuşi fiind un pasionat culegător de folclor. Periglinările prin ţară cu trupa de actori, din Moldova, în Transilvania, până la Blaj îi satisfac lui Eminescu setea de a auzi chiar de la rapsozii populari, balade ,legende, doine şi de a-şi hrăni sufletul cu aceste „nestemate”. Indirect, Eminescu întră în relaţie cu folclorul românesc studiind opera lui Haşdeu sau citind culegerile de creaţii populare, în special pe cea alcătuită de Vasile Alecsandri. Mihai Eminescu valorifică în poezia sa creaţiile folclorice prin teme, motive, personaje mitologice, mituri populare, limbaj, înnobilându-le cu idei filozofice, cu noi semnificaţii: „Călin(file din poveste)”, „Ce te legeni..”, „Somnoroase păsărele”, „La mijloc de codru”, „Revedere”, „Făt-Frumos din lacrimă” şi bineînţeles capodopera sa „Luceafărul”. Concepută pe două dimensiuni: terestră şi cosmică ,natura eminesciană este totdeauna cadrul fizic al omului, Spaţiul gesturilor fundamentale. În lirica lui peisagistică, Eminescu nu merge pe linia lui Alecsandri , nu descrie tablouri cu valabilitatea de sine stătătoare, nu face pasteluri. Natura la el are o altă funcţie: încadrează şi potenţează un sentiment, o idee, o atitudine. Participarea la crearea unui spectacol poetic devine paradis în poezia erotică, personaj care face teoria speţelor veşnice „Revedere”, realitate metafizică în „Mai am un singur dor”. Există o geografie eminesciană cu o configuraţie solară şi alta nocturnă. Poetul cântă codrul, izvoarele, lacul, cărările. Ochiul lui cuprinde dealul, văile înguste şi aburite, „câmpiile asire” sau „întunecată mare” peste care veghează luna, stelele, soarele,
-
Upload
stefaniaalexandra -
Category
Documents
-
view
212 -
download
0
Transcript of referatele.org_2497_Natura_si_folclorul.doc
Natura i folclorul- rmuri ale universului mitic exprimat n variate forme concrete i spirituale
Natura i folclorul- rmuri ale universului mitic exprimat n variate forme concrete i spirituale
Eminescu se autodefinete ca fiind sorbit de popor i predestinat de a putea trezi la viaa spiritualitatea romneasc autentic, din care i el s-a nscut: nu ne-am trezi noi, s-au trezit secolii din urma noastr i ne-au scuturat din somn.
Interesul lui Eminescu pentru creaia popular copilria petrecut la Ipoteti, cnd fiind biat, pduri cutreieram, poetul nsui fiind un pasionat culegtor de folclor. Periglinrile prin ar cu trupa de actori, din Moldova, n Transilvania, pn la Blaj i satisfac lui Eminescu setea de a auzi chiar de la rapsozii populari, balade ,legende, doine i de a-i hrni sufletul cu aceste nestemate.
Indirect, Eminescu ntr n relaie cu folclorul romnesc studiind opera lui Hadeu sau citind culegerile de creaii populare, n special pe cea alctuit de Vasile Alecsandri. Mihai Eminescu valorific n poezia sa creaiile folclorice prin teme, motive, personaje mitologice, mituri populare, limbaj, nnobilndu-le cu idei filozofice, cu noi semnificaii: Clin(file din poveste), Ce te legeni.., Somnoroase psrele, La mijloc de codru, Revedere, Ft-Frumos din lacrim i bineneles capodopera sa Luceafrul.
Conceput pe dou dimensiuni: terestr i cosmic ,natura eminescian este totdeauna cadrul fizic al omului, Spaiul gesturilor fundamentale. n lirica lui peisagistic, Eminescu nu merge pe linia lui Alecsandri , nu descrie tablouri cu valabilitatea de sine stttoare, nu face pasteluri. Natura la el are o alt funcie: ncadreaz i poteneaz un sentiment, o idee, o atitudine. Participarea la crearea unui spectacol poetic devine paradis n poezia erotic, personaj care face teoria speelor venice Revedere, realitate metafizic n Mai am un singur dor. Exist o geografie eminescian cu o configuraie solar i alta nocturn. Poetul cnt codrul, izvoarele, lacul, crrile. Ochiul lui cuprinde dealul, vile nguste i aburite, cmpiile asire sau ntunecat mare peste care vegheaz luna, stelele, soarele, luceferii, bolta senin, unde se aud apele murmurnd i florile de tei cznd n prul ndrgostiilor. Natura devine adesea etat daime(stare de suflet) pentru dorul eminescian , acre aduce prin sursele sale folclorice nota cea mai naional a universalitii poetului romn.
Poezia eminescian pstreaz teme i motive populare, mbinate cu elemente de natur, adugndu-le noi structuri epice Clin Nebunul sau le pstreaz nnobilnd creaia cu idei filozofice (Revedere, Ce te legeni).
Dragostea lui Eminescu pentru folclorul romnesc este vizibil n toate poeziile lui , transpirnd prin toi porii creaiei i simirii lirice, fapt recunoscut i de exegeii strini, ca Rossa del Conte, care afirma c
nu este puin ceea ce datoreaz gndirii orientale cultura lui Eminescu, dar cuvntul liric n care se transfigureaz lumea lui este scos din izvoarele tradiiei autohtone(Eminescu sau despre absolut-1962)
