referat.clopotel.ro

GRIGORE ALEXANDRESCU

(1810-1885)INTRODUCEREGrigore Alexandrescu este cel mai important fabulist al literaturii romane din secolul al XIX-lea.Acest loc in istoria noastra literra se datoreaza nu numai talentului, ci si faptului ca specia era cultivata in epoca si imprejurari c,traind intr-o societate in care nu putea sa arate ,,fara sfiala toate cate socotesc, pentru a-si exprima,fie si indirect, parerile,apeleaza la alegorie, servindu-se de animale.

Se naste la Targoviste,in mahalaua Lemnului,fiind al patrulea copil al vistiernicului M.Jixandrescu.Ramane orfan si sarac,dar de mic destept,cu o memorie extraordinara.Invata greaca si franceza.Ajuns in Bucuresti,este elev la pensionul Sf.Sava, fiind coleg cu Ion Ghica,Face cunostinta cu Heliade.Uimeste pe toti prin talentul sau poetic.Va sta acasa la Heliade,care-I va publica prima poezie (Miezul noptii) in Curierul romanesc,urmata de elegia Adio la Targoviste.

O vreme, a fost ofiter, dar a demisionat(1837).Din pricina unor scrieri (Anul 1840 si Lebada si puii corbului) a gustat si racoarea temnitei.A ocupat functii marunte. La 1848, e redactor al ziarului Poporul suvaran.In ultimii 25 de ani de viata, a fost marcat de alienatie mintala.A murit sarac la Bucuresti.

Poetul liric scrie, mai intai, meditatii romantice, sub influenta lui Lamartine. Tonul este sumbru.Cea mai reusita este Umbra lui Mircea.La Cozia (facuse o calatorie in oltenia cu prietenul sau Ion Ghica).

E primul fabulist autentic din literatura romana lasandu-ne vreo 40 de fabule, in care adevarul e mascat din cauza cenzurii autoritatilor (Cainele si catelul, Boul si vitelul, Dreptatea lupului,Vulpea liberala s.a)

Cronologie

1814 S-a nascut la Targoviste.Grigore Alexandrescu,intr-o familie instarita.

1827 parintii lui Alexandrescu mor,la scurte intervale de timp.

1828-1829 razboiul ruso-turc,in timpul caruia principatele au fost ocupate de armata rusa.

1829 Pacea de la Adrianopol:ocupatia ruseasca a continuat pana in 1834.

Apar primele periodice romanesti:eliade scoate la bucuresti Curierul romanesc,iar gh. Asachi la iasi Albina romaneasca.

1830 Gr. Alexandrescu se muta la Bucuresti, gazduit de un unchi,intr-una din cladirile Mitropoliei.

1831 Se inscrie in scoala franceza a lui J-A Vaillant (deschisa in 1830);printre colegi se afla si Ion Ghica.

1832 6 martie.Debutul literar al lui Gr. Alexandrescu prin publicarea in Curierul romanesc a Miezului noptii.Catre sfarsitul anului,apare primul sau volum,traducerea unei povestiri de Florian, Eliezar si Neftali,insotita de cateva poezii c inginale,de traduceri si de primele sale fabule(si aceste prelucrari dupa la Fontaine si Florian).

1833 Infiintarea Socetatii filarmonice.Alexandrescu va deveni membru prin anul 1835.

1834 in conformitate cu,,regulamentul Organic,constitutia impusa de ocupatia ruseasca,este numit domn(19 mai)Alexandru D. Ghica,fratele lui Grigore Ghica ultimul domnitor dinaintea razboiului ruso-turc

1835 Publica traducerea tragediei Alzira de voltaire.

1837 in octombrie poetul demisioneaza din armata,se intoarce la Bucuresti(locuind la tatal lui Ion Ghica,Dimitrie).

1839 La inceputul anului,apare un al doilea volum de Poezii de Gr, Alexandrescu(data paginii de titlu este 1838).

1840 Complot impotriva lui Al. Ghica,condus de N. Blcescu,M.Serghiescu ai altii.Gr. Alexandrescu sete arestat ca suspect(a fost eliberat la interventia lui I,Ghica).La inchisoare traduce Meropa de Voltaire.

Kogalniceanu publica la Iasi Dcia literara,la care Grigore Alexandrescu isi da contributia(Anul 1840).

1842 Iulie-august.Calatoria impreuna cu I. Ghica la manastirea Olteniei.Apare la Iasi ,,editia completa a Poeziilor.Alexabndrescu este numit sef al ,,mesei a doua a jelbilor din secretariatul Senatului.

La incheierea domniei lui Al. Ghica, este ales domn Gh. Bibescu,cu care poetul va fi in relatii bune.

1844 Incepe publicarea fragmentara,in periodice,a Memoriarului de calatorie.Constituirea ,,Asociatiei literare.Alexandrescu va fi membru prin 1846.La iasi apare Propasirea la acre colaboreaza si Gr. Alexandrescu(Umbra lui Mircea,fragmente din Memorial).

1847 Apare la Bucureati Album stiintific si literar, o continuare a Propastirii, la care colaboreaza si Alexandrescu(Ucigasul fara voie, schita O nunta).

Gr. Alexandrescu publica traducerea Meropei de cVoltaire si volumul Suvenire si impresii,epistole si fabule,cea ,mai importanta selectie,datorata autorului insusi,a operei sale poetice.

1848 11 iunie.Proclamatia de la Islaz.Bibescu este silit sa semneze Constitutia si sa ccepte guvernul revolutionar;abdica in 18 iunie.

Alexandrescu intra in comitetul de redactie al ziarului revolutionar Poporul suveran.

Revolutia romana este zdrobita in 13 septembrie de coalitia ruso-turca,iar conducatorii ei sint exilati.

Gr. Alexandrescu e numit director al Arhivelor Statului,pana in 1854.

1852 31 decembrie.Inaugurarea Teatrului N tional:in cinstea evenimentului,Gr. Alexandrescu scrie un imn;poetul era membru al Comitetului teatral.

1854 Gr. Alexandrescu este numit director al Eforiei Spitalelor Civile.

1855 V. Alexandri scoate la Iasi Romania literara,la care Gr. Alexandrescu colaboreaza(Razbunarea soarecilor,Iepurele,ogarul si copoiul).

1859 31 martie.I se ofera Ministerul finantelor,dar poetul il refuza.

3 aprilie Alexandrescu e numit membru al Comisiei centrale de la Focsani.

29 mai.Casatoria cu Raluca Stamatin.

Iunie.Alexandrescu sufera o grava criza nervoasa,din care se va restabili partial,fara a mai recupera niciodata stralucirea inteligentei sale.

1861 22 august.Se naste Angelina,fiica poetului.

1862 27 iulie.Este destituit din functie de efor al Spitalelor Civile.

1863 Publica,la inceputul anului,volumul Meditatii,Elegii,Epistole,Satire si Fabule,care cuprinde si Memorialul de calatorie.

1864 12 februarie.Se voteaza lui Alexandrescu o pensie ca recompesa nationala.

1872 Alexandrescu publica volumul Povesti albastre,traduceri din Ed. Laboulaye.

1875 Angelina pleaca la Paris,spre a studia pianul;nu e exclus sa fi fost insotita de Gr. Alexandrescu.

1879 30 ianuarie.Moartea sotiei poetului.

1881 Proclamarea regatului;Gr. Alexandrescu dedica un scurt poem evenimentului.

1882 Alexandrescu publica in Cimpoiul fragmente din treducerea Ierusalimului liberat de Torquato Tasso, ultima manifestare literara a scriitorului.

1885 25 noiembrie.Moartea lui Gr. Alexandrescu.

Referinte critice

BONIFACIU FLORESCU:Se poate zice de Alexandrescu ceea ce Quintilian zicea de Oratiu:,,feliciter audet,are o fericita indreazneala.In adevar,poeziei lui Alexandrescu este taria:versul lui s-ar putea numi cornelian.Alexandrescu nu poate sub punctul de vedere al armoniei,sa fie comparat cu Alexandri;dar nici Alexandri nu poate rivaliza cu Alexandrescu in ceea ce priveste energia si taria versului.Unul este lebada,celalalt acvila Romaniei.()

In viitor,cand Unirea Romana va fi in adevar facuta,cand Romania va fi un stat intins si puternic,cand invatatii Europei vor incepe a studia limba si literatura noastra,Alexandrescu,si ca liric,si ca satiric,si ca fabulist isi va avea numele gravat intrev ale lui Lamartine si Hugo,sau intre lui Oratiu si Boileau,sau,in fine,langa gloriusul nume al lui La Fontaine.

ION GHICA:In primavara,Vaillant mai recrutase un elev.Se ivise pe banca de fund,langa perete,un tanar-parca-l vad!- infasurat intr-un surtuc cafeniu,oaches,foarte oaches,parul negru,sprancenele groase imbinate,ochii caprui si scanteitorii;mustata ii mijea pe buza.Nu stiu,mica deosebire de varsta sau superioritate ce credea ca avem noi in limba ce venea sa invete se el il facea sa se tie arazna.La sfarsitul clasei,noi ieseam gramada si zgomotosi,pe cand el se strecura binosor si isi lua drumul singur spre casa.Acesta erea tanarul Grigore Alexandrescu.

O data,Vaillant,dupa ce ne ia d-a randul sa-I recitam epistola lui Boileau catre Molliere:

,,Rare et fameux epirit dont la fertile veine

Ignore en crivant le traveil et la peine

Si cei vechi ne incurcam toti,unul dupa altul,care la versul dintai,care la cel de-al doilea,fara caunul sa putem scoate la capatai,se indeparteaza catre noul venit zicaqndu-i:

,,Voyons,monsieur Grgorie,povez-vous me debiter cela?Allons,du courage!

Tanarul se roseste,clipeste de doua-trei ori,incepe a recita si o duce pana la sfarsit fara cea mai mica ezitatiune,fara inganare si fara o singura greseala,indicand cu preciziune punctualitatea si trecand peste rima fara a o cauta.Ceilalti ne uitam unul la altul,exprimand mirare,admiratie sau gelozie.Niciodata pana atunci nu auzisem o dictiune mai corecta si mai placuta;desi citisem si recitasem de o mie de ori aceea epistola,dar pot ca numai atunci I-am inteles spiritul si elegant.

La iesirea din clasa,m-am simtit atras de catrec acel tanar,m-am apropiat de dansul si,fiindca mergeam tot pe o cale,ne-am luat la vorba,pe drum.Mi-a recitat cu entuziasm scene intregi din Andromaca si din Fedra de Racine.La intrebarea mea daca n-a cercat sa scrie romaneste,mi-a raspuns citandu-mi Adio la Targoviste.

Dintr-aceea zi am fost prieteni,si iubirea noastra unul pentru altul nu s-a dezmintit niciodata.

Eu sedeam pe Podul Calitii.Alexandrescu locuia intr-un beci,sub scara la Mitropolie,la unchiul sau,parintele Ieremia.Eram vecini si ne vedeam in toate zilele;pregateam lectiile noastre impreuna.

In vara anului 1842,profitand de vacantele Academiei din Iasi,venisem la Bucuresti.Unul din concesionarii ocnelor de sare,rapostul Otetelsanul,care pe atunci imi era cam ruda,ne invita,pe Alexandrescu si pe mine,sa-l intovarasim la Baia-de-Arama.Se propunea sa se cumpere aceea mosie pentru exploatarea metalului;ocaziunea esra favorabila;putam fara mare cheltuiala sa ne satisfacem dorinta veche ce aveam de a vizita manastirile de peste Olt.Intr-aceea calatorie am mers din manastire in manastire si din schit in schit,de la Cozia pana la Tismana;ne-am coborat la Turnu-Severin s-apoi ne0am intors,urmand obarsia muntilor,din stana in stana,calatorind cand pe jos,cand calare,din gura Bahnei in Dunere pana in valea Oltului,la Turnu-Rosu.Alexandrescu adescris o parte din aceea calatorie intr-un memorial.In peleriajul la Cozia s scris Umbra lui Mircea.() La Tismana a scris Rasaritul lunei.

La Dragasani,Mormintele si mai multe alte poezii pline de cugetari marete ca aspiratiunile sufletului sau si de tabl;ouri descriptive,vesele si inflorite ca frumoasele locuri ce le vizita si ca zburdarile inimei sale.

Laudata fie memoria marelui poet,a carui pana a stiut sa invieze umbrele glorioase ale eroicului nostru trecut s-a impodobit vechile traditii legendatre ale istorei nationale,imbracandu-le in stralucitele culori ale bogatei sale imaginatiuni.

G. CALINESCU: De la intaiul vers poezia lui Grigore Alexandrescu se remarca prin abstractia ei,cel mai putin aparenta.E o poezie in carbune,lipsita de culoarea metaforei.Anul 1840 se deschide prin sentinte,spuse sacerdotal.()

Desi ideile sunt generalitati totusi poetul le asduce in scena personificate,dupa mitologie noua,prin verbe cu sugestii de miscari corporale.Durerea e o fiinta care supune pe omul in ajutorul caruia alearga Soarta.Mihanirea paseste pe un drum,iar pe urmele ei vine Binele.Imaginatia este sloboda sa-si inchipuie cum voieste fiece abstractiune,sa vada,bunaoara,durerea cu fata galbena,si crispata,mahnirea despletita si apatica,zambirea cu aspect juvenil.

Cu toate astea,frazele sentetioase,oricat desen ar contine pe dedesubt,n-ar putea produce atata emotie cata starnesc versurile lui Grigore Alexandrescu,in care suna o muzica profunda.Poezie gnomica,asa cum o profesau Gothe si Eminescu,apartine genului dramatic.Poetul vine,hiertic,catre cititor,si spune monologul sau in ton oratoric sau confesional,acut ori cavernos.Glasul din anul 1840 este al unui om plin de dignitate.

Abstragand de la valoarea de rectitudine a unui spirit deschis ideilor celor mai inaintea,farmecul artistic al poeziei lui Grigore Alexandrescu,inexplicabil la prima vedere critica,neinsotita de o auditie bine studiata,e de domeniul muzicii.Acest fel de a folosi strofele pentru elucidarea problemelor nu este efectul unui prozaism congenital,ci al educatiei clasice.

Si Anul 1840 si Umbra lui Mircea.La Cozia,ale lui Grigore Alexandrescu,sunt declamate pe o incinta vasta;efectele marunte sunt cu totul sacrificate impresiei totale de glas formidabil si profetic,orchestrat de torente si de freamatul padurilor.O lectura a ceea ce e mai izbutit in poezia meditativa si elegica a lui Grigore Alexandrescu trebuie sa aiba in vedere volumul muzical al compozitiei,instrumentatia colosala ca si decorul.

Cu toate incertitudinile si impiedicarile,Grigore Alexandrescu este inainte de Al. Macedonski,dintre aceia care au contribuit considerabil la apropierea poeziei de muzica.

referat.clopotel.ro