GRIGORE ALEXANDRESCU -...

8
ANÜL X3ÍXV. ~Ho. íí 2$ Bani In toata %тш Öumimcä 6 iulie ІШ Director: STELIAN POPESClî REDACŢIA: No, il, Str. Brezoiami, No. 11 ABONAMENT: ase Lei 10 Anual = ADMINISTRAŢIA : No. 11, Str. Brezolanu, No. 11 ..'« # ' . GRIGORE ALEXANDRESCU 0 A trăit 74 de ani (1812— 1886) şi pentru atâ^a viaţă cultura românească ar fl fost în drept să se aştepte la o operă mai voluminoasă, dacă nu ar fi ştiut Alexan- drescu a scris târziu, iar că- tre sfârşit de loc. Dar opera literară nu se maso ană cu cotul, oi cu min- tea şi în astă privinţă aşa puţină câtă e, opera Iul A- lexândrescu e covârşitor de însemnată şi de valoroasă. Aproape tot ce-a scris e strâns 'int-r'un singur volum tipărit pe la 1863: Meditaţii, elegii, epistole, satire şl ta- bule. Din tot acest volum, ceia ce rămâne, cela ce va rămâne, e fabuia şi poesia ;roică; aci este un maestru neîntrecut. Qrigore Alexandrescu este netăgăduit cel mai bun fa- bulist român şi chemarea lui către acest gen Tar fi dus şi mai departe daca ar fi putut stărui mai mult. Щ ştie й tragă din jumea dobitoa- celor lui, toată pilda pe care чеа s'o scoată pentru orne- aire şi loviturile de biciu dîu uroraîa- fabulei va ii contri- isaH-mult atunci şt poate şl Ы mai. contribue la simţi- toare îndreptări in oblceiu- We..şi,.îîioravuriIe noastre. [ Fabula lui e mal curgătoa- t ca la, oricare alt fabulist oman, pentru că eî scria smâneşte, pe înţelesul tu- dor, îh Opoziţie cu stilul irentului de atunci care í ra? ia*inîst, • bonjurist, îta- ! ki şi mai nu ştiu cum, i numai românesc neaoş | Un m a r e p ă c a t al lui care j (observă an numai în ver- ! sui ••fabulei, dar în tot versul ţ nu ţâşnesc de sub această ! şi care se poate atribui unui formă imposibilă ! ! defect de ureche, este lipsa La nici unul din poeţii ge- I aproape complectă de ca- ! neraţiei trecute nu se găseş- [ denţâ. Qr unde deschizi o- ' te un fond mai puternic, o pera lui versificată, dai peste ! înstnmarè mai vibrantă, ca- această lipsă de ritm: 'ver-; la Alexandrescu., suri cari şchioapătă de una j Oenul fabulei nu e un gen sau mai mulîte silabe, sau : uşor, din potrivă; dar toc-, cârti au câteva în plus. Şj cu mai din cauza speeialîtăţei toate acestea ce fond pro- calităţilor ce se cer unui fa- fund, ce imagini admirabile, ! buh'st, se еішііса incompatî- ] biiitatea între acest gen şi ! acela al poeziei eroice. Este o raritate, o excepţie ca a- I ceste două genuri să se gă- i sească întrupate într'una şi aceiaşi personalitate. O ase- menea excepţie, o asemenea rară excepţie, este Qrigore . Alexandrescu. E într'adevăr de mirare ca acelaş condei care a zis : Ba să-ţi cauţi treaba mănânci [trânteală, I S'a schimbat boerul, nu e cum. îl fotn, Trebue nainte-i stai cu sfMă, Primit in casă dacă vrei ţii; fi zis în acelaş timp : . Glasul vostru, strigând arme, Pe strămoşi a deşteptat Aie cărora ţarine . % In morminte s'a>u mişcat! Sunt două genuri aşa de deosebite, că te surprinde ie găseşti întrunite în una şi aceiaş fiinţă. Dar unde Alexandrescu .este cu adevărat mare, este în poesîa eroică. In domeniul acesta nu e egalat de nimeni până la Eminescu. > i E netăgăduit cel mal pre- gătit cântăreţ aî , falnicului nostru trecut. Nici 0 liră ro- mânească nu evocă mai in- spirat ca' a lui, umbra unui [mare Voevod; nimeni nu se descoperă maţ zmerit şi mai frumos ca el, dinaintea; unei vechi armure "sau a unei ru- mi sfinte. Mircça, Cozia, 01- Jtul, TârgoVîştea, sunt pentru . ei.motive de mstnmări înăl- ţătoare, sunt vibrări de coar- de cari cutremura, şi răsco- lesc fiori de' 'mândrie naţio- nală, de măteaţă însufleţire patriotică. Sub aspectul a-

Transcript of GRIGORE ALEXANDRESCU -...

Page 1: GRIGORE ALEXANDRESCU - dspace.bcucluj.rodspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/18414/1/BCUCLUJ_FP_P3441_1919... · GRIGORE ALEXANDRESCU 0 A trăit 74 de ani (1812— 1886) şi pentru

ANÜL X3ÍXV. ~ H o . í í 2$ B a n i I n toata %тш Öumimcä 6 iulie І Ш

Director: STELIAN POPESClî

R E D A C Ţ I A : No, il , Str. Brezoiami, No. 11

A B O N A M E N T : a s e Lei 10 Anual =

ADMINISTRAŢIA : No. 11, Str. Brezolanu, No. 11

..'« # ' .

G R I G O R E A L E X A N D R E S C U 0

A trăit 74 de ani (1812— 1886) şi pentru atâ^a viaţă cultura românească ar fl fost în drept să se aştepte la o operă mai voluminoasă, dacă nu ar fi ştiut că Alexan­drescu a scris târziu, iar că­tre sfârşit de loc.

Dar opera literară nu se maso ană cu cotul, oi cu min­tea şi în astă privinţă aşa puţină câtă e, opera Iul A-lexândrescu e covârşitor de însemnată şi de valoroasă.

Aproape tot ce-a scris e strâns 'int-r'un singur volum tipărit pe la 1863: Meditaţii, elegii, epistole, satire şl ta­bule. Din tot acest volum, ceia ce rămâne, cela ce va rămâne, e fabuia şi poesia ;roică; aci este un maestru neîntrecut.

Qrigore Alexandrescu este netăgăduit cel mai bun fa­bulist român şi chemarea lui către acest gen Tar fi dus şi mai departe daca ar fi putut stărui mai mult. Щ ştie й t ragă din jumea dobitoa­celor lui, toată pilda pe care чеа s'o scoată pentru orne-aire şi loviturile de biciu dîu uroraîa- fabulei va ii contri-isaH-mult atunci şt poate şl Ы mai . contribue la simţi­toare îndreptări in oblceiu-We..şi,.îîioravuriIe noastre . [ Fabula lui e m a l curgătoa-t ca la, or icare alt fabulist oman, pentru că eî scria smâneşte, pe înţelesul tu­dor, îh Opoziţie cu stilul irentului de atunci care í ra? ia*inîst, • bonjurist, îta- !

ki şi mai nu ştiu cum, i numai românesc neaoş |

Un mare păcat al lui care j (observă an numai în ver - !

sui ••fabulei, dar în tot versul ţ nu ţâşnesc de sub această ! şi care se poate atribui unui formă imposibilă ! ! defect de ureche, este lipsa La nici unul din poeţii ge-I aproape complectă de ca- ! neraţiei trecute nu se găseş-[ denţâ. Qr unde deschizi o- ' te un fond mai puternic, o

pera lui versificată, dai peste ! îns tnmarè mai vibrantă, ca-această lipsă de r i tm: ' v e r - ; la Alexandrescu. , suri cari şchioapătă de una j • Oenul fabulei nu e un gen sau mai mulîte silabe, sau : uşor, din potr ivă; dar toc-, cârti au câteva în plus. Şj cu mai din cauza speeialîtăţei toa te acestea ce fond pro- calităţilor ce se cer unui fa-fund, ce imagini admirabile, ! buh'st, se еішііса incompatî-

] biiitatea între acest gen şi ! acela al poeziei eroice. Este

o raritate, o excepţie ca a-I ceste două genuri să se gă-i sească întrupate într 'una şi

aceiaşi personalitate. O ase­menea excepţie, o asemenea rară excepţie, este Qrigore

. Alexandrescu. E într 'adevăr de mirare ca

acelaş condei care a zis : Ba să-ţi cauţi treaba că mănânci

[trânteală, I S'a schimbat boerul, nu e cum. îl

fotn, Trebue nainte-i să stai cu sfMă, • Primit in casă dacă vrei să ţii;

s ă fi zis în acelaş timp : . Glasul vostru, strigând arme, Pe strămoşi a deşteptat Aie cărora ţarine . % In morminte s'a>u mişcat!

Sunt două genuri aşa de deosebite, că t e surprinde să ie găseşti întrunite în una şi aceiaş fiinţă.

Dar unde Alexandrescu .es te cu adevărat mare, este în poesîa eroică. In domeniul acesta nu e egalat de nimeni până la Eminescu. > i •

E netăgăduit cel mal p r e ­gătit cântăreţ aî , falnicului nostru trecut. Nici 0 liră ro­mânească nu evocă mai in­spirat ca ' a lui, umbra unui

[mare Voevod; nimeni nu se descoperă maţ zmerit şi mai frumos ca el, dinaintea; unei vechi armure "sau a unei ru­mi sfinte. Mircça, Cozia, 01-Jtul, TârgoVîştea, sunt pentru . ei .motive de mstnmări înăl­ţătoare, sunt vibrări de coar­de cari cutremura, şi răsco­lesc fiori de''mândrie naţio­nală, de mătea ţă însufleţire patriotică. Sub aspectul a-

Page 2: GRIGORE ALEXANDRESCU - dspace.bcucluj.rodspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/18414/1/BCUCLUJ_FP_P3441_1919... · GRIGORE ALEXANDRESCU 0 A trăit 74 de ani (1812— 1886) şi pentru

l - N o . Í2. „Universul Literar* Uuraiíiká 6 Іцііе Ш

ecsta, е maestrul inimitabil al neamului Întreg, până la celait maestru, k>t aşa de nefericit în viată ca şi el.

Nu poti să citeşti această parte a operei Iul Alexan-drescu, fără să nu te închini la uriaşa generaţie de inspi­raţi care a fost generaţia lui.

Se poate lesne observa la el un contrast curios: atunci când atinge o altă coardă de cât aceia a eroismului, cân-

* tul ese banal, nu iyal are nervul şi s tructura maies-toasă din celait cânt. Uşu­rinţa cm care trece de la fa­bulă, la versul efoic, dispare când e vorba de înstninări închinate iubbsei de pildă; probabil pentru' că aquila non capit rauscas. Aci scă­derea e vădită şi nu-1 ruai Jrecunoştl pe Alexandrescu; nu e însă de mira re : să-1 ceri Iul să se scoboare din sfera in care-î plutea gândul in umbra lui Mircea Ia Cozia sau in adio la Târgovişte, la cine ştie ce odă închinată ïublrel, este ca şl cum ai fi putut aştepta de la Eminescu vreo revistă aşa de la modă astăzi, "sau vreun foanal1 li­bret de operetă.

A tachinat cânturi lubirel, dar pe struna aceasta, a că' zut în rândul cântăreţilor mediocri. De aceia când vor­beşti de Orlgore Alexan­drescu, nici nu se cade — pentru respectul ce se cu­vine memoriei unui aşa de genial creator —- să pul la cântar şl această slăbiciune. De aceia, şi Eroinescu în E-plgonlL vorbuid despre el, zice: "

Si oa Byron, treax de vântul cel . . j sălbatec al űurerex,

РаШ stinge Alexandrescu sfânta [candeVa sperăret,

Descifrând eternitatea din ruina • [unui an.

In rezumat, ceia ce rămâ­ne de la ei, este fabula şl poesia lirică in care răsar acele splendide evocări ale trecutului nostru mare in faptă eroică, acea măestr t tă evlavie pentru tot ce mal grăeşte despre acest măreţ trecut, acel poetic extaz în fata elocventelor mărturi i ale vremlk>r de slavă şi cinstire pentru neam, acea sublimă înmărmurîre înaintea fapte­lor de glorioasă amtotlre ale vrednicilor noştri strămoşi.

A murit sărac, ca Bolin-tlneanu, Eminescu, Creangă, lspjirescu, ca toţi visătorii de altceva decât de comori aci jos, de şi avusese prile­jul să se îmbogăţească din demnitatea ce a ocupat ca împuternicit cu arendarea moşiilor Statului atât închi­nate cât şi neînchinate.

Cea mai complectă şl mai interesantă descriere a vie­ţii iul, este a Iui Ion Qhlca, intr 'una din scrisorile sale către Alexandri. Faptul e explicabil* prin acela că A-lexandrescu fusese prieten din copilărie cu Ion Qhlca in casa cărtiia cresjcuse şl cu care până Ia moarte ră- i

înăsese nedespărţit prieten. Să încheiu cu o apropiere:

Noi сШт luptele voastre, cum [privim vechia armura

Ce un uriaş odată în războaie a [•purtat;

Greutatea ei па-apasă, trece [s№ba-ne, mătură,

Ne'ndoim dacfaşm oameni întru [adevăr au staA,

Nu vi se pare şi d-voasiră că ceia ce zice ei aci despre Mircea cel Mare, mare prin mintea şi fapta lui de arme, putem zice şl noi despre A-lexandrescu, cel mare prin condeiul Iul?

Torbfl

Pe valul roz...

l|J M i , fotnainte Tj • oi

Dedlcrt iHOM^flrUof ArdetUlal

La glasul dalct-al mamei, la sfânta ei chemare Pe fraţi să-i liberaţi,

Vafi avântat ещ şoimii. Desfiinţând hotare Sburaţi români, sburaţi !

V;: , . S^wa^^vouă onoarea, apostoli ai unlrei

ц ' r " . Unirea să'ntrupaţi, ^(&*Щі0$9йшр? sfinţita'ţi cununa nemurirei

1 ** r Ce azi vă'ncananap.

^ЩЕШ<аЫ^!Шитр nume, nădejdea fala noastră " í Fiţi mândri că~l purtaţi

Ргіщ?щ sus spre Domnul, isbânda e a voastră * Sburaţi oşteni, sburafi!

P* ftmtea-fi de răsboinic o rază lin pluteşte.,.. Ş?n razt'mbrăţiţati

De Steaua României ce tot mai vitt luceşte Sunteţi voi, bravi soldaţi

Lărgeşte dar ШатѵХ, învinge ţi veghează, Vegheaţi, mereu vegheaţi

Şi mândră de voi fura vâ binecuvintează Sburaţi eroi, sburaţi I

Veac după veac va trece, de fii României Veţi fi cu drag cântaţi,

Vorbi-vor munţi şi apt de faima vitejiei De şoimii din Carpaţi.

'Nainte dar'nainte, pe tocuri scumpe, sfinte Pios îngenuchiaţi

Căci Domnul vù'ndrumeazâ.... 'Nainte totnainte Sburaţi români, sburaţi!

Elena Dumitrescu

Pe tKHut ntărti >'iehŞfmte, 1 '-Pwrtaţiae (torurile ЩгМге. Ыед^еиіШсеЦаг афі spePEţi

, ' ' . í •'- " * <

Mn' пері^ШтЩъІіг§аіЬа»^.

Pe valul ros, cu unde line, Dispar şi clipe fericite, Pe ţărm rămâne doar mwrrrü&itä/X Atâtor vituri risipite...

Au. NovtftUo

PORTRETUL Ei

'L'ntotxrcf.'n mâini, cu putbnAl [săruta _

El buzele-fi aşterne pe hdriie. In el işi vede dragostea pierduta. Din zile dragi, cu sfântă роеці*.

Ii pare-aeuma doar o arătare, ' Din ciclui vremii de odinioară; Ar sărutoro-aevei, doar răsare Si mulţumit el ar putea »ă moară.

Dar e'n zădar... no vede-aeveatn [faţă —

Sia dus de mult, pe ea n'o mai [găHtU

S&-Í dea acum puteri noi de tiafê... Si'n plâns amar aluncea

[isbucneftt}... '

Oeorge Ваісоінмяі

Destăinuire •ÏL.

Mi iartă <to deitdi%uirêt ' ii Ce pdn'acum n'ai foit gMciL ' Sunt фі dt când te port In ruflM. Sunt ani decani te-am indrăxjU. j

Sunt am... Şi, dac'acé&std tafttt PăstTată'n mint, ca'ntr'o strunei, Ţi-a bicreÂintti асцщ. primes*** SI crede'n dragostea mea tnnfc ,

£«' nu 'ntreba dece nvtmj sputr? ' Demult, cdnd trebuia s'o грф; Kran\ atuncta, prea cuminte • Sau peatt prea puţin nebun. t;

Din CAum lipsei de spaţiu, w* гоагва )л: „Surprins tn ţeti străina» şl „iPrintr« raWft; <> voan 4» îo дитагці viitor. . ^

Page 3: GRIGORE ALEXANDRESCU - dspace.bcucluj.rodspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/18414/1/BCUCLUJ_FP_P3441_1919... · GRIGORE ALEXANDRESCU 0 A trăit 74 de ani (1812— 1886) şi pentru

btunintcă 6 Iulie 1919 „Universul Literar" No. 12.— 3.

BIBLIOGRAFIE € B . M A R I A N ~ Dicţionar de c i t a t e ^ '

Ediţie nouă a unei lucrări de netăgăduit merit $i mare folos pentru intelectualitatea noastră ; lucrare care poate sluji tiîbulor acelora cari, prin felul ocupatlunel, dau peste asemenea citate fără să le ştie înţelesul din cauza puţinului uz ce se face die cîe în vorbirea de toate zi­lele,, dar care în schimb a-hundă in l i teratură: In pre­să, roman, nuvelă, poésie, epigramă, în corespondenţă diplomatică, în dezbateri

paría-mentare. In toate oca-riunile unde cultura se ex­primă pe calea graiului sau scrisului. ^

11 credem deci la îndemâ­na oamenilor de litere, aJ publiciştilor şi ziariştilor cari pot avea recurs la el mat în

ІОГЧІ F O T I Titlul este al iuî Leconte

de Lisle şi genul cam ace-laş. Zic cam acelaş, fără de­pună convingere, mai mult ca sä stabilesc o compara­ţie, căci 'fii (Poesia română mi-i găsesc niui una. K un gm absolut personal, strict original, fără nici o apropie­re, nîc! chiar pe de departe, cu nici unul dîn poeţii noş­tri de până azi. Chiar cu Le-conte de Lîlse, dacă se asea­mănă într'unele pagini, sunt altele şi multe, în cari se öierde orice urmă • de ase­muire.

Ceia ce face caracteristi­ca versului autorului, este /orma de o colrectltudine Impecabilă, observată cu o riguroasă strieteţă până în çele mai neînsemnate amă­nunte. O fonna vădit cău­tată, dar ca re apare de sub daltă de maestru, formă ca-

fiecare zî. îl credem de ase­menea util spre a fi consul­ta t la ocaziune, de studenţii cursului superior şi "«ecun-, dar, de avocaţi şl magis­trata, de tinerii cari asipîră la cariera diplomatică, pre­cum şl de oamenii politici combativi cari se produc la tribună sau în presă.

Volumul cuprinde citate din şase limbi cu traducerea şl echivalentul lor in româ­neşte şi credem că es*e o lucrare în acest gen com­plectă, întru cât conţfine to t materialul cunoscut până azi, lucrare, çu a tâ t mai me-ritoasă. cu cât e singura în­cercare de acest fel la noi. / Г ігегеа noastră e că a-cest dicţionar de mare folos, ar trebui să figureze în orice bibliotecă.

5 lei la toate librăriile. — P o e m e p a g i n e nată, de şl te lasă să bănu-eştî ca a fost îndelung mo­delată, ciselată cu multă migală.

Fondul, de un misticism exagerat, plimbă pe cercetă­tor, prin toate credinţele, fanteziile şi superstiţiile din toate vremile. K o plimbare prea puţin îmbietoare pe ca­re nu ştiu cîne ar invidîa-o sau s'ar încumeta s'o ducă până la capăt, din cauza te ­melor bizare, a nedomirirei în care plutesc subiecte ne-fatnilîarizate cu spiritul v re -méi. De aceia chiar cred că poemele păgâne nu vor avea ocaziunea să mai vadă o altă ediţie, căci cui i-ar da linima brânci să citească ver­suri cu dicţionarul în mână? Şi ar fi păcat, păcat mai a-les pentru forma ireproşabi­lă sub care se prezintă.

Oftez numai crâmpeie răz­leţe dar cari spun deaiuns: re scapă dîn atelier ca tur-

Te-a biciuit plăcerea cu şerpii ei ele foc. Ai ftmuh cu dinţii taine, şi carnea'nfiorată A zânei adorate sub carnea ta sâ bată Simţii-a!; şt turbănd-o. făcutai cu ea bloc.

E o muzicalitate brutală, dar plină, sonoră şi puternice Pleşuv era şi gârbov : un munte singuratec Se zbat sub fruntea-i vastă mii gânduri furtunatec Pe baiba-i ca argintul se plâng mărgăritare

Era frumos şi zvelt, era ca piopui. De-atunci grăbit-a curs de ani potopul. Privind în tremur miile de astre

Sorbea doi ochi de flăcări şi-ametiste, Luceferi vii şi madrigale triste

Palate avuse de cristal şl nacru : Era puternic zeu pe-atunci şl sacru

La piepturi braţe parfumate-l cer

Apoi ocara lumei şi a lumii osândire Venind s'a dus cu vântul. Iar ea sorbind copilul L'a'mbrăţişat nebună. In zarea de-aur Nilul Reflex de solzi de şarpe străfulgera safire.

Sunt bucăţi cari ar trebui citate în întregirne pentru a le putea gusta t o t farmecul, de-o bogăţie de îmaglni şi de-o frumuseţe de formă vrednice de admirat, dar nu pot să rezerv prea mult spa­

ţiu rubricel acesteia. Aşa. 'de pildă: Ispita, Melancolie, Pin-dul, cari, după părerea mea. n'au pereche In tot volumul şl ar putea provoca admira­ţia celor mai pretenţioşi decăftori l i terar i

R . M I H À J L E S C U - M E T E O R Jertfa (roman în miniatură)

E mai mult o nuvelă susţi­nută decât roman, căci nu îmbrăţişează cadrul romanu­lui nîci prin acţiune nici prin personagii.

O frântură de viaţă de la ţară. O poveste duioasă şi mişcătoare a urnii fiu de să­tean care părăsind căminul părintesc din cauza vrăjmă­şiei mtimei vitregi, se duce în lumea largă şi ajunge ju­decător. In calitatea asta, pus în dilema de a condam­na pe tatăl lui criminal, sau a muri. alege ultima alterna­tivă.

Tema e veche, cântată pe toate strunele, citită sub di­ferite aspecte şi redată chiar în scenă, cu meritul pentru autor însă, ca în cazul în care se pune, acţiunea e bro­dată pe un nou motiv: ac­

ţiunile noastre le determină nu atât raţiunea, cât impul­siile firei, motiv din care de­curg mai toate nenorocirile copiilor sortiţi să trăiască sub acoperiş vitreg, după cum însuşi autorul o spune. EJ a reuşit să evite banalut t e m e i înfăţişând subiectul într 'o altă variantă şi într 'o formă care atrage şl captivează.

Sunt unele situaţii cari miş­că puternic şi cari pe alocu-rea Izbutesc să zgudue. cum de pildă părăsirea casei pă­rinteşti si lupta sufletească din desnodământ, dintre fiu şl judecător.

In rezumat : o încercare care vădeşte că autorul are la îndemână mijloacele cu carî se poate încumeta să atace romanul.

Eurem I^epigramT^ (Prelucrare după Al. Petöffi)

In leagăn plânge copilaşul, Iar maica îl leagănă cântând. Copilul stă din plâns, tace,

[ascultă, Şi adoarme tn curâhid!

In pieptu^mi plânge un alt сорй, Născut din multe patimi grele; ..Durerea"' ce eu cat s'o adorm; \

Prin cdruturile mele!... i Gr. T. Demetr-ZIntnfcea |

Bupeasa 1919.

Do} rivali lgrec... om, Ix... tenimlal, _ Doi rivali ce nu-s aproape -Latră Ix să prindă hoţit lgrec latră cai stf-t stupe.

V. H. Ivgnesen

Unui astronom •El ne-a prezis mereu eclipse Dar nu s'au tairătat îmi pare că voia s'arate Când este eclipsat. ' "<

Sebastian Chinte

Page 4: GRIGORE ALEXANDRESCU - dspace.bcucluj.rodspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/18414/1/BCUCLUJ_FP_P3441_1919... · GRIGORE ALEXANDRESCU 0 A trăit 74 de ani (1812— 1886) şi pentru

І.-Nö. 12. „Universul Literar* Duminica 6 fu Ii* 1919

4 PAJURA ÎNSÂNGERATA 1-

Ia preajma anei Case deBaniL. f \ CZIAR PE RĂZBOI 1916> de Cesar Pratennu

Către amiază-, om poposit pe coastele dealurilor diu împreju­rimile Felclioarc: Am luat masa pe „ iarba verde" cu c/intoee, glu­me şi vOjţ burui.

Aeroplane dusn-an«« s'au pre­umblat ti cârd dc- vivî ne tot pr deasupra noastră. Băetii rie oraş, miraţi d<*-atâta cinste ce ni se fă­cea, cereau „vin" şi ..femei" «?a-n vremuri'e bum1 când Висигет>Ш făurea nopţi de sărbătoare.. Dar glasurile cereau în pustiu, 'ar­ma, iscată s-a potolit şi am rămas fiecare cu partea lui de mâncare. Borşul era straşnic. Am mAncat cât -şapte căci drumul îţi deschi­de pofta, tocmai, ca. un ţoiu de ţui­că inainI* de masă. Am avut un ceas de libertate şi-apoi către seară am urcat in sat. O stradă largă, cu o grădină în mijlocul m >ja o piaţă, cu pomi bă iráni, şi fântâni П împarte' drept in două Alte .străzi niai mi< ; o fntrela«.

• In grădină, se află casa de sfat Lucru niai de seamă o un. turn-cetăţue /.i'dir pe o '-oamă de deai afară din sat. tn fund 'ia celălalt •ungh.iu de sat pe afiă biserica roînâue-ască cu turlă înaltă Hi cu ceas Multe cav» goale deci mulţi - ungur: şi saşi fugiţi.. Sec ţi ei nielle, i s'a dat de adăpost ca sa. In. care. era Poşta.

Inia un tru am gagii o Ь araba -bura Odaia de poştă, ne stric aţă, în bună rânduială; o masă d« scris poliţe pentru catastive şi cărţi în teanc pe bateriile de e-lectrieitate. In colţ mescioara cu aparatul de telegrafie având fi­rele tăiate, o casă- de bani, iar pe jos cărţile poştale deschise, în­chise cu chipuri .«au fără chi­puri.,.

Aci. mai toate erau la locul Lor, dar în odăile de locuit nu mai dădeam de rost. Odată, luând în primire noul nostru, adăpost pen­tru cele câteva zile de şedere. fie-care şina eercefat câte un locşor mai bun unde şi-a lăsat ,,că­ţeaua'' din spinare şi-a curăţit arma şi-a, luat-o apoi ra&na prin sat să caute ceva pături sau îrtţ-velittiri pentru uri mai buri aş­ternut. Iar alţii ueavânrt ce face au început să. se prelumblle prin cele 6.—!7 odăi frecând ca prin sălile unui muzeu delà odaia de primire şi pană, la bucătărie. Ba şi prin curte s'au preumblat foăeţii. şiM au şii-mcoput, să vie.

Hani — П-] sergent vrea сета poa­

me? Firr«ste.

Í Й

— Avem prune, mere mari de F'eldioara... j

— Avem... şi, îmi arată un | fund dc livada ce. sô-nvecîua cu . cimitirul satului. ' j

Ani intrat în casă. Băeţii mei. • în odăile din faţă pili no tot cu lm- I

; un pahar de flori s'a sfărâmat, j un ceainic scump a rămas fără

capac, iar o femee cioplită, in marmură albă şi-a pierdut bra­ţul) drept ce ţinea făclia înţelep

I eiunei. Cam astfel s'a petrecut ! şi cu scaunele cari au rămas bie­

tele în două sau în trei picioare şi- tot astfel s'a petrecut şi cu pianul care a rămas fără coarde şi fără clape de cântat..

Ve-ţi zice-Ce barbarie!..

Răspund: Nu. asta nu e barbarie, ci,

3 *3

<5 MARIE! Dă-;ni sărutarea de-altă dată— Cu ea vreau iar să m'ameţesc, — Şi măngâerea fermecată. Cu •miletul să-l ameţesc.

Cred înca'n farmecul iubirii, Speranţa încă n'a murit; Mi-e teamă de singurătate Mi~r dor de chipul tău iubit.

Redă-mi sclipirea fermecată A ochilor turburători Şi vraja firii tale toată, — De~ar fi cu ea să mă omori !

Reda-mi parfumul tinereţii, Redă-mi şi visul meu pierdui, Dă-mi toată îmbătarea vieß, Chiar dac'ar f; doar un minut.

Şi vino iar de mă sărută, — Cum numai tu ştii să săruţi, Cu ochi'nchişi pe jumătate Şi visători, in gol pierduţi.

Te-aştept, cum beduinu-aşteaptă Un pic de apă în pustiu; Revino şi redă-mi comoara Iubirii, până nu-i târziu!...

П CONST. NUTZESCU

0 crurite de preţ privesc minunaţi, uimiţi, sumedenia do poze şi lu­cruri atârnate pe păreţi sau rî>n-duite pe poliţi. Unii, se apropie să le vadă mai bine, le iau în mână împărtăşesc între ei păreri şoptind sau vorbind tare, iar al­ţi se mulţumesc sănei desluşeas­că preţul ai folosul lor doar în gând- Şi astfel lucrurile scumpe trec din mână în mână şi-ntre-cere, fiecare pierde una câte u-

vina. nevinovatei curiozităţi. Mi-am ales culcuşul în patul

larg ai gospodarilor fugiţi. E moale dc te-ngropi până la gât în ei. M'am trântit o cliipă, să mă mai liniştesc să-mi adun gân­durile şi să-mi însemn cele \azuv-te-petrecute pe hârtioarele as­tea... Imi stăpânasc privirea, două poze mari, înrămuite In lemn aurit ce înfăţişează pe stă­pânul casei şi pe nevasta lui.

na din frumuseţile lor. De pildă; l Ii privesc în tăcere şi mă soeo»-

teöc. Suat oameni de-mijloc, StJ încep,; fire^ie! dlntru-intâi cu D-nei „coniţa". De vârsta, gr*»*, şi cu o pereche de: ochi vicleni de parca ţiJar spune:

— Degeaba, de fugit am fugi* noi, dar d0<a*;i din ramă tot va spionez eu... şi pare a-mi râde cu tot şiragul de dinţi- careiaţd... Bărbatul din potrivă, are Inf aţi-, sarea unui bou la tăere. Mă pri­veşte rugător de pap-că ar fl fost prins cu mâţa-n sac şi par'ca mi-ar vorbi cu adevărat Impăr-t&şindu-jmi o taină de prieteni ne­norocit:

_.. „Nu stric: eu, Zău! nu stric eu... Fékété, ea m'a-nvăţat să do­ses: bajai i peşti şi să fac hârtie' la Buda-Pcsta, că am fost schin­giuit şi prădat do oastea româ­nă deabia scăpând cu viaţă;.. Şi apoi nu stric eu, Fékéte vrea pa-I&rii... hain<> suempe, petreceri.-.'* Glasul din ramă tace şi strămu-tânduHmi privirfa în alte părţi mii gândesc la slujbaşii care ca' iă trăeaf.că cu !afş;ii.*ra lor*ne­îndestulătoare sunt nvoîţi s& fure...

Alături de jnine mai e o sofa, •pe care şi-a. pus Stâncii, buclu­cul său, iar într'un urxghier pe-seandma goală sade amânat Al duţă, băiat cu şcoală care nu ş i * g.fbit.Jn repezea'ö. un aşternut mai moale; priveşte cu jind îa Stan::u care îşi odihneşte oasele pe sofa şi par'că iar spune:

._. Dă-mi mie locul, sunt În­văţa' să dorm mai pe moale... aci, mă dor oasele... aibi milă...

Şi Stancu pare a,«zâmbi si-c;\nv>u-,şi în sine:.

— ., De s tul o viaţă am avut b'ana goală, sau pământul rece aşternut şi piatra căpătâiu... Mie biiw acum... şi trage privind şi­ret dintr'un sfârşit de ţigară,...

Alături, in cealialtă odae la ma­sa de scris unul de la „Poşte română1' face legătura telerfo-nicâ între Braşov şi satul nos­tru; iar alţi doi ciocănesc la ca­sa de bani. Imi vine o idee: Nu cumva bărbatul Fekete, i-a uitat banü în repezeala plecărei? Sub­locotenentul Cudalbu intrând pe uşăuşă îmi vine-n ajutor... S« miră df-liui:

— Măâ. frumos pe Ia voi... — Frumos, şi:apol ce s-o putut

face în pripă şi arăt cioburile de pe jos, pianul fără cla/pe şi sca­unele rămase fara1 un picior...

Ori-cum, pian, cărţi... poze.., Da şi...

~~ Cum şi o cassă de bani? — Şi... Face o glumă: -— „-..„De" bani sau „cu' bani? — Depinde! N'am cercetat-o. Şl

inteleg cum la vorbele mele i se aprinde în suf.'et doruli de de t

CUiţi urmarea Ш рЩ, ѴЫ

Page 5: GRIGORE ALEXANDRESCU - dspace.bcucluj.rodspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/18414/1/BCUCLUJ_FP_P3441_1919... · GRIGORE ALEXANDRESCU 0 A trăit 74 de ani (1812— 1886) şi pentru

D u m m i c ă 6 lul le 1919 ~ „Un ive r su l L i t e r a r " No. 12.

o p i e r d e r e : іг -"T55

N ff'

Zilele acestea se împlinesc o suta de ani delà muierea lui Alexandri şi irei-zeei delà moariea lui Eminescu.

Pentru îi »ata suflarea ro­mâneasca aceste doua date, sunt un prilej de stanţa şi pioasa rememorare a figuri­lor acestor doi uriaşi ai ge­niului naţii mai.

ïïnlnmî mi poate lăsa sa treacă acest * scump moment de prea slăvire, fără să nu aducă memoriei sfin­telor moaşte, prinosul lui de eternă închinare si recuno-şt nţa, rezervându-şi dreptul de a consacra in curând cate un număr in Întregime ope­rei acestor doi ale^i printre aleşii literilor române.

• * »

I I ;< ii

i

ii . '< ! il !

'i !] ii S ;i il

Tot zilele acestea s'a stins din viaţă Petre P. Carp.

Fondator al Cercului lite­rar ішвівфл şi ai revistei ßoa* T orbiri ШвШі, regretatul dis­parut s'a indeletnieit in tine­reţe cu literatura şi a publicat câteva traduceri din operile lui Schakespeare $i multe stu­dii literare ?i critice in Soa-vorbiri.

Mai in urmă absorbit in vâltoarea politică, literatura nu Ta mai pasionat, a?a că n'a mai produs nimic pe a cest tărâm.

Atât insă cât a rămas de la el, merită o menţiune o-norabilă si ne îndeplinim sar­cina cu o creştinească lacrimă pe mormântul abia închis.

T.

Page 6: GRIGORE ALEXANDRESCU - dspace.bcucluj.rodspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/18414/1/BCUCLUJ_FP_P3441_1919... · GRIGORE ALEXANDRESCU 0 A trăit 74 de ani (1812— 1886) şi pentru

8 . - N o . 12. „Universul Literar" Duminică 6 Iulie 1919

şti, cum li sclipesc ochii când e vorba de „bani". Se înalţă în vârful picioarelor ca de obiceiu când nni-l ajută rărunchii lui de tinerel sa poruncească şi-mi spu­ne:

—• Şi... cum... laşi lucru balta? — Ba... nu... adică nu... răs­

pund eu încurcat v'aşteptam pe d-tră. L'am linguşit. Cudalbii se umflă în pene, se înseninează la. faţă şi mă bate pe umeri:

— A. bun... bine te-ai gândit Cumpănă, te fac plutonier... Chiamă cuţfrva, oameni... poate-i bani, dar şti, să-mi face semn ducându-şi degetul arătător la buze: — Să nu spui la nimeni că i foc, mai înţeles?

— înţeles! Cudalbu fierbe: — Auzi?, nimeni; să nu intre

nimeni pune şi o santinelă la poartă... poruncă să nu lase pe nimeni să intre... ostaş, grad.ee o fi...

îndeplinesc porunca dată, cu sfinţenie, pun o santinelă eu ar­ma la poartă şi chiera şi un flo­rar... '"•'*'•*•"

Omul, bucuros de meseria lui, se apucă vârtos de muncă. Ba-te-n broască., cercetează piuliţe­le şi canaturile uşei, şi iar bate, bate, de se rutrmură casa. Cu­dalbu tremură lungă mine plin da nerăbdare.

— Dac-o fi? da'c-o fi? ziceau: —. Să vedem... Fierarul loveşte straşnic în oa-

să; Cudalbu mă prinde de u-măr par-cá şi-ar aduce aminte de ceva şi când fierarul 1«veste în uşa «lesei de bani Cudalbu o şterge aîar'pe uşa odăii...

— ... .,că de cine ştie... poate ungurii vor fi pus niscai-va bom­be şi... tinereţe ca a Ini... de!i.,

— Bine, zic eu, d-ta te fereşti dar fieraruil nu trebue să se fe­rească? Se sparge bomba, n u l o-moară?

— Ce-mi pasă, moare el, nu mor eu... Nu Înţelegi?

— Nu pot căci nu mă dumi­resc: eu, fierarul, d-ta, toţi oa­meni suntem şi..

Cudalbu uitându-se pe geam (e tocmai să intre înnăuntru zi ce plictisit: Tot nu mă-nţelegi!

Oameni, oameni dar nu pe-aceiaşi treaptă...

— Hâhâûâ! fac eu, acum viu de acasă! Inlăuntru e un haoe, ţiu prkep şi nu шаі aud nimic.

Fierarul bate fără spor cu bra­ţul de taur. Eu par-că. tot nu pricep: Bine, fieraru'. bate cu, ciocanul şi afară Cudalbu fără nici o meserie asudă? Cum o fi şi asia? Nul întreb căci mi-ar sări în cap. Se lipeşte de mine ca un copil plin de neastâmpăr:

— Dac'o fii... şti! bani, Cum-pänfe,, şi tu şi eu o să fim bo­gaţi... Vreau să plec, mă opreşte:

—. Stai, nu pleca... nu te du­ce. .. te duci să spui? dece să spui?

şi cu gândul la bani îi scapără ochii şi-1 cutreeră frigurile... Il apuc de mână:

_.. Sânteţi bolnav? Privind Inlăuntru pe geam

bia are vreme să-mi răspundă: — Vai, sunt nerăbdător..! Şi

priveşte pe geam şi se vâră în geam de i s-a turtit nasul ca tru­pul ira ui melc oare pleacă ia plimbare... Г>е larma din năuntru nu mai pricep când se opreşte ciocanul şi nu mai Înţeleg lovitu­ra ciocanului. Cudalbu întreabă:

— Deco şade fierarul? — Nu ştiu'

Du-te... du4e şi vezi, şi spu-îH>i sä (loa zor s'o- spargă... spu-no-i că-i dau şi Iui, şi ţie...

Intru. II întreb pe fierar: — Şezi? — Da: •' — Ai ostenit? ~ _ Nu? !? — Atunci? îmi răspunde liniştit: — Am fărâmat-o! Es afară. 111

chem pe Cudalibu de-oparte din larma oamenilor gălăgioşi si-i zic la ureche:

— A—făr-ma-t'o! —- Nu mai .spune! Iţi dau şi

lui şi ţie... şi se prăbuşi înăuntru ca un scos din minţi. Intru mai târzior. Cudalbu cu mâinele în ;casaa- de bani, mi se părea că răscoleşte sau numără ceva

_ Ei? Ce-aţi găsit? — Se-n toarse spre mine 'ama­

rat: Ni-micl...

— Cum? — Păcăleală... Cassa plină cu

cenuşă. Mă aplec să văd. Cu­dalbu îmi vântură cenuşa pe sub nas din cutiuţile goale. Ba fl văd că pipăe ceva se întoarce spre mine şi-mi zâmbeşte. Scoa­te o cutie:

— Aici... M'apropii. Fierarul obosit trăgând dintr'o jumătate de ţigară întoarce capul ne­

răbdător. Ce e? Cud&ibu. o destare. Scoate o

scrisoare şi un fiorin mare ungu­resc. In foiţa de hârtie scrisă pe româneşte: — „Pentru ostenea­lă, 1 florin. Istwtar şi Fékété. Ne-a prins pe toţi rusul.

Cudalbu s'a strecurat pe uşă, înjurând... 4

Nu mai e sgomot. acum e li­nişte. Afară, doar santinela se mai ceartă cu vre-un îndrăsneţ:

— Coi mă? dece mă opreşti? Nu e voeî

— Dece? Scurt, nu e voe... D. sublo­

cotenent Cudalbu are treabă aici, sti! o afacere...

Mă tolănesc din nou pe pat; îmi arunc ochii gânditor spre pereţi. Şi-n înserare mi se pare că pozele, chipurile din ramele aurite prind să-mi zâmbească batjocoritor...

LUI E A U N E S C U

f CU PRILEJUL ANIVERSAREI ---—— ЛСЖТЫ LU!

Г 3 d g 3 ir

Cine na canouşie astăzi genial tău atât de mane Ce continuu peste veacuri numele iţi va paria Qioríos, şi cuie încă n'a găsit o tospirare in duiosul şi gingaşul cânt pamiî din lyra ta ?

Ori şi câte generaţii s'or succede înainte, Tu luci-vei printre ele ca un soare, ne'nceiut, Căci nemuriiom-fi nume, scris cu litere-aurite, Cel d'întăi e. în istoria artei noastre aşezat.

Şi spre fala ţârei scumpe, spre-a trecutului mărite, S re lumina unor timpuri noi ce vin, va fi neş!e:b, Iar în sa fief e atuncea, adăposturi de iubire Şi mai miit gás'-va poate, al tă:-: caid şi dulce vers»

Căci dacà exist-atàfia ce sá'nconjure azt ştie Cu o dragoste curata munele-p. glorificat, Suni şi mul/i cc cată încă din porniri arate fie Ca su sfarme piedestalul ce alai tc-a ridicai.

Multe inimi vor püininde prea ud&nca-ţi cu:-était, Viitoarei generaţii aminti-vor de trc:at, De poetul suferinţei, de-acel geniu-otăt de mare Ce'ntre noi u fost o clipă şi curár.ü a dî-părut.

Da, pierdut ţ-e numai Chipul, dar ii n;.reu-p. toi irâcşte Şi lîăi-va'n veci cât versu-ţi va pluti la infinit, Şi acei ce-or să se'nalţ:, dintr'o vreme ce soseşte, Vor striga LU toţi: Trăeşte, Eiuracsca n'a murit!

MIA OHEOROILu

ftINICA Drept, Minica e frumoasă.,

, Floare de cununia, \ De s'o crezi din basme scoasă.<. І Dar nu-ti spune-o vorbă bună, I Şi te'nfriţntă din nimica, • Şi tc'n{eap-o săptămână, I Ca urzim.

, C'o iubesc, e vorbă vechie i Dar să-i spun — rnA-e frică, • Rea ce e, nu'-i dai părechia 1 Şi când e la o adică, \ De frai cumpănit cuvântul. ! Cât e lumea (ine pică, I Cât pământul.

t I Nu ştiu cum. dur mi-e mai dragu j Ctînd o bau Cu zorul

Că-i e aura reşie-fragă Şi obrazul, ca bujorul... Stă o vreme supurată, Dar se'mpacă ducu-i dorul,

Numa'ndatăt •

f

Licsand'ru Deluatânà

39Z

Noapte de vară — SONET —

Pe străzile pustii si iriste'n care Trec adieri discrete de parfum Tăcerea lot mtei lin coboară-acum. Şi noaptea 'nvdluieşte 'ntrectoa

{zare

O! clipele acelea vagi ţi rare Cum ie vrăjesc biet visăior H cum Te fac ca să porneşti nebun Ы

[drum Spre ţara viselor, fără hotare

t

E>o noapte clara care [te'mpresoara

CurO leneşa şi dulce іогареаШ Ce-n mreaja ei subtilă fe'n/йуоюгд

Şi-n noaptea asia- caldă ide-aiă E vremea cea'mai nimerita doară Să idsă Fifi după.t* învârteală.

Onst A. I. Ghica

Page 7: GRIGORE ALEXANDRESCU - dspace.bcucluj.rodspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/18414/1/BCUCLUJ_FP_P3441_1919... · GRIGORE ALEXANDRESCU 0 A trăit 74 de ani (1812— 1886) şi pentru

Duminică в iulie '± „'Universul Literar 6 N o . Î 2 . - î .

0 L A P A R I S ! w j'ïnjmoasa, fiprentenă şi giu_

ro'oaiă i'i ispiti p« Treuiur'Kà s i ia<lrè.*naaeea a o pofti şă vtaiLeze Fc iaşajjl lui de fiacău. Щ Irina, fă-râ r»í«i « diii'i'C'j.lîïa-îa- prj..iiuc

Primi' liiifkwatä'de plueere şoptind:

— ва nu ne ѵала. nimeni* să nu n'a ştie nyerni. Ah oe souon-PÄ e- twioia din*re ск>иД suflK*-Фе'... Мдотюиті, la o m 3- \ч/ fi là d-ta.

•Si Miexriin- prţrwiu-.?i un чfiii. ooga-a ptt-íie ía.«n-i -aibă, I-rinia v№i la ariiái^iraa îovoàh tik

Veni, dar ír-ma era xr-arrita-tă- Ena eC'táa (pró-tttereuká lui T^emuraci, a «iiişpaturtului Vânîturies-cu.- I ве părea, urâtă fapéa Inj d'à ѵ&Щ dia feaneia a'Htuia, (iar dfoca ea primise in-vihairea, cum era*ftă^«e mai dea іпвдюі! Sjfr nu miimaică i se pă­rea, uitít ce făe-use. datr ü ara t& frică ai díPaiPiuilitti die oe fă­cuse. Prietenei Vântureseu •«-l'a bum oameaiad- отп foarte Uioetiim ei veeed. d a r de o vio­lentă ejotoraordtaatra ei de o flortă d© treJHPibtrn ori m&i ima-jpe ea a tai. Vai, ^atcă ar afiliat exclamă ínigrorát. Dar acuicaa, în branle Irinùii» piară friea şi trăiască, beţia, voIupULţut

ЗеЙеата La o masă sorbind атмшм4 тгфтіть şi mân-oânAmp! eu ochii, când sbârr

—#iSta|i! zif»e Ігіла. Ija*Ä să •<*rşe»o eu şi o eă vezi -eram eta'u'eăimui sdhimb дійвіи!.

Sé crue#la aipariat, ascultă ai. ctaopettă га*фипя9 dîrdSiad :

Itftoncâadu-fte apoi epre Tre-muaţkti- еЛеІшпа:

~-V EUurbatu-roem.! Te anunţă pi l i ae numaidecât cu auto-тоЩШ eă are să'ţi comunice oev#

Гледа Irino> Ь Ш і Тг^-maAcii, puefuci pieaoă nusnaî-ducifc.

— Să pleo df$arăe»tăT ae ră­sti «a. Ргіпм^И fÄ salouae t i î-Îohide-mă pe mfere a ic i •

Aţa face. • Văataireem 4«5>ede ca o la şi repede îi z-івѳ îar

ftulud Тгѳшюхіоі: . j?Voi .s& «due o femee alei

la Pne. Ca buni pnietend oe să-mi la$i cheia aipar-

îai portar. Nu pot ві mă duo ou ea la otel. E fată de ireabă, de bună familie: ѳ •fidnoaeă şi гэйетулЫ!

—TWeft' »ÜPOBSi i Ттешяігіеі -respirând uţurat. Voi ріѳоа, A&Stei deci t de аоааі, Mtotn-'

dii t cupûiinsul ei 'iia di-ipozitia ta-

VâiitTi,4?sea piiorâ. сшп ѵелі-<ѳ, îr'iîârttat ea amioul său ii pr iru.-e }tг,т,>шіегеА.

Тгелцтгіеі se duse Іц Irina Й ii »л:.р-чй redare:

— Тгѵтитааи eă bănuise poate de afllarea .ta іеП Când calo. a! /fi lia c«rut să-i las ca­sa să adveă o flfflnwusjfta,

— Şi ffii 'wnisjfaîtiit'? Ï1 inriim-•ta ea furtcataă. Faci şi <теяе»'«ѵ ««tur'... FeiT.eea 'pe oare ѵге,ч «'a ladu/'á, o ştiu ou ci-ae. «*te. E l»*efin.nsrt'V'emwnla fetii mole! Să m a 'înşele pe mine ou «ta? Nnj-i \-oi erfca «ista n.ijoio-daiă iar рѳ rw<numiţa a a voi i h i c H a 'ia groanaâ n'o voi m a i to­kra, ші minait su stea in ca.sa ХШВі.

Uórnift de accesul de gelorae al şotiei mfideiie, îi ripostă:

— Dar bimo. flace şi el oe ai făoiiit şi df-ta. Fii eimvimte, fii cu judecară!

— Eu. este íuíieeva. Dar lui niu-i ient să mă îmşpl'a ca gu-ѵегоаіщіа fetii лз/е)1.с.

— tüar яці- а sprais aumai mie l acruii îiieestui.! Daioă d-,ta îl cerţi o să priceapă că ai fost аэді. $і atunci 1...

— Aîtunei, neatiuniei, nu vreau să ştiu; erx am să i-o epiui. pe tdeăiloasa aia voi luaro uamjai decât la graaină!

iKisrăvind să se îmbrace, plecă tremurând de mâttie.

Tne murivá înlemnise. •- lie', ro e du făcut ou ne»

buna афі? Mă omoară Vàntu-rescu-î-. Aoäeu, lös că st?u eu: de când una tot frământă gân­dul eă mă d^e îa Paris şi am. tot amânat din am în an. Iacă plec acuma» numai decât !

Intfr/rajbă îşi iS[fcrâii«ie geamăn; tenul, duse cheia la portfcar şi chemă o trasfurä. Uitândii-se la ceasornic, murmură:

N . T U M

Jertfele neştiute de nimeni sunt nenumărate.

E lung, nespus de lung şi­rul sărmanilor eroi necuno­scuţi.

Sunt multe victimele volun­tare ale unui scop nobil, aie acţiunilor generoase.

Sunt soldaţii, cari s'au jert­fit cu drag, pe altarul patriei pentru menţinerea prestigiu­lui neamului nostru în hune, pentru apărarea onoarei şi câ­ştigarea victoriei, (ana duş­manul a încercat заІййсе pă­mântul scump în сдге. dorm marii noştri strămoşi. •'

Sunt copile cari ar fi trebuit sâ surădă. în primăvara vieţii, după cum surâd Horite Soare­lui de Mai. •

Sărmane copiie, date pradă de timpuriu nenoroc|rii, cari %fţi vâzât iăsăr i tu l vieţii întu-neîat de norii dureri%t, unde sunteţi voi oare açunif

Iertat-a'ti vol c#pr ce v'au martirizat ?...

E lung şirul martirilor ne­cunoscuţi i

Sunt mame tinere, cari s'au jertfit, cari au acceptat tirania unui om brutal, rău, vitros, pentru a-şi feri copii de mi­zerie; sărmane mame. cari au plecat fruntea sub povara ne­cinstei şi a ruşinii din caută

purtării necorecte a omului aî cărui nume îl poartă şi cari nu s'au revoltat din cauza dra­gostei de copiii lor ; sunt încă mame prea bune, prea cinstite, pentru a putea supravieţui ne­cinstei copiilor lor răi!

Şirul e lung, nesfârşit. Mai sunt femei cu chipuri

suave, cu mâini albe încruci­şate pe piept, — mari eroine ale vieţii: sunt călugăriţele, sunt surorile de caritate, pe cari, vre-o nenorocire imensă le-au constrâns să renunţe la viaţă In anii cei mai frumoşi, în primăvara visurilor, speran­ţelor şi surâsului, pentru a se devota celor bolnavi, copiiior fără mame şi sărmanilor sol­da ţ i—de cele mai multe ori victime ale luptelor fratricide.

Le-am văzut deseori pe a-ceste fiinţe nobile trecând mo­deste şi tăcute, sfioase, prin sălile lungi şi reci ale spita­lelor; am văzut mâinile lor albe mângâind frunţile înfier­bântate ale suferinzilor sau le­gând* răni ie celor căzuţi în lupte, le-am văzut*alintând pe copii orfani cu aceeaş duioşie cu care i-ar fi alintat mamele lor bune!...

Lung e şirei* eroilor necu­noscuţi ! , • Mai sunt misionarii, cari au

înecat în sufletele lor toate bucuriile pământeşti şi cari se duc de bună voe spre ţările păgâne, pentru a propăvădui cuvintele şi sublimele învăţă­turi ale Nazariteanuiui şi cari, adesea ori au găsit o moart? •"• udă, în chinuri neauzite, îa jnartirizuri neînchipuite...-

Vai î... Cat de lung e şirul eroi!or necunoscuţi!..

Ririica-se-va oare vreodată, în vreun colţ de lume, vreun mommient în cinstea acestor martiri ?..,.

Inima umană e atât de in­grată!...

Cotist. Nutzescu

.: « j

LA ŢARĂ

N U N T A Inohinare i i )»meii«i r = l u i O. COŞBUC -=t

Pe şoseaua ee scoboară Şerpuind

De ia moară tn spre sat, Cu pornmbul măcinat Se tnioarce Dinu-ai Le anii-

Chiuind

Scârţâc şi scânteiază împiedicată

Roata din'mpoi, şi'-n urmă. Las' o dâră ce se curmă ~ Jos când calea se aşează

Drept şi lată. *

Gâfăe'n văzduh plăvanii Şi taeearne

ФТІП vârtos contra-cefarul* Delà jug; că'n vale carul Vine, par'ci-o mănă-ur vrea

Să'l газіоагщ...

.Lângă rău iată Păuna Cu cofiţa

i gătită cu marama 'uge c'o aşteaptă mama

Şi a stat cam mult la vor, Cu Rodită.*

Ii e aragă;... Dinu-i spune; - „Mandrulitß

VU ta clacă pe diseară ?...' Ea-i răspunde într'o doară Pe furiş, privindu~i hoaţa

- „Ba bădiţi*.

De s'aa dus sau nu ia clacă. Nu'i ştiut

Dar iubirea bat-o focul Pe ein'iá nu~l prinde locul Aşa şi cu Dinu-ai\ nostru....

» S'a făcut

Peste-o lună prin tot satul Zarvă multă.»

- Ce-i?... — ,Păuna lui Moş P y j a *

Se murită ; ta pe Dinu, Şi'n Dumineca ce vine.

Are nuntă. Aurel M. loperçn

• — m t u z : —

Page 8: GRIGORE ALEXANDRESCU - dspace.bcucluj.rodspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/18414/1/BCUCLUJ_FP_P3441_1919... · GRIGORE ALEXANDRESCU 0 A trăit 74 de ani (1812— 1886) şi pentru

S. N o . 12. .Üniveraui Literar D u m i n i c a в îulfe ІЙІ^

grevele în antichitate Cei ce cred că grevele, a-

tât de la modă astăzi, sunt o manifestare a timpurilor noastre, se înşală.

Iată ce povesteşte 'IHtu Li-ylu:

Acum 300 şl ceva de ani înainte de Crist-os, muzican­ţii din Roma s'au pus în gre­vă pentru că Senatul, voind să introducă economie în buget, a suprimat sărbătoa­rea pe care o prăznuiau ei în templul lui Jupiter şi de la care ei încasau binişor.

Muzicanţii ţinură sfat şî declarară greva.

Pentru a-i face să revină asupra hotărîrei lor, a t re ­buit ca romanii să-l îmbete şi in s tarea as ta să-l deter­mine să cânte : Numai atunci Senatul autoriză pe muzi­canţi ca in fiecare an la 13 iu r íe să umbie mascaţi pe străzile, oraşuiui şi să poată s trânge bani şi alte ofrande de la popor.

Cine s'ar fi aş teptat ca tocmai artlştfii să fi fost an-temergătorii greviştilor de azi?

Corespondenţa Redacţiei T. Comănescu: N'am pi&uA

•fcîkge nici una. ; Mit-Mdr. _ idee banala şt for-m'ă imposibila.

St. P'irescu-Bräira. - Se та publica.

St. G(o (iorj. _ Aj!i primit Mulţumiri.

S. Chi nie. — Vom publica. Gab Pí; pubiicíL Gh. Anghclcscu. — Nu se pu*-

bikă. Sandu, din Băneşti. Nu ver­

dém întru; iiàt e anecdota. AureVu Tome.tcu, — Se pu­

blica. llie N. Titi. Versuri corecte,

dar nu ie putem publia? dm cauza fondului care nu spune ni­mic

Salomith. — Copilărie Flamură. — l# vom publice

treptat. Wollmar. Se publică. Decusard. Am primit. Mul­

ţumiri. Varone. — Mulţumiri. Vbr a>

pare cu îrKcepere chiar din nur mărul viitor.

N. Zăpadă—. Se va publica. Altamara. —. Nu se publáca. Lucia Д — Cu regret nu sunt

publicabile. Tariş. — Copilării. Ririior. — Se гю publica.

JOCURI DISTRACTIVE ti JOC ÎS INIŢIALE

t.V Vestic D'uniif-^-eu g. ÎNTREBARE

tic Œ;<i- Craiova

S m 9 » an a- S © 9 a e « ® e » №

» щ « e » » m 4 J ;

« • • ;

9 i m a f. f s • i

m » i

\ч m » m * 4

C i : întâlneşti '»data înîr'o orS, rîc trei ori Ыг'о saptàinânâ şi iou-şi niciodată -întrun a n ? •

ARITMOGRIF Je D-na Lia Scăriăte^ca

I

• 1-2-3-Membru în familia regală j 3-- 4 Animal 1 4— 5 KignrS. geometrică

5 - 6 Iu atmosferă ti— 7 Pronume 7— 8 •- Pom fructifer 8— 9 mijloc rte transport 9—10 - Ţară în Europa

10—11 Hrană fizică 11—12 ^ Râu în Europa 12-1 â ^Floare 13—14 --- Nume fémen în 14-15 — %Ш ÖlrS&E&i li JOS iS ClrJI li—16 — La orice casă 1—16 - Nume femenia

/ l o pronume • H 'X 4 '.i hm Isfflwiüi (in)

i 1 ô '.i П 6 ! mililar roruâa li> '.: Ili i. li i) i;} nnme. raasc.' •i s fi * u :> ii ш йш. (>ю

lù il io •> 'A I i ле-Де 11 1 3 -8 11 15 monedă (іпѵ.)

Iniţialele de sus în jos dau с з . mele unor munţi, iar ïlaaleîe de jos în щч numele unui fluviu.

2) JOC IN DESCREŞTERE de Spartaly Június

• « • B * bogat Ш U Й Ш • puternic Ш Ш Ш * \ггЪ lafirta.) • fll notă műn. • vocală

LA jocul No. 1 din ікшпдгиі trecut s'a omis o greşeala în ul­timul rând tn loc de ţifra 2 a apărut ţifra 3.

Sunt neîntrecute pentru înfrumuseţare