Universitatea de Stat din Moldova Facultatea de Drept

REFERATTema: Rolul procedurii notariale de legalizare n circuitul civil

Elaborat de:Scutelnic Evelina gr.3

Cunoatem, foarte bine, c interesele economice ale persoanelor fizice i juridice se reflect, n numeroase cazuri, n acte juridice.Tot att de bine tim c principiul consensualismului, st la baza ncheierii valabile a actelor juridice.

Astfel, n cele mai multe cazuri, acordul de voin al prilor este suficient pentru ncheierea valabil a actului, materializarea acestuia (instrumentum) fiind folosit doar ca o msura de prevedere, ca mijloc de prob, n cazul apariiei unor litigii. Totui, datorit importantei lor, unele acte sunt cerute a fi ncheiate n anumite forme sau ndeplinind unele solemniti, simpla manifestare de voin nefiind o garanie suficient pentru pri. i atunci este necesar ca aceast manifestare de voin a prilor s fie certificat cu o putere oficial de ctre o persoana investit cu autoritatea statului.

n considerarea avantajelor pe care le prezint autentificarea, parile sunt interesate s ntocmeasca actele juridice de o importan deosebita in forma autentica chiar si atunci cand legea nu impune aceasta conditie ad validitatem.

O situaie asemanatoare i cu efecte relativ aceleai, apare n situaia legalizrii semnturilor de pe nscrisuri. n unele cazuri, din motive ce in de atestarea mprejurrilor potrivit crora semnatarii unor acte sunt aceleasi persoane cu cele indicate in acestea, partile au interesul de a obtine de la notarul public aceasta certificare.In acest caz, notarul nu mai are obligatia de a constata valabila exprimare a vointei partilor marginandu-se a stabili ca partile sunt aceleasi cu cele au subscris actul. Avantajul folosirii acestei proceduri consta in simplificarea cerintelor legale atat privitor la actele prealabile incheierii cat si a procedurii propriu-zise, forta probanta a actului rezultat fiind similara cu cea a inscrisului autentic. Astfel, constatarile personale ale notarului, legate de indeplinirea conditiilor esentiale sunt prezumate a fi valabile pana la inscrierea in fals, iar continutul declaratiilor partilor, la fel ca in cazul actelor autentice, fac dovada pana la proba contrarie. Desigur, un act intocmit sub legalizare de semnatura va putea fi atacat mult mai usor pentru vicii de consimtamant decat unul autentic.In privinta formalitatilor notarul se va margini la constatarea identitatii partilor si sa le intrebe daca au citit actul ce urmeaza a fi semnat, deci, nu va mai fi necesara verificarea scopului urmarit de parti, a raporturilor reale dintre acestea, sau a prevederilor speciale privitoare la valabilitatea respectivelor acte.

Totusi, se apreciaza ca in baza rolului sau activ si a celui de garant al legalitatii si moralitatii notarul public va verifica suma, va pipai actul, pentru ca in ipoteza redactarii acestuia de catre parti, sa nu fie dispuse clauze contrare legii sau bunelor moravuri. Tot in acest sens, datorita principiului eficientei actelor juridice notarul va refuza legalizarea semnaturilor de pe actele al caror continut include dovada nulitatii sau ineficacitatii sale.Comparativ cu procedura de legalizare a semnturilor,procedura regulile acestei proceduri stabilesc ca inscrisul rezultat nu va putea constitui titlu executoriu, iar din cauza motivelor ce tin chiar de denumirea acestei operatii, persoanele care, din orice motive, nu pot semna vor trebui sa apeleze la procedura autentificarii. Pentru legalizare, partile vor prezenta alaturi de cererea de indeplinire a actului, exemplarele inscrisului, nesemnate, semnarea lor urmand a se face in fata notarului dupa ce acesta le-a intrebat daca au citit actul. Aceasta intrebare nu trebuie confundata cu o atestare a continutului de catre notar. La cererea partii, notarul poate legaliza specimenul de semnatura al persoanei care se va prezenta la sediul biroului notarial si va semna in fata notarului public.

Cererea de legalizare a copiilor va cuprinde atat aratarea actului cat si numarul de exemplare cerute de parte; un exemplar va ramane in arhiva biroului notarial.In caz ca pentru confruntarea sigiliilor originale cu copia legalizata este ceruta o pregatire de specialitate eliberarea acesteia se va face doar cu avizul unui expert care va semna incheierea alaturi de notar. Dupa colationarea copiei cu originalul, notarul public va proceda la eliberarea copiei legalizate aratand in incheiere,indeplinirea conditiilor de fond si forma dupa cum urmeaza: atestarea conformitatii copiei cu originalul; starea in care se afla inscrisul;

Pe langa aceste aspecte vor fi incluse si cele prevazute pentru indeplinirea in general a incheierii.Daca se cere legalizarea copiei de pe un inscris intocmit in alta limba, incheierea va fi semnata de notaru in cazul ca acesta cunoaste acea limba, iar daca nu o cunoaste, de catre traducatorul autorizat. Traducatorul va semna incheierea in fata notarului in afara de situatia in care specimenul sau de semnatura este depus la biroul notarial.Incheierea se va scrie pe versoul copiei inscrisului ce se legalizeaza, daca acesta are o singura fila, sau la finele textului daca aceasta se intinde pe mai multe pagini. Copiile legalizate de pe actele autentificate aflate in arhiva biroului notarial se elibereaza doar partilor, succesorilor sau reprezentantilor acestora precum si celor ce justifica un drept legitim. In acest caz, se va face o mentiune despre provenienta actului.

n cazul procedurii de legalizare a traducerii de multe ori, actele incheiate intr-o limba straina sunt necesare in cadrul raportului de drept civil sau pentru ca actele intocmite in limba romana sunt necesare in strainatate, persoanele detinatoare ale acestora au interesul ca traducerea acestora sa aiba aceasta forta probanta ca si originalul.Traducerile pot fi efectuate de notarul daca cunoaste limba straina din care sau in care se face traducerea sau de catre traducatorul autorizat salarizat in cadrul biroului notarial sau in regim de colaborare. Pentru traducerea doar a unei parti din inscris traducatorul trebuie sa aiba in vedere ca prin extragere intelesul textului integral sa nu sufere modificari, in acest caz, fiind obligat sa faca mentiune intr-o nota.

In functie de persoana care efectueaza traducerea (notarul public sau traducatorul), incheierea prin care aceasta este constatata este de legalizare a traducerii sau numai de legalizare a semnaturii traducatorului.Considerandu-se ca traducatorul are obligatia de a reda fidel textul si pentru ca raspunderea autenticitatii acestuia ii revine, notarul public nu va face altceva decat sa legalizeze semnatura acestuia in conditiile expuse la procedura respectiva. Prin derogare, daca specimenul de semnatura este depus la biroul notarial, traducatorul nu mai este obligat sa semneze in fata notarului public. Pentru incheierea de legalizare a traducerii efectuate de notarul public, pe langa respectarea dispozitiilor comune, se va preciza limba in care s-a efectuat aceasta. Daca insa se traduce din limba romana intr-o limba straina sau dintr-o alta limba intr-o limba straina, atat certificarea traducatorului cat si legalizarea semnaturii traducatorului se va face si in limba in care s-a efectuat aceasta.

n concluzie procedura de legalizare asigur persoanelor fizice i juridice, astfel cum precizeaz legislatia in vigoare constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum i exerciiul drepturilor i ocrotirea intereselor, n conformitate cu legea". Din aceste dispoziii legale se poate desprinde i rolul deosebit a activitii notariale i, implicit, a dreptului notarial.ntr-adevr, societile moderne i cu o solid economie de pia se caracterizeaz printr-o multiplicare accentuat a raporturilor juridice la care particip persoanele fizice i tot mai multe persoane juridice. Participarea la viaa juridic implic, cu necesitate, respectarea unei anumite ordini de drept i a valorilor ocrotite de aceasta. Datorit acestui fapt actele juridice nu se pot ntocmi fr respectarea unor condiii legale, fie ele de form, fie de fond.

Bibliografie:1) Legea nr.1453 din 08.11.2002 cu privire la notariat .2)Curs de drept notarial,Ioan Popa,Bucuresti 2010.