Sfântul Alexandru, arhiepiscopul ConstantinopoluluiReferat

De origine modestă şi lipşit de ştiinţa cărţilor, dar prin virtuţile şi harismele săle apostolice, Sfântul Alexandru s-a aflat demn să-l slujească pe Sfântul Mitrofan , Arhispiscop al Bizantului, în calitate de preot al episcopului, iar mai târziu (314) ca episcop ajutător.

Dupa victoria Sfântului Constantin asupra lui Licinius, împăratul a organizat o întâlnire oratorică între Alexandru şi ritorii pagâni din Bizant, care s-au văzut înfrânţi nu de discursul Sfântului, ci de o minune ce a săvârşit-o.

Cum Sfântul arhiepiscop Mitrofan era prea bolnav şi prea bătrân ca să mai poată participa la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (anul 325), l-a trimis pe Alexandru să prezideze în locul lui.

După închiderea lucrărilor Sinodului, împăratul Constantin a cerut la toţi Purtătorii-de-Dumnezeu Părinţi ce au strălucit în timpul lucrărilor să vina la Constantinopol (oraş pe care tocmai şi l-a ales drept cetate imperială) ca să-l binecuvinteze.

Un înger al Domnului i-a apărut în acele zile Sfântului Mitrofan, descoperindu-i că avea să-şi încredinţeze Domnului sufletul său în zece zile, şi ca să-l lase pe fericitul Alexandru arhiepiscop în locul lui.

Părinţii episcopi care se aflau la Constantinopol în acele zile s-au bucurat de această veste şi, dupa ce au slujit slujba de înmormântare a Sfântului Mitrofan l-au înscăunat în mod solemn pe Sfântul Alexandru ca prim Episcop al noii capitale a Imperiului.

Sfântul Alexandru a fost un personaj de seamă al primului Sinod Ecumenic de la Niceea (325).

În timpul episcopatului se confruntă cu schisma lui Meletie, iar începând cu anul 319, cu unul dintre cei mai mari adversari ai ortodoxiei, Arie, unul din preoţii săi slujitori, care a început să predice o învăţătură neconformă cu tradiţia şi credinţa Bisericii.

La inceputAlexandru a încercat să rezolve noua tensiune în mod paşnic. Ereziarhul şi adeptii săi refuza orice conciliere. Este în cele din urmă chemat în faţa unui Sinod local (321). Aici Arie şi adepţii săi vor susţine că Fiul nu era veşnic, ci a fost creat de "Cuvântul" său înţelepciunea impersonală a Tatălui şi, prin urmare, era străin esenţei

Tatălui, cunoscându-L pe Acesta în mod imperfect, Fiul fiind creat pentru a fi un instrument al Tatălui la crearea omului. Unul din episcopii participanţi la Sinod a întrebat: Poate El atunci să se schimbe din bine în rău? Tabăra ariană a răspuns: "întrucât este faptură creată, o astfel de schimbare nu este imposibilă". Sinodul a pronunţat pe loc anatemă! În sprijinul apărării ortodoxiei a fost chemat şi Osie, episcop de Cordova.

Criza s-a accentuat, determinându-l pe împăratul Constantin cel Mare să convoace primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325), care îi excomunica pe Arie şi pe Meletie.

Rugăciune către Sfântul AlexandruNoi, turma ta, prin vitejia ta, ierarhe, izbăvindu-ne de mărirea idolească a

celor necredincioşi, mulţumim ţie şi cântăm cântare pentru biruinţă. Celui ce a doborât pe Arie şi, cu totul, a legat limba filosofului, grăim: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Petrescu AlexandruCls. a IX- a B

Surse: crestinortodox.ro; calendar-ortodox.ro