Ce este personalitatea? Această problem trebui analizată minuțios, pe marginea

acestei idei se pot duce discuții la nesfârșit. Există mai multe puncte de vederi,

toată lumea spune că dacă individul se află într-un grup de oameni, gîndește și

comunică atunci este personalitate. În primul rând, este extrem de dificil, aproape

imposibil de imaginat un om ca personalitate, ca un individ uman, cu caracter

socio-moral explicit, fără ca a avea o ideologie și un concept propriu, fără de

atitudinea lui activă la orice fenomene semnificative de realitate. E imposibil de

imaginat o așa personalitate fără de o ideologie sau o părere proprie. Personalitatea

fără gîndire proprie este un nonsens. Dacă chiar și există astfel de oameni, în aceste

cazuri este vorba de persoane fizice, care este extrem de dependent social şi

spiritual față de ideile de viaţă a minții, aceasta este o dovadă concretă că acea

persoană manifestă un nival scăzut de dezvoltare personală. În al doilea rând, o

persoană în sensul deplin al cuvântului este o persoană care nu este obligată să se

alăture oricărei relaţii publice, să fie exploatat şi discriminat, un om a căror abilităţi

şi atitudini nu sunt o sursă de profit sau bază de bunăstarea parazitare a altui

individ. În cele din urmă, un alt semn de personalitate este capacitatea şi

creativitatea de auto-afirmare în domeniul activităţii social-utile, pentru că omul

este o persoană nu numai în sine, subiectiv, în propriile percepţii, dar în mod

obiectiv din afară. Toate acestea, desigur, nu se limitează la caracteristicile

individuale, dar, de asemenea, fără care vorbesc despre personalitate, în cel mai

bun, ciudat. Idealul personalității umane este o reprezentare a unei persoane care

trăieşte în lucrări de literatură şi artă. Dacă ar fi să ne uităm la eroii din basme,

cântece, legende populare şi poveşti, atunci am observa că toți posedă calităţi ca

frumusețe, ingeniozitate, rezistenţă fizică. Trebuie avut în vedere faptul că în

fiecare societate există două tipuri de personalitate, din punct de vedere ideal

pedagogic. Unul mai mare, pe scară largă publică, este cunoscut dar imposibil de

găsit.

Scopul său este de a fi un reper,un punct de orientare. Un alt ideal cu o treaptă

mai joasă. El are de obicei o întruchipare reală, în mod clar nu este propagandat. Îl

vom numi "personalitate reala". Personalitatea reală este un erou al timpului său,

acesta este unul pe care toţi îl invidiază, este cazul în care toată lumea ar dori să fie

asemenea, a cărui soartă ar dori să o aibă toți. Personalitate din punct de vedere

psihologic este acel idivid purtător de conștiință. Se consideră că o personalitate nu

se naște dar devine treptat de-a lungul vieții sale prin autocunoaștere și perfectare,

atunci cînd ele aflându-se într-un colectiv de oameni, se compară cu alţii și își

scoate la iveală EUL propriu. Cu toate acestea, noţiunea de personalitate

individuală şi individualitatea nu sunt identice în conţinut: fiecare dintre ele

dezvăluie un aspect specific al fiinţei umane individuale. Personalitatea poate fi

înţeleasă numai în sistemul de relaţii interpersonale stabile, valorile mediate de

conţinut, în sensul fiecărui dintre participanţi. Relațiile interpersonale, care

formează identitatea unei echipe, în formă de comunicare sau relaţii subiect-

regională, împreună cu relaţia de subiect-obiect, caracteristic pentru activităţi.

Dacă ar fi să plonjăm în întunericul imaginației noastre și să presupunem că

apare ceva ce ne aruncă cu mii de ani în urmă. Tot ce poți lau cu tine este un stick

cu gigabaiți de date din diverse domenii: muzică, cărți, fotografii, programe, filme.

Din acel moment nu ești un nimeni dintr-o era a civilizației, ești un zeu al

cunoștințelor, vârful piramidei a civilizației . Pentru cunoștințele dumneavoastră

sunt toți dispuși să plătească o avere mare, inclusiv și conducătorii lumii. Ești un

fenomen , un semi - zeu , calea spre adevărata iluminare. Și iată că toți s-au adunat

și așteaptă să le relevați cunoștințele pe care le deții, să le tălmăcească și să le

învețe și ei. Mii de ochi stau și așteaptă minunea, toți stau cu gurile căscate în

așteptarea miracolului. Iar acum atenție !Cum să citești informația de pe stick?Nu

știi nimic despre asta, fără calculator. Singura dovadă a viitorului este o bucățică de

plastic și fier. Nu ai nimic de spus mulțimii, iar fiecare cuvânt al tău fără dovezi va

suna ca o tăcere. Și în acel moment pe tine te așteaptă spînzurătoarea, în cel mai

bun caz. Deci, toți cei a tot știutori, care fără calculator sunt pierduți, fără un PC

obișnuit este doar o masă de carne neajutorat și fără idei . E bine , nu?

desigur,crearea unui cont de e-mail, descărcarea contentului, navigarea și

instalarea un program sunt aptitudini necesare, utile și geniale dar care nu te vor

scăpa de spînzurătoare. Dacă e să ne reflectăm la nivel indivitual, atunci cîți dintre

noi cunoaștem formula prafului de pușcă, cum poți obține penicilina, cum se obține

benzina din petrol? Ce cunoștințe avem ca să le putem oferi oamenilor din trecut?

Am ajuns la un nivel parazitar și degradat. De vină să fie oare libertatea, în tot ce

se întîmplă acum? Dar dacă să stai și să analizezi tot ce se întîmplă acum, la sigur

că îți pui întrebarea “Oare aceasta e libertate?” Mulți vomită de la libertatea care ni

se toarnă pe gît, de la chemările acestea care strigă și îndeamnă spre libertate. Și ce

dacă pe unul îl va urma o sută de adepți care luptă pentru libertate? Ce nu ai face

oricum rămîn milioane, care sunt extrem de lenoși pentru a-și rupe fundul de la

scaunul moale din birou și pentru a lupta spre proclamarea unor idei și valori

abstracte. Libertatea este dreptul de a alege ceea ce îți place ție. Unde e libertatea,

ea nu se vede, cum poți să faci ceea ce îți place dacă ai peste tot interdicții? Da,

este libertate, dar libertatea care vor ei să ne-o impună. Libertatea acum e să: apeși

la telecomandă butoane și să privești mii de canale, să descarci porno și să faci

ceea ce nu contravine cu normele impuse. Asta e toată libertatea. Mulțimea s-a

deprins deja cu aceste idei, libertatea e ceea ce cumperi tu. Vrei să te realizezi ca

personalitate, cumpără. Ești atît de diferit, poți să schimbi tu însuși toată situația,

undeva acolo în tine se află mai multe părticele din care ești făcut. Fii cinstit însăși

cu tine, dorești să fii super-mega liber, deștept? Devino. Devină psihopatul

principal. Formula este simpla: fie ca ești păpușă previzibil sau personalitate

marcantă.

Ideea este simpla : sistemul ne controlează în timp ce suntem toți la fel! Dar, în

cazul în care fiecare începe să gîndească diferit, nu după model, sistemul nu va mai

avea mîini de ajuns, nici metode , nici reguli pentru a ne trage cîte o “palmă”.

Suntem sfâșiați între opoziția încăpățânată de a ne afirma și cea de a ne adapta și

de a supraviețui. Iată aici îți sunt aplicate cîteva palme și ți se spune " Stai și nu te

arăta, în cele din urmă tu ești un nimeni " În cele din urmă tu decizi dacă să opui

rezistență și să demonstrezi că ești personalitate sau să taci și să te resemnezi cu

gîndul că are dreptate. Trebuie să-ți arăți acel eu și întrebarea aici nu este despre

autoimportanță. Măreț poți fi chiar dacă ești mic la ale tale.

Concluzia este următoarea: personalitatea este unitate socială, entitate, purtător de

activitate social-umană. Personalitatea apare atunci când individul începe să se

afirme ca entitate și să-şi exercite activitatea externă pe norme şi standarde pentru

datele din afara culturii, în anturajul în care se trezeşte la viaţă umană și a

activităţii umane.