REFERAT ORTOPEDIE

GENU VALGUM ( LA COPII)

Derivat din limba latina, termenul de genu valgum este adresat situatiei (fiziologice sau patologice) in care exista o deformare a genunchilor cu deviatia gambei spre exteriorul axei membrului inferior cu proeminenta genunchiului spre interior in urma unei paraplazii. Desi fiziologica, situatia poate persista devenind patologica datorita unor cauze genetice, ereditare sau afectiuni osoase metabolice. Consecutiv are loc compromiterea biomecanicii articulatiei si implicit a mersului cu deformarea articulara angulara si durere in regiunile anterioara si mediala. Optiunile de tratament disponibile in cazul genu valgum patologic variaza de la modificarea stilului de viata, tratament cu antiinflamatoare non-steroidale pana la exercitii fizice, fizioterapie sau chirurgie in cazurile severe, aceasta din urma realizata prin diferite tehnici de realiniere artroscopica, osteotomie sau epifiziodeza. 1. Problema Principala problema a acestei patologii o reprezinta aparitia unei serii de aspecte clinice in cazul copiilor cu genu valgum patologic, ca urmare a devierii axului mecanic in afara compartimentului lateral al genunchiului. Terapia non-chirurgicala este mai putin eficace datorita tulburarilor progresive si insidioase aparute in timpul cresterii si dezvoltarii somatice. Netratata, afectiunea conduce la hipoplazia condilului lateral, rupturi meniscale, afectarea cartilajului articular sau artroza compartimentelor articulare anterior si lateral. 2.Frecventa Incidenta bolii este necunoscuta, poate apare familial sau sporadic insa reprezinta una din cauzele cele mai frecvente de durere la nivelul articulatiei. S-a remarcat o frecventa crescuta a acestei afectiuni in tarile cu o rata crescuta a malnutritiei si se prespune existenta unei legaturi cu diverse afectiuni precum anomalii congenitale, afectiuni reumatologice, modificari genetice sau hemofilie. Netratat, genu valgum poate deveni sever indeosebi in cazurile de asociere cu alte afectiuni precum in sindrom Down, exostoze ereditare multiple, displazii scheletale si mai ales in segmentul de varsta 3-10 ani.

3.Etiologie Modificarile degenerative premature in articulatia patelofemurala si in compartimentul lateral al genunchiului se incadreaza in istoria naturala a afectiunii. Tot aici se pot incadra si fectiunile genetice de tipul sindromului Down, exostozele ereditare multiple, neurofibromatoza si rahitism care conduc la genu valgum simptomatic si persistent. In toate aceste cazuri, interventia chirurgicala este cea mai indicata solutie.

4.Fiziopatologie MAD = devierea laterala a axei mecanice a genunchiului, care in mod normal trebuie sa treaca prin centrul patelei. Alinierea corecta a membrelor inferioare si functia normala sunt rezultatul unei cresteri echilibrate in cadrul lipsei stressului patologic asupra fizelor si epifizelor. In cazul genu valgum stressul patologic se exercita asupra partii laterale a femurului si tibiei drept consecinta a devierii laterale a axului mecanic, inhiband cartilajele de crestere totodata cu aparitia efectului Hueter-Volkmann (fortele compresive excesive sau continue asupra epifizelor prezinta un efect inhibitor asupra cresterii) in intreaga epifiza prevenind expansiunea sa normala. Este suprimata global cresterea condilului lateral al femurului cu aparitia superficiala a santului femural si predispozitia patelei spre inclinare si subluxatie laterala. Totodata, stressul intraarticular anormal poate conduce la subluxare si dislocare recurenta a patelei, predispozitie spre condromalacie sau osteoartrita la varsta adulta in cazurile netratate. In mod fiziologic, morfologia membrelor inferioare in plan frontal este calculata prin intermediul unghiului tibiofemural, exprimat in grade sau centimetri (distanta intercondiliana sau intermaleolara) si variaza in functie de varsta si sex astfel: de la nastere pana la varsta de 4 ani unghiul variaza de la -5 din varus la 8 in valgus cu neutralizare dupa varsta de 1 an -2 ani 6 luni, putand persista cu o ameliorare lenta pana la varsta de 12 ani. O importanta deosebita o prezinta urmatoarele 3 puncte din evolutia morfotipului : 1. Existenta unei oscilatii fiziologice intre genu varum si genu valgum pe parcursul intregului proces de crestere si dezvoltare somatica. 2. Persistenta situatiei de genu varum fiziologic la copilul cu varste intre 12 luni si 2 ani, vizualizat radiologic printr-o curbura mare mediala a tibiei si femurului dar fara modificari la nivelul cartilajului de crestere, genu varum diminuand pe parcurs. 3. Persistenta genu valgum fiziologic si simetric la copilul cu varsta intre 3 si 10 ani

Evolutia fiziologica a alinierii membrului inferior la copil la diferite varste: 1. Nou-nascut=genu varum moderat; 2. 1 an, 6 luni-2 ani=aliniere corecta; 3. 2 ani, 6 luni=genu valgum fiziologic; 4. Intre 4 si 6 ani = aliniere corecta

De retinut ca unghiul tibiofemural calculat fara 2 deviatii standard la un copil intre 10 si 16 ani are in mod normal valorile: la fete distanta intermaleolara