UNIVERSITATEA DE VEST “VASILE GOLDIŞ” ARAD

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI,

PSIHOLOGIE, EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

SPECIALIZARE : PSIHOLOGIE

CENTRUL : DEVA

STUDENT : JURCA RODICA-ELVIRA

ANUL: III

EXPERIMENTELE LUI MILGRAM ASUPRA

OBEDIENTEI

Introducere în experimentele lui Milgram

La fel ca si colegul sau, Solomon Asch, Stanley Milgram a studiat tendinta

oamenilor de a se comporta sub influenta grupului, a imaginii de sine sau a nevoilor

de moment. A continuat ideea conformismului si a dezvoltat-o, desfasurand

experimente si despre comportament, nu doar despre judecati. Astfel, a vrut sa

cerceteze si daca oamenii si reactioneaza in fata presiunii grupului, nu doar verbal.

In viata de zi-cu-zi, oamenii declara verbal o serie de intentii ale lor, insa foart

putini sunt cei care, pusi in fata faptului, si fac ceea ce au spus. Nu este vorba neaparat

de rea-vointa, ci pur-si-simplu de dorinta de pastrare a imaginii de sine in acelasi timp

cu aparitia fricii de necunoscut sau de consecinte neplacute.

Experimentele pe care le-a desfasurat Milgram au urmarit sa scoata in evidenta

modul in care reactioneaza oamenii la presiunea grupului, atunci cand sunt fortati de

context sa raspunda dilemei : "principiile morale sunt mai presus de asteptarile si

cerintele celorlalti?".

Intr-o prima situatie experimentala, subiectii credeau ca participa la un experiment

despre memorie, in care vor trebui sa evalueze capacitatea de memorare a altei

persoane, aplicand in acelasi timp si sanctiuni pentru esecul memorarii. Milgram a

desfasurat experimentul in doua variante, una in care subiectul facea parte dintr-un

grup de monitori, care il influenteaza in evaluarea si aplicarea sanctiunilor sub forma

de socuri electrice, dar nu pot sa ii impuna intensitatea socruilor; si o varianta in care

subiectul este monitorul unic, fiind neinfluentat in aplicarea sanctiunii. In acest mod,

Milgram a stabilit grupul experimental cu monitori multipli, si grupul de control cu

monitor unic.

S-a constatat ca in situatia grupului de monitori, subiectii au ajuns sa aplice socuri

electrice de 225 volti, iar in situatia de monitor unic, media a fost de 82 volti. Oamenii

se lasa influentati atunci cand sunt implicati in activitati de grup, cu atat mai mult cu

cat responsabulitatea se imparte. Cu toate acestea, atunci cand actioneaza singuri, tind

sa se ghideze dupa moralutate, si nu dupa posibilitatea de a profita de agresivitatea

naturala pe care o au in ei.

In cel de-al doilea experiment, subiectii au fost pusi in fata unei reguli stricte de

crestere treptata a intensitatii socurilor electrice, in loc de un grup fara autoritate. In

aceasta situatie experimentatorul este prezent in sala, pentru a exercita o presiune

explicita sub forma de comenzi, daca subiectul ar fi tentat sa se lase condus de

propriul sau sistem moral.

In aceasta a doua situatie, subiectii au atins pragul maxim al intensitatii socurilor

electrice intr-o proportie mult mai mare, sub pretextul obedientei.

Definirea Obedientei

Fiind o forma de conformism, fenomenul obedientei este definit prin reactia de

"supunere" a individului la presiunea exercitata de o autoritate. Apare insotita de un

sentiment de neputinta, de incapacitate de refuz a solicitarii cuiva cu autoritate. Poate

fi interpretata si ca teama de a fi supus chiar individul acestor consecinte neplacute,

ducandu-ne mai departe cu gandul la instinctul de supravietuire.

Nu se face insa distinctie intre posibile multiple nivele ale acestei trasaturi umane,

chiar daca este evident un interval relativ de timp de la primirea solicitarilor din partea

celuilalt, pana la indeplinirea acestora. In situatia in care individul este nemultumit de

solicitarea care i s-a adresat, cu atat mai mult cu cat este sub forma unei constrangeri

de rol, si afiseaza ezitare sau tendinta de a refuza, si totusi o indeplineste in cele din

urma, el este descris tot ca obedient, la fel ca si cel care indeplineste sarcina fara a

comenta.

Factorii care influenteaza fenomenul Obedientei

Milgram a continuat seria experimentelor, modificand conditiile si variabilele,

pentru a scoate in evidenta factorii care influenteaza manifestarea obedientei. Intr-o

situatie experimentala similara cu cele dinainte, Milgram a realizat patru tipuri de

contexte :

o unul in care monitorul si elevul sau sunt in camere separate, nu se aud, dar

monitorul poate vedea reactiile elevului pe un monitor

o unul in care ei sunt in camere separate, nu se vad, dar monitorul aude reactiile

elevului

o unul in care ambii se afla in aceeasi camera, se vad si se aud

o unul extrem, in care, aflandu-se in aceeasi camera, monitorul poate utiliza

forta fizica pentru indeplunirea scopului.

S-a constatat ca atunci cand, desi pus in fata autoritatii' monitorul poate vedea, auzi

si simti reactiile elevului, primul ezita sa fie obedient, crescand astfel foarte mult

nivelul de empatie.

Concluzii

Spre deosebire de conformism, fenomenul obedientei se produce fara ca individul

sa insiste asupra rationalizarii deciziei, deoarece se bazeaza pe influenta autoritatii

celuilalt, si ca nu vor fi judecati pentru aceasta.

Oamenii se simt mai confortabil psihic atunci cand sunt obedienti decat atunci

cand se conformeaza, deoarece in primul caz se atribuie si prezumtia de nevinovatie.

Trasatura obedientei este dezvoltata si in decursul cresterii si educarii, parintii

incercand sa ii determine pe copii sa "faca dupa cum li se spune". Inclusiv la scoala,

educatorii si profesorii le repeta continuu elevilor ca trebuie sa se supuna regulilor

fara sa le conteste. Si atfel, oamenii devin obedienti, de foarte multe ori, fara sa obtina

un avantaj de pe urma acestei trasaturi. In acelasi timp, copiii invata sa devina

constienti de natura si urmarile comportamentului lor, sa puna la indoiala ceea ce li se

cere fara sa li se explice, sa isi formeze propriul sistem de principii si valori morale.

Cu toate acestea, experienta sociala ne invata ca desi oamenii aleg sa se ghideze dupa

anumite norme sociale, cand au de facut o alegere, prefera sa nu isi asume

consecintele propriilor actiuni, si sa lase obedienta sa sufere pentru ei.

Atunci cand intram in contact cu cei care ar putea fi victimele autoritatii si

abuzurilor, devenim mai repede constienti de consecintele actiunilor noastre, refuzand

sa ne aratam obedienti.

Este scoasa in evidenta foarte clar si distanta fata de autoritate, si faptul ca atunci

cand aceasta nu poate actiona direct, scade nivelul obedientei, si ca el este maxim

cand ii este simtita prezenta.

BIBLIOGRAFIE