ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTIFacultatea de Management – Administratie Publica

Sistemul de invatamant din Romania

vs.

Sistemul de invatamant din Danemarca

Student: Vasiloni Loredana Seria: D Grupa 242

-2008-

1

CUPRINS: 1. Prezentarea sistemului de invatamant din

Romania…………………………………………..32. Analiza SWOT a sistemului de invatamant din

Romania…………………………………………..63. Prezentarea sistemului de invatamant din

Danemarca………………………………………..84. Puncte forte si puncte slabe ale sistemului de

invatamant din Danemarca……………………..125. Recomandari pentru sistemul de invatamant din

Romania…………………………………………146. Bibliografie……………………………………..16

2

Sistemul de invatamant din Romania

Sistemul de învăţământ din România a fost supus unor măsuri de reformă succesive după Revoluţia din Decembrie 1989. Schimbările au vizat în principal curriculum-ul naţional, organizarea unităţilor de învăţământ, programele de formare a profesorilor şi generalizarea învăţământului obligatoriu de 10 ani. De asemenea, măsurile de reformă au urmărit un proces de descentralizare continuă.

Structura sistemului de învăţământ include Ministerul Educaţiei şi Cercetării - MEC ca şi autoritate la nivel naţional, Inspectoratele şcolare la nivel regional şi unităţile de învăţământ la nivel local. Alături de inspectoratele şcolare subordonate Ministerului Educaţiei sunt şi alte instituţii cu scopuri educaţionale cum ar fi Casele Corpului Didactic, cluburi şi palate ale copiilor etc.

Structura sistemului de învăţământ

Învăţământ preşcolar grupa mică grupa mijlocie grupa mare pregătitoare pentru şcoală

Învăţământ general obligatoriu învăţământ primar (clasele 1-4) învăţământ secundar inferior (clasele 5-10)

Învăţământ secundar superior liceu (clasele 11-12/13) şcoala de arte şi meserii

Învăţământ post-secundar

Învăţământ superior de scurtă durată de lungă durată

3

Plan specific de învăţământPentru unele dintre nivelurile prezentate anterior, sunt disponibile şi următoarele forme de educaţie:

Educaţia permanentă Învăţământul deschis (la distanţă) Învăţământul privat Învăţământul pentru minorităţi Învăţământul special

Învăţământ general

În România, între 3-6/7 ani copiii urmează (opţional) învăţământul preşcolar care cuprinde trei grupe, dintre care ultima este pregătitoare pentru şcoală. Ciclul primar (6/7-10/11 ani) se continuă cu ciclul gimnazial (10/11-14/15 ani), la sfârşitul căruia elevii pot opta fie pentru liceu (4-5 ani), fie pentru şcolile de arte şi meserii (învăţământ profesional, 2-3 ani). Selecţia şi repartizarea elevilor după terminarea gimnaziului în cele două filiere se face în funcţie de evaluarea competenţelor dobândite în gimnaziu, care va avea la bază standardele naţionale de evaluare. În anumite condiţii, absolvenţii şcolilor de arte şi meserii îşi pot continua studiile cu ciclul superior al liceului. Admiterea în învăţământul superior este condiţionată de finalizarea studiilor liceale şi promovarea examenului de Bacalaureat.

Organizare

Învăţământul general obligatoriu este de 10 clase şi se finalizează la maximum 18 ani. Anul şcolar începe, de regulă, la 15 septembrie şi are o durată de 34 săptămâni. Vacanţele sunt stabilite prin ordin al Ministrului. Cadrele didactice au dreptul de a recomanda elevilor manuale alternative aprobate de Ministrul Educaţiei şi Cercetării (MEC). Clasa de elevi cuprinde 10-25 elevi în ciclul primar, 10-30 elevi în ciclul gimnazial, 15-30 elevi în învăţământul liceal sau şcoala de arte şi meserii.

Finanţare/ Taxe şcolare

Sistemul naţional de învăţământ cuprinde unităţi şi instituţii de învăţământ de stat şi particulare. Învăţământul de stat este gratuit. Învăţământul particular percepe taxe deoarece nu există susţinere financiară de la stat.Numai în învăţământul primar de stat este obligatorie uniforma. Pentru învăţământul de stat preşcolar, primar şi gimnazial se asigură gratuit manualele şcolare. Până la 18 ani elevii beneficiază de asistenţă medicală şi psihologică gratuită în cabinete medicale şi psihologice şcolare.

Responsabilităţi şi consiliere

Învăţământul preuniversitar este subordonat, prin Inspectoratele Şcolare, Ministerului Educaţiei şi Cercetării (MEC). Ministerul, pe baza consultării altor instituţii şi factori de

4

răspundere, proiectează şi aplică strategia globală a învăţământului, stabileşte obiectivele, răspunde de elaborarea planurilor de învăţământ, a programelor analitice şi manualelor şcolare, organizează şi aprobă reţeaua unităţilor şi instituţiilor pentru învăţământul preuniversitar de stat.Alternativele educaţionale pot fi organizate atât în sistemul de învăţământ de stat, cât şi în cel particular, pe baza evaluării şi validării lor de către MEC.

Învăţământ şi formare profesionala Sistemul de formare profesională iniţială este reglementat de legislaţia generală a învăţământului.Noile reglementări aduc modificări la nivelul structurii sistemului VET, definesc nivelurile de calificare profesională care pot fi obţinute, aduc precizări privind acordarea de facilităţi, diverse oportunităţi pentru şcolile VET.

Formarea profesională iniţială

Formarea profesională iniţială cuprinde:

Şcoala de arte şi meserii (SAM) - are durata de 2 ani şi asigură profesionalizarea pentru nivelul de calificare profesională 1. Absolvenţii SAM au dreptul de continuare a studiilor în ciclul superior al liceului, cu condiţia absolvirii unui an de completare, care asigură profesionalizarea pentru nivelul de calificare profesională 2.

Liceul tehnologic – ciclul inferior (clasele IX-X) cu statut de învăţământ obligatoriu, şi ciclul superior (clasele XI-XII/XIII). Liceul este structurat pe 3 filiere: teoretic, vocaţional, tehnologic. Pregătirea la nivelul ciclului inferior vizează o pregătire comună (75%) şi o pregătire specifică filierei.

Liceul tehnologic – ciclul superior (clasele XI-XII/XII). Pregătirea la nivelul ciclului superior (filiera tehnologică) vizează o pregătire de specialitate de nivel 3.

Şcoala postliceală are durata de 1-3 ani şi asigură profesionalizarea pentru nivelul 3 de calificare profesională. Şcoala de maiştri este un tip de şcoală postliceală care are ca scop pregătirea de calificare de nivel 3. Cursurile în şcolile de maiştri se organizează la cererea întreprinderilor Durata cursurilor este variabilă, 1200-2000 ore, 25% din acestea fiind ore de practică.

Învăţământ superior În România învăţământul superior se desfăşoară în universităţi, institute, academii de studii şi şcoli de studii postuniversitare. Cursurile universitare sunt furnizate în cadrul facultăţilor. Diplomele şi titlurile universitare se diferenţiază în funcţie de tipul instituţiei, profilul şi specializarea urmate.

În trecut, sistemul de învăţământ superior era organizat în două forme: învăţământ superior de scurtă durată (2-3 ani) şi învăţământ superior de lungă durată (4-6 ani), ambele desfăşurându-se atât prin cursuri de zi, cât şi seral, cu frecvenţă redusă şi la distanţă.Începând cu anul universitar 2005-2006 studiile universitare au fost restructurate pe trei cicluri, conform schemei promovate de procesul Bologna:

5

studii universitare de licenţă (ciclul I): durata studiilor este de 3-4 ani la învăţământul de zi. Corespund unui număr de 180-240 credite de studiu transferabile. Asigură o calificare largă şi posibilitatea continuării studiilor.

studii universitare de master (ciclul II): durata studiilor este de 1-2 ani şi corespund unui număr de 90-120 de credite transferabile. Asigură un grad înalt de specializare.

studii universitare de doctorat (ciclul III): durata studiilor este de 3 ani, iar perioada până la susţinerea tezei este de maximum 3 ani.

În prezent, în România sunt acreditate 56 de universităţi de stat, 20 de universităţi particulare şi 6 şcoli de studii academice postuniversitare. Studiile universitare sunt organizate în următoarele domenii: universitar, medical, juridic, artistic, tehnic, agricol, economic. Pot fi parcurse şi aprofundate în cadrul studiilor de licenţă, de master şi doctorat.

Recunoaşterea calificărilor

Unul dintre marile obstacole pentru persoanele care doresc să muncească şi să înveţe în altă ţară UE, să schimbe domeniul profesional, să se stabilească sau să-şi ofere serviciile oriunde în UE este riscul să nu le fie acceptate calificările şi competenţele. Pentru depăşirea acestui obstacol, UE a introdus anumite instrumente menite să faciliteze transferul calificărilor şi competenţelor în scopuri academice şi profesionale.

Analiza SWOT

PUNCTE FORTE PUNCTE SLABE scoli cu personal calificat atribuirea unei dimensiuni europene

procesului de formare prin implementarea unui sistem de credite transferabile şi de asigurare a calităţii formării

continuitatea cadrelor didactice la clasa existenta unui corp didactic care isi

asuma perfectionarea in specialitate si metodica : gr. I, gr. II, gr. Definitivat

motivatia examenelor nationale: teste nationale, bacalaureat

prezenta elevilor romani la numeroase olimpiade nationale si internationale si situarea acestora printre locurile fruntase

existent unui numar destul de mare de universitati in care poti studia orice

Insuficienta motivare materiala a cadrelor didactice

Accesul inegal la mijloacele moderne audio-video

Rutina in desfasurarea procesului instructiv-educativ

Pregatire metodica insuficienta a profesorilor debutanti

Dotarea laboratoarelor cu mijloace de invatamant uzate fizic si depasite tehnic

Numar insuficient de calculatoare in laboratoarele de informatica

Grad ridicat de abandon scolar Procent relativ mic din PIB alocat

sistemului educational comparativ cu media pe UE

Necorelarea curriculei de invatamant cu cerintele locului de munca

6

domeniu incurajarea invatamantului in limbi

straine si promovarea lui la toate nivelurile, incepand de la gradinita pana la masterat

ofera posibilitatea studierii in strainatate prin intermediul burselor

studierea la un nivel inalt comparativ cu alte tari europene

Lipsa de orientare a elevilor si studentilor

Numar redus de cabinet medicale in gradinite

Cadre didactice necalificate in mediul rural

Rata de parcurgere a educatiei prescolare in randul populatiei rrome este de 4 ori mai scazuta decat cea generala, pe tara

Lipsa de adaptare sau conservatorismul unui segment de cadre didactice si personal auxiliar

Capacitatea redusa de concepere a proiectelor finantatoare

Exista inca zone neacoperite de internet Neechivalarea studiilor facute in

Romania de catre universitatile din strainatate

Dotari tehnico-sanitare precare Multe scoli au o infrastructura invechita

OPORTUNITATI AMENINTARI Parteneriate cu institutii furnizoare de

programe educationale specifice Descentralizarea sistemului Dezvoltarea unor relatii de parteneriat

cu firme din tara si din strainatate pentru facilitarea obtinerii de dotari si de echipamente

Relationarea cu ONG-uri Sponsorizari, donatii Posibilitatea accesarii fondurilor

europene pentru finantarea proiectelor educationale

Dezvoltarea de parteneriate cu universitati de prestigiu din strainatate

Programe “Work and Travel”, care ofera studentilor oprtunitatea de a munci in SUA pe toata perioada verii

Discontinuitatea unor politici educationale ale M.E.d.C. (planuri-cadru, programe)

Costul uneori ridicat al formarii oferit prin programe ne/acreditate

Plecarea cadrelor didactice spre alte domenii mai bine remunerate

Pe fondul scaderii natalitatii si imbatranirii populatiei, scade continuu numarul de elevi

Subestimarea problemelor sistemului educational preuniversitar duce la demotivarea personalului didactic

Scaderea interesului adolescentilor fata de studiile universitare

Scaderea atractivitatii sistemului de invatamant datorita salariilor mici din acest sector

Abandonul scolar si frecventa redusa

7

Sistemul de invatamant din Danemarca

Sistemul de învăţământ danez se caracterizează prin standarde înalte, puternică implicare instituţională şi personală, studii interdisciplinare şi muncă de cercetare. Nivelul educaţional este relativ ridicat în Danemarca: aproximativ 4/5 din populaţia tânără absolvă învăţământului secundar superior şi aproape jumătate sunt absolvenţi ai învăţământului superior.Sistemul educaţional danez constă dintr-un an preşcolar opţional şi 9/10 ani de şcoală în cadrul învăţământului primar şi secundar inferior, după care elevii trebuie să aleagă între cursurile academice din cadrul învăţământului secundar superior oferite de Gymnasium şi colegiile vocaţionale şi educaţia profesională cu orientare practică şi cursuri de formare, instruire oferite de colegiile vocaţionale. Următoarea alegere privind studiile este făcută la vârsta de 19/20 de ani şi constă în alegerea între cursurile universitare şi ale instituţiilor de învăţământ superior non-universitare.

Finanţat în totalitate de stat, sistemul educaţional al Danemarcii asigură tuturor o instruire continuă în diferite tipuri de şcoli, în funcţie de dorinţa educabililor care-şi pot continua studiile pînă la o vîrstă mai înaintată. Sistemul este bine gîndit, perfect ancorat în realitate şi armonizat cu tendinţele moderne pe plan internaţional, păstrînd totodată şi elemente tradiţionale, a căror eficienţă a fost confirmată pe parcursul anilor.

Structura sistemului educaţional• Educaţia preşcolarăLa dorinţa părinţilor, copiii de la 3 pînă la 5 ani pot frecventa grădiniţa, iar începînd cu vîrsta

de 6 ani – clasa pregătitoare în cadrul grădiniţei sau al şcolii.• Şcoala de cultură generală include clasele I-IX (obligatoriu) şi clasa X (opţional).Copiii nu sînt obligaţi să facă şcoală, ei au dreptul să meargă la şcoală, spun danezii.10% dintre copii frecventează şcolile particulare. Dacă, de exemplu, 20 de părinţi doresc să

deschidă o şcoală particulară, ei fac un demers la Consiliul Comunităţii şi obţin autorizaţie, precum şi acoperirea a 85 % din cheltuielile necesare pentru funcţionarea acesteia.

Şcoala de cultură generală (învăţămîntul de bază) este dirijată de un director considerat un bun manager, numit de Consiliul Comunităţii, care are acelaşi statut social ca şi profesorul. El discută cu profesorii, asistă la lecţii în scopul eficientizării procesului de colaborare, şi nu pentru a-i verifica.

Responsabilitatea pentru instruirea şi educaţia copiilor le revine cadrelor didactice. Pregătirea lor profesională se face în instituţii speciale, de aceea ulterior ele sînt competente să ţină cursuri la patru discipline diferite. Profesorii au o mare libertate în activitate, fac ceea ce consideră că e bine şi cum e mai bine însă, în mod obligatoriu, în colaborare cu directorul, părinţii, colegii şi copiii.

Ministerul Educaţiei decide şi recomandă ce discipline – obligatorii şi opţionale – urmează a fi studiate, precum şi numărul minim de ore. Consilierii comunităţii, împreună cu profesorii şi directorii, stabilesc majorarea sau micşorarea numărului de ore recomandate la disciplinele respective. Începînd cu clasa întîi, disciplinele de bază sînt: limba daneză care le educă copiilor spiritul de identitate şi apartenenţă la naţiunea daneză; matematica care formează gîndirea logică;

8

muzica şi arta plastică care educă gustul estetic şi dezvoltă creativitatea elevilor; sportul (inclusiv înotul) care formează şi menţine condiţia fizică şi sănătatea copiilor.

Din clasa a VI-a se studiază limba engleză, iar din clasa a VII-a – şi limba germană.Aprecierea cunoştinţelor elevilor se face cu note de 00, 01, 02, 03,4 – 13, cu excepţia notei 12

(aceasta nu există). Înaintea notei 3 se pune 0, pentru a împiedica falsificarea celei mai mari note (13), care se acordă în cazuri excepţionale, pentru performanţe deosebite. Notele de bază sînt 8, 9, 10, iar 6 – de promovare.

Pînă într-a VII-a inclusiv nu se pun note şi toţi elevii promovează clasa. Evaluarea se face prin aprecieri verbale: ai făcut bine; ai putea face şi mai bine; ţi-a reuşit foarte bine etc.

La finele clasei a IX-a elevii sînt testaţi la disciplinele de bază: limba daneză, limba engleză, matematică şi istorie. Testele scrise sînt elaborate de specialiştii ministerului, testele orale – de profesori.

După clasa a IX-a elevii frecventează, la dorinţă, clasa a X-a care constituie o clasă pregătitoare necesară pentru continuarea studiilor.

În fiecare regiune funcţionează centre de resurse informaţionale de susţinere a profesorilor, care pun la dispoziţia celor interesaţi servicii de livrare (la domiciliu sau la şcoli) a literaturii de specialitate, a materialelor didactice, înregistrărilor radio şi TV. Tot aici, profesorii primesc consultaţii, asistenţă metodică în materie, frecventează cursuri de perfecţionare, fără de care nu pot face faţă cerinţelor.

Ciclul secundar cuprinde clasele X-XII, gimnaziul, şcolile vocaţionale, alte tipuri de şcoli. În gimnazii copiii sînt pregătiţi pentru admitere în instituţiile superioare. În şcolile vocaţionale şi în alte tipuri de şcoli, pe lîngă o pregătire generală, elevii obţin şi o specialitate. Actualmente, 88% dintre copii frecventează acest ciclu, 35% – în gimnazii şi 53% –în şcoli vocaţionale, la absolvire obţinînd o diplomă. Astfel, 12% din numărul total de elevi nu fac studii secundare şi nu au diplomă. Pentru anii următori se prevede micşorarea acestui indiciu pînă la 5%.

Treapta superioară cuprinde:• universităţile, în care se studiază pe parcursul a 5-7 ani, inclusiv o perioadă rezervată prac-

ticii în instituţiile de profil;• colegiile, instituţii în care se studiază 3-4 ani;• cursurile de scurtă durată de 2 ani, pentru specializare într-o meserie.De la 18 ani studenţii primesc bursă de stat, stabilită în funcţie de taxa plătită de părinţi. După

vîrsta de 20 de ani bursele sînt egale pentru toţi.Absolvenţii universităţilor nu au o pregătire în domeniul pedagogiei şi psihologiei. Cei care

doresc să devină profesori urmează cursuri de specializare (2 ani), unde studiază disciplinele respective, precum şi metodica predării acestora.

Finanţare/ Taxe şcolare

Învăţământul primar şi secundar inferior este gratuit la şcolile publice municipale. Şcolile private percep o taxă, iar pentru şcolile cu internate se percepe o taxă de 13.000 DKK pe an. Atât guvernul cât şi municipalitatea participă considerabil din punct de vedere financiar la funcţionarea şcolilor private acreditate.

9

Responsabilităţi şi orientare

În general responsabilităţile pentru sistemul educaţional sunt împărţite între autorităţile de stat, birouri, autorităţi locale, corporaţii private, comitete de şcoală şi directorii şcolari. Instituţiile educaţionale preşcolare sunt controlate de către autorităţile locale sau de către instituţiile private. Autoritaţile locale sunt responsabile deasemenea şi pentru Folkeskole. Şcolile private la nivelul sectorului primar sunt controlate de comitetele de şcoală. Municipalitatea este responsabilă pentru majoritatea şcolilor la nivelul superior al învăţământului secundar şi pentru şcolile care oferă cursuri pregătitoare pentru universitate. Reforma sistemului de orientare şcolară a adus o simplificare a vechiului sistem care avea o structură complexă cu 26 de tipuri diferite de servicii de orientare, prin concentrarea acestor servicii pe două tipuri diferite de centre orientare, care au devenit operaţionale la data de 1 august 2004:

Centre de orientare pentru tineret cu responsabilităţi în orientare pentru transferul de la şcoala obligatorie la educaţia pentru tineri

Centre de orientare regionale cu responsabilităţi în orientare pentru transferul de la educaţia pentru tineri la învăţământul superior

Tot la 1 august 2004, ministerul educaţiei a lansat la nivel naţional un portal de orientare pe internet: UddannelsesGuiden (Ghid al Educaţiei), oferind informaţii despre educaţie şi posibilitate de instruire la toate nivelele: vocaţii, profesii, piaţa muncii, condiţii şi statistici precum şi oportunităţi de studiu în străinătate.

Condiţii de admitere

Nu sunt condiţii de admitere în şcolile publice. Învăţământul obligatoriu începe la varsta de 7 ani şi durează 9 ani. Fiecare şcoală este responsabilă pentru înscrierea copiilor la formele adecvate de învăţământ în funcţie de vârsta şi competenţe. Şcolile private au propriul lor set de reguli.

Instruire practică

Elevii au posibilitatea să înceapă în şcoală un curs introductiv cu o durată între 5 şi 40 de săptămâni. În afara cursului introductiv există două metode de acces la programul de formare profesională; metoda în clasă şi metoda practică la un loc de muncă. În ambele cazuri componentele teoretice şi practice sunt împărţite în mod egal de-a lungul programului cu fiecare perioadă de frecventare a şcolii durând între patru şi zece săptămâni. Programele variate acoperă iniţial un spectru larg de cunoştinţe de bază şi apoi se specializează în timp.

Contracte de formare

În urma semnării unui contract cu un angajator elevii primesc, din momentul semnării contractului şi până la examenul de finalizare a programului de formare, un salariu de la angajator. Nu se percep taxe şcolare în timpul perioadei de instruire. Este posibil, de asemenea, transferul de la programul iniţial de formare bazat pe sistemul Sandwich. Dacă şcoala consideră

10

un participant că are înzestrări speciale se poate face transfer de la programul iniţial de formare la un curs tehnic sau comercial superior. Alte forme de instruire susţin adesea tinerii dezavantajaţi pe piaţa muncii sau care au probleme de acomodare în programele obişnuite de formare profesională. Responsabilitatea pentru aceste şcoli şi-o asumă autorităţile locale.

Danemarca pare a fi tara europeana cu cea mai lunga traditie in ceea ce priveste descentralizarea, mai bine de 100 de ani. Aceasta descentralizare a insemnat in primul rand implicarea colectivitatilor locale in asumarea responsabilitatii cu privire la educarea, formarea copiilor si, implicit, asigurarea fondurilor necesare acestui proces. Termenul cel mai des folosit este “ auto-administrare” si se refera la influenta celui care foloseste serviciul respectiv. Scolile sunt guvernate de un Board, un organism similar consiliului de administratie din scolile noaste, format in cea mai mare parte din parinti, dar si din reprezentanti ai comunitatii locale, si care are responsabilitatea de a lua deciziile majore cu privire la dezvoltarea scolii in cadrul legislativ national si in contextul economic al regiuniii in care se afla. De asemeni, la nivelul fiecarei regiuni exista un consilier pedagogic, care nu este similar inspectorului din sistemul romanesc si care raspunde de supervizarea academica a scolilor. Experienta daneza in ceea ce priveste descentralizarea este una pozitiva si optimista, care scoate in evident urmatoarele aspecte:

aproape 85% din regiunile daneze( municipalitati) practica alocarea resurselor la nivelul scolilor, rezultatele fiind dintre cele mai bune

politicile de personal sunt decise la nivelul scolilor, ele sunt cele care decid daca se ocupa de angajarea personalului sau solicita personalului de la municipalitati

directorul este un coordonator al relatiilor dintre board-ul scolii si municipalitate, pe de o parte, si intre profesori si elevi, pe de alta parte.

Exista un sistem de formare a directorilor foarte bine pus la punct, care asigura profesionalismul in managementul scolilor. Autoritatile locale devin din ce in ce mai mult un consultant cu privire la bugetarea scolilor, administrarea resurselor si dezvoltarea acestora. În anul 2000 a apărut o nouă lege a bibliotecilor din Danemarca. Aceasta pune un accent deosebit pe cresterea nivelului competentei personalului, acordă o importanta deosebită serviciilor de împrumut interbibliotecar, cooperării cu diferiti parteneri locali ai unitătilor din teritoriu, asigurării de servicii speciale pentru grupuri speciale (copiii, deficientii cu diferite afectiuni, îndeosebi vizuale, grupurile de minoritari). Un accent deosebit este pus pe satisfacerea nevoilor utilizatorilor, scopul bibliotecii fiind acela de a atrage cât mai multi beneficiari. Bibliografia Natională a Danemarcei (DANBIB) se realizează din 1985 în format electronic, iar de doi ani au acces la aceasta toate categoriile de utilizatori. Actiunea de colectare si organizare a datelor revine Centrului danez de servicii pentru biblioteci de la Copenhaga si pentru aceasta se alocă anual 1 euro pe cap de locuitor. Prin colaborarea cu diferite institutii, organizatii si asociatii culturale, centrul editează diferite cataloage, liste, reviste de specialitate, cărti, lucrări bibliografice, elaborând si studii privitoare la perfectionarea retelei de biblioteci, modernizarea aparaturii, a constructiilor si chiar a mobilierului.

11

PUNCTE FORTE PUNCTE SLABE copiii sunt invatati sa

gandeasca un sistem de invatamant

puternic descentralizat scoli publice de calitate scoli private cu taxe pe care si

le poate permite orice student existenta unui sistem de

formare a directorilor de scoli foarte bine pus la punct

atentia deosebita acordata Bibliotecii Nationale a Danemarcei

aproape 85% din regiunile daneze( municipalitati) practica alocarea resurselor la nivelul scolilor, rezultatele fiind dintre cele mai bune

politicile de personal sunt decise la nivelul scolilor, ele sunt cele care decid daca se ocupa de angajarea personalului sau solicita personalului de la municipalitati

existenta unui consilier pedagogic, care raspunde de supervizarea academica a scolilor

scopul educatiei nu este de a-i face pe copii “destepti”, ci de a le cultiva increderea in propriile forte

copiii invata prin experienta si actiune

Pregătirea lor profesională se face în instituţii speciale, de aceea ulterior ele sînt competente să ţină cursuri la patru discipline diferite.

sistemul de notare complicat limbile straine incep sa se studieze

abia in clasele a VI-a si a VII-a: in clasa a VI-a limba franceza si in clasa a VII-a limba germane

pana in clasa a VII-a nu se pun note si toti elevii promoveaza clasa, evaluarea facandu-se doar prin aprecieri verbale

Se utilizeaza o scara de evaluare numita "scara 13", care contine însa zece note, în intervalul 00 - 13, unde 00 "rasplateste" cea mai slaba performanta. În scolile secundare din Danemarca, nota medie se învârteste în jurul valorii de 8.22. Iata care este sistemul de notare care se foloseste în

12

acest moment, cu mentiunea ca el va fi schimbat, în curând, cu un sistem alcatuit din sapte note, compatibil cu sistemul creditelor transferabile:

� 00 - cea mai slaba performanta (nota aproape imposibil de acordat: în cadrul unui examen, este nota pe care o primesc absentii)� 03 - performanta foarte ezitanta, imperfecta si nesatisfacatoare� 5 - performanta nesatisfacatoare� 6 - performanta ezitanta, dar mai mult sau mai putin satisfacatoare� 7 - performanta putin sub medie� 8 - performanta medie� 9 - performanta putin peste medie� 10 - performanta buna, dar cumva obisnuita, de rutina� 11 - performanta independenta si excelenta� 13 - performanta excelenta, în adevaratul sens al cuvântului

Principii generale ce caracterizează filozofia demersului educaţional în Danemarca:• tot ce are fiinţa umană este dat a priori şi este important ca acest tezaur să fie valorificat

prin educaţie;• copiilor talentaţi nu li se oferă un statut special, toţi sînt egali şi diferiţi în acelaşi timp;• copiii nu sînt întrebaţi ce ştiu, ci li se solicită exprimarea propriilor gînduri;• notele nu constituie un factor de primă importanţă, accentul fiind pus nu pe achiziţionarea

cunoştinţelor, ci pe încrederea în sine, în convingerea de a reuşi;• „materia primă” a Danemarcii sînt oamenii, de aceea se investeşte mult în ei.Acesta este, în linii generale, specificul sistemului educaţional din Danemarca, al cărui scop

primordial îl constituie sporirea calităţii vieţii oamenilor.

Recomandari pentru sistemul de invatamant roman

13

Implicarea mediului de afaceri în definirea programei şcolare

Este foarte importantă cooptarea specialiştilor din mediul de afaceri în construirea curriculei şi încurajarea lor în participarea la programe de educare/predare.

Comandarea de către autorităţi a unor studii privind evoluţia pieţei muncii în următorii trei-patru ani

Autorităţile trebuie să facă o analiză a nevoilor mediului de business - de azi, dar mai ales de mâine - şi alinierea la ele a programei şcolare.

stimularea companiilor pentru a fi deschise programelor de internship, practică obligatorie de două-trei luni pe an

Este necesară revizuirea legislaţiei (legea sponsorizării şi legislaţia privind parteneriatul public-privat) care să acţioneze ca mecanisme stimulative pentru companiile implicate în programe educaţionale, astfel încât sprijinul lor financiar să fie tratat ca investiţie.

Infiinţarea de şcoli profesionale în jurul platformelor industriale

Să se ofere facilităţi pentru dezvoltarea de şcoli de meserii în jurul unor mari companii sau platforme industrial.

Atragerea de “visiting professors” din mediul de business

Profesori asociaţi atraşi din mediul economic privat, de top, parteneriate strategice cu instituţii de învăţământ de succes din ţările dezvoltate.

Programe de training pentru profesori şi evaluarea periodică a acestora

Necesitatea unui program coerent privind formarea şi perfecţionarea cadrelor didactice, pentru menţinerea lor în ritm cu noile tehnologii şi concepte.

Implicarea mediului de business în consiliile de administraţie ale şcolilor

Descentralizarea autentică la nivelul unităţilor de învăţământ din preuniversitar, prin care directorul şcolii şi consiliul de administraţie sunt echivalentul CEO-ului şi board-ului. Din acest CA ar trebui să facă parte şi reprezentanţii mediului de business şi reprezentanţii comunităţii locale.

Motivarea materiala a cadrelor didactice Alocarea unui procent mai mare din PIB pentru sistemul educational Corelarea curriculei de invatamant cu cerintele locului de munca Punerea accentului si pe practica, nu numai pe teorie

14

Modernizarea scolilor si liceelor si dotarea acestora cu mijloace audio-video Desfasurarea procesului instructiv-educativ intr-un mod mai atractiv Recunoasterea diplomelor in tarile europene Initierea unor campanii impotriva abandonului scolar Schimburi de experienta cu state dezvoltate

Bibliografie

15

www.fit-for-europe.info http://www.google.ro/search?

q=investitia+in+educatie+sofia+bolduratu&hl=ro&sa=2

www.guvernulprivat.ro http://www.monitorulsv.ro/Ultima%20ora/2008-02-

12/Scheele-Sistemul-romanesc-de-invatamant-putin-demodat-si-foarte-didactic-

http://www.primariaclujnapoca.ro/docs/propiecte%20dezbateri/strategie/Analiza%20SWOT.pdf

16