SUBSISTEMUL METODOLOGIC DE MANAGEMENT: STRATEGIA SI POLITICA ORGANIZATIEI,

PREZENTAREA UNOR METODE SI TEHNICI MANAGERIALE,

TEHNICI DE STIMULARE A CREATIVITATII

INTOCMIT: TOMA CASSIAN CORNELIU

1) Strategia şi politica organizaţiei

Subsistemul metodologic de management are rolul de a asigura strategia şi politica firmei, precum şi rezolvarea problemelor manageriale pretinse de mecanismul firmei.Metoda de management cuprinde ansamblul principiilor, legilor, tehnicilor, procedeelor şi instrumentelor utilizate la diferite paliere manageriale pentru soluţionarea diverselor probleme de care depinde realizarea obiectivelor propuse, în mod cât mai eficient.Tehnicile de management reprezintă mijlocul de operaţionalizare a metodelor, cuprinzând ansamblul regulilor specifice, procedeelor şi instrumentelor utilizate pentru rezolvarea problemelor ce decurg din actul de conducere.Strategia se referă la elaborarea de prognoze, acţiuni pe termen îndepărtat, luând în analiză evoluţia viitoare a activităţii organizaţiei.Politica firmei stabileste actiunile pe plan mediu si imediat.

2) Sisteme şi metode generale de management

I. Metode generale

a) Managementul prin obiective – este un sistem de conducere bazat pe determinarea riguroasă a obiectivelor până la nivelul executanţilor, care participă nemijlocit la stabilirea lor şi pe corelarea strânsă a recompenselor şi respectiv a sancţiunilor cu nivelul realizării obiectivelor prestabilite;

b) Managementul prin proiecte – este un sistem de management cu o durată de acţiune limitată, conceput în vederea soluţionării unor probleme complexe, dar definite precis, cu un puternic caracter inovaţional, care implică aportul unei largi game de specialişti, din subdiviziuni organizatorice diferite, integraţi temporar într-o reţea organizatorică autonomă. Se prezinta sub forma management pe baza de proiect cu responsabilitate individuala, management pe baza de proiect cu stat major si management pe baza de proiect mixt;

c) Managementul pe produs – este un sistem de management caracterizat prin atribuirea principalelor sarcini, competenţe şi responsabilităţi de conducere privind realizarea şi comercializarea unui produs, unui cadru de conducere care se ocupă în exclusivitate de adoptarea deciziilor şi operaţionalizarea acţiunilor;

2

d) Managementul prin bugete – reprezintă o modalitate de exercitare a funcţiilor managementului prin care atât stabilirea obiectivelor fundamentale şi derivate, cât şi organizarea, coordonarea, antrenarea, controlul şi evaluarea rezultatelor obţinute, se fac sub formă financiar-contabilă, folosind unităţi de măsura monetare;

e) Managementul prin excepţie – constituie o modalitate de identificare şi comunicare a situaţiilor care reclamă intervenţia conducătorilor de la diferite niveluri ierarhice. Creste responsabilitatea subordonatilor, conducatorul managerial intervenind prin exceptie in situatii tensionate pentru conciliere;

f) Managementul participativ – este un sistem managerial bazat pe atragerea personalului sub forma consultativă sau deliberativă, la procesul de conducere, in scopul cresterii eficientei activitatii, folosind în acest scop mecanisme economice, organizatorice, juridice şi psiho-sociologice. Se prezinta sub forma managementului participativ de natura consultativa in care personalul isi exprima opinia iar conducatorul ia decizia si sub forma managementului participativ de natura deliberativa, in care personalul impreuna cu conducator iau deciziile care se impun;

II. Metode specifice

a) Managementul previzional – se raportează la extrapolarea ce porneşte de la ideea că legea creşterii din trecut va determina creşterea viitoare, cel puţin pentru o perioadă scurtă sau medie de timp;

b) Metoda Delphi – pusa la punct de Olaf Helmer este o metodă intuitivă folosită în prognoza comercială şi tehnologică pe termen lung, constând în consultarea unui grup de specialişti asupra unor probleme care formează obiectivul cercetării;

c) Metode şi tehnici de stimulare a creativităţii personalului – se referă la:

Brainstormingul – conceputa de A. Osborne, cuprinde 3 etape:

3

etapa I – etapa pregatitoare, constă într-o şedinţă organizată dintr-un grup de 5-12 persoane cu pregătire eterogenă şi un conducător al grupului;

etapa II – sesiunea propriu-zisă, în care au loc discuţii pe baza unui subiect sau problemă anunţată la începutul reuniunii de către conducătorul grupului care anunţă şi regulile de desfăşurare a şedinţei ce trebuie să se încadreze în aproximativ 1 oră. Se recomandă ca liderul grupului să nu participe la discuţii pentru a nu inhiba membrii grupului. Atmosfera trebuie sa fie permisiva, destinsa, problema prezentata la inceputul sedintei sa fie clara, fara excese sau detalii, cei care iau cuvantul nu sunt intrerupti, ideile emise sunt consemnate si selectate;

etapa III – evaluarea ideilor – este realizată de un colectiv format din specialişti ce selectează un număr de 1 până la 5 idei ce urmează a fi aplicate.

Tehnica Little - elaborata de Gordon, este o şedinţă în care conducătorul grupului pune câteva întrebări generale care au legătura îndepărtată cu problema ce trebuie soluţionată, iar apoi treptat se concentrează asupra problemei propriu-zise. O astfel de reuniune durează-câteva ore, iar rezolvarea problemei se face în câteva şedinţe de creativitate.

Ochiul proaspăt – este o reuniune în care grupul este format din persoane mai puţin experimentate în problemele ce se pun în discuţie, iar eficienţa şedinţei se bazează pe faptul ca participanţii la discuţii sunt mai puţin rutinaţi. Rutina este cea care omoară ideile noi. Se recomandă participarea la aceste reuniuni, alături de oameni cu experienţă, a unor muncitori, studenţi sau chiar elevi ai şcolilor profesionale.

Sinectica – este o tehnică bazată pe asociaţii libere în care se urmăreşte identificarea principiilor şi mecanismelor creativităţii indivizilor şi a grupurilor de creativitate, cât şi a principiilor şi mecanismelor în cadrul unei tehnici asociate. Metoda aparţine lui W. Gordon care susţine că creativitatea este latentă, într-un mod oarecare în fiecare individ, ea fiind mai apropiată de procesul emoţional şi non-raţional decât de intelect şi raţiune.

4

Sinectica este o reuniune cu 3-8 participanţi bine echilibraţi, interdisciplinari ce posedă spirit inventiv, capabil de colaborare, având profesii cât mai variate, cultură multilaterală, detaşare de rutină şi obişnuit. În cadrul sinecticii se folosesc 3 feluri de analogii:

analogia personală – constă în faptul că fiecare membru al echipei face analogie cu domeniul său de pregătire;

analogia directă – constă în compararea în paralel a două lucruri şi înţelegerea mecanismului de funcţionare a lor;

analogia simbolică – constă în stabilirea unor asociaţii libere şi spontane de idei între problema în discuţie şi un grup de cuvinte mai mult sau mai puţin legate de această problemă.

Tehnica notarii ideilor in timpul somnului – se bazează pe ideea ca în timpul somnului logica conştientă nu mai este un factor care blochează raţiunea. Aceasta tehnică presupune că înainte de culcare se însuşesc datele problemei şi în special contradicţia sa esenţială, accesul rapid la un carnet de note, creion şi sistem de iluminare, notarea imaginilor reţinute şi discutarea adnotărilor într-o echipă.

Tehnica Phillips 66 – aparţine lui Philips Dohald care propune o reuniune de 30 de persoane într-o şedinţă de creativitate pe durata a două ore. Grupul se împarte în grupe de cate 6 participanţi cu structură eterogenă. Se prezintă problema, iar fiecare grup are la dispoziţie 6 minute să-şi exprime prin conducătorul grupului opinia.

Concasajul – aceasta tehnică a lui A. Osborne si Frtitz Zwicky recomandă spargerea problemei în elementele sale componente şi înscrierea lor într-o matrice de analiză. Fiecare componentă este supusă unui şir de întrebări înscrise într-o grilă de cercetare.

Delegarea – constă în atribuirea temporară de către un cadru de conducere a uneia din sarcinile sale de serviciu unui subordonat, însoţită şi de competenţa şi de responsabilitatea corespunzătoare. Delegarea are un caracter temporar.

Şedinţa – constă în reunirea mai multor persoane pentru un scurt interval de timp sub conducerea unui manager, în vederea soluţionării în comun a unor sarcini cu caracter informaţional sau decizional. Şedintele pot fi de informare, decizionale, de armonizare sau de explorare (investigarea zonelor necunoscute ale viitorului).

5

Tabloul de bord – este un ansamblu de informaţii curente prezentate intr-o formă prestabilită, referitoare la principalele rezultate ale activităţii şi la factorii principali ce condiţionează eficienţa. Poate sa fie tablou restrans cu volum mic de informatii zilnice si tablou de bord complex, pentru informatii mai ample cu referire la toate aspectele implicate in activitatea respectiva.

Diagnosticarea – este folosită de manageri pe baza constituirii unei echipe multidisciplinare ce include conducători şi executanţi ce trebuie sa identifice punctele forte şi respectiv slabe ale domeniului studiat, cu evidenţierea cauzelor care le generează, finalizată în recomandări cu caracter corectiv sau de dezvoltare.

Reuniunea Panel – două grupuri de persoane întrunite să ia anumite hotărâri, presupune dialog permanent cu aspect de dezbatere, cazul conducere-sindicate.

6