1

REFERAT

La disciplina Drept Comunitar al Afacerilor

Tema: Sistemul financiar al Uniunii Europene

Autor: Begu Valentin

Masterand Dreptul Afacerilor, an.I, IRIM

Coordonator Ştiinţific: Pogoneţ Galina

Doctor în Drept, Conf. Univ.

Chişinău 2014

Introducere în sistemul financiar al UE

Ca și în alte domenii ale activității umane, apariția și dezvoltarea unor acțiuni

de un anumit tip duc, într-un final, la realizarea unui cadru instituțional cu scop de

reglementare, fundamentare, perfecționare, conducere a activităților care i-au impus

apariția.

Acest cadru instituțional, completat cu ansamblul tot mai cuprinzător de

reglementări privind activitatea financiară, precum și ansamblul de relații cantitativ-

calitative cu participanții la procesele economice din spațiul european, formează

substanța sistemului financiar al Uniunii Europene.

În contextul actual al problemelor economice încununate cu criza econimică,

stabilitatea financiară a devenit un subiect cu rol central în cadrul sistemului

financiar si în economie pe ansamblu. Având în vedere numărul de instituții

financiare active pe piețele financiare în una sau mai multe țări, de pe unul sau mai

multe continente, stabilitatea financiară la nivel mondial a devenit prioritară.

Sistemul financiar, interpretat prin prisma participanților care își desfășoară

activitatea în cadrul acestuia, înglobează piețele financiare, precum cele monetare și

de capital, intermediarii financiari reprezentați de bănci și societăți de asigurări și

instituțiile reprezentative care participă la organizarea relaţiilor economice, la

2

consituirea şi distribuirea fondurilor, precum şi la elaborarea, executarea şi

supravegherea planurilor financiare.

Activitatea sistemului financiar, în general, și a participanților săi, în particular,

este coordonată de instituții împuternicite cu autoritate decizională la un nivel

ierarhic superior. La nivelul Uniunii Europene s-a conturat un cadru instituțional

unic în lume, în care prioritățile generale sunt stabilite de Consiliul European.

Elaborarea politicilor și a cadrului legislativ aplicabil în tot spațiul european

revine în sarcina Comisiei Europene. Adoptarea acestora, ulterior, este realizată de

Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene. Implementarea și

supravegherea aplicării corecte a politicilor și legislației europene de către statele

membre este monitorizată continuu de aceste instituții în vederea armonizării și

menținerii unei stabilității durabile la nivelul întregului spațiu european.

Interpretarea legislației europene pentru a asigura aplicabilitatea unanimă a

acesteia în toate țările UE este efectuată de Curtea de Justiție, care de asemenea

soluționează litigiile juridice dintre guvernele statelor membre și instituțiile

europene.

Analiza instituţional-juridică a structurii ce formează sistemul financiar UE

Sistemul financiar european este completat de instituțiile și organismele

interinstituționale specializate: Comitetul Economic și Social European înființat ca

for de discuție pe marginea aspectelor legate de piața unică, Comitetul Regiunilor,

Banca Europeană de Investiții, Banca Centrală Europeană responsabilă de politica

monetară a Uniunii Europene și de funcționare corectă a instituțiilor și piețelor

financiare1.

Conform altor păreri, de supravegherea financiară comunitară se ocupă anume

Sistemul European al Supraveghetorilor Financiari, care este o arhitectură

instituțională a cadrului UE de supraveghere financiară compusă din trei autorități:

Autoritatea Bancară Europeană, Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii și

Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe.

1 http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/finante/supravegherea-sistemului-financiar-din-ue-243202.html

3

Pentru a completa acest cadru, există de asemenea, un Comitet European pentru

Riscurile Sistemice care se află sub responsabilitatea BCE. Scopul acestui sistem de

control financiar este acela de a asigura stabilitatea economică a UE2.

Autoritatea bancară europeană

Autoritatea bancară europeană (ABE) este o autoritate independentă a UE care are

ca obiectiv asigurarea unui nivel eficient şi consecvent de reglementare şi supraveghere

prudenţială în întregul sector bancar din UE. Obiectivele sale generale sunt menţinerea

stabilităţii financiare în UE şi asigurarea integrităţii, eficienţei şi bunei funcţionări a

sectorului bancar.

ABE face parte din Sistemul european al supraveghetorilor financiari (SESF),

format din trei autorităţi de supraveghere: Autoritatea europeană pentru valori

mobiliare şi pieţe (ESMA), Autoritatea bancară europeană (ABE) şi Autoritatea

europeană de asigurări şi pensii ocupaţionale (EIOPA). Sistemul cuprinde, de

asemenea, Comitetul european pentru risc sistemic (CERS), precum şi Comitetul

comun al autorităţilor naţionale şi europene de supraveghere.

ABE este o autoritate independentă, însă răspunde în faţa Parlamentului European,

a Consiliului Uniunii Europene şi a Comisiei Europene.

Misiuni şi sarcini

Deşi autorităţile naţionale de supraveghere (şi, în viitorul apropiat, Banca Centrală

Europeană pentru acele ţări care participă la noul mecanism de supraveghere unic, un

pilon-cheie al aşa-numitei „uniuni bancare") rămân responsabile pentru supravegherea

instituţiilor financiare individuale, rolul ABE este de a îmbunătăţi funcţionarea pieţei

interne prin asigurarea supravegherii şi reglementării europene adecvate, eficiente şi

armonizate.

Principala sarcină a ABE este să contribuie, prin adoptarea ghidurilor şi

standardelor tehnice obligatorii, la crearea cadrului de reglementare unic european în

sectorul bancar. Cadrul de reglementare unic are ca obiectiv furnizarea unui set unic de

norme prudenţiale armonizate pentru instituţiile financiare de pe întreg teritoriul UE,

2 http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_European%C4%83

4

contribuind la crearea unor condiţii de concurenţă echitabile şi oferind un nivel ridicat

de protecţie deponenţilor, investitorilor şi consumatorilor.

Autoritatea are, de asemenea, un rol important în promovarea convergenţei

practicilor de supraveghere pentru a asigura aplicarea armonizată a normelor

prudenţiale. ABE are, de asemenea, mandatul de a evalua riscul şi vulnerabilităţile

sectorului bancar al UE, în special prin rapoarte periodice privind evaluarea riscurilor

şi simulări de criză la nivel paneuropean.

Alte sarcini prevăzute în mandatul ABE includ investigarea aplicării insuficiente a

legislaţiei UE de către autorităţile naţionale, luarea deciziilor în situaţii de urgenţă,

medierea dezacordurilor între autorităţile competente în situaţii transfrontaliere şi

funcţionarea ca organism consultativ independent pentru Parlamentul European,

Consiliu sau Comisia Europeană.

Organizare

ABE este reprezentată la nivel extern de preşedintele său al cărui rol include şi

pregătirea activităţilor şi coordonarea discuţiilor în cadrul reuniunilor consiliului

supraveghetorilor. Un director executiv pregăteşte reuniunile consiliului de

administraţie şi asigură activitatea operaţională zilnică a autorităţii.

Cele două organe de conducere ale ABE sunt:

consiliul supraveghetorilor, care este principalul organ de decizie al autorităţii.

Acesta ia toate deciziile ABE în materie de politici, precum adoptarea proiectelor de

standarde tehnice, ghiduri, avize şi rapoarte.

consiliul de administraţie, al cărui rol este să asigure că autoritatea îşi duce la

îndeplinire misiunea şi efectuează sarcinile care îi sunt atribuite. În acest sens,

autoritatea este învestită cu competenţa de a propune, printre altele, programul anual de

lucru, bugetul anual, planul politicii de personal şi raportul anual.

ABE colaborează îndeaproape cu celelalte autorităţi europene de supraveghere în

cadrul Comitetului comun, pe teme cu relevanţă transsectorială. În sfârşit, pentru a

proteja eficient drepturile părţilor afectate de deciziile adoptate de ABE, a fost

instituită o comisie de apel.

5

Procedura de lucru

Ca parte a asigurării faptului că ABE îşi îndeplineşte sarcinile şi mandatele într-o

manieră eficientă şi transparentă, toate proiectele de documente elaborate de autoritate

sunt discutate în cadrul grupurilor de lucru şi comitetelor permanente, unde autorităţile

naţionale pot furniza informaţii. ABE colaborează, de asemenea, în mod periodic, cu

alte organisme şi instituţii, în executarea mandatului său.

Se desfăşoară consultaţii publice deschise, dacă este cazul, cu privire la

documentele de reglementare (standarde tehnice, ghiduri etc.) pentru a se asigura că

toţi actorii şi toate părţile interesate pot furniza informaţii despre viitoarele ghiduri şi

standarde din sectorul bancar.

Autoritatea solicită, de asemenea, observaţii şi recomandări din partea Grupului

părţilor interesate din domeniul bancar, un organism instituit prin regulamentul ABE,

în vederea facilitării consultărilor cu părţile interesate.

În cele din urmă, după caz, ABE efectuează o analiză a costurilor şi beneficiilor cu

privire la toate propunerile. Produsele finale sunt adoptate, în urma votului, de consiliul

supraveghetorilor3.

Supraveghere Macroprudenţială

ESRB - Consiliul European pentru Risc Sistemic

Consiliul European pentru Risc Sistemic (ESRB)este organismul independent al

Uniunii Europene, responsabil cu identificarea şi monitorizarea riscurilor sistemice şi

elaborarea de recomandări în vederea prevenirii sau reducerii acestora.

ESRB contribuie la funcţionarea armonioasã a pieţei interne, asigurând, astfel, o

contribuţie sustenabilă a sectorului financiar la creşterea economică.

ESRB face parte din Sistemul European de Supraveghere Financiară (SESF), al

cărui scop este de a asigura supravegherea sistemului financiar al Uniunii.

În vederea atingerii obiectivelor, ESRB colectează şi analizează toate informaţiile

relevante din din punct de vedere al riscului sistemic; identifică şi clasifică riscurile

sistemice în funcţie de prioritate; emite avertismente, atunci când aceste riscuri

3 https://www.eba.europa.eu/languages/home_ro

6

sistemice sunt considerate importante; formulează recomandări pentru acţiunile de

remediere ca răspuns la riscurile identificate; monitorizează măsurile adoptate în urma

avertismentelor şi recomandărilor; cooperează îndeaproape cu celelalte autorităţi din

cadrul SESF.

ASF participă la reuniunile General Board şi Advisory Technical Committee din

cadrul ESRB. Atât reuniunile General Board, cât şi reuniunile Advisory Technical

Committee se desfășoară de 4 ori/an.

Supraveghere Microprudenţială

ESMA - Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe

Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (ESMA), constituită în baza

Regulamentului (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului

privind înfiinţarea Autorităţii Europene de Valori Mobiliare şi Pieţe, înlocuieşte fostul

CESR (Comitetul Reglementatorilor de Valori Mobiliare) şi este autoritatea

competentă cu rol în furnizarea de expertiză tehnică pentru Parlamentul European,

Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană în domeniul reglementării şi

supravegherii valorilor mobiliare.

ESMA contribuie la păstrarea stabilităţii sistemului financiar european şi la

îmbunătăţirea protecţiei investitorilor prin asigurarea integrităţii, transparenţei,

eficienţei şi a bunei funcţionări a pieţelor de valori mobiliare.

Ca instituţie independentă, ESMA îşi atinge obiectivul prin elaborarea unui cadru

unic de reglementare pentru pieţele financiare ale UE şi prin asigurarea aplicării

unitare a acestuia la nivelul întregii Uniuni Europene.

ESMA favorizează convergenţa în supraveghere atât între reglementatorii de valori

mobiliare cât şi în celelalte sectoare financiare, colaborând strâns cu celelalte autorităţi

europene de supraveghere din domeniul bancar (EBA) şi al asigurărilor şi pensiilor

ocupaţionale (EIOPA).

7

EIOPA - Autoritatea Europeană pentru Pensii Ocupaţionale

Înfiinţată în anul 2011în baza Regulamentului (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului

European şi al Consiliului privind înfiinţarea Autorităţii Europene pentru Pensii

Ocupaţionale, EIOPA înlocuieşte fostul CEIOPS (Comitetul European al

Supraveghetorilor în Asigurări şi Pensii Ocupaţionale) şifuncţionează ca autoritate

independentă cu rol în furnizarea de expertiză tehnică pentru Parlamentul European,

Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană.

Responsabilităţile de bază sunt de a sprijini stabilitatea sistemului financiar,

transparenţa pieţelor şi produselor financiare, precum şi protecţia consumatorilor de

asigurări şi a membrilor şi beneficiarilor schemelor de pensii private.

Competenţele de reglementare ale EIOPA în sectorul asigurărilor, al reasigurărilor

şi al pensiilor ocupaţionale includ elaborarea de standarde tehnice, emiterea de ghiduri

şi recomandări şi furnizarea de avize în domeniul de competenţă al EIOPA.

ASF este membru cu drepturi depline al ESMA şi EIOPA, ia parte la procesul

decizional al acestor autorităţi, participând la întâlnirile Consiliului Supraveghetorilor

(Board of Supervisors) şi participă la activitatea de reglementare prin implicarea în

activităţile comitetelor permanente şi ale grupurile de lucru.

Din cadrul Sistemului European de Supraveghere Financiară (SESF) mai fac parte:

Autoritatea Europeană Bancară (EBA)

Comitetul Comun al autorităţilor de supraveghere (ESAs Joint Committee)4.

Reformele în sistemul financiar al Uniunii Europene

În ultimii ani are loc o activă creştere a interesului comunitar faţă de reformele în

sistemul financiar european. Astfel aceste reforme sunt menite să îmbunătăţească

transparenţa, supravegherea şi stabilitatea pieţelor financiare.

De asemenea, acestea vizează să sporească protecţia investitorilor şi a

consumatorilor. În plus, aceste reforme vin să completeze reformele deja iniţiate în

urma crizei financiare din 2008.

4 http://www.asfromania.ro/international/supraveghere-europeana

8

Reformele întreprinse de Uniunea Europeană (UE) în sectorul financiar sunt

menite să îmbunătăţească siguranţa şi responsabilitatea sectorului financiar, pentru a

favoriza dezvoltarea unei creşteri economice durabile.

Propunerile prezentate în comunicare vin în completarea reformelor deja iniţiate

în urma crizei financiare din 2008 şi a summiturilor G20. Aceste propuneri

urmăresc patru obiective principale:

transparenţă sporită a pieţelor financiare;

instituirea unei supravegheri şi a unor controale ale aplicării eficace în

sectorul financiar;

creşterea rezistenţei şi stabilităţii sectorului financiar;

sporirea responsabilităţii actorilor financiari şi îmbunătăţirea protecţiei

consumatorilor.

O transparenţă sporită

Comisia constată că lipsa de transparenţă a sectorului financiar a fost unul dintre

principalii factori care au contribuit la criza financiară din 2008. Prin urmare,

aceasta intenţionează să sporească transparenţa tranzacţiilor, a produselor şi a

actorilor de pe pieţele financiare.

Autorităţile de supraveghere, investitorii şi consumatorii vor putea astfel să

dispună de informaţii mai fiabile privind pieţele.

De asemenea, Comisia îşi propune să îmbunătăţească fiabilitatea şi calitatea

ratingurilor financiare. Trebuie amintit că ratingurile financiare sunt acordate de

agenţiile de rating responsabile cu aprecierea riscului de solvabilitate financiară. Un

prim regulament privind agenţiile de rating de credit a fost, de altfel, adoptat după

criza din 2008.

Instituirea unei supravegheri şi a unor controale ale aplicării eficace

Comisia prevede crearea mai multor organisme de supraveghere financiară:

un comitet european pentru riscuri sistemice, responsabil cu detectarea

riscurilor macroeconomice care pot duce la situaţii de criză;

autoritate europeană de supraveghere a pieţei bancare;

9

autoritate europeană de supraveghere a pieţei asigurărilor;

autoritate europeană de supraveghere a pieţei financiare.

Comisia intenţionează, de asemenea, să combată speculaţiile excesive şi

iresponsabile printr-un sistem de sancţiuni eficace. Aceasta îşi propune, în special,

să armonizeze practicile autorităţilor financiare naţionale pentru a le face mai

eficace.

Creşterea rezistenţei şi stabilităţii sectorului financiar

Comisia intenţionează să reglementeze într-un mod mai eficace cerinţele de

capital ale băncilor. Cerinţele de capital constituie capitalurile băncilor şi garantează

solvabilitatea acestora în cazul unor dificultăţi. Este esenţial să se încurajeze băncile

să acumuleze capital în conjuncturi economice favorabile, pentru a putea face faţă

unor situaţii de criză.

Comisia va prezenta şi un plan de acţiune pentru gestionarea crizelor. Acesta ar

trebui să ducă la o serie de propuneri legislative pentru crearea unor instrumente de

prevenire şi de soluţionare a situaţiei băncilor falimentare.

Sporirea responsabilităţii actorilor financiari şi îmbunătăţirea protecţiei

consumatorilor

Reformele sunt menite să redea investitorilor şi consumatorilor încrederea în

pieţele financiare.

În acest sens, Comisia a propus, în iulie 2010, o revizuire a reglementărilor

privind sistemele de garantare a depozitelor, cu scopul de a garanta o protecţie

eficace a deponenţilor în întreaga UE. De asemenea, aceasta ar urma să elaboreze

propuneri pentru a îmbunătăţi compensaţiile acordate investitorilor şi cele acordate

asiguraţilor în cazul falimentului societăţilor de asigurare5.

5

http://europa.eu/legislation_summaries/internal_market/single_market_services/financial_services_general_framework/ec0011_ro.htm

10

În concluzie sistemul financiar al Uniunii Europene este unul foarte complex,

care a cunoscut o evoluţie istorică relativ recentă, însă foarte importantă în

dezvoltarea de mai departe a spaţiului comunitar, reprezentînd un pulon de bază a

bunei funcţionări a pieţii interne şi externe a Uniunii Europene, cît şi a economiei în

ansamblu.

Fiecare instituţie în parte, cum ar fi Comitetul Economic și Social European

înființat ca for de discuție pe marginea aspectelor legate de piața unică, Comitetul

Regiunilor, Banca Europeană de Investiții, Banca Centrală Europeană responsabilă

de politica monetară a Uniunii Europene și de funcționare corectă a instituțiilor și

piețelor financiare, cît şi Sistemul European al Supraveghetorilor Financiari, care este

o arhitectură instituțională a cadrului UE de supraveghere financiară compusă din trei

autorități: Autoritatea Bancară Europeană, Autoritatea Europeană pentru Asigurări și

Pensii și Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe, aduce un aport imens

în buna funcţionare a mecanismului economic, bancar şi financiar al Uniunii Europene.

Bibliografie selectivă:

1. http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/finante/supravegherea-sistemului-financiar-

din-ue-243202.html Supravegherea Sistemului Financiar din UE;

2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Uniunea_European%C4%83 Uniunea Europeană;

3. https://www.eba.europa.eu/languages/home_ro European Banking Authority;

4. http://www.asfromania.ro/international/supraveghere-europeana Supraveghere

Europeană;

5. http://europa.eu/legislation_summaries/internal_market/single_market_services/fina

ncial_services_general_framework/ec0011_ro.htm Reforma Sistemului Financiar –

Site-ul Oficial al Uniunii Europene.