Referat - Islamul in Romania Si Franta

7/28/2019 Referat - Islamul in Romania Si Franta

1/96

REFERAT

ISLAMUL IN ROMANIA SI FRANTA

Cuprins

INTRODUCERE.CORANUL

Revelarea CoranuluiSurele meccane si medineze

Forma scrisa a CoranuluiConceptele coraniceCoranul si traducerea saCei cinci piloni ai Islamului

MISTICA ISLAMICADoctrina profetieiCaracterul literal si extatic al revelatiei Cartii ceresti

Sufismul si originea lorRevelatia esoterica si Cararea. Lantul de sfintiCultul sfintilor

Stingerea extatica si existenta in Allah. Cele patrufaze ale sufismuluiStructura fratiilor sufiteReamintirea lui Allah: DhikrTRADITIA ISLAMICASunah - completarea Koranului

Natura traditieiCartile Hadith

DREPTUL ISLAMICLegea islamicaShariah Legea lui Dumnezeu

Literatura legiiPersonalul legiiShariah si Fiqh. Cele cinci categorii de fapteIndatoririle fata de Allah si indatoririle fata deoameniIzvoarele jurisprudentei

Cele patru scoli juridiceGRUPARILE ISLAMICE

Aparitia sunitilor si siitilor ca grupari politiceSiismul religios

Ismailitii. Patimile si martirajulCriza lumii islamiceRenasterea politica si social-culturala a lumiiislamice

Modernismul religios islamic. Secte moderneFundamentalismul islamicISTORIA SI RASPANDIREA ISLAMULUI

Islam si musulmaniIntinderea islamului pe globIslamul in Franta

Arabia inainte de MohammedTribul lui MohammedValorile Arabiei pre-islamiceCUCERIRILE ISLAMULUISiria, Palestina, Irak si EgiptMarea expansiune islamica (sec. VII-XV)

Pierderea Spaniei. Expansiunea otomana. IslamizareaAfricii negre

Starea actuala a IslamuluiCrestinismul si Islamul in Europa de azi

Prezenta Islamului in RomaniaUnele caracteristici juridice ale relatiilor stataleromano-islamiceCONCLUZIIBIBLIOGRAFIE


2/96

Introducere.

In anul 622 apare in istorie Islamul, una dintre cele trei mari religii monoteiste ale lumii

(alaturi de crestinism si mozaism). Aceasta noua religie, ce la inceput a fost ignorata de catre

crestini si nu numai, se va raspandi cu iuteala cu ajutorul sabiei in intreg Orientul Apropiat in

mai putin de un secol, ca mai apoi sa devina un real pericol pentru intreaga Europa crestina. Se

poate afirma ca Islamul apare ca cel mai neimpacat rival al crestinatatii pana in zilele

noastre1, de pe urma caruia crestinismul a avut de suferit enorm. Cuceririle musulmane, atat

cele arabe cat si cele turcesti, au paralizat dintr-o data forta Bisericii si expansiunea ei misionara,

inceputa din primul secol de existenta. Mase intregi de oameni, ba chiar popoare au trecut la

Islamism de groaza persecutiilor islamice.

Islamul, dupa 13 secole de rivalitate cu crestinismul, si astazi constituie o statornica

amenintare pentru acesta, extinzandu-se cu rapiditate2 in detrimentul crestinismului, care pierde

teren. De asemenea se bucura de mari succese misionare printre negrii din Africa3 si in India4.

Nici Europa crestina nu este scutita de acest fenomen, stiind bine ca numai Franta numara in

ultimul timp peste 4 milioane de musulmani. Acest succes se datoreaza simplitatii invataturii sale

si, mai ales, ingaduintelor morale ca poligamia, excesele sexuale si altele ce fac mai accesibila

religia islamica decat cea crestina5, asa cum au afirmat diferiti teologi musulmani in discutie cu

teologi crestini, la putin timp dupa aparitia Islamului, acuzand religia crestina de rigorism si

extremism6. Pe langa aceste aspecte ce determina succesul Islamului in lume, se mai poate

adauga si puterea de adaptare in mod progresiv, pe etape, fara sa provoace schimbari violente in

viata unei comunitati locale, de aici rezultand caracterul sincretist al religiei musulmane ce

consta in coexistenta si amestecul dintre credintele locale si practicile musulmane7.

1

Arhim. Antim Nica,Misionarismul crestin intre mahomedani in Orientul Apropiat, lucrare de doctorat, TipografiaEparhiala Balti, 1939, p. 3.

2 Anne-Marie Delcambre, Islamul, editia a III-a, Ed. C.N.A. Coresi S.A., Bucuresti, 1999, p. 5. Astazi Islamulnumara peste un miliard de adepti si este in crestere. Vezi si Ali Mrad, Islamul contemporan, trad. GheorgheTiteica, Ed. Corint, Bucuresti, 2003, p. 107-108.

3 Diac. Prof. Emilian Vasilescu,Probleme ale crestinismului african, in ST, XV (1963),nr. 9-10, p. 539.4 Idem, Starea actuala a Islamismului, in ST, VIII (1956), nr. 3-4, p. 262.5 Arhim. Antim Nica, op. cit.,p. 4.6 Paraschiv V. Ion, Despre raportul intre cele trei legi: a lui Moise, a lui Hristos si a lui Mahomed in opera lui

Manuel al II-lea Paleologul, in Ortodoxia, XIX (1967), nr. 1, p. 86.7 Diac. Prof. Emilian Vasilescu, Starea actuala a Islamismului...,p. 539.


3/96

Islamul nu este o problema numai din punctul de vedere al numarului mare de

credinciosi, ci si al mesajului pe care il propaga impotriva crestinismului, considerandu-l inferior

si care, prin venirea lui Mahomed, ca trimisul cel mai important si ultimul al lui Allah, s-a

abrogat8.

Inca de la aparitia si raspandirea Islamului nu au lipsit reactiile Bisericii crestine, prin

Parintii si teologii ei, chiar daca la inceput au fost palide din diferite motive, pe care le vom arata

in continutul acestei lucrari. Aceste reactii s-au manifestat prin diferite dialoguri intre cele doua

parti, crestine si musulmane, dintre care unele dintre ele s-au fixat in scris. Altele s-au

materializat in lucrari apologetice si polemice ale teologilor crestini, in special rasariteni, ce au

aparat crestinismul, aratandu-i superioritatea si originea dumnezeiasca si combatand Islamul,

caracterizandu-l ca o religie grosolana si falsa, iar pe Mahomed ca pe un pseudo-profet, unsarlatan, un indracit.

Intalnirea cu Islamul nu a luat doar formele ciocnirii si confruntarii polemice, ci s-a

dezvoltat intr-o tacita coexistenta si convietuire de multe secole9. Acest lucru s-a datorat

faptului ca religia islamica s-a nascut foarte aproape de locul geografic unde a inflorit Ortodoxia

si mai tarziu a cucerit zone intinse, in care se dezvoltase Crestinismul ortodox: Palestina, Egipt,

Siria, Asia Mica, iar crestinii din aceste tinuturi au fost nevoiti sa se supuna unor conditii impuse

de legea islamica, conditii ce erau destul de umilitoare, pentru a-si putea pastra credinta si

traditiile crestine. Aceasta supunere atragea dupa sine si beneficii, anume protectia din partea

legii islamice a oamenilor cartii, cum erau numiti in Coran crestinii si evreii, si garantarea

libertatii religioase a acestora, libertate limitata totusi de anumite conditii, desi nu intotdeauna s-a

respectat de catre suveranii musulmani aceste prescriptii.

Coranul

8 Arhim. Antim Nica, op. cit.,p. 4.9Anastasios Yannoulatos, Ortodoxia si problemele lumii contemporane, trad. de Drd. Gabriel Mandrila si Pr. prof.

dr. Constantin Coman,Ed. Bizantina, Bucuresti, 2003, p. 125.


4/96

Cartea sacra a tuturor musulmanilor, Coranul (ar.: al-Qur'n, Citire, Recitare,

derivat de la verbul qaraa a citi, a recita cu voce tare) cuprinde revelatiile facute de

Dumnezeu (ar.: Allh), prin intermediul ingerului ibrl (Gavril, Gabriel), profetului

Muhammad (n. Mecca, cca. 570m. Medina, 632), direct in limba araba. In acest sens, Coranul

este considerat a fi insusi Cuvantul lui Dumnezeu, ce se afla din preeternitate cuprins in 'Umm

al-Kitb Maica Scripturii aflata in ceruri pe al-Lawh al-Mahfz Tabla Pastrata, dupa cum

se arata chiar intr-un verset coranic: Acesta este un preaslavit Coran de pe Tabla Pastrata!

(Coranul, LXXXV, 21-22).

Coranul este culegerea scrisa a revelatiilor facute treptat profetului Mahomed printr-un

inger, de-a lungul unei perioade de peste 20 de ani. El este, de aceea, documentul religios

fundamental pentru islam si o sursa de autoritate inatacabila in toate domeniile doctrinei,practicii si legii.

Mahomed (Muhammad sau Mohamed), ce inseamna cel laudat, s-a nascut pe la anul

570 sau 571 d. Hr.10 la Mecca. Parintii sai faceau parte din familia Hasim, care apartinea

puternicului trib al coraisitilor. Tatal sau se numea Abdalah si mama sa Amina. A ramas de mic

orfan de ambii parintii, fiind crescut cu multe greutati de niste rude sarace ale sale si protejat

indeosebi de unchiul sau Abu Talib. In aceasta perioada de viata, care din punct de vedere istoric

ne este cu totul necunoscuta, o va fi dus greu, trebuind sa turmele de oi si de capre ale rudelor

sale. Aceasta ocupatie, care ii ingaduie celui ce o practica sa-si dea frau liber gandurilor, i-a

permis tanarului sa contemple universul si sa intre intr-o relatie mai intima cu Allah11,

Dumnezeul suprem al arabilor. Unii sustin, dupa o traditie care poarta caracterul unei legende, ca

la varsta de 9 ani il insoteste pe unchiul sau intr-o calatorie comerciala in Siria si acolo un

calugar crestin12 i-ar fi profetit marirea sa ulterioara13. De fapt, alte surse descriu ca Mahomed a

fost marturisit de un evreu inca dinainte de nastere, intuind rolul insemnat pe care acesta il va

juca pe pamant

14

. La varsta de 24 sau 25 de ani intra in serviciul unei vaduve bogate, numita

10VeziIntroducere la Coran,p. 12.

11Invataturile profetului Mohammed, trad. de Serghei Maniu, Ed. Antet, Filipestii de Targ, Prahova, f. a., p. 4.

12Numele acestuia era Bahira. Vezi Dan Sandu, Un singur Dumnezeu? Monahismul crestin si sufismul islamic:

interferente, Ed. Panfilius, Iasi, 2002, p. 127.13 VeziIntroducere la Coran,p. 12-13. Dupa altii ar fi intreprins aceasta calatorie la varsta de 12 ani (Invataturile

profetului Mohammed,p. 5).14

Acesta a spus: Astazi s-a ridicat o stea sub care se va naste Ahmad! Citat apud Dan Sandu, op. cit.,p. 127.


5/96

Khadija15, care se folosi de el in afacerile sale comerciale, iar mai tarziu se casatori cu ea, desi

intre ei era o diferenta de 15 ani (ea avea 40 de ani). Aceasta casatorie a fost foarte fericita pentru

Mahomed, dandu-i posibilitati largi de existenta, vaza in societate si timp liber pentru meditatia

cu care s-a deprins inca de cand pazea turmele de oi si de capre. Mahomed nu avea nici un fel de

educatie scolara, dar avea o inteligenta sclipitoare16 care l-a ajutat sa invete din mers o multime

de lucruri, dar care mai tarziu l-au pus in dilema. In aceasta perioada, Mahomed intra in contact

cu diferiti oameni care aveau diferite credinte raspandite in vremea aceea in acele tinuturi, cum

am aratat mai sus. Cu aceasta ocazie el incepe sa observe atat asemanarile cat si contrastele

dintre diferitele credinte, obiceiuri si civilizatii, care ulterior ii vor deschide noi orizonturi,

lasandu-i in acelasi timp impresii de nesters17, dar mai ales intra in contact cu politeismul

grotesc al compatriotilor sai, care-l scarbeau18. Invata sa cunoasca sufletul arabilor si mai ales

nevoile lor.

Din casatoria cu Khadija Mahomed a avut mai multi copii, care au murit de timpuriu,

supravietuind doar o fata cu numele de Fatima. Pana la moartea sotiei sale, Mahomed a ramas

monogam. Dupa aceea contracta o serie de casatorii, incat la moartea sa avea 11 sotii. Pe langa

acestea a avut si nenumarate concubine.

Este foarte important de amintit faptul ca acceptarea casatoriei lui Mahomed cu Khadija a

marcat nasterea Islamului, ea fiind martora primelor revelatii pe care le-a avut Profetul si

prima care l-a acceptat ca profet, fiindu-i credincioasa. Deci putem vorbi de prima musulmana19.

Calatoriile sale intreprinse pentru afacerile comerciale ale bogatei sale sotii si

experientele traite in aceste calatorii l-au facut sa ajunga la constiinta misiunii sale de profet al

arabilor. Traditia mahomedana istoriseste o serie de intamplari miraculoase20, inca din copilaria

profetului, ce prevesteau marele rol pe care avea sa-l joace mai tarziu21. Unii cercetatori au legat

15

F. E. Peters,Mahomed si originile Islamului, trad. de Genoveva Bolea, Ed. Arc, Chisinau, 2003, p. 130-134.16Invataturile profetului Mohammed,p. 5.

17Ibidem.

18Arhim. Antim Nica, Misionarismul crestin intre mahomedani in Orientul Apropiat, lucrare de doctorat,

Tipografia Eparhiala Balti, 1939,p. 11.19

Soheib Bencheikh el Hocine, Prezentarea Islamului, in vol. Marile religii ale lumii, coordonator PhilippeGaudin, trad. Sanda Aronescu, Ed. Orizonturi, Bucuresti, f. a.,p. 138.

20 La varsta de 6 ani, Mahomed se pare ca a avut o prima experienta mistica, si anume doi ingeri i-au desfacutpieptul si i-au curatat inima spaland-o cu zapada. In urma acestei purificari, calitatile sale umane au fost amplificate.

Vezi la Dan Sandu, op. cit.,p. 65.21

Diac. Prof. Emilian Vasilescu,Marile religii crestine actuale, in ST, XXVI (1974), nr. 1-2, p. 17.


6/96

chemarea lui profetica de firea lui bolnavicioasa si nervoasa a acestuia, supozitii care ulterior vor

fi parasite, luandu-se in considerare ca determinante pentru chemarea profetica doar calatoriile

sale, mai ales in Siria, unde crestinismul era foarte bine organizat si care l-a influentat. Cu ocazia

aceasta isi da seama de inferioritatea religios-morala in care se aflau conationalii sai idolatrii.

Este posibil, de asemenea, ca Mahomed sa se fi complacut in societatea hanifilor, cum relateaza

traditia mahomedana si sa fi avut mai multi dascali22. Ceea ce este cert este ca era un om inclinat

spre religiozitate. Aceasta trasatura a firii sale apare din indelungile sale meditatii prin munti si

prin deserturi si din viziunile pe care i le pune pe seama traditia mahomedana.

Criza sufleteasca din care Mahomed a iesit incredintat de misiunea sa profetica, s-a

dezlantuit pe la 40 de ani23. Acum se manifesta la el o puternica nevoie de singuratate, de liniste

si meditatie. Isi facu obiceiul sa se retraga in fiecare an cate o luna in niste caverne ale munteluiHira din apropiere de Mecca si acolo se deda la practici ascetice severe. Coranul si traditia

islamica relateaza ca in acea vreme a avut o serie de viziuni care l-au umplut de groaza si l-au

facut sa creada ca a devenit obiectul interventiilor diavolesti24. Din punct de vedere crestin se

sustine ca intr-adevar ar fi fost obiectul unor astfel de interventii25, dar musulmanii sustin

contrariul, anume ca Allah i-a descoperit revelatiile, prin ingerul Gabriel. Prima astfel de

revelatie a avut-o in anul 610, in luna Ramadan, cand arhanghelul Gabriel i-a poruncit de trei ori

sa citeasca, rostind catre Mahomed cuvintele continute in primele cinci versuri ale Surei 9626.

Arhanghelul i s-a aratat tinand in mana un postav brodat, in care era infasurata o carte, in timp ce

Mahomed dormea. Aceasta aratare l-a inspaimantat cumplit, spaima de care a scapat doar la

mangaierea sotiei sale, care l-a incredintat de autenticitatea revelatiei27, prin care se dovedeste ca

el este alesul lui Dumnezeu, pentru ca prin el poporul arab sa-si aiba scriptura sfanta. Aceasta

incredintare este confirmata si de varul ei, Waraqa ibn Nawfal, care a afirmat:Daca ceea ce spui

22Ibidem.23

Arhim. Antim Nica, op. cit.,p. 11.24

Introducere la Coran,p. 15.25Parintii Bisericii sustin ca diavolul adesea inseala pe oamenii prin vedenii si visuri. In acest sens Sfantul Apostol

Pavel spune: Nu este de mirare, deoarece insusi Satana se preface in inger al luminii (II Cor. 11, 14), iar SfantulApostol si Evanghelist Ioan ne spune ca sa cercetam duhurile daca sunt de la Dumnezeu, fiinca multi prooroci auiesit in lume (I Ioan 4, 1-2). Sfintii Parinti filocalici ne descopera cand un vis este de la Dumneze si cand este de ladiavolul. Visurile de la diavol ne tulbura si ne intristeaza, nu de putine ori aducandu-ne in pragul sinuciderii, asacum s-a intamplat si cu Mahomed. Vezi Pr. Ioan C. Tesu, Vise, vedenii, descoperiri. Criterii duhovnicesti dediscernere, Ed. Credinta stramoseasca, Iasi, 2003.

26Citeste! In numele Domnului tau, care a facut, / A facut pe om din sange inchegat, / Citeste! Caci Domnul tau e

prea bun, / El este cel ce (ne-)a invatat (sa purtam) condeiul, / L-a invatat pe om ceea ce n-a stiut.27

Diac. Prof. Emilian Vasilescu, art. cit.,p. 18.


7/96

tu este adevarat, atunci a venit asupra lui namus (legea), care i-a fost data inainte lui Moise si

iata, el este profetul poporului sau28.

Numele Coran inseamna ceva ce trebuie recitat, povestit si fiecare din revelatiile separate

care formeaza cartea existenta in prezent este numita un Coran. Trebuie reamintit ca porunca

data de inger lui Mohammed chiar de la prima viziune a fost rosteste (in limba araba recita).

Una din revelatii vorbeste despre Mohammed care aduce arabilor un Coran in propria lor limba.

Sensul cuvantului Coran pare sa indice ca revelatiile vor fi recitate in legatura cu cultul, intocmai

cum crestinii si iudeii recita, citesc, povestesc Scripturile lor cu prilejuri religioase. Coranul29 are

parti in care se resimte influenta crestina, mai ales in capitolele privitoare la asteptarea plina de

teama a judecatii viitoare30. In alte versete, totusi, numele Coran pare sa indice doctrina islamica

a profetiei si scripturii, deoarece Coranul consta din cuvinte recitate sau citite de inger dupacartea cereasca originala care contine cuvantarea vesnica a lui Dumnezeu.

Coranul este aproximativ de aceeasi lungime ca si Noul Testament si este impartit in 114

capitole numite Surah slab sistematizate in ordinea lungimii lor, incepand cu cea mai lunga.

Totusi, prima dintre toate este o Surah foarte scurta, numita Fatihah (Deschidere). Ea are forma

unei rugaciuni catre Dumnezeu, pentru calauzire. Aceste capitol mic este probabil textul cel mai

des citat din Coran, fiindca este folosit atat in rugaciunile zilnice, cat si in multe ocazii religioase

de diferite feluri. Fiecare Surah are un nume, un fel de parola preluata dupa un cuvant mentionat

in text. Astfel, Surah a 18-a este numita Pestera deoarece cuprinde povestea catorva tineri

care s-au adapostit intr-o pestera ca sa scape de persecutie. Fiecare Surah, in afara de una, incepe

cu cuvintele Bismillah al-rahman al-rahim (in numele lui Allah cel milostiv, cel indurator).

Principalul izvor al Islamului este, fara indoiala, Coranul (in araba, Al-Quran),

insemnand lectura, sensul acestui cuvant fiind identic cu cel grecesc de Biblie31. Pentru

28

Dan Sandu, op. cit.,p. 127.29In Coran crestinii sunt amintiti de mai multe ori, fie cu numele de nazareni, fie cu numele de oamenii ai

cartii (amestecati in aceasta denumire si cu iudeii) sau primesc calificativul de politeisti, care se aplica mai alespaganilor din Arabia preislamica, vizandu-i si pe crestini. Vezi nota 171 la Pr. Dr. Emanoil Babus,Bizant si islam inEvul Mediu, Ed. Sofia, Bucuresti, 2003, p. 140.

30Informatiile pe care le avea Mahomed despre Crestinism erau eronate. De exemplu, considera Sf. Treime ca

fiind compusa din Dumnezeu-Tatal, Sf. Fecioara si Iisus si confunda pe Maica Domnului cu Miriam, sora lui Moise.Sigur aceste informatii au fost obtinute din scrierile apocrife ale N. si V. Testament, precum si de la Aggadahiudaica. Vezi nota 3 la Diac. Prof. Emilian Vasilescu, art. cit., p. 16.

31 Pe langa acesta, mai exista in Islam alte doua mari si foarte importante izvoare, si anume: Hadith, adicaistorisire, comunicare (corespunzandu-i in Crestinism Sfanta Traditie) si Igma, insemnand consensul


8/96

musulmani, Coranul nu este doar cartea sacra revelata de catre divinitate, definita ca o suma de

concepte in care se crede, o sinteza de precepte etice, o conduita de viata spirituala, un codice

civil ce raspunde problemelor vietii cotidiene, ci si o inimitabila simfonie ale carei sunete ii

misca pe oameni pana la lacrimi sau ii duce pe culmile extazului, cum spunea Marmaduke

Pickthall, in prefata traducerii sale a Coranului in engleza. In acest spirit, Coranul este considerat

a fi insusi Cuvantul lui Dumnezeu.

Cuvantul Coran este gasit de aproximativ 70 de ori in textele revelate profetului

Mahomed, avand diferite intelesuri. Musulmanii considera ca originea acestuia este verbul din

limba araba qara`a, ce se traduce prin el a citit sau el a recitat.

Coranul este aproximativ de aceasi lungime ca Noul Testament si este impartit in 114

capitole numite Surah. Primul capitol este unul scurt, sub forma unei rugaciuni catre Dumnezeu,

fiind rostit atat in rugaciunile zilnice cat si la diferite ocaziii religioase.

Pentru musulmani reprezinta autoritea suprema in domeniul credintei, teologiei si chiar al

legii.

Cel care a alcuit aceasta carte sfanta este Zayd ibn Thabit, un tanar care fusese unul din

secretarii lui Mohammed.El a cules relatarile revelatiilor, pe care le-a gasit scrise pe materiale

foarte diverse, precum fasii de piele, pietre, panglici din frunze de palmier.

Mesajele coborate catre Profetul Mohamed de catre un inger ar fi fost luate dintr-o

carte cereasca vesnica, numita Mama cartii, ce ar fi continut vorbirea vesnica a lui

Dumnezeu. Din cand in cand, fragmente din intelepciunea acestei carti au fost transmise

oamenilor prin profeti. Astfel, si alte carti sacre precum Psalmii lui David sau Torah ar fi si

ele extrase din acesta carte suprema.

Cand recita din el, credinciosii au grija sa nu puna niciodata cartea pe pamant sau sa intrein contact cu vreo substanta necurata, pentru a nu atenta la caracterul sacru al acesuia.

Se considera un lucru merituos pentru un credicios sa copieze cu mana lui Coranul. Acest

exercitiu a dat astfel nastere la multe exemplare ale cartii foarte frumos scrise si decorate.

eruditilor musulmani dintr-o anumita epoca. Vezi Diac. Prof. Emilian Vasilescu, Sfanta Scriptura si literatura sacra

a celorlalte religii, in Ortodoxia, VII (1955), nr. 3, p. 377-378.


9/96

Cel care reuseste sa memorize intreg textul Coranului se numeste Hafiz, acest cuvant

insemnand de fapt gardian. Se crede ca cel care este un Hafiz va fi rasplatit in ziua de

Qiyamah (Ziua Judecatii), la fel si parintii sai, avand posibilitatea de a interveni in favoarea a 10

din membrii familiei sale.

Profetul Mohamed a fost acuzat ca a obtinut revelatiile sale de la un invatat evreu, care i-

ar fi povestit scripturile iudaismului. Conform cercetarilor, continutul Coranului nu arata o

asemanare foarte apropiata cu Biblia. Ca sa sublinieze autenticitatea si originalitatea Coranului,

traditia islamica a insistat intotdeauna asupra faptului ca Mohammed era analfabet si deci

incapabil sa se foloseasca scripturi precedente.

Carturarii musulmani refuza sa acrediteze traducerile Coranului in alte limbi. Refuzul lor

este motivat de faptul ca limba in care cuvintele au fost spuse lui Mohammed erau araba,

redarea lor in alta limba, oricat de maiestrit, nu este Coran. Singura traducere recunoscuta este

cea facuta de un convertit la islam, Marmaduke Pickthall, si intitulata Intelesul gloriosului

Coran.

Revelarea Coranului

Islamul, mai mult decat oricare religie, este o religie a cartii32, bazata pe revelatia

coranica,chiar daca a considerat si considera in continuare pe iudei si pe crestini ca popoareale Cartii. Toate marile religii ale lumii se bazeaza pe carti fondatoare care sunt texte de

revelatie in sensul larg al cuvantului. Caracteristic Islamului este de a fi scos in evidenta

originalitatea absoluta a unui Dumnezeu care nu se manifesta numai prin minunile lumii create,

ci si printr-un cuvant Coranul adresat omului care-i devine astfel apropiat.

Conform traditiei islamice, profetul Muhammad a fost ales sa spuna in cea mai pura

limba araba asa cum este considerata araba coranica de catre exegetii musulmani atat noul

mesaj trimis de Dumnezeu omenirii, precum si ceea ce revelase partial, din aceeasi matrice

celesta, Umm al-Kitb (Maica Scripturii), profetilor anteriori, cu precadere, lui Abraham

(Ibrhm), Noe (Nh), Iona (Ynus), Moise (Ms) si lui Iisus Hristos (Is al-Mash) care, in

viziunea coranica, este doar un mare profet:

32Drd. Remus Rus, Scrierile sacre ale marilor religii, in Ortodoxia, XXV(1973), nr. 1, p. 70.


10/96

Trimisul a crezut in ceea ce a fost pogorat asupra sa de la Domnul sau. El, laolalta cu

credinciosii, au crezut in Dumnezeu, in ingerii Sai, in cartile Sale, in trimisii Sai. Noi nu facem

deosebire intre trimisii Sai. Si ei au spus: Ascultam si ne supunem! Iertarea Ta, Domnul

nostru, caci intru Tine este devenirea! (Coranul, II, 285).

Surele meccane si medineze

Coranul i-a fost pogorat profetului Muhammed in decursul a douazeci si trei de ani, dintre

care treisprezece ani la Mekka, inainte de hijra, si zece ani la Medina. Partea mekkana din Coran

este partea care i-a fost revelata inainte de migrarea la Medina, chiar daca nu a fost revelata in

intregul sau la Mekka, iar partea medinita este partea care i-a fost revelata dupa migrare (hijra),

chiar daca nu a fost revelata in intregul sau la Medina.33

Revelatia coranica se intinde pe o perioada de aproximativ douazeci de ani, 612-632,

impartita de anul 622, anul cand profetul Muhammad a parasit Mecca pentru a se stabili la

Yathrb Medina (ar.: madna, cuvant derivat de la dn lege, religie, cu sensul de locul

legii, locul unde a invins religia islamica) impreuna cu adeptii sai, an care marcheaza, de

altfel, inceputul erei islamice, in doua parti: cea meccana in care predomina surele scurte cu

caracter vizionar si prevestitor, in proza ritmata sirimata (ar.: sa), cu afirmarea unicitatii lui

Dumnezeu (ar.: tawhd), cu profetii asupra Vietii de Apoi (ar.: al-'Ahira) cand oameni vor fi

rasplatiti cu raiul si pedepsiti cu iadul, dupa fapte, si perioada medineza, cu sure lungi, mai putin

ritmate si rimate, cu multe indrumari legislative pentru comunitatea islamica deja formata, cu

condamnarea vehementa a politeismului, cu acuzatii aduseevreilor, si intr-o mai mica masura,

crestinilor, cu privire la falsificarea propriilor lor carti sfinte etc.

I. Trasaturile partii mekkane a Coranului34

1. Chemarea la credinta monoteista, adorarea numai a lui Allah, confirmarea misiunii

profetului Muhammed, confirmarea invierii si rasplatii, mentionarea Zilei de Apoi si a

33Coranulsau Traducerea sensurilor Coranului cel Sfantin limba romana.Ed. a 4-a, rev.Bucuresti, EdituraIslam, 2006, p. 25.

34Coranul, ed. cit., p. 26.


11/96

grozaviilor ei, a Iadului cu chinurile lui si a Raiului cu placerile lui, disputa cu politeistii pe baza

dovezilor rationale si a minunilor din univers.

2. Elaborarea principiilor de baza ale legislatiei si virtutilor morale pe care se intemeiaza

existenta societatii, demascarea crimelor politeistilor care varsau sangele, mistuiau pe nedrept

bunurile orfanilor, ingropau de vii fiicele nou-nascute si alte obiceiuri rele.

3. Mentionarea istorisirilor despre profeti si despre comunitatile anterioare, cu scopul de

a-i mustra pe politeistii de la Mekka, pentru a trage invataminte din soarta de care au avut parte

cei care nu au crezut de dinainte de ei si pentru a-l consola pe profetul Muhammed, astfel incat

sa suporte ofensa adusa de ei si sa creada in sprijinul lui Allah.

4. Surele si versetele scurte, cuvintele puternice si expresiile concise, care percuteazaurechile si izbesc inimile, sensul fiind subliniat prin repetate juraminte.

II. Trasaturile partii medinite a Coranului35

1. Infatiseaza actele de devotiune, relatiile dintre oameni, pedepsele juridice, organizarea

familiei, mostenirile, relatiile sociale, relatiile internationale in timp de pace si in timp de razboi,

normele carmuirii si problemele legislatiei.

2. Se adreseaza oamenilor Cartii, adica iudeilor si crestinilor, chemandu-i la Islam siscotand in evidenta adevarul cartilor lor.

3. Dezvaluie comportamentul ipocritilor, analizeaza psihologia lor, da in vileag secretele

ascunse in sufletele lor si pune in evidenta primejdia pe care ei o reprezinta pentru religie.

4. Frazele si versetele lungi, specifice stilului in care este exprimata legea revelata

(saria), cu intentia de a-i face clare obiectivele si telurile.

Forma scrisa a Coranului

35Ibidem.


12/96

Prin faptul ca a fost trimis in limba araba, Coranul a devenit obligatoriu pentru natiunea

araba, dar pentru natiunile care nu stiu bine limba araba sau nu o cunosc deloc se impune

traducerea sensurilor lui in limbile lor.36

Pentru musulmani, limba araba ca mijloc de expresie a Coranului, Cuvantul lui

Dumnezeu, este perfecta ca si Coranul insusi. Cand se vorbeste despre perfectiunea acestei limbi,

se scot in evidenta elemente prezente in apologiile tuturor limbilor: muzicalitate, logica, bogatie

sinonimica, simbolismul sunetelor, concizie, si mai ales motivarea ce ar exista in relatia forma

sonora-continut semantic. Perfectiunea acestei limbi este subliniata permanent in lucrarile

autorilormusulmani consacrate inimitabilitatii al-iz (termen tradus si cu miracol sau

minune) textului coranic, manifestata atat la nivelul expresiei, cat si al continutului. Factorul

declansator al acestei apologii a limbajului coranic se afla chiar in Coran, ca o sfidare aruncatadeopotriva oamenilor si ginnilor (spiritelor) de a produce ceva asemanator acestui text:

Daca va indoiti de ceea ce am pogorat asupra robului Nostru, aduceti-ne o sura care sa fie

deopotriva cu aceasta! Chemati-va martorii, altii decat Dumnezeu, daca spuneti adevarul! Daca

nu o facetisi nu o veti facetemeti-va de Focul cel mare care mistuie oameni si pietre, gata

pregatit pentru cei tagaduitori (Coran, II, 23-24).

Revelarea Coranului a durat douazeci si trei de ani. Aceasta este perioada de timp in care

s-a definitivat aceasta Carte glorioasa in sensul revelarii versetelor si aranjarii surelor. Cum a fost

oranduit in forma sa actuala? A scris cineva tot ceea ce a fost revelat in timpul vietii profetului

Muhammed?

Hadisurile referitoare la aranjarea si ordonarea materialului in forma sa de astazi sunt de

acord asupra faptului ca aceasta ordonare este instituita si ca ea s-a facut fara efortul Profetului

sau al vreunuia dintre companionii sai, in timpul vietii lui sau dupa moartea lui 37. El a primit

revelatiile de la Allah Preainaltul prin intermediul lui Gavriil - pacea asupra lui! - in ordinea incare i-au fost trimise.

Coranul canonizat, asa cum este cunoscut astazi, este format din 114 capitole (sure), de

lungimi diferite, de la minimum 3 pana la maximum 287 de versete (cat aresura Al-baqara

36 Coranul, ed. cit., p. 32.37

Coranul, ed. cit., p. 26-27.


13/96

Vaca), dispuse nu cronologic, ci dupa lungime, in ordine aproximativ descrescatoare, incepand

cu cea de-a doua sura. Toate surele, cu exceptia celei de-a IX-a, au in frunte sintagma bi-smi-

llhi-r-rahmni-r-rahmi In numele lui Dumnezeu cel Milos si Milostiv.

Istoricii si cercetatorii au fost in unanimitate de acord cu faptul ca profetul Muhammed -

Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca! - a fost analfabet, nestiind sa citeasca si sa scrie. Allah

Preainaltul a grait: Si tu nu ai citit mai inainte de ea nici o alta carte si nici nu ai scris-o cu

dreapta ta [fiindca era nestiutor de carte]. Atunci s-ar fi indoit cei care tagaduiesc Adevarul (29 :

48).

Numai ca profetul Muhammed a incredintat scrierea Coranului care i-a fost pogorat

anumitor companioni ai sai, carora li s-a dat numele de copisti ai revelatiei.

Cei mai cunoscuti dintre acestia au fost: Abu Bakr, Omar Osman, Ali, Zayd bin-Thabit,

Az-Zubayr bin Awwam etc. Ei au consemnat Coranul pe oase, frunze de palmier si table de

piatra subtire si alte obiecte asemanatoare lor, potrivite pentru acest scop. Ceea ce scriau era

depus in casa profetului Muhammed, iar dupa aceea copiau si pentru ei alte exemplare, pe care le

pastrau la ei. Dar ceea ce au facut copistii revelatiei in timpul vietii profetului Muhammed nu a

fost un Coran adunat intre doua coperti, ci doar o consemnare a ei in scris, in conformitate cu

ordinea surelor si versetelor, dupa cum ele i-au fost revelate Trimisului lui Allah - Allah sa-l

binecuvanteze si sa-l miluiasca!

Au existat printre companioni multi care au urmarit versetele Coranului si ordinea lor si

le-au retinut pe de rost, ajungand in felul acesta sa retina pe de rost intregul Coran. Printre cei

mai vestiti dintre ei s-au numarat Abd Allah bin Masud, Ubai ben Kab si Zayd ben Thabit.

Ceilalti companioni au retinut anumite parti din Coran, in functie de ceea ce au copiat pentru ei

sau dupa cum au putut. Un numar mare de companioni a continuat sa se dedice memorarii

Coranului. Acesti oameni sunt cunoscuti in istoria islamica sub numele de cititori. Acest lucrueste demonstrat si de afirmatia cronicarilor ca in batalia de la Al-Yamama, din vremea primului

calif, Abu-Bakr, au pierit si optzeci de companioni dintre aceia care stiau Coranul pe de rost.


14/96

Din aceasta afirmatie intelegem ca prima generatie de companioni a memorat Coranul cel

nobil si l-a transmis celor care au venit dupa ei pe doua cai38:

1. Copierea de catre anumite persoane carora profetul Muhammed le-a incredintat aceasta

misiune;

2. Memorarea lui, preluandu-l de la marii cititori dintre companioni si de la cei care-l

stiau pe de rost, preluandu-l de la Trimisul lui Allah - Allah sa-l binecuvanteze si sa-l miluiasca!

-, stabilindu-le modul de rostire. Este evident din cele prezentate ca, in timpul vietii profetului

Muhammed, Coranul nu a fost adunat intr-un singur volum (mushaf), adica intr-o singura carte.

Textul coranic nu a fost strans intr-o carte in timpul vietii profetului Muhammad, ci a fost

doar memorat de catre insotitorii sai, iar, uneori, anumite versete au fost notate pe foi de palmier,omoplati de camila, bucati de ceramica etc.

Coranul a fost revelat, conform traditiei islamice, profetului Muhammad de catre ingerul

Gabriel (Gavriil; ar.: ibrl) in numeroase ocazii intre anii 610 si moartea luiMuhammad in 632.

Pe langa faptul ca ii memorau revelatiile, unii dintre insotitorii sai le-au notat, sporadic, pe

pergamente, pietre, omoplati de camila. Schematic, traditiei spune ca dupa moartea profetului

Muhammad (632), Abu-Bakr, primul calif, i-a poruncitt lui Zayd bin Thabit sa stranga si sa

noteze toate versetele autentice aleCoranului, dupa cum erau pastrate in forma scrisa sau orala.

Exemplarul lui Zayd, pastrat de vaduva profetului Muhammad, Hafsa bint Umar, sta la baza

textuluicoranic intocmit in vremea celui de-al treilea calif, Uthman bin Affan, intre anii 650 si

656, care a poruncit alcatuirea unui exemplar model, care sa inlature toate diferentele survenite

cu timpul intre versiuni, acest exemplar ramand fundamental pana acum. El a trimis copii ale

acestui exemplar in toate provinciile califatului, si a ordonat ca toate celelalte variante sa fie

distruse, fiind considerate de atunci ca inexacte. Istoricii Coranului vorbesc insa de un proces

mai gradual chiar decat cel prezentat de traditie, Coranul fiind rodul unei munci redactionale alecarturarilor islamici aflati in slujba puterii califale contemporane lor, o munca intinsa pe o

perioada de mai bine de un secol.

Versiunea lui Uthman (cunoscuta sub numele Mushaf 'Uthmn "Vulgata lui Osman")

organizeaza revelatiile in ordinea lungimii, cu cele mai lungi capitole (sura) la inceputul

38Coranul, ed. cit., p. 27-28.


15/96

Coranului si cele mai scurte la sfarsit. In viziunea conservatorilor ordinea capitolelor este

stabilita de divinitate. Mai tarziu specialistii au incercat sa aseze capitolele in ordine cronologica,

si printre musulmani exista un consens privind impartirea capitolelor in cele revelate la Mecca si

cele revelate la Medina. Unele sure (de exemplu Sura XVII - Al-Isr) au fost revelate in mai

multe locuri, in perioade diferite.

Deoarece Coranul a fost scris intr-un sistem grafic ce nota doar consoanele si care nu

poseda inca un sistem de puncte diacritice care sa diferentieze literele izomorfe, si deoarece

existau traditii diferite ale recitarii, pe masura ce persoane care nu vorbeau limba araba se

converteau la islam, exista o neintelegere privind lectura exacta a anumitor versete. Pana la urma

s-au dezvoltat forme de scriere care folosesc "puncte" pentru a indica vocalele. Sute de ani dupa

Uthman, carturarii musulmani au incercat sa determine aplicarea punctelor si citirea corecta intextul nevocalizat al lui Uthman. In urma cercetarilor, au fost acceptate sapte variante canonice

de citire a Coranului (acestea se refera doar la intonare si la decuparea textului - scris fara

punctuatie - in propozitii), diferentele dintre acestea fiind considerate minore, fara sa afecteze

textul.

Coranul, inca de la inceputurile sale, a devenit centrul devotamentului islamic si totodata

subiectul controverselor teologice. In secolul al VIII-lea, mu'tazilitii au sustinut crearea

Coranului de-a lungul timpului. Oponentii lor, din diferite scoli, au pretins eternitatea si

perfectiunea Coranului, existent in ceruri inainte sa fie revelat lui Muhammad. Teologia as'arita

(care a devenit predominanta) sustine eternitatea Coranului si, ca atare, increarea lui. Unele

miscari moderne din cadrul islamului se apropie insa de pozitia mu'tazilita.

Inceputa in secolul al VII-lea, redactarea Coranului se termina abia in anul 1923, cand la

initiativa regelui Fuad I al Egiptului, Universitatea-moschee Al-Azhar din Cairo, tipareste

exemplarul ramas de la Osman - Vulgata lui Osman - in mii de exemplare pe care le trimite in

toata lumea islamica.

Tiparirea in masa a Coranului in araba si traducerea in alte limbi sunt considerate

facilitati moderne.


16/96

Conceptele coranice

Conceptele continuu repetate care cristalizeaza esenta mesajului coranic sunt:

Despre Dumnezeu care este prezentat prin cele mai frumoase nume (al-'asma' al-husna)

ale sale sau cele nouazeci si noua de nume, ce reprezinta chintesenta credintei islamice. Aceste

calificative repetate la sfarsitul versetului, puse in valoare astfel prin rima si prin ritm, ajung sa se

incrusteze in memorie. Se poate deduce ca un spirit impregnat de Coran va fi, in mod firesc,

dispus sa si-l reprezinte pe Dumnezeu pornind de la calificativele sale; pentru un musulman lista

numelor divine este ca un rezumat al Coranului, ca un memento. Islamul, ca religie teocentrica,

are drept crez afirmareaDumnezeului unic asa cum arata marturia de credinta nu exista

[dumne]zeu in afara lui Dumnezeu! -, revelat profetului Muhammad. Problema esentiala,

pornind de aici, este de a sti cine este acest Dumnezeu, iar raspunsul cel mai la indemana se afla

in atributele coranice prin care se dezvaluie oamenilor, cum ar fi: Unul, Supremul(Coranul:

XXXIX, 5)39, Viul (Coranul: II, 256), Stapanul intregii fapturi (Coranul: I,2), Milostivul

(Coranul: I,3), Atotputernicul (Coranul: XXIX, 43), Cel care aude si cunoaste totul (Coranul:

V,77), Inteleptul (Coranul: XXXIV, 2), Iertatorul (Coranul: XXXIV, 3), Binefacatorul (Coranul:

XXVII, 41), Iubitorul (Coranul: XI, 91), Creatorul (Coranul: LIX, 25), Inaltul, Marele (Coranul:

II ,256), Sfantul (Coranul: X, 69), Gloriosul (Coranul: XXXI, 13) etc. Pe langa aceste epitete, in

Coran exista dese definiri ale divinatii: Spune: Unul este Dumnezeu. Dumnezeu!.. Absolutul! El

nu naste si nu se naste, si nimeni nu-I este asemenea (Coranul, CXII).

Dumnezeu este lumina cerurilor si a pamantului! Lumina Sa este asemnea unei firide

unde se afla o lampa. Lampa se afla intr-o sticla, iar sticla este asemenea uneistele stralucitoare.

Ea este aprinsa de la un copac binecuvantat: maslinul care nu este nici de la Rasarit si nici de la

Asfintit si al carui ulei aproape ca lumineaza fara ca focul sa-l atinga. Lumina asupra luminii!

Dumnezeu calauzeste catre lumina Sa pe cine voieste. Dumnezeu da oamenilor pilde. Dumnezeu

este Atotcunoscator(Coranul, XXIV, 35).

Dumnezeu! Nu este [dumne]zeu afara de El, Viul, Vesnicul! Nici picoteala, nici somnul

nu-L prind vreodata! Ale Lui sunt cele din ceruri si de pe pamant. Cine-ar putea mijloci la El,

39 Versetele de aici cunt citate dupa Coranul cel Sfant. Traducerea sensurilor si comentarii, Asociatia Studentilor

Musulmani din Romania, Ed. Islam, Timisoara, 1998.


17/96

fara ingaduinta Sa? El cunoaste cele dinaintea lor si cele de dupa ei, iar ei nu cuprind din stiinta

Sa decat ceea ce El voieste. Tronul Sau este mai intins decat cerurile si pamantul a caror pazire

nu-I este Lui povara, caci El este Inaltul, Marele (Coranul, II, 255).

Despre calitatile musulmanului credincios care trebuie: sa creada numai in Dumnezeu,

Unul (Coranul: II, 41), sa nu minta (Coranul: IX, 20), sa nu comita adultere (Coranul: XVII, 33),

sa nu fure (Coranul: V, 39), sa nu ucida (Coranul: VI, 152), sa nu se lacomeasca (VIII, 28), sa nu

fie ipocrit (Coranul: VIII, 59), sa fie desat de zadarniciile lumii (Coranul: XXIII, 3), sa faca

eforturi pentru a cunoaste cat mai mult (Coranul: XX, 115), sa fie drept (Coranul: IV, 59), sa fie

binevoitor (Coranul: XVI, 91), sa fie neclintit in credinta (Coranul: III, 201), sa nu fie

nerecunoscator (Coranul: XXXIX, 67), sa-i determine pe cei din jur sa faca numai fapte bune

(Coranul: XVI, 126), sa nu spuna ceea ce nu face (Coranul: LXI, 3), sa nu fie ingamfat (Coranul:IV, 37), sa fie milos (Coranul: XVII, 30), sa fie umil (Coranul: XXV, 64), sa vorbeasca frumos

oamenilor (Coranul: II, 84), sa-i ierte pe cei ce gresesc fata de el (Coranul: III, 134), sa raspunda

raului cu binele (Coranul: XIII, 23), sa nu barfeasca (Coranul: CIII, 2), sa cheltuie o parte din

avere pentru cauza lui Dumnezeu (Coranul: II, 262), pentru saraci si nevoiasi (Coranul: II, 272),

sa nu jigneasca si sa porecleasca pe nimeni (Coranul: XLIX, 12), sa manance numai lucruri

curate (Coranul: II, 169), sa fie mereu curat (Coranul: II, 223) etc.

Despre Ziua Judecatii de Apoipentru a induce credinciosilor datoria fata de Dumnezeu

si de om cand toate faptele, chiar si cele mai mici decat un graunte de nisip, vor fi puse la

socoteala (Coranul: XCIX, 8-9), accentuand ca: tot ceea ce exista pe pamant poarta in sine

samanta pieirii (Coranul: LV, 27), ca cerurile si pamantul nu au fost zidite intru zadarnicie

(Coranul: XXXVIII, 28), caDumnezeu, asa cum a facut sa apara creatia, tot asa o va face sa si

dispara (Coranul: XXI, 104), ca sfarsitul nu poate fi evitat nici in ceruri si nici pe pamant

(Coranul: VII, 188), ca Cel ce le-a dat viata oamenilor o data, le-o va da si a doua oara (Coranul:

XVII, 52), ca El, Cel ce a avut puterea sa creeze cerurile si pamanturile, are si puterea de a-ireaduce pe oameni la viata (Coranul: XVII, 100), ca invierea este un fapt ce tine de legea firii

(Coranul: XXII, 6), ca oamenii, avand in vedere ca nu pot invinge moartea, sa o considere ca o

etapa indispensabila in trecerea lor spre eternitate (Coranul: LVI, 88) etc.

Despre statuarea comportamentului credinciosilor: fata de parinti (Coranul: XVII, 24-25),

fata de rude, vecini, orfani (Coranul: IV, 37), fata de sotii (Coranul: II, 188), fata de copii


18/96

(Coranul: VI, 153), fata de vaduve (Coranul: IV, 20), fata de dusmani (Coranul: V, 9), fata de

campaniile duse impotriva necredinciosilor (Coranul: XXIV, 61) etc.

Coranul si traducerea sa

Traducerea40 Coranului are doua moduri:

1. Traducerea literala, care consta in redarea cuvintelor prin corespondentele lor exacte

dintr-o alta limba, cu respectarea ordinii lor intocmai.

2. Traducerea explicativa sau traducerea sensurilor, care consta in redarea sensurilor

cuvintelor dintr-o limba intr-o alta limba, fara sa fie obligatorie traducerea prin aceleasi cuvinte

si cu respectarea stricta a ordinii acestora.

Realitatea este ca expresia araba contine in sine subtilitati ale limbii ce nu pot fi redate cu

exactitate deplina intr-o alta limba. Cuvintele nu pot reda toate conotatiile in limba in care se

traduce, ca sa nu mai vorbim de imbinari si expresii frazeologice.

Coranul cel sfant reprezinta culmea elocventei limbii arabe; el contine expresii foarte

specifice, cu numeroase conotatii si subtilitati, precum si celelalte trasaturi care fac stilul sau de

neimitat (ijaz).

1. Traducerea literala. Coranul cel sfant nu poate fi tradus, din aceste motive, literal, iar

teologii musulmani au interzis o astfel de tentativa. Coranul este cuvantul lui Allah, revelat

Trimisului Sau, ale carui cuvinte si sensuri sunt imposibil de imitat, considerat sacru. Nimeni nu

mai poate pretinde ca un cuvant care a fost tradus mai este cuvantul lui Allah; traducerea in

limbile straine nu mai poate fi numita Coran, iar ceea ce este inimitabil va fi cu atat mai greu de

redat intr-o alta limba, caci aceasta face parte din natura revelatiei in limba araba.

2. Traducerea explicativa. Coranul cel sfant, ca si orice alta exprimare araba elocventa,

contine pe langa sensurile de baza si o serie de sensuri secundare. Sensurile de baza sunt intelese

de oameni, in general, in vreme ce sensurile secundare rezulta din conotatiile particulare si din

imbinarile unice care inalta valoarea cuvintelor si tocmai datorita acestor sensuri si conotatii

40Coranul, Coranulsau Traducerea sensurilor Coranului cel Sfantin limba romana, p. 31.


19/96

Coranul a fost o minune (mujiza), inimitabilitatea sa (ijaz) provenind tocmai din aceste

imbinari unice si din claritatea si elocventa sa minunata. 41

Discutiile asupra traducerii Coranului, in mediile islamice, au inceput, chiar din timpul

vietii profetului Muhammad, continuand, apoi, secole de-a randul, fara sa se ajunga la o hotarare

definitiva in acest sens. In ceea ce priveste traducerea substitutiva, cea care ar trebui sa

inlocuiasca textul coranic arab, este total interzisa, pe cand traducerea informativa, cea menita

doar sa comunice sensurile textului coranic, este aprobata de autoritatile islamice, cu anumite

conditii, si care exista in momentul de fata in mai toate limbile lumii, inclusiv in romana.

Din punctul de vedere al dreptului canonic, Coranul consta din nazm - "compozitie" si

ma'n - "semnificatie". Acestea sunt aspectele esentiale fara de care Coranul nu ar mai putea fi

Coran. Adeptii dreptul canonic se concentreaza asupra descrierii compozitiei, si aceasta nu

pentru ca nu ar da atentie semnificatiei, ba dimpotriva, ei vor ca semnificatia sa nu fie absolut

deloc alterata. Si cum singura cale prin care se poate realiza acest deziderat consta in pastrarea

intacta a compozitiei, ca atare, in viziunea lor, ideea traducerii substitutive a Coranului nu este

acceptabila, iar cele cateva tentative facute au fost anihilate. In ceea ce priveste traducerea

informativa, pozitiile sunt impartite in functie de scolile juridice. Reprezentantii celor patru mari

scoli juridice sunnite (hanefita, safeita, malekita, hanbalita) au puncte de vedere diferite si nu de

putine ori contradictorii - chiar in cadrul aceleiasi scoliasupra traducerii textului coranic pentru

musulmanii nearabofoni.

In ceea ce priveste teologia, care face apel nu numai la datele coranice, ci si la argumente

rationale, aceasta face o distinctie intre al-kalm al-lafz cuvantul rostit ca forma concreta de

manifestare a arhetipului sau, al-kalm al-nafs cuvantul spiritual, cuvantul-esenta aflat din

preeternitate in ceruri pe al-Lawh al-Mahfz Tabla Pastrata. Prin revelatia avuta de profetul

Muhammad, cuvantul-esenta se materializeaza in cuvantul rostit care este insasi expresia araba a

Coranului. Si numai aceasta forma concreta de manifestare, cu sensurile ei exoterice, poate fi

tradusa pentru cei ce nu cunoscaraba, ca un prim pas in apropierea lor fata de acest text.

Intr-o traditie ramasa de la profetul Muhammad, se spune ca versetele coranice contin nu

numai un sens zahir "exoteric", dar si unul batin "ezoteric" care la randul sau are o multitudine

41Coranul, ed. cit., p. 31-32.


20/96

de alte sensuri posibileminimum sapte si maximum saptezeciaflate intr-o perpetua miscare

precum valurile marii. Sensul exoteric, de suprafata, este singurul care poate fi exprimat intr-o

alta limba, celelalte sensuri, ascunse, ramand legate de textul original.

Cei cinci piloni ai Islamului

Ca practici rituale si comandamente morale, Mahomed cerea in acea vreme spalari

rituale, rugaciuni, recitari din Coran, practicarea dreptatii, milostenia etc.

Aceasta invatatura ulterior s-a dezvoltat pe baza Coranului, sintetizandu-se in cei cinci

stalpi ai Islamului42 :

1. Marturisirea de credinta (Shahada); (ar.: A-ahda tr. Kelime-i Sehadet),

2. Rugaciunea (As-Salat); (ar.: As-Salt tr. Namaz ),

3. Zakat (Az-Zakat- Dania); (ar.: Az-Zakt tr Zekat)

4. Postul (As-Sawm); (ar.: As-Sawm tr Oruc ),

5. Pelerinajul la Mekka (Al-Hajj); (ar.: Al-Haj tr. Hac ),

Sunnitii numesc aceste elemente cei Cinci Stalpi ai Islamului, iar shi'itii le considera doua

din Radacinile Religiei si patru din Ramurile Religiei islamice.

1. Marturisirea de credinta(ar.: A-ahda tr. Kelime-i Sehadet)

La ilaha illa Allah wa Muhammadan rasulu Allah sau in forma mai lunga Esh-hadu anla

ilaha illal-Lahu wa-ash-hadu anna Muhammadan abduhu wa rasuluhu "Nu exista [dumne]zeu in

afara de Allah, iar Muhammad este trimisul lui Allah". Este principala modalitate prin care

musulmanii isi afirma apartenenta la religia islamica. Marturisirea de credinta este omniprezenta

in viata musulmanului.43

42 Jean Flori,Razboi sfant, Jihad, Cruciada. Violenta si religie in crestinism si islam, trad. din franceza de FeliciaAdreca, Ed. Cartier, Chisinau, 2003, p. 65.

43 Patrick Sookhdeo, Ghidul crestinului in religia islamica: ce trebuie sa stie crestinul despre aceasta religie, trad.:

Dorin Pantea.Oradea, Faclia, 2003, p. 58.


21/96

2. Rugaciunea (ar.: As-Salt tr. Namaz )

Rugaciunea este dovada practica a credintei. Musulmanii se roaga de 5 ori pe zi.

Rugaciunile se efectueaza in cele 5 momente importante ale zilei si se numesc in functie de acele

momente cand ea trebuie efectuata. Rugaciunea se efectueaza in directia Al-Ka'ba (Casa sfanta)

aflata in Mecca. Inainte de a se ruga, musulmanul trebuie sa fie curat pe haine si corp, ca si locul

unde intentioneaza sa faca rugaciunea. Religia islamica interzice rugaciunea la Muhammmed, la

alti profeti sau ingeri. Musulmanul se roaga doar la Allah. In afara celor 5 rugaciuni obligatorii

musulmanul poate sa faca si alte rugaciuni optionale. 44

3. Pelerinajul la Mecca (ar.: Al-Haj tr. Hac )

Orice musulman care are posibilitatea financiara si o buna stare de sanatate este obligat saefectueze macar o data in viata acest pelerinaj. Al-Ka'ba (casa lui Allah) este un monument de

forma aproximativ cubica, despre care religia islamica spune ca a fost construita de Adam si

reconstruita mai tarziu de catre profetul Ibrahim si fiul sau Ismail.Se spune ca Mahomed ar fi

afirmat ca un credincios nu are nevoie sa mearga in acest pelerinaj decat o data in viata; celelalte

pelerinaje spre cetatea sfanta sunt voluntare. 45

4. Postul din luna Ramadan (ar.: As-Sawm tr Oruc )

Luna Ramadan, a noua luna a calendarului Islamic, celebreaza luna in care profetul

Muhammad a primit revelatia de la Allah. Timp de proximativ 30 de zile, musulmanii adulti

trebuie sa posteasca din zori pana dupa apusul soarelui. Aceasta inseamna abstinenta de la

mancare, bautura, fumat si relatii sexuale in timpul orelor de post. Postul este definit ca

abstinenta de la mancare si bautura, de la parfumuri, de la tutun si de la relatii conjugale, in tot

timpul cuprins intre rasaritul si apusul soarelui. Mesele se servesc noaptea. Persoana care doreste

sa posteasca spune: O, Doamne, intentionez sa postesc maine de dragul Tau. Iarta-mi pacatele

trecute si viitoare." 46 Calatorii, femeile gravide, femeile care alapteaza si bolnavii pot amana

postitul, urmand sa-l tina ulterior. In afara de acesta, musulmanii trebuie sa nu minta, sa nu

jigneasca, sa nu blesteme. Luna Ramadan este considerata o luna a iertarii si a milei. Religia

44 Patrick Sookhdeo, Ghidul crestinului in religia islamica, p. 58.45 Ibidem, p. 67.46

Ibidem, p. 64.


22/96

islamica stabileste postul ca un mijloc de purificare, un exercitiu de autocontrol si o dovada de

credinta.

5. Dania rituala (ar.: Az-Zakt tr Zekat)

In limba araba, cuvantul zakat inseamna purificare, curatire. Religia islamica stabileste

plata daniei ca modul de a pastra averea curatita de lacomie si avaritie. Conditiile in care zaka

poate fi impusa unei anumite persoane sunt ca persoana respectiva sa fie libera, sanatoasa din

punct de vedere mintal, adulta si de religie musulmana, si sa posede o anumita avere, in islamul

Sunni, procentul impus este de 2,5 % din valoarea veniturilor.47 Dania rituala are o destinatie

precisa, cum a mentionat Coranul: "Milosteniile - din danie- sunt numai pentru saraci, pentru

sarmani, pentru cei care ostenesc pentru ele, pentru cei ale caror inimi se aduna -intru credinta-,

pentru slobozirea robilor, pentru cei indatorati greu, pentru calea lui Allah si pentru calatorul

aflat pe drum". Persoana care ofera trebuie sa nu astepte nimic in schimb si sa nu urmareasca

laude din partea celorlalti pentru actele sale de caritate.

MISTICA ISLAMICA

Doctrina profetiei

Allah a vestit sfarsitul profetiilor si a mesajelor o data cu profetia lui Muhammed,

spunand: Muhammed nu este tata nici unuia dintre barbatii vostri, ci el este Trimisul lui Allah si

incheietorul profetilor, si Allah este Atoatestiutor (33 : 40).48

Credinta in profetie este unul din fundamentele autentice ale sistemului religios islamic.

Musulmanii cred ca nu a existat niciodata un popor fara profet care sa-i vorbeasca in propria sa

limba iar unele autoritati religioase islamice sustin ca au existat de-a lungul istoriei 240.000 de

profeti. Revelatiile lui Mohammed repeta povestiri despre profetii anteriori, unii dintre ei bine

cunoscuti din Biblie iar altii nu atat de familiari. Printre personajele biblice mentionate suntMoise, Avraam, Iosif, David si Isus. Koranul asaza limpede pe Mohammed in aceasta traditie a

profetiei. Misiunea lui a fost sa reinnoiasca si sa restaureze calauzirea data altora inaintea lui, nu

sa intemeieze o noua religie.

47 Ibidem, p. 66.48

Coranul, ed. cit., p. 10.


23/96

Mohammed se astepta ca iudeii si crestinii, care aveau cunostinta de profetie, sa-l

cunoasca drept o continuare si o reinviere a mostenirii lor religioase vechi. Cand ei nu l-au

recunoscut, el a fost foarte dezamagit iar atitudinea sa fata de aceste doua religii s-a inasprit, pe

masura ce a imbatranit. Islamul vede totusi o deosebire intre Mohammed si profetii dinaintea lui.

El a fost ales sa fie pecetluirea profetilor, adica sfarsitul, confirmarea si punctul culminant al

lantului vechi de secole al mesagerilor divini. Inainte de Mohammed, Dumnezeu gasise cu cale

de a reinnoi calauzirea pentru oameni ratacitori dar lui Mohammed i-ar fi acordat revelatia

integrala. Nu aveau cum sa mai fie profeti dupa Mohammed.

Caracterul literal si extatic al revelatiei Cartii ceresti

Teologia musulmana socoteste Koranul alcatuit din chiar cuvintele lui Dumnezeu. Este

important sa se sublinieze caracterul literal al revelatiei, fiindca multe lucruri se explica prin el,

atat in gandirea, cat si in viata musulmanilor. Revelatia facuta lui Mohammed ar fi constat din

cuvinte spuse intr-un fel oarecare in urechea lui (traditia spune ca ele semanau cu sunetul unui

clopot tare si clar) de catre un mesager ingeresc.

Pentru Al-Ghazali, de exemplu, Mahomed a fost mai intai un sufi care urma sa devina

profet, pentru ca lumina in care umbla sufistii este aceeasi cu lumina profetiei.49

Mahomed ar fi avut primele revelatii numai dupa destul de lungi perioade de "retragere

spirituala" (tahannut) in pesteri sau alte locuri insingurate.50

Nici cuprinsul revelatiei, nici forma ei nu ar fi fost inventate de Mohammed; atat una cat

si cealalta ar fi fost data de inger iar sarcina lui Mohammed ar fi fost doar sa repete ceea ce

auzea. Cateva afirmatii din Koran subliniaza puternic rolul pasiv al profetului. Intr-un verset el

este prevenit sa nu-si grabeasca limba sa spuna cuvinte, adica sa nu ia nici o initiativa incercand

sa ajute revelatia, ci sa lase toate lucrurile in mainile puterii ceresti. Revelatiile se adreseaza des

si profetului personal, ca sa-l instiinteze, sa-l imbarbateze si chiar sa-l mustre. Alt indicator al

caracterului revelatiei cuvantul Qull (Spune) care se intalneste des la inceputul unui verset. Cu

49 Duncan B. MacDonald, Development of Muslim Theology, Jurisprudence and Constitutional Theory, DarfPublishers Limited, London, 1985, p. 227.

50 Mircea Eliade, Istoria Credintelor si ideilor religioase, vol. III, trad. de Cezar Baltag, Ed. Siintifica, Bucuresti,

1991, p. 66.


24/96

alte cuvinte, ingerul ar fi inceput lucrarea sa ca un intermediar transmitand la porunca revelatia

catre Mohammed, Spune (dupa cum urmeaza).

Desi se stie putin despre starile mentale si fizice al lui Mohammed in timpul receptarii

revelatiei, pare clar ca i s-ar fi suspendat starea constienta si functiile ei. Revelatia ar fi fost

insotita de stari de transa in care uita de anturajul si ambianta lui. Aceste conditii anormale ar fi

fost observate clar de ceilalti. Aparent, revelatia ar fi fost o experienta extatica in timpul careia

Mohammed ar fi dat dovada din toate punctele de vedere ca ar fi fost sub influenta unei puteri

din afara lui care il coplesea si il dobora. Cand parea sa-si revina din aceste stari neobisnuite,

adesea serios zguduit si slabit, el ar fi transmis insotitorilor sai ceea ce primise. Limba acestor

revelatii nu ar fi fost modul sau obisnuit de exprimare, ci ar fi prezentat semnele inconfundabile

ale sursei sale extatice.

Mesajele coborate la Mohammed ar fi fost luate dintr-o carte cereasca vesnica, necreata

si co-existenta cu Dumnezeu. Cunoscuta ca Tablita bine pastrata sau Mama cartii, aceasta

scriere cereasca ar fi continut vorbirea vesnica a lui Dumnezeu. Mama cartii ar fi putut fi

privita ca expresia adevarului si vointei imuabile (neschimbatoare) a lui Dumnezeu. Din vreme

in vreme, parti din intelepciunea acestei carti au fost distribuite profetilor pentru calauzirea

omenirii. Fiecare din cartile date profetilor trecuti, Injil (Evanghelia lui Isus), Zabur (Psalmii

lui David), Torah (Legea lui Moise) ar fi fost extrase din acest depozit ceresc al adevarului si

de aceea, fiecare din ele in forma sa originala era cu adevarat o revelatie.

Toate mesajele divine se intalnesc in ceea ce priveste doctrina care constituie

fundamentul pe care se cladeste intreaga structura a religiei, pe care se cladesc conceptiile

omului si ideile sale generale despre univers si despre viata.51

Motivul pentru trimiterea inca unei carti consta partial in nevoia arabilor de un profet care

sa li se adreseze clar in propria lor limba iar partial in deformarea de catre crestini si iudei a

Scripturilor date lor, Mohammed nu a pretins ca revelatiile care formau Koranul epuizasera

scriptura din cer, ci numai ca revelatiile se trageau din acea sursa divina. Koranul ar fi fost acea

parte din scriptura cereasca pe care Allah a socotit-o suficienta pentru calauzirea oamenilor si pe

care a trimis-o pe pamant profetului.

51Coranul, ed. cit., p. 14.


25/96

Sufismul si originea lor

In pofida accentului pus pe lege, islamului nu-i lipseste interesul puternic pentru viata

spirituala profunda, exprimat printr-o traditie mistica foarte dezvoltata.

O istorie a celor timpuri, povestita cu unele diferente de ton in sursele franciscane si

nefranciscane, ne relateaza intalnirea dintre Sfantul Francisc si sultanul Al-Kamil52,de altfel

confirmata si de o sursa epigrafica araba. Se spune ca sultanul i-a oferit ospitalitatea in cortul

sau, ca ar fi schimbat cateva cuvinte cu acel sufi (un om al lui Dumnezeu) si ca i-ar fi oferit

unele mici daruri la despartire.

Musulmanii Sufi sunt misticii Islamului, ei putand apartine oricarei grupari sau secte,

probabil mai putin sectelor Wahabi si Ahmadi, care condamna practica vizitarii mormintelorsfintilor. Adeptii sufismului sunt oameni cu pregatiri intelectuale diferite si care provin din medii

sociale diverse. Cel mai cunoscut lider Sufi a fost persanul Al Ghazali (1058-1111).53

Miscarea a inceput cu ascetii care au cautat sa lase in urma lumea si sa traiasca in

simplitate, liniste si pasivitate. Saracia si curatia morala erau lucrurile care-i caracterizau cel mai

bine. in secolul al optulea, unul dintre acesti asceti a inceput sa poarte o haina de lana, aceasta

fiind probabil originea termenului Sufi" (cuvantul arabpentru lana"). Acelasi termen ar putea

deriva si din cuvantul safu, care inseamna in limba araba curatie".

In centrul sufismului se afla dorinta de a intra intr-o relatie personala de dragoste cu

Dumnezeu si de a te simti tot mai aproape de El, care conduce in ultima instanta la unirea cu

Dumnezeu. Aceasta dorinta aprinsa este exprimata in numeroase si superbe poezii de dragoste.

Metodele utilizate in incercarea de a ajunge la aceasta unire numara printre altele meditatia,

contemplatia si repetarea neobosita a diverselor nume ale lui Allah. Aceasta repetare se numeste

dhikr [a-ti aminti de Dumnezeu] si are ca scop a induce o stare de transa. Este folosita de

asemenea cartea de rugaciuni musulmana [tasbih]. Membrii uneia din fratiile Sufi, Maulawiya,

52 Franco Cardini,Europa si Islamul. Istoria unei neintelegeri, trad. de Dragos Cojocaru, Ed. Polirom, Iasi, 2002,p. 120.




26/96

care a aparut in Turcia, folosesc un dans rapid in cerc pentru a induce starea de transa; ei sunt

numiti uneori dervisii rotitori".54

Sufismul a starnit adeseori controverse. Primii sai adepti au fost deja condamnati de

numerosi musulmani din pricina practicilor lor si a imbracamintei care parea sa fie preluata de la

calugarii si pustnicii crestini din acea vreme. Faptul ca ei renuntau din cand in cand la anumite

interdictii islamice, cum ar fi de exemplu cea cu privire la consumul de alcool, le-a atras de

asemenea condamnarea din partea musulmanilor ortodocsi.

Sufismul tinde spre eliminarea diferentelor dintre femeie si barbat. Unele femei au fost

sanctificate sau au devenit lideri religiosi. in ziua de astazi, multe femei calca pe urmele sfintilor

Sufi. Unele devin ucenice ale unui anumit lider spiritual, desi acest privilegiu este rezervat de

obicei barbatilor. Numeroase femei participa alaturi de barbati la pelerinajele pe la mormintele

sfintilor, mai ales cu ocazia celebrarii nasterii sau mortii sfantului respectiv, ori cu scopul de a-i

cere acestuia sanatate si ajutor in probleme de familie.

Sufismul a dat Islamului mari misionari care au avut un rol activ in raspandirea acestei

religii in Mongolia si in mod special in Asia Centrala.

Dorinta musulmanilor Sufi de a-L cunoaste pe Dumnezeu si dragostea Sa in mod

personal reprezinta in mod evident un punct bun de pornire pentru orice crestin care doreste sa

impartaseasca acestor oameni mesajul Evangheliei.

Misticismul a inceput in islam chiar cu experienta spirituala a lui Mohammed insa la

inceput nu a afectat vietile musulmanilor obisnuiti, in mare masura. Totusi, in sec. X d.Hr. a

existat o miscare mistica de prima importanta care a crescut in influenta pana cand a dominat

viata religioasa. Succesul ei in Evul Mediu se poate explica partial prin natura specializata a

dreptului islamic si a teologiei Kalam. Amandoua aveau o terminologie greu de inteles si arida si

nu ofereau hrana si sprijin spiritual, atat de necesare vietii religioase obisnuite. Fruntasii mistici

s-au ingrijit de nevoile religioase pe care dreptul canonic si religia nu le satisfaceau iar cu timpul,

chiar carturarii si invatatii au intrat in disciplina si devotiunea mistica.




27/96

Misticismul islamic se numeste sufism sau tasawwuf, foarte probabil de la cuvantul arab

suf- lana. Numele provine de la cel mai vechi obicei al misticilor de a purta robe aspre de lana

alba, simbolizand respingerea lumii de catre ei, cat si cucernicia lor deosebita.

Sub influenta monahismului crestin si din necesitatea unei vieti spirituale mai inalte a

aparut miscarea mistica musulmana a sufistilor.55De fapt, tot crestinismul rasaritean, prin

monahii sai, a influentat mult Islamul, mai ales in ce priveste curentul sufist56.

S-a argumentat uneori ca sufismul ar fi introdus dinafara in sistemul religios islamic,

fiind urmarea contactelor musulmane cu sihastrii si sfintii crestini sau cu forme mistice ale

gandirii grecesti. Nu este necesara totusi ipoteza influentei externe pentru a explic puternica

tendinta musulmana spre misticism. Lectura Koranului si viata lui Mohammed si a insotitorilor

sai au putut oferi musulmanilor intregul material si toti stimulii pentru o experimentare divinului

mai profunda si imediata. Numeroase versete din Koran asigura pe credincios de apropierea lui

Allah, de ubicuitatea sa (insusirea de a fi pretutindeni in acelasi timp) de initiativa sa in cautarea

oamenilor. Alte versete indeamna pe oameni sa se apropie de Dumnezeu, sa-l iubeasca si sa-si

aminteasca (Dhikr) de el mereu.

Koranul povesteste si calatoria nocturna (Mi Raj) a lui Mohammed in urma careia a

ajuns sa converseze cu Allah fata-n fata (Surah XVII). Acest incident a fost o resursa

inepuizabila pentru speculatia sufita, ducand la o pietate (evlavie, cucernicie, devotiune) centrata

pe imitarea profetului care a aratat calea spre viziunea fetei lui Allah. Ascetismul sufitilor este

prefigurat si de vietile austere si umile ale lui Mohammed si succesorilor sai imediati.

Revelatia esoterica si Cararea. Lantul de sfinti

Obiectivul sufismului ca si al oricarui misticism este sa atinga unirea cu Dumnezeu.

Misticismul cauta o experienta imediata a realitatii divine prin suprimarea e-ului propriu

(lepadarea de sine). Metoda de a ajunge la aceasta experienta foarte ambitioasa necesita o

introspectie intr-un domeniu special si ascuns al cunoasterii. Doctrina sufita pretinde ca, pe langa

regulile obisnuite pentru viata religioasa, expuse in revelatie si in Sunna profetica exista si un alt

55 Pr. Magist. Dumitru Soare, Conceptia despre sfintenie in Islamism si Crestinism, in Ortodoxia, IX(1957), nr. 3,p. 449.

56 Vezi despre aceasta mai pe larg la Dan Sandu, Un singur Dumnezeu? Monahismul crestin si sufismul islamic:

interferente, Ed. Panfilius, Iasi, 2002, p. 119-138.


28/96

nivel mai adanc al sensurilor spirituale, pe care profetul l-a impartasit doar catorva dintre

tovarasii sai riguros selectionati. Astfel, revelatia are doua aspecte: unul deschis si evident

celalalt vizibil doar pentru cei instruiti in secretele sale. Relatia dintre nivelele exoteric (destinat

multimii din afara) si esoteric (destinat initiatilor dinauntru) ale cunoasterii este simbolica,

fiecare porunca sau regula a Shariei tintind spre un nivel mai inalt care marcheaza unul din

stadiile sau popasurile cararii (Tariqah) spre Allah.

Cunoasterea cararii Tariqah a fost transmisa de la profet, printr-un lant neintrerupt

Silsilah de sfinti (Walis), fiecare dintre ei alegandu-si succesorul si instruindu-l in cunoasterea

secreta a caii de uniune cu Allah. Pentru oamenii obisnuiti nu exista acces la binecuvantarea

comuniunii divine imediate, afara de asocierea cu un sfant si supunerea completa la disciplina

ascetismului, meditatiei si cresterii spirituale, dupa cum ii dicteaza preceptorul sau.

Mitica islamica si cultul sfintilor, care a generat din ea, sunt aparitii contrare spiritului

Coranului si de aceea au intampinat adversitatea mutazitilor si mai ales pe aceea a

wahhabitilor57. Ele au luat nastere numai datorita religiozitatii populare si tendintei acesteia spre

miraculos.

Sufitii cred ca exista in orice moment o ierarhie de sfinti la lucru in lume, culminand intr-

o putere spirituala principala numita Qutb, polul sau pivotul universului. Acesti sfinti sunt

mijlocitori neintrerupti ai cunoasterii adevarului divin din univers, ferestrele prin care se revarsa

lumina divina care da realitate tuturor lucrurilor. Fara sfinti, universul, fara exagerare, nu ar

putea exista, fiindca ar fi lipsit de ordine si realitate. Astfel, doctrina sfintilor este o cosmologie

si o metafizica, precum si stalpul devotiunii mistice personale.

Cultul sfintilor

Se crede ca fiecare sfant are puteri speciale, din cauza gradului inalt al cunostintelor lor

spirituale. Se atribuie sfantului un fel de capacitate de a aduce binecuvantare numita Baraakah,

ale carei beneficii discipolul sufit le poate obtine prin asociere cu persoana sfanta. De altfel,

sfintii ar fi in stare sa suspende legile naturii si sa faca minuni (karamat). Totusi, sfantul nu

57 Wahhabismul este o puternica reforma puritana din sanul Islamului, care urmareste intoarcerea la Islamul

primitiv si respectarea stricta a Coranului, prin inlaturarea tuturor inovatilor. (Pr. conf. dr. George Remete,

Contributii la studiul Istoriei Bisericii Universale. Vol. I, Ed. Reintregirea, Alba Iulia, 2001, p. 133).


29/96

trebuie sa-si dezvaluie puterile miraculoase, ci trebuie sa le tina secrete si sa le considere fara

valoare. Credinta in aceste puteri speciale este raspunzatoare pentru unele din practicile

sufismului din veacurile mai recente, de care s-au plans foarte mult modernistii musulmani.

Printre oamenii simpli este obiceiul de a vizita mormintele sfintilor, de a le aduce

ofrande, de a le oferi aproape orice in semn de inchinare, totul in credinta ca puterea sfantului

poate vindeca bolile sau ajuta in dificultatile vietii. Un asemenea cult al sfintilor poate degenera

usor in simpla superstitie si din acest motiv reformatorii moderni i s-au opus viguros. Cu toate

acestea, in fiecare an, sute de mii de pelerini viziteaza mormintele marilor sfinti, indeosebi cu

ocazia comemorarilor anuale numite Urs. Comemorarea lui Seic Muin-al Din Cisti la Ajmer in

India, atrage de pilda uriase multimi de fanatici.

Stingerea extatica si existenta in Allah. Cele patru faze ale sufismului

Scopul calatoriei sufitului de-a lungul cararii Tariqah este realizarea Fanei sau stingerea

personalitatii in realitatea divinului. Fana inseamna a intoarce spatele catre lume pentru a-l vedea

numai pe Allah. Potrivit lui al Hujwiri, sufitul este cel care n-are nimic in stapanirea lui, nici nu

este stapanit de nimic. Aceasta indica esenta anihilarii. Fana este o stare de ektasis (dilatare,

lungire) in care insusirile omenesti sunt lasate la o parte si multora le aduce bucuria de a se

imbata de dragoste divina. Pentru altii, insa exista un stadiu chiar dincolo de anihilare. Ei cred ca

pentru sufit valoarea cea mai mare este sa ajunga la existenta (Baqa) in Allah, subordonand

astfel vointa si umanitatea fata de divin, incat trecand dincolo de extaz, persoana respectiva ar

trai neintrerupt in si prin Allah.58 Fana poate fi temporar o experienta culminanta de care cineva

se poate bucura cel mult de cateva ori in cursul unei vieti omenesti, insa Baqa este o situatie

durabila de locuire umana completa in Allah. Aceste obiective nu sunt atinse de toti cei care se

straduiesc pe carare, insa pentru cei care le pot atinge ele tot ce poate da mai bun viata umana.

In cursul istoriei sale, sufismul a trecut prin cateva faze distincte. Manifestarea sa cea maiveche a fost o miscare ascetica punand mare pret pe mortificarea de sine (zuhd) ca un mijloc de

a se pastra liber de stricaciunea lumeasca. Foarte curand s-a adaugat disciplinei ascetismului un

element de iubire extatica fata de divinitate iar apoi a urmat faza elaborarii doctrinei sufite care a

58 Experienta mistica implica, frecvent dar nu obligatoriu, momente de forta exceptionala, care se manifesta prin

extaz, rapire, luminozitate, dans, revelatie etc. Cateva exemple la Aim Michel, Metanoia. Fenomene fizice ale

misticismului, traducere de Radu I. Petrescu, Nemira, 1994, p. 169-220.


30/96

produs o mare varietate de opinii sectare. Culminarea acestei a survenit dupa sec. XII d.Hr. prin

intemeierea si organizarea fratiilor sufite.

Structura fratiilor sufite

La originea fiecarei fratii sta un mare sfant care atrage discipolii prin pietatea si puterea

sa spirituala. Fratia Gilani, de pilda, izvoraste din Seic al-Qadir Gilani iar fratia Suhrawardi

din Abd al-Qadir Suhrawardi si Omar Suhrawardi. Sfantul este fondatorul disciplinei

specifice si doctrinei ordinului, iar continuitatea de invatatura si viata spirituala este asigurata de

o serie sau un lant (Silsilah) de succesori spirituali ai fondatorului. Aceste capetenii in viata ale

ordinului sunt numite seici, piri, rahbari, muqaddami, etc.

Un grup de cautatori ai adevarului numiti murid sau shagird se supune puterii absolute acapeteniei in viata a ordinului. Trasatura caracteristica a fratiilor era viata comunitara a

membrilor lor care presupunea adesea existenta unui sediu central Khanqah sau Tekke unde isi

avea resedinta seicul si isi aduna discipolii pentru instruire. Cand un murid atingea un nivel

spiritual inalt, seicul il socotea capabil sa invete pe altii cararea spirituala si il trimitea adesea sa

reprezinte ordinul intr-un loc indepartat si astfel sa-i raspandeasca invatatura. Astfel de sufiti ,

mai ales cersetorii ratacitori sunt uneori numiti dervisi.

Dintre discipolii sai, seicul alegea si pe unul socotit mai inaintat in intelegerea invataturii

esoterice (de uz intern) a sufismului pentru a fi desemnat drept Khalifah (succesor) al seicului.

In felul acesta, mostenirea spirituala a ordinului se mentinea intacta. Pe la sfarsitul evului mediu

exista obiceiul ca fiecare membru musulman sa caute initierea intr-unul din ordinele sufite iar

uneori in mai multe deodata.

Reamintirea lui Allah: Dhikr

Fiecare fratie avea si propriul sau ceremonial de inchinare sau meditatie spirituala numitDhikr. Acesta era de obicei o formula din cuvinte care trebuia repetata mereu ca un mijloc de

reamintire (dhikr) a lui Allah. Adesea consta din numele divin sau dintr-o insusire divina sau o

combinatie de insusiri divine. Probabil, cel mai bine cunoscut dhikr sufit este acela al ordinului

Mevlevi din Turcia (fondat de poetul mistic persan Halal al-Din al-Rum) care consta dintr-un


31/96

dans specific cu invartiri in sunetul instrumentelor muzicale. Sufitii mevlevi se deosebeau si

printr-o uniforma formata din fusta larga, maneci falfaitoare si o palarie tuguiata.

Pana in sec. XIX, sufismul era prin toate intentiile si scopurile sale practice, intelesul real

al islamului pentru majoritatea musulmanilor obisnuiti. Chiar astazi, pentru milioane de oameni

din interiorul Anatoliei (Turcia asiatica) si din satele tarilor arabe, Iranului, Indiei, Pakistanului si

Bangladeshului, sufismul continua ca o forma vie a devotiunii centrata pe cultul sfintilor.

TRADITIA ISLAMICA

Sunah - completarea Koranului

Prin moartea lui Mohammed, musulmanii au pierdut sursa lor vie de calauzire. Marile

cuceriri i-au adus in contact strans cu culturi mai rafinate decat era a lor si i-a confruntat cu toate

raspunderile incurcate ale carmuirii unui vast teritoriu. Desi Koranul cuprinde o larga varietate

de reguli pentru a randui domenii specifice ale vietii, o carte atat de mica nu putea asigura o

calauzire definitiva pentru toate situatiile noi cu care se confrunta comunitatea. Musulmanii au

constatat repede ca era necesar sa se completeze Koranul cu alte surse de autoritate care sa

raspunda noilor intrebari. Cea mai importanta dintre aceste surse de autoritate complementare a

devenit Sunnah sau traditia.

In cadrul islamismului se disting doua ramuri principale. Una este ramura sunita, iar cea

de a doua este ramura siita. Musulmanii suniti constituie marea majoritate in comunitatea lumii

islamice. Termenul sunna" inseamna calea" sau exemplul" si se refera la exemplul profetului

Mahomed.

Astfel, toate gruparile si sectele islamice considera Sunna (deci pe Mahomed), impreuna

cu Qur'an-ul (Coranul), sfintele scripturi ale Islamismului, ca obligatorii. Deoarece inseamna

calea", termenul sunna" poate, de asemenea, sa aiba scopul de a face distinctia intremusulmanii suniti si musulmanii siiti, care urmeaza o cale alternativa.

Dupa credinta musulmana, profetul Mahomed, prin virtute si ideal, a fost model pentru

prima comunitate de musulmani (Suniti). Cand a murit a lasat Koranul drept o sursa primara de


32/96

lege, impreuna cu Suna a lui, care a fost trimisa din generatie in generatie sub forma

cunoscutelor Hadith. 59

Intorcandu-se la Sunnah sau practica instituita de profet, arabii musulmani timpurii s-au

aratat credinciosi unui principiu cinstit de stramosii lor vreme de secole. Arabii au tinut

intotdeauna in mare cinste obiceiurile trecutului iar in masura in care ei recunosteau criterii de

comportare umana si moralitate, acestea erau extrase din exemplele inaintasilor si din obiceiul

instituit (datina) grupului tribal. Aparitia islamului nu a necesitat respingerea principiului

autoritatii traditionale ci numai redefinirea izvorului traditiei. Pentru musulmani, ca si pentru

arabii dinainte de ei, faptele oamenilor mari ai trecutului si modelul de conduita consfintit de

vreme au continuat sa fie normative. Totusi, in locul eroilor arabi si a datinilor tribale,

musulmanii au inceput sa spuna prevestiri despre profet si tovarasii sai si sa-si ia ca model modulde viata al acestei comunitati musulmane foarte timpurii. La momentul potrivit, sprijinirea pe

traditie a fost recunoscuta ca un principiu oficial.

Recurgerea la autoritatea traditiei nu s-a facut fara probleme. Este evident ca daca

musulmanii intotdeauna ar fi actionat sau ar fi crezut in mod strict precum inaintatii lor nu ar fi

fost nici o transformare sau dezvoltare in viata comunitatii lor. In realitate dezvoltarea a fost

rapida in primele doua secole islamice si a presupus adaptarea la conditiile de neconceput pentru

arabii din timpul profetului. A trebuit sa existe, de aceea, o anumita cale de a largi perspectiva si

semnificatia traditiei. Cand musulmanii cautau precedente si nu reuseau a gasi ceea ce le trebuia,

adesea fabricau traditii care sa le satisfaca nevoile. Nu exista nici un alt mod efectiv de a

argumenta un punct de vedere legal sau religios decat citand traditia.

Natura traditiei

Alta problema care s-a ivit din apelul la traditie a fost aceea de a determina exact ce era

traditia. Toti erau de acord ca Sunnah era norma de urmat dar care era Sunnah si cum putea fideterminata? Aceasta chestiune era de importanta extrema pentru juristi, care aveau nevoie sa

dispuna de formulari precise si demne de incredere ale obligatiilor si interdictiilor vietii

59 Pe langa Coran, Islamul mai dispune de un al doilea izvor doctrinar, numitHadith(comunicare, istorisire),format din diferite relatari traditionale codificate in sec. al II-lea al erei mahomedane.


33/96

religioase islamice. Doua veacuri intregi de existenta a comunitatii au trecut ca intrebarea sa-si

gaseasca un raspuns definitiv.

Chestiunea naturii traditiei a fost rezolvata in al III-lea secol islamic (sec. IX d.Hr.) de

vestitul jurist al- Shafii. Intr-o serie de scrieri polemice care atacau sarcastic pe cei cu alte

puncte de vedere, al-Shafii a argumentat primatul traditiei lui Mohammed. El a sustinut ca

traditia (Sunnah) spuselor profetului, actiunilor si aprobarilor sale si numai aceasta Sunnah - era

normativa pentru musulmani. Precedentele tuturor celorlalte traditii trebuiau respinse ca

inferioare. In cursul timpului, punctul de vedere strict al lui al-Shafii a fost acceptat de marea

masa a comunitatii. Astazi, cand se spune ca, dupa Koran, musulmanii urmeaza Sunnah se

subintelege ca este vorba de traditia profetului.

Al-Shafii a instituit si un al doilea principiu important, sustinand ca Sunnah era cunoscuta

pe baza relatarilor orale sau Hadith asupra cuvintelor, actiunilor si aprobarilor tacite ale

profetului. Din timpul lui al-Shafii, cautarea musulmana de traditii profetice a luat forma

culegerii si autentificarii de Hadith.

Cartile Hadith60

In sec. III islamic (sec. IX d.Hr.), carturarii au alcatuit cateva culegeri sistematice mari de

hadithe, recunoscute azi pe locul al doilea in autoritate dupa Koran. Ele sunt cunoscute sub

numele de Cele sase carti Sahih (judicioase). Intre ele, cele mai respectate si mai des citate sunt

cele doua culegeri ale lui al-Bukhari (decedat 870 d.Hr.) si Moslem (decedat 875 d.Hr.). fiecare

din aceste carti a fost alcatuita dupa examinarea in detaliu a unui numar mare de hadithe

raspandite indeobste, din care majoritatea au fost respinse ca false sau slabe. Cartile sunt

organizate in capitole dupa subiecte, cu toate hadithele care se refera la o anumita tema, stranse

impreuna, sub titlul potrivit. Aceasta metoda de organizare demonstreaza relatia stransa dintre

colectiile de hadithe si nevoile legiuitorilor islamici, deoarece categoriile organizarii sunt extrasedin lege. In adaos fata de aceste sase carti se folosesc si alte culegeri mai putin cunoscute.

Insemnatatea istorica a culegerilor de hadithe este controversata. Musulmanii

conservatori accepta cartile hadith ca relatari exacte si demne de incredere ale spuselor,

60 Despre cele mai insemnate hadith, ca si semnificatia si rolul lor in religia islamica, a se vedea Muhammad

Azizullah, Glimpses of the Hadith, The Crescent Publications, f.l., 1972.


34/96

actiunilor si aprobarilor profetului, intocmite printr-o discernere stiintifica atenta a binelui de rau.

In afara de aceasta, exista un element de credinta in atitudinea lor fata de hadithe care face ca

orice indoiala asupra autenticitatii lor sa para un atac contra islamului. Totusi, invatatii moderni

releva contradictiile, anacronismele si elementele tendentioase cuprinse chiar in Cele sase carti

insesi, contestand existenta unor informatii vrednice de incredere despre profet in culegerile de

hadithe. Dupa parerea lor, culegerile de hadithe reprezinta consensul comunitatii musulmane

asupra marilor probleme juridice si teologice ale istoriei ei, probleme care se pusesera in vremea

cand au fost alcatuite Cele sase carti judicioase. De aceea, insemnatatea culegerilor de hadithe

consta in ce ne spun ele despre mentalitatea musulmana mai ales in mediul carturarilor din sec.

III de la Hegira (sec. IX d.Hr.) iar nu in ceea ce relateaza ele despre Mohammed.

Foarte recent, ca un aspect al modernismului islamic, unii musulmani au atacat rolulnormativ al traditiei din trecutul comunitatii. Ca sa se elibereze de atitudinile medievale, despre

care ei cred ca au impiedicat progresul societatilor islamice, ei resping hadithele si apeleaza in

schimb la autoritatea exclusiva a Koranului. Astfel de oameni reprezinta insa doar tendintele

liberale extreme printre musulmanii actuali.

DREPTUL ISLAMIC

Legea islamicaShariah Legea lui Dumnezeu:

Invatatura islamica deriva nu numai din Coran, ci si din hadith, adica din traditiile cu

privire la cuvintele si faptele lui Mahomed. Importanta acestor traditii este depasita doar de cea a

Coranului, ele oferindu-i credinciosului musulman numeroase porunci amanuntite referitoare la

practica si viata sa religioasa de zi cu zi, pe baza modelului vietii lui Mahomed.

Atunci cand Coranul si traditia nu se pronunta asupra unui anumit subiect, regulile

necesare sunt obtinute prin acordul general al liderilor religiosi [ijma] si prin analogii [qiyas].

Combinatia intre Coran, hadith, ijma si qiyas a fost folosita de carturarii Islamului pentru a crea

setul ex

Referat - Islamul in Romania Si Franta

Documents

Transcript of Referat - Islamul in Romania Si Franta