Învăţarea deprinderilor motrice, formarea programului motric general

Autori: Spătaru Florin şi Gherghescu Laura

Definiţie

A. Demeter defineşte deprinderile motrice ca fiind “ reflexe condiţionate cu un grad mai redus de stabilitate bazate pe repetarea interacţiunilor dintre reacţiile chinestezice, vizuale, auditive etc. care sosesc concomitent la nivelul zonelor corticale somatosenzitive, auditive, vizuale “.

Prin această definiţie subliniază substratul fiziologic al deprinderilor de mişcare.

Formarea deprinderilor motrice sau învăţarea motrică este un proces complex intelectual-motric, caracterizat de prezenţa permanentă a conştientizării actelor motrice efectuate.

Clasificarea deprinderilor motrice

1) după gradul de automatizare:

- elementare - ce se pot automatiza complet, ele fiind totdeauna deprinderi ciclice, cu lanţuri de mişcări care se repetă periodic: mersul, alergarea, pedalarea pe bicicletă, înotul, vâslitul etc;

- complexe — ce nu se pot automatiza decât parţial, la nivelul unora dintre elementele componente: săriturile şi aruncările din atletism, alergarea de garduri, sporturile cu adeversar - scrimă, box, lupte etc. şi jocurile sportive.

Clasificarea deprinderilor motrice

2) în funcţie de finalitate, de scopul în care sunt folosite:

- generale — care la rândul lor se împart în deprinderi motrice de bază (mersul, alergarea, săritura, prinderea-aruncarea) şi utilitar-aplicative (târârea, căţărarea, escaladarea, echilibrul, împingerea-tracţiunea, ridicarea şi transportul de greutăţi);

- specifice unor probe şi ramuri de sport, concretizate în procedee tehnice ale acestora.

Clasificarea deprinderilor motrice

3) după gradul de implicare a sistemului nervos central la formarea şi valorificarea lor:

- deprinderi motrice propriu-zise - în învăţarea şi consolidarea cărora nu intervin factorii de ambianţă, ci doar elementele proprioreceptive care se structurează temporal şi energetic pe baza unei anumite "scheme" cerebrale;

- deprinderi perceptiv-motrice — care se efectuează prin reacţii motrice corespunzătoare caracteristicilor stimulilor externi, ambientali; ele prezintă grade diferite de complexitate şi cuprind procedeele tehnice din jocuri sportive şi sporturi din luptă în faza de consolidare, elemente din tir etc.

- deprinderi inteligent-motrice - procedeele tehnice din sporturile cu adversar (tenis, badminton, jocuri sportive, sporturi de luptă - box, arte marţiale, scrimă etc.) efectuate în condiţii de întrecere, de competiţie.

Etapele formării deprinderilor motrice

Însuşirea deprinderilor motrice de-a lungul timpului, a fost cercetată de psihologi, fiziologic, pedagogi şi specialişti în domeniile în care se manifestă motricitatea, determinându-se astfel un punct de vedere privind etapele ce se parcurg în formarea unei deprinderi.

Astfel, literatura de specialitate prezintă etapele fiziologice (iradierea, concentrarea excitaţiei, realizarea stereotipului dinamic), psihologice (formarea reprezentării, învăţare segmentară sau analitică, organizare şi sistematizare, sintetizare, automatizare), metodice (familiarizarea, învăţarea, mişcările inutile, consolidarea, perfecţionarea, automatizarea).

Cunoaşterea caracteristicilor acestor etape este importantă ca documentare, procesul de predare – învăţare solicitând o sinteză a tuturor acestor date.

În formarea deprinderilor motrice, specialiştii disting mai multe etape, considerând că acest proces este deosebit de complex.

Etapele fiziologice ale formării deprinderilor motrice

Baza fiziologică a formării deprinderilor motrice o constituie mecanismele activităţii reflexe a sistemului nervos, studiate şi descrise în amănunţime de I. M. Secenov şi A. P. Pavlov.

Formarea lanţului de reflexe condiţionate şi a stereotipurilor dinamice ale proceselor nervoase din scoarţa cerebrală asigură formarea şi stabilizarea deprinderilor motrice de orice fel.

Cercetările lui P. A. Anohin (1957) din domeniul biologiei şi neurofiziologiei i-au permis să emită teoria "sistemului funcţional", prin intermediul căreia a explicat mecanismul formării deprinderilor motrice.

Etapele fiziologice ale formării deprinderilor motrice

Complexitatea acţiunii de formare a deprinderilor motrice a condus, în mod firesc, în rândul specialiştilor, la crearea opiniei că acest fapt se realizează în mod treptat, în anumite faze sau etape fiziologice, majoritatea dintre ei descriind trei astfel de:

faza iradierii şi generalizării excitaţiei pe scoarţa cerebrală, având ca efect o multitudine de reacţii de răspuns, din partea a numeroase grupe musculare neimplicate în mod normal în efectuarea mişcării respective; mişcările sunt efectuate prin contracţii inutile, au caracter nediferenţiat, şi sunt lipsite de coordonare;

faza concentrării iniţiale a excitaţiei - în care are loc restrângerea ariei acesteia pe scoarţa cerebrală corespunzător scopului mişcării şi contracţia doar a grupelor musculare implicate; ca urmare mişcările sunt efectuate în concordanţă cuscopul acţiunii motrice, dar prin contracţii excesive;

faza diferenţierii excitaţiei, a stabilizării mişcărilor, a formării stereotipului dinamic, acţiunile motrice căpătând un grad ridicat de coordonare şi automatizare.

Etapele psihologice ale formării deprinderilor motrice

Etapa învăţării, a iniţierii în bazele tehnice de execuţie a unei deprinderi, având ca obiective:

- formarea unei reprezentări cât mai fidele a deprinderii pe baza demonstraţiei şi explicaţiei specialistului;

- formarea ritmului general de execuţie cursivă a mişcării;

- descompunerea mişcărilor complexe în elementele componente şi însuşirea separată a acestora;

- preîntâmpinarea sau corectarea greşelilor tipice de execuţie;

Etapele psihologice ale formării deprinderilor motrice

Etapa consolidării - a formării stereotipului dinamic, cu următoarele obiective:

- unificarea elementelor componente ale mişcărilor şi formarea tehnicii de execuţie în concordanţă cu caracteristicile spaţiale, temporale şi dinamice ale mişcării;

- întărirea legăturilor temporare din scoarţa cerebrală prin exersarea independentă repetată, în condiţii standard, a deprinderii motrice;

- includerea deprinderii într-o înlănţuire cu alte deprinderi motrice însuşite anterior, în condiţii specifice probelor şi ramurilor sportive şi efectuarea lor în condiţii relativ constante;

- înlăturarea greşelilor atipice de execuţie;

Etapele psihologice ale formării deprinderilor motrice

Etapa perfecţionării - având ca obiective următoarele:

- exersarea deprinderii în condiţii variate, neobişnuite sau îngreuiate (micşorarea suprafeţelor, mărirea tempoului, adversar activ, etc);

- exersarea deprinderii în condiţii tehnice întâlnite în practica sportivă şi în condiţii apropiate sau identice cu cele regulamentare;

- exersarea deprinderii în condiţii de întrecere (ştafete, parcursuri aplicative, etc] şi de concurs [competiţii neoficiale sau oficiale).

După A. Dragnea (1999), în formarea unei deprinderi motrice se disting patru etape:

etapa informării şi a formării imaginii mentale (echivalentul

reprezentării ideomotorii), pe baza explicaţiei şi a demonstraţiei directe sau mijlocite;

etapa mişcărilor grosiere sau insuficient diferenţiate (numită şi a mişcărilor încordate), în care are loc efectuarea primelor execuţii corecte din punct de vedere tehnic;

etapa consolidării mişcării, a coordonării fine - caracterizată de efectuarea corectă a mişcării, de regulă în condiţii standard şi cu indici superiori de forţă, precizie, ritm şi amplitudine;

etapa perfecţionării - caracterizată de efectuarea mişcării în condiţii variate, cu indici superiori de eficienţă; este considerată a fi şi etapa declanşării priceperilor motrice complexe, executate adaptat cerinţelor mediului sau celor impuse de regulament, de conducător etc.

Formarea programului motric general la copii cu vârste cuprinse între 3-6/7 ani

Perioada preşcolară sau a doua copilărie (3-6/7) este caracterizată de toţi cei implicaţi în educarea

copiilor de această vârstă ca fiind „vârsta de aur“ a copilăriei. În această perioadă se realizează progrese remarcabile ale sensibilităţii tuturor organelor de simţ,

precum şi creşterea dimensiunilor antropometrice cu o uşoară diferenţă în favoarea băieţilor.

La această vârstă nevoia de mişcare este esenţială. Este modalitatea prin care copiii îşi exersează achiziţiile motrice şi îşi satisfac dorinţa şi nevoia de cunoaştere. Adoră jocul de mişcare, care constituie cel mai important factor de instruire, de formare şi educare a deprinderilor motrice.

Sistemul de deprinderi motrice specifice preşcolarilor

Deprinderi de bază

Deprinderi utilitar - aplicative

Deprinderi specificeunor ramuri de sport

Mersul Căţărarea Atletism

Alergarea Echilibrul Gimnastică

Săritura Tracţiunea Baschet

Aruncarea Împingerea Handbal

Prinderea Transportul Fotbal

Escaladarea Înot

Târârea Schi

Patinaj

Exerciţii pentru formarea şi consolidarea deprinderilor motrice de bază

Mers obişnuit Mers ritmat Mers pe vârfuri Mers pe călcâie Mers cu ocolirea unor obstacole Mers în echilibru Mers pe plan înclinat Alergare obişnuită Alergare în ritm variat Alergare spre o anumită direcţie indicată Alergare cu ocolirea unor obstacole Alergare cu păşire peste obstacole Săritură în adâncime (de pe o suprafaţă ridicată de la sol cu aterizare în sprijin

ghemuit) Săritură în înălţime de pe loc cu atingerea unui obiect suspendat Săritură în lungime de pe loc Săritură cu desprindere de pe un picior Săritură cu desprindere de pe ambele picioare Aruncarea mingii cu ambele mâini de jos Prinderea mingii cu ambele mâini jos Aruncarea mingii cu ambele mâini de la piept Prinderea mingii cu ambele mâini la piept Aruncarea mingii cu o mână de la umăr

Prin practicarea acestor exerciţii se urmăresc atingerea următoarelor obiective:

Întărirea stării de sănătate; Stimularea proceselor de creştere şi dezvoltare; Stimularea şi perfecţionarea marilor funcţiuni

organice; Dezvoltarea musculaturii corpului, pentru a crea

raporturi de echilibru şi coordonare între musculatura segmentelor corpului şi a

organismului în ansamblu; Formarea unei ţinute corporale corecte în toate

poziţiile (stând, şezând, deplasare)

Jocuri de mişcare care au vizat dezvoltarea deprinderile motrice, stimulând competiţia atât la nivel individual cât şi la

nivelul unor grupuri mici:

1. “Trenul de marfă, personalul, acceleratul şi rapidul” - la rostirea trenurilor în ordinea menţionată mai sus copiii aleargă crescând ritmul.

2. “Cel mai iute” - copiii sunt aşezaţi în perechi, iar în faţa lor la o distanţă de 2m se află câte o cutie de carton în care se află câte o minge. La comanda “Ia mingea!” amândoi aleargă să o ia. Cel care reuşeşte să ia mingea are un punct. Jocul se repetă de un număr de ori impar (stabilit anterior de comun acord cu copiii).

Câştigă copiii care au acumulat mai multe puncte.

3.“Primul la tobogan” - concurs de alergare peste cuburi.

4. “Mingile călătoare” - Copiii sunt aşezaţi pe două rânduri. În faţa fiecărui rând sunt aşezate două coşuri în care se află câte o minge. La semnal, primii copii din şiruri aleargă până la coşuri, iau mingile şi aleargă înapoi spre şiruri;dau mingile următorilor copii, după care se aşează ultimii în şir. Câştigă echipa ai cărei copii aleargă mai repede.