ROLUL SPORTULUI IN EFICIENTIZAREA DEPRINDERILOR MOTRICE IN ACTIVITATI INDEPENDENTE.doc

8/18/2019 ROLUL SPORTULUI IN EFICIENTIZAREA DEPRINDERILOR MOTRICE IN ACTIVITATI INDEPENDENTE.doc

1/56

MINISTERUL EDUCAŢIEI NATIONALEUNIVERSITATEA ECOLOGICA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

LUCRARE DE LICENTA

Coordonator ştiini!i"#Pro!$%ni&$dr$Sanda To'a Uri"(ian%

Candidat#CERNAT CORINA

BUCURESTIIUNIE )*+,


2/56

MINISTERUL EDUCAŢIEI NATIONALEUNIVERSITATEA ECOLOGICA DIN BUCURESTI

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

TEMA#ROLUL SPORTULUI IN EFICIENTIZAREA

DEPRINDERILOR MOTRICE IN ACTIVITATIINDEPENDENTE

Coordonator ştiini!i"#Pro!$%ni&$dr$Sanda To'a Uri"(ian%

Candidat#CERNAT CORINA

BUCURESTI)*+, IUNIE

2


3/56

CUPRINS

CAPITOLUL I OBIECTIVE ŞI FINALITĂŢI ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ ŞISPORT I.1 Delimitări conceptuale. Abordare din perspectiveetimologic, epistemologic şi praxiologic. I.2 Funcţiile obiectivelor I.3 Ierari!area obiectivelor I." #axonomia obiectivelor $n educaţia %i!ică I.& 'ontribuţia educaţiei %i!ice la educaţia globală CAPITOLUL II MODELUL INDIVIDULUI EDUCAT FIZIC CAPITOLUL III SĂNĂTATEA OMULUI ŞI CONDIŢIA FIZICĂ

III.1Abordarea organismului uman din perspectiva concepţieisistemice ( oliste. III.2 )ănătatea şi condiţia %i!ică III.3 *%ectele exerciţiilor %i!ice asupra condiţiei %i!ice III." Dinamica condiţiei %i!ice $n raport cu v+rstaCAPITOLUL IV DEZVOLTAREA FIZICĂ ARMONIOASĂ –

OBIECTIV AL EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI I.1 Delimitări conceptuale I.2 Factori care condiţionea!ă creşterea şi de!voltarea

organismului I.3 'riterii, metode şi tenici de evaluare a creşterii şide!voltării %i!iceCAPITOLUL V CONDIŢIA FIZICĂ, PRINCIPAL DOMENIU DECERCETARE ŞI EVALUARE A EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

CONCLUZII BIBLIOGRAFIE

3


4/56

CAPITOLUL I

OBIECTIVE ŞI FINALITĂŢI -N EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

I$+ D./i'it0ri "on".1t%a/.$

A2ordar. din 1.r31."ti&. .ti'o/o4i"5 .1i3t.'o/o4i" şi 1ra6io/o4i"$

'eea ce dă sens şi semni%icaţie unui sistem este sinteti!at $n proiectărianticipative. -entru ca organi!area şi %uncţionarea sistemului să %ie e%icientă

trebuie să se ştie ce re!ultate se vor obţine, proiectările anticipative av+nd rol

%undamental $n stabilirea şi evaluarea strategiei.

*ducaţia %i!ică a tinerei generaţii repre!intă un subsistem al sistemului

general de educaţie %i!ică şi sport din ţara noastră, repre!ent+nd ba!a,

%undamentul celorlalte subsisteme, %apt pus $n evidenţă $n principal de

%inalităţi şi obiective. Av+nd $n vedere importanţa acestora şi pentruoptimi!area sistemului se impun unele preci!ări privitor la de%inirea lor, la

clasi%icarea şi de!văluirea %uncţiilor lor $n cadrul sistemului.

Finalitate ( termen provenit din limba %rance!ă n.n. %inalite /.

Dicţionarele, $n marea lor ma0oritate, $l sinonimi!ea!ă cu noţiunea scop

caracteristică a ceea ce are un scop %inal , scop $n vederea căruia are loc o

activitate . 4n dicţionarul de pedagogie, pentru noţiunea de %inalitate se %ace

trimitere la scopul educaţiei . %inalitatea este de%inită $n %iloso%ie ca un

raport cau!al intrinsec care exprimă procesul de autodeterminare a

%enomenelor, de auto5orientare autodivi!are / a sensului lor obiectiv, raport

cau!al necesar $n care constanţa condiţiilor care $nsoţesc cau!ele determină

constanţa e%ectelor pre%igurate $n cau!e.

Finalităţile sunt enunţuri de principiu care determină $n mod %oarte

general liniile de conduită ale sistemului care pot %i considerate şi ca

expresia cea mai generală a scopurilor şi obiectivelor 6eacşu I. 1788 /.

"


5/56

Finalitatea presupune orice scop ori obiectiv al activităţii umane 9rigoraş

I. 178: / 'aracteristica %inalităţii educaţiei %iind dată de obiective ;lga

;prea 17


6/56

4n educaţia %i!ică idealul se subordonea!ă idealului educaţional, respectiv

%ormarea personalităţii armonios de!voltată, a omului integral sănătos,

viguros, cu o concepţie ştiinţi%ică despre lume şi viaţă, creativ şi dinamic,

capabil să %acă %aţă, la nivel superior, solicitărilor pro%esionale şi de ordin

social şi personal, cu calităţi morale şi de voinţă superior de!voltate, cu un

$nalt spirit de responsabilitate, dreptate, demnitate, competiţie, asociativitate şi

autonomie, capabil să se autoeduce şi să5şi organi!e!e timpul liber $n mod util

şi plăcut.

Idealul urmărit $n educaţia %i!ică ca proiect social ( uman ( personal

surprinde esenţa acesteia ca şi componentă a educaţiei integrale de!voltarea

%i!ică armonioasă şi per%ecţionarea capacităţii motrice a personalităţii umane,

personalitate care se %ormea!ă progresiv, evolutiv, $ndeosebi $n perioada

şcolară, ca apoi să se per%ecţione!e continuu, de5a lungul existenţei

individuale, $n cadrul educaţiei permanente. Deci educaţia %i!ică contribuie la

%ormarea personalităţii umane at+t $n planul sănătăţii, al condiţiei %i!ice şi

capacităţii motrice, c+t şi $n plan cognitiv, social şi a%ectiv.

)copul repre!intă o altă categorie a %inalităţii la nivel macrostructural.#ermenul este %olosit $n accepţiuni di%erite $n domeniile %iloso%iei, sociologiei,

pedagogiei, etc.

4n domeniul %iloso%ic, scopul este de%init ca o anticipare ideală, $n

conştinţa omului, a re!ultatului spre care sunt $ndreptate acţiunile sale ,

repre!ent+nd motivaţia nemi0locită care orientea!ă şi reglementea!ă acţiunea.

*l exprimă dependenţa activităţii umane de legile obiective cu care ea trebuie

să concorde. 4ntr5un sens general, scopurile procesului instructiv ( educativ exprimă

intenţionalitatea valorică a principalilor săi agenţi pro%esorul şi elevul /.

Această intenţionalitate decurge din necesităţile de organi!are şi reali!are a

unor situaţii de predare ? $nvăţare >anseere , >anseere 9, 5 17


7/56

de obiectiv, aduc+nd ca argumente părerile unor specialişti $n problemă care

consideră că scopurile procesului instructiv ( educativ constau $n re!ultatele

obţinute de elevi @ager ( 17


8/56

'onsiderăm că %inalităţile, ca expresia cea mai generală a scopului şi

obiectivelor, răspund $ntrebării ce %el de om trebuie să %ormăm şi pentru ce

%el de societate .

;biectivul. 6oţiunea de obiectiv re%eritoare la elevi, apare $n cele mai

multe ca!uri $n lucrări re%eritoare la curriculum , la designul procesului

de instruire %iind speci%ică teoriei sistemice şi cibernetice av+nd aproape

acelaşi $nţeles cu cel al noţiunii scop.

;biectivele sunt scopuri urmărite $n procesele şi activităţile %ormative,

prin care se concreti!ea!ă idealul educativ dorit şi posibil de reali!at $n

practica educaţiei. *le sunt concreti!ate $n legi, regulamente, planuri,

programe . )unt expresia sintetică a %inalităţii procesului de educare la

oricare din nivelurile saleE

I$) F%n"ii/. o2i."ti&./or

'a şi %inalităţile şi scopurile educaţionale, obiectivele $ndeplinesc anumite

%uncţii

• De orientare valorică a sistemului său de comunicare

axiologică, evaluativăE

• De orientare şi reglare a procesului de instruireE

• De anticipare proiectare / a re!ultatelor ce urmea!ă a %i

obţinuteE

*le trebuie ast%el %ormulate $nc+t să indice $n mod c+t mai concret

capacităţi şi per%ormanţe vi!ate. Funcţiile sunt complementare $n sensul că

ne$ndeplinirea uneia are repercursiuni negative asupra $ndeplinirii celorlalte

precum şi asupra %uncţionării $ntregului sistem.

'a şi %inalităţile, obiectivele ocupă un loc deosebit $n strategia organi!ării

şi %uncţionării sistemului $ndeplinind rolul de orientare valorică a sistemului şi

8


9/56

determin+nd prin aceasta, selecţia şi modul de aplicare a celorlalte

componente $n scopul e%icienti!ării lui.

I$, I.rar(i7ar.a o2i."ti&./or

>iteratura pedagogică şi cea speci%ică de educaţie %i!ică pune $n evidenţă

o mare varietate de obiective, ba!ate pe diverse criterii obiective generale,

obiective speci%ice, obiective pe termen lung, mediu sau scurt, obiective %inale,

intermediare şi operaţionale, obiective de instruire, obiective de per%ormanţă,

etc.

Anali!a multilaterală a obiectivelor din punct de vedere criterial permite

o pre!entare a acestora sub %orma unei piramide ( criteriul principal

repre!ent+ndu5l gradul de generali!are a obiectivelor ( ast%el se obţine o

dispunere a acestora pe nivele sau trepte

;biectivele generale pre!intă cel mai $nalt grad de generali!are şi sunt

comune $ntregului sistem de educaţie %i!ică şi sportivă şcolară, deci tuturor

ciclurilor de $nvăţăm+nt. *le sunt invocate de toţi specialiştii şi enunţate cam$n acelaşi mod. )unt %ocali!ate %ie pe de!voltarea individului, %ie pe materia

care se $nvaţă.

;biectivele generale sunt determinate de exigenţele sociale privind

contribuţia educaţiei %i!ice şi sportive la %ormarea personalităţii, exprim+nd

ţeluri supreme. )unt stabilite prin deci!ii, determinate de politica educaţiei

%i!ice şi sportului şi constituie elemente strategice de cea mai mare importanţă,

exprim+nd $n acelaşi timp %inalităţi de educaţie %i!ică şi sportivă. n obiectiv general este, $nainte de toate, un obiectiv despre care se crede

că poate %i vi!at, de5a lungul mai multor activităţi de educaţie %i!ică şi sport şi

de alte discipline şcolare Gebrard, 178:, pag. 3" /.

Iată c+teva dintre acestea

1. a $ntări şi a menţine sănătatea $n vederea $mbunătăţirii calităţii

vieţiiE

7


10/56


11/56

;biectivele %inale sau terminale concreti!ea!ă obiectivele generale,

%ormative, indic+nd aşteptările minimale pentru %iecare din obiectivele de

studiu, respectiv comportamentul aşteptat de elev, comportament care trebuie

să %ie observabil, măsurabil şi evaluabil la s%+rşit de ciclu de $nvăţăm+nt. *le

sunt preci!ate $n programa de studiu şi au caracter obligatoriu.

;biectivele intermediare aduc preci!ări relativ la intenţiile care ar putea

urma cadrul etapelor unităţi temporale mai scurte / pentru a %avori!a

reali!area unui obiectiv terminal.

-entru o mai bună $nţelegere dăm următorul exemplu care vi!ea!ă reglarea

şi stăp+nirea corpului $n deplasări şi manipulări de obiecte.

;biectiv general per%ecţionarea execuţiei di%eritelor tipuri de deplasări din

practica activităţilor des%ăşurate $n condiţii variate ale mediului %i!ic.

;biectiv %inal terminal / combinarea $n ritm variat a o serie de exerciţii

de sărituri, ecilibru şi $ntoarceri de di%erite grade.

;biective intermediare

• a e%ectua di%erite sărituri păstr+nd ecilibrul la ateri!ăriE

• a executa acţiuni şi po!iţii ale segmentelor corporale $n scopul

menţinerii ecilibrului $n timpul executării $ntoarcerilor de

18CC, 3:CC, &"CC şi $n timpul menţinerii po!iţiilor atitudinilor /

variate.

• a $nlănţui logic serii de paşi şi sărituri $n direcţii şi $nălţimi

variate, modi%ic+nd po!iţia diverselor segmente corporaleE

• a $nlănţui %orme de !boruri, spri0in, atitudini $n direcţii şi

planuri variate.

'u mi0loace speci%ice de acţiune vor %i %olosite elemente de gimnastică la

sol şi acrobatică, de expresie corporală, exerciţii la aparate, elemente de dans

etc.

;biective operaţionale

• a %i capabil să ateri!e!e din săritură cu extensie de pe aparat,

amorti!at, păstr+ndu5şi stabilitateaE

11


12/56

• a %i capabil să execute o piruetă de 3:CC $n arabesue cu

menţinerea trunciului $n plan vertical, %ără de!ecilibrareE

I$8 Ta6ono'ia o2i."ti&./or 9n .d%"aia !i7i"0

'onstat+nd caracterul general al enunţării obiectivelor procesului de

$nvăţăm+nt, ceea ce asigură posibilităţi de aplicare %oarte limitate şi, $n

consecinţă, o slabă

e%icienţă a acestui proces, pedagogia a dat naştere unei mişcări, bine

cunoscută, denumită pedagogia prin obiective .

-edagogia prin obiective militea!ă pentru clasi%icarea şi concreti!area

obiectivelor cu scopul de a e%icienti!a procesul de $nvăţăm+nt, de a reduce

decala0ul dintre teorie şi practică.

4n educaţia %i!ică, ea repre!intă un descriptor al acţiunii, care permite

descrierea tuturor capacităţilor psiomotorii, re%lectarea tuturor

comportamentelor observate la elevi de către pro%esor şi uşurarea redactării

acestor capacităţi.

6oţiunea de taxonomie sau taxinomie / pedagogică provine, din punct de

vedere etimologic, din limba greacă taxis care $nseamnă ordine ,

aran0ament şi nomos care semni%ică lege , regulă . =epre!intă teoria

clasi%icărilor, a operaţiilor de identi%icare, %ormulare, ierari!are şi

instrumentali!are a obiectivelor $n %uncţie de principiile şi legile $nvăţării, degradul de $nvăţăm+nt, de stadiul de evoluţie al nivelului de pregătire sportivă,

etc. #axonomia mai poate %i $nţeleasă ca ştiinţa clasi%icării şi indexării

obiectivelor didactice şi nu numai. *ste o teorie ştiinţi%ică de plani%icare,

evaluare şi progno!ă a $nvăţăm+ntului implic+nd principiile, conţinuturile,

metodele şi %ormele procesului de $nvăţăm+nt, relaţiile din interiorul

procesului de $nvăţare.

12


13/56

#axonomia constituie, totodată un mi0loc de a clasi%ica obiectele sau

%enomenele ast%el $nc+t $ntre ele să se stabilească relaţii utile. rmăreşte să

structure!e di%eritele aspecte dintr5un anumit domeniu, să sistemati!e!e, să

raţionali!e!e şi, $ndeosebi, să evalue!e acţiunea educativă. #axonomia

obiectivelor educaţionale repre!intă un sistem de clasi%icare şi ordonare

ierarică a obiectivelor generale $n %uncţie de domeniul lor, de conţinut şi de

gradul speci%ic de complexitate a operaţiilor implicate $n $nvăţare, $n educare

şi $n conducere.

4n teoria şi practica educaţiei %i!ice există tendinţa de a se substitui

conceptul de abordare sistemică celui de pedagogie prin obiective deoarece

aceasta o%eră un cadru mai larg. Acţiunea educativă poate %i sesi!ată $n

totalitatea sa. Folosirea sa $n practică necesită respectarea a trei principii

%undamentale

1. anali!area situaţiei ( respectiv inventarul resurselor şi

constr+ngerilor umane şi materiale $n vederea punerii $n evidenţă

a situaţiei concrete de $nvăţare.

2. subordonarea conţinutului %aţă de obiective ( organi!area pedagogică a conţinutului trebuie să %ie subordonată de

dominantele $n plan motric, cognitiv şi a%ectiv.

3. evaluarea care vi!ea!ă

a. e%ectele, dacă acestea sunt cele scontate. Acest aspect

presupune %olosirea criteriilor şi instrumentelor de

evaluare $n relaţie directă cu tipul de obiectiv urmărit.

b. evaluarea strategiei %olosite, a demersului didactic $nansamblul său.

4n decursul timpului noţiunea de evaluare şi5a $mbogăţit tot mai mult

conţinutul, depăşind $nţelesul de notare şi devenind o parte integrantă, o

componentă a sistemului didactic. -re!intă o mare importanţă pentru

e%icienti!area sistemului nu numai prin in%ormaţiile pe care le %urni!ea!ă

13


14/56

asupra re!ultatelor procesului de $nvăţăm+nt ci şi asupra obiectivelor %ixate şi

metodelor %olosite.

Dacă repre!entăm relaţia dintre obiective ca elemente orientative, care

dau sens şi semni%icaţie sistemului / şi evoluţia comportamentului elevului $n

cadrul sistemului care constată pre!enţa a două axe

1. axa ori!ontală care constă din evaluarea produsului, respectiv al

trans%ormărilor su%erite de elev, e%ectele procesului asupra

comportamentului să motor.

2. axa oblică care repre!intă strategia didactică adaptată pentru

a. determinarea obiectivelorE

b. atingerea obiectivelor

-rin comportament motric se $nţelege ansamblul proceselor şi al

mecanismelor care mobili!ea!ă di%eritele elemente ale personalităţii elevului

$n plan cognitiv, a%ectiv sau relaţional.

; abordare sistemică a unui demers pedagogic didactic / presupune

identi%icarea elementelor constitutive şi a inter5relaţiior dintre acestea

obiective re!ultatul scontat /, resurse umane şi materiale, constr+ngeri condiţiile instituţionale şi materiale impuse /, strategia conţinutul, metode,

activitatea pro%esorului şi elevilor şi relaţiile dintre aceştia $n interiorul

procesului de instruire /, evaluarea dacă şi cum au %ost atinse obiectivele /.

>uarea $n considerare a in%ormaţiilor cu privire la modul de %uncţionare a

sistemului permite reglementarea strategiei.

Demersul pre!entat va uşura luarea deci!iilor ce vor conduce la punerea $n

aplicare a demersului didactic prin alegerea temelor, de%inirea obiectivelor, ametodelor, conţinuturilor, a procedeelor de organi!are a elevilor, a modului de

evaluare, etc.

O2i."t%/ ta6ono'i.i

'a instrument care răspunde scopurilor acţiunii permite

1"


15/56

1. de%inirea riguroasă a obiectivelor operaţionale plec+nd de la

comportamente motrice descrise anteriorE

2. orientarea atenţiei asupra acestor obiective a căror importanţă

uneori poate %i subestimată sau negli0atăE

3. uşurarea elaborării demersurilor didactice, a programelor de

$nvăţăm+ntE

Priin"i1i/. ./a2or0rii ta6ono'i.i

'lasi%icarea obiectivelor trebuie să se %acă $n ba!a respectării următoarelor

principii

1. De%inirea riguroasă a categoriilor taxonomice.

Acest principiu presupune de%inirea termenilor cu maximăriguro!itate şi %olosirea lor con%orm de%inirii respectiveE

2. #raducerea acestor de%iniţii $n categorii instrumentale, care să

oblige la adoptarea unor anume demersuri didactice de aplicare a

unor conţinuturi şi, $n consecinţă, obţinerea unor trans%ormăriE

3. =espectarea principiilor obiectivităţii şi universalităţii ( 'on%orm

concepţiei lui loom, $ntr5o clasi%icare, %iecare obiectiv trebuie

pre!entat $n mod relativ neutru, clasi%icarea repre!ent+nd un sistem pur descriptiv.

. şi 9. >aseere 17


16/56

1. -rincipiul didactic ( respectiv clasi%icarea trebuie să aibă $n vedere

marile probleme ale procesului de $nvăţăm+ntE

2. -rincipiul psiologic ( taxonomia trebuie să aibă $n vedere teoria

psiologiei $nvăţăriiE

3. -rincipiul logic ( articularea $n mod logic a categoriilor taxonomieiE

". -rincipiul obiectiv ( ierari!area obiectivelor nu corespunde unei

ierarii a valorilor importanţa comportamentelor descrise la un nivel

dat nu depinde de acest nivel /.

De problema taxonomiei obiectivelor s5au preocupat loom şi colaboratorii

săi, lui eraegen 17


17/56

*ducaţia %i!ică, prin speci%icul ei, contribuie la reali!area obiectivelor

educaţiei după cum urmea!ă

1. 4n vederea autoreali!ării intelectuale a individului educaţia %i!ică

contribuie la

reali!area per%ormanţelor şcolareE

educarea unei g+ndiri creativeE

de!voltarea priceperii de a vorbi, de a citi şi de a scrieE

conştienti!area copilului $n direcţia rolului şi e%ectele exerciţiilor %i!ice pentru

sănătateE

menţinerea sănătăţii %amiliei şi societăţii comunităţii /E

de!voltarea abilităţilor participantului şi spectatorului la activităţi av+nd $n

vedere rolul important pe care educaţia %i!ică şi sportul $l au $n cultura naţiunii

/E

lărgirea posibilităţilor de %olosire a timpului liber $n mod util şi plăcutE

de!voltarea sentimentului de apreciere a %rumosuluiE

orientarea vieţii individului spre scopuri utile.

2. 4n vederea a0utorării individului pentru a obţine per%ormanţe

re!ultate bune / ca %iinţă socială

-rograma de educaţie %i!ică

5 plasea!ă pe primul loc relaţiile interumane

5 o%eră %iecărui individ o bogată experienţă socială

5 de!voltă spiritul de colaborare, respectul, cinstea, %air ( plaK ( ul

5 conduce la $ntărirea relaţiilor de grup şi %amiliale

3. 4n vederea obţinerii per%ormanţei $n plan pro%esional ca persoană

economică productivă /

1


18/56


19/56

obişnuinţa şi capacitatea de a5l %olosi $n scopul ridicării potenţialului

său energetic şi motric şi al deconectării, recreerii, relaxării.

:. 'unoaşte valoarea exerciţiilor %i!ice practicate sub di%erite %orme $n

plan intelectual, volitiv, moral, civic şi are un de!voltat spirit al

responsabilităţii, dă dovadă de %air ( plaK $n $ntreaga sa activitate şi $n

relaţiile cu cei din 0ur, are o bună şi rapidă capacitate de deci!ie, cura0,

otăr+re, spirit combativ, etc.

Desigur pot %i adăugate şi alte elemente, dar $n cele de mai sus am ţinut

seama de principalele %inalităţi ale educaţiei %i!ice şi sportive

5 $n plan sanogenicE

5 $n planul condiţiei %i!ice

5 $n planul capacităţii motriceE

CAPITOLUL III

SĂNĂTATEA OMULUI ŞI CONDIŢIA FIZICĂ

III$+ A2ordar.a or4ani3'%/%i %'an din 1.r31."ti&a "on".1i.i 3i3t.'i".

; (o/i3t.$

)ănătatea este determinată de %uncţionalitatea c+t mai $ndelungată a

organismului uman, av+nd ca de!iderat păstrarea ecilibrului omeostatic şi

implicit a vitalităţii şi capacităţii lui de activitate. *ste o stare de bine aorganismului, este bunul cel mai de preţ al omului, idee $ntărită şi de re%lecţia

că dacă sănătatea nu $nseamnă totul, totul nu $nseamnă nimic %ără sănătate .

)ănătatea este un concept care totdeauna a avut implicaţii particulare $n

educaţia %i!ică '. -ineau, 1773 / 4ntotdeauna educaţia %i!ică a acordat

prioritate %uncţiei sale sanogenice şi şi5a propus ca obiectiv principal

menţinerea sau recuperarea sănătăţii. Dar, după cum re!ultă din numeroasele

studii şi cercetări e%ectuate, sănătatea trebuie $nvăţată .

17


20/56

Hcoala, $n speţă, educaţia %i!ică şi sportivă, trebuie să5şi intensi%ice

e%orturile de a transmite cunoştinţe, de a $n!estra copilul cu priceperi,

deprinderi motrice şi cu tenici de muncă independentă, de a crea obişnuinţa

de practicare sistematică a exerciţiilor %i!ice, ast%el $nc+t să inducă orientarea

sau scimbarea de comportament %avorabil menţinerii sănătăţii $n particular

printr5o gestiune adaptată vieţii %i!ice a individului A. ;Jadi ( =icardson,

B. Delmas, 1773 /. Fiecare individ, %iecare şcolar, trebuie să dob+ndească

cunoaşterea de $ntreţinere a propriilor sale potenţialităţi bio5motrice şi să5ţi

poată gestiona viaţa sa %i!ică de5a lungul existenţei sale. A5l $nvăţa pe copil să5

şi potenţe!e energiile sale vitale, $n primul r+nd să nu şi le distrugă.

*ducaţia %i!ică, prin obiectivele sale generale şi prin %inalităţi, pune $n

evidenţă marile sale disponibilităţi $n ceea ce priveşte conservarea,

ameliorarea sau recuperarea sănătăţii şi a asigurării unei bune condiţii %i!ice şi,

$n consecinţă, a $mbunătăţirii calităţii vieţii.

4n concepţia actuală, %undamentată pe concepţia olistă, organismul uman

repre!intă un sistem, o unitate biologică organismul şi mediul $n care apare şi

se de!voltă / şi o unitate ontogenetică organismul individual /, produsularmoniei reciproce dintre celulele sale componente.

Faţă de interpretarea integrativă, care stabileşte legătura dintre di%eritele

părţi ale organismului uman şi sursele de in%luenţe, interpretarea olistă

consideră că omul ca o combinare veşnic dinamică a cel puţin patru entităţi

inseparabile pre!entate $ntr5un capitol anterior.

Gomeosta!ia, respectiv totalitatea constantelor mor%o%i!iologice care

condiţionea!ă %uncţionalitatea normală a organismului, este tocmai expresiadinamică, $n mişcare, dialectică a acestei relaţii ecotrope din mediul extern /

şi idiotrope din mediul intern /.

)istemul nervos constituie o entitate legată at+t de mediul extern, sursa

importului de materie şi de energie, c+t şi de mediul intern al cărui reglator

este $n menţinerea omeosta!iei. Inter5relaţiile lui %uncţionale cu sistemul

endocrin implică $nglobarea lui %uncţională ca sistem neuro5endocrin sau

aparat de corelaţie.

2C


21/56

-rivit ast%el, organismul uman se pre!intă ca un tot unitar, di%eritele lui

sisteme şi aparate %iind $n str+nsă corelaţie %uncţională, integrate de către

sistemul neuro5endocrin, at+t $ntre ele c+t şi cu mediul exterior.

;rice modi%icare survenită $ntr5un sector al organismului atrage după sine

scimbări $n %uncţionalitatea tuturor componentelor %iinţei vii. 4n acest

context, mişcarea apare ca unul din %actorii estenţiali ai mediului exterior, care

$n condiţiile unei do!ări şi diri0ări corespun!ătoare, acţionea!ă %avorabil asupra

structurilor organice, menţin+ndu5le %uncţionalitatea $n acord cu determinarea

genetică a organismului.

Implementarea motricităţii ca %actor de mediu %avorabil menţinerii

sănătăţii, a capacităţii de e%ort şi de muncă a organismului se reali!ea!ă $ncă

din perioada de creştere şi de!voltare, c+nd se %ormea!ă şi consolidea!ă

$ntreaga personalitate pe plan bio5psio5social.

4n această vi!iune integrativă, organismul poate %i considerat un sistem

biometric, $n cadrul căruia, pot %i deosebite trei subsisteme principale, care se

a%lă $n str+nsă corelaţie aparatul locomotor, sistemul neuro5endocrin care

reali!ea!ă motricitatea şi, $n acelaşi timp, prin corelarea %uncţională aactivităţii celorlalte sisteme şi aparate digestiv, respirator, cardio5vascular şi

urinar asigură nivelul necesar metabolic pentru des%ăşurarea activităţilor

motrice /E aparatele metabolice de import a materiei digestiv şi respirator /,

de export urinar /, de transport cardio5vascular şi s+nge / care acţion+nd

adaptativ, asigură des%ăşurarea optimă a proceselor anabolice şi catabolice

impuse de solicitarea motrică.

4n acest cadru, trebuie menţionat de asemenea, că şa nivelul celular şimolecular, mişcarea constituie modul de existenţă al materiei vii, mişcarea

lentă exprim+nd structura, cea rapidă ( %uncţionalitatea, $ntre %ormă şi %uncţie

%iind o strictă interdependenţă.

Ast%el privit, organismul uman, sistem bio5psio5motric complex, poate

des%ăşura activitatea vitală la cote optime $n condiţiile $n care toate cele trei

componente au o %uncţionalitate armonică de natură să con%ere adaptarea

corespun!ătoare la e%ort, prin menţinerea unui ecilibru dinamic al

21


22/56

constantelor mor%o5%i!iologice, organice, nervoase, ormonale, bio%i!ice,

biocimice, condiţionate de modi%icările substratului anatomic, să asigure

reacţiile adaptative ale organismului la solicitarea motrică, iar aceasta la r+ndul

său să potente!e %avorabil %uncţionalitatea organică.

4n vi!iunea integrativă, mişcarea exerciţiul %i!ic practicat sub di%erite

%orme / poate %i analogată cu un sistem de conducere cibernetică $n care

subsistemul in%ormatic este repre!entat de di%eritele nivele ale sistemului

nervos central care prelucrea!ă in%ormaţiile $n vederea elaborării comen!ilor

pentru execuţia actelor motrice, iar subsistemul de conducere este alcătuit din

căile a%erente ale sistemului nervos central care transmit impulsurile nervoase

spre musculatură. )ubsistemul in%ormaţional alcătuit din $ntreaga problematică

a mişcării pătrunde $n acest sistem complex de conducere cibernetică pe calea

receptorilor şi a căilor a%erente ale sistemului nervos central. 4n cadrul acestui

complex cibernetic se reali!ea!ă coordonarea mişcărilor, rolul esenţial

revenind sistemului nervos central analogat cu subsistemul in%ormatic din

cibernetică.

@enţionăm că $n cadrul acestor conexiuni complexe, $n care mişcarea seinter%erea!ă ca un %actor reglator şi de potenţare %uncţională, deosebim pe de o

parte canale de legătură de la mediul exterior spre sisteme, iar pe de altă parte

$ntre subsisteme.

-rivite din acest punct de vedere, %uncţionalitatea organismului şi corolar

păstrarea sănătăţii, sunt condiţionate de ecilibrele dinamice şi

intercondiţionările existente $ntre subsistemele pre!entate $n vi!iunea

considerării organismului uman ca un sistem %oarte complex. 4n aceste condiţii, mişcarea are numeroase e%ecte %avorabile de la nivel

en!imatic5biocimic p+nă la eta0ele superioare ale sistemului nervos,

asigur+nd alături de alţi %actori nutriţionali, bio5climatici, sociali, ş.a. /

sănătatea organismului şi omeosta!ia lui.

De asemenea, sunt cunoscute e%ectele tro%ice bene%ice ale mişcării asupra

structurilor aparatului de susţinere şi mişcare oase, muşci, articulaţii / şi a

aparatului de import al materiei.

22


23/56

III$) S0n0tat.a şi "ondiia !i7i"0

)tudii e%ectuate de di%eriţi cercetători GebbelinL, 6iLitsuL, )cJart!,

@alina, ş.a. / şi de noi, dovedesc cu certitudine e%ectele %avorabile ale

motricităţii asupra parametrilor somato ( %uncţionali, psiici şi biocimici, al

căror ecilibru condiţionea!ă sănătatea şi longevitatea organismului uman.

4n acest cadru, considerăm ca esenţial, asigurarea unor indicatori superiori

ai condiţiei %i!ice $n str+nsă corelaţie cu cea psiică, printr5o %uncţionalitate

corespun!ătoare a di%eritelor sisteme şi aparate, ast%el $nc+t să in%luenţe!e

bene%ic sănătatea şi, $n consecinţă, calitatea vieţii.

)unt $ncă multe alte aspecte ale in%luenţelor bene%ice ale exerciţiilor %i!ice

asupra organismului şi, implicit, asupra stării de sănătate. Aş mai menţiona

$ncă unul care se re%eră la corectarea, prin exerciţii %i!ice speci%ice, a

de%icienţelor atitudinii corporale, ale segmentelor şi, $ndeosebi, ale coloanei

vertebrale, de%icienţe care, departe de a %i o cestiune estetică corporală, $n

ca!ul agravării lor, pot conduce la $mbolnăvirea gravă a organelor şi %uncţiilor organismului, a0ung+ndu5se la invaliditate.

Atitudinea corporală repre!intă o %uncţie biologică importantă, cu rol

deosebit $n activitatea psio5somatică, deoarece de statica corporală depinde o

bună %uncţionalitate, $n principal a aparatelor cardio5vascular, respirator şi

digestiv, esenţiale $n reali!area mecanismelor energetice ale organismului.

Atitudinea corporală corectă este sub raport biomecanic o condiţie

%undamentală a capacităţii de %uncţionare c+t mai $ndelungată a aparatuluilocomotorE po!iţiile vicioase conduc la micro5traumatisme articulare ce pot

evolua $n timp spre %enomene degenerative şi, $n cele din urmă, spre impotenţa

%uncţională a di%eritelor segmente corporale deviaţii ale coloanei vertebrale,

ci%o!e, scolio!e, asimetrii ale trunciului, piciorul plat $n valg sau var / conduc

la apariţia unor tulburări care pre0udicia!ă sănătatea omului.

-rin exerciţii %i!ice se poate acţiona asupra tonicităţii şi tro%icităţii masei

musculare cu rol $n menţinerea atitudinii corporale corecte şi asupra educării

23


24/56

re%lexului complex neuro5muscular de postură. De asemenea, pot %i

$mbunătăţiţi indicii coordinativi cu accent deosebit pe menţinerea

mecanismelor de regla0 al ecilibrului, ştiut %iind că aparatul vestibular şi

anali!atorul cineste!ic au rol esenţial $n menţinerea atitudinii corporale

corecte.

#ot prin mişcări speci%ice, pentru a se asigura o stare de %uncţionare

per%ectă a organismului, trebuie să se de!volte mobilitatea articulară şi

supleţea musculară care au tendinţa ca, odată cu avansarea $n v+rstă, să se

reducă treptat, ceea ce poate provoca dis%uncţii organice grave.

Faţă de cele arătate mai sus, se poate deduce că, $ntre condiţia %i!ică şi

starea de sănătate există o relaţie %oarte str+nsă, o relaţie de intercondiţionare.

De aceea, considerăm că trebuie să se reţină, $n primul r+nd, necesitatea de

a exercita, prin educaţie %i!ică, in%luenţe po!itive condiţiei %i!ice pentru ca să

se poată in%luenţa po!itiv starea de sănătate.

'onsiderăm că cel mai important obiectiv general al educaţiei %i!ice (

menţinerea stării de sănătate ( poate %i obiectivat prin nivelul condiţiei %i!ice.

-oate %i considerată contribuţia speci%ică a educaţiei %i!ice la menţinerea sauoptimi!area stării de sănătate prin evaluarea nivelului condiţiei %i!ice, prin

indicii acesteia.

'ondiţia %i!ică varia!ă considerabil de la un indice la altul şi ciar la

aceeaşi persoană $n di%erite situaţii.. *a se de!voltă continuu de la naştere,

ating+nd de5a lungul vieţii, valori tot mai $nalte şi limitea!ă bolile şi

dis%uncţiile organismului. *a este mai mult dec+t imunitatea la boală ( este o

calitate a organismului care poate prelungi viaţa omului. 4n procesul dob+ndirii condiţiei %i!ice indivi!ii $şi pot altera compo!iţia

corporală prin modi%icarea raportului dintre ţesutul adipos şi cel muscular care

poate a0unge la exces ponderal şi de multe ori la obe!itate. 'au!a acestei

situaţii o constituie, de cele mai multe ori, numărul de calorii celtuite %aţă de

cele ingerate. )porirea masei de ţesut adipos constituie şi un %actor de risc

pentru bolile cardio5vasculare, al diabetului, cancerului epatic.

2"


25/56

-rin e%ort %i!ic sistematic se poate stimula metabolismul şi, $n consecinţă,

se poate reduce simţitor cantitatea de ţesut adipos, se poate spori masa

musculară, masa activă, conduc+nd, $n consecinţă, la o modi%icare bene%ică a

compo!iţiei corporale. Desigur că şi un regim alimentar sărac $n calorii, %ără

intervenţia exerciţiilor %i!ice poate contribui la scăderea masei de ţesut adipos,

dar $n acelaşi timp conduce şi la scăderea masei musculare.

)porirea re!istenţei cardio5respiratorii la e%orturi de tip aerob determină

creşterea capacităţii de consum maxim de oxigen care repre!intă un indicator

sintetic ce exprimă %uncţionalitatea sistemelor energetice la nivelul celular şi

subcelular. -entru acestea sunt indicate e%orturi de lungă durată alergare,

marş şi alte genuri de exerciţii /.

III$, E!."t./. .6.r"iii/or !i7i". a3%1ra "ondii.i !i7i".

'ondiţia %i!ică presupune un organism adaptat la e%ortul %i!ic, ceea ce

implică participare la activităţi %i!ice derulate sistematic.

*xerciţiile %i!ice practicate sistematic, după cum se ştie, produc $n

organismul uman modi%icări, e%ecte de scurtă durată, de durată medie şi delungă durată. Aceste e%ecte exercitate $n plan somatic, %uncţional, motric şi

psiic exprimă, $n %ond, gradul de adaptare al organismului la e%ortul %i!ic.

n individ per%ect adaptat la e%ortul %i!ic are un bun ecilibru psiic,

pricepe $n mod realist lumea şi locul pe care5l ocupă $n cadrul acesteia, deci

are conştiinţa propriei sale valori, este sănătos, activ, optimist şi e%icient.

E!."t. d. 3"%rt0 d%rat0 < a"%t. =

;rice e%ort %i!ic modest sau intens produce modi%icări de ordin %i!iologic

creşterea %recvenţei cardiace şi a celei respiratorii, transpiraţie abundentă,

$ngreunarea respiraţiei la e%ort intens /, sen!aţia de oboseală sau ciar

epui!are resimţite după $ncetarea e%ortului.

Aceste adaptări %i!iologice sunt determinate de sporirea nevoilor energetice

pe măsura creşterii intensităţii e%ortului. -roducerea de energie este o %uncţie

2&


26/56

liniară a ritmului de lucru. n alergător de $naltă per%ormanţă poate produce

energie $ntr5un ritm de 1& ( 2& de ori mai mare dec+t ritmul minim, dar numai

timp de 1 ( 3 minute. 'iar şi un adult neantrenat poate atinge valori de !ece

ori mai mari dec+t $n stare de repaos.

-rocesul de producere a energiei care are loc la nivel celular, presupune

procesul de oxidare cu a0utorul oxigenului $n pre!enţa căruia celulele se re%ac

şi pot menţine un ritm constant de producere a energiei. )e ştie, de alt%el, că

consumul maxim de ;2 repre!intă cel mai important şi valabil indicator al

aptitudinii sale cardio5vasculare.

După $ncetarea e%ortului intens, procesele %i!iologice revin treptat, $n timp,

p+nă la valorile iniţiale.

*%ortul de tip anaerob se reali!ea!ă $n datorie de ;2. -rocesele %i!iologice

răm+n iperactive pentru a restitui datoria de oxigen un anumit timp $n %uncţie

de nivelul intensităţii e%ortului.

E!."t./. .6.r"iii/or !i7i". 1. t.r'.n '.di%

4n %uncţie de nivelul condiţiei %i!ice, indivi!ii di%eră $n ceea ce priveşte

reactivitatea organismului lor la e%ortul %i!ic. 'alitatea regimului de e%ort

repre!intă cea mai importantă condiţie a condiţiei %i!ice, iar e%ectele adaptative

pot %i remarcate după 253 săptăm+ni de activitate sistematică. >ipsa de

ritmicitate $n activitatea motrică are repercursiuni negative asupra

componentelor motrice ale condiţiei %i!ice re!istenţa cardio5vasculară, %orţa

musculară, puterea musculară explo!ivă, re!istenţa locală, vite!a,%lexibilitatea, coordonarea musculară.

'ea mai importantă componentă, $n raport cu sănătatea, este re!istenţa

cardio5vasculară. =e!istenţa cardio5vasculară repre!intă $nt+r!ierea, am+narea

instaurării oboselii $n timpul unui e%ort submaximal extensiv, printr5un

transport e%icient de ;2 şi un sistem adecvat de di%u!are care elimină rapid

produsele de de!asimilare şi implicit minimi!ea!ă procesele anaerobe $n

producerea de energie.

2:


27/56

Dintre modi%icările cardio5vasculare importante ca e%ecte ale unui program

regulat de exerciţii %i!ice enumerăm mărirea tonusului muşcilor nete!i

arteriali, $mbunătăţirea ritmului de di%u!are a ;2 şi ';2 $n capilarele

pulmonare şi $n alte ţesuturi, creşterea volumului sistolic şi al %recvenţei

cardiace maximale. #oate aceste modi%icări vor avea ca e%ecte scăderea

%recvenţei cardiace $n stare de repaos şi odată cu $nceperea activităţii, creşterea

rapidă, p+nă la nivelul necesar speci%icului activităţii. Frecvenţa cardiacă şi

consumul de energie vor %i mai scă!ute $n timpul e%orturilor standardi!ate şi

ridicate $n situaţii externe. 4n timpul e%ortului intens, organismul va %i capabil

să5şi cree!e o datorie mai mare de ;2 şi să o restituie c+t mai rapid re%acere

rapidă / după $ncetarea activităţii. Aceste procese sunt intensi%icate prin

modi%icările produse $n muşcii sceletici, determin+nd de!voltarea capacităţii

metabolismului aerob. Deci, cel mai valabil indicator al componentei cardio5

vasculare este consumul maxim de ;2 sau puterea aerobă maximă, exprimată

$n litri ;2 ? minut sau $n milimetri de ;2 ? minut Mg. de greutatea corporală sau

de masa musculară $n condiţiile $n care valoarea o repre!intă greutatea

corporală. Determinarea corectă a puterii maximale aerobe se poate %ace $n laborator.

4n practică, pro%esorii şi antrenorii %olosesc teste privind capacitatea de e%ort

cu bicicleta ergometrică, alergare pe distanţe mai mari, urcarea scărilor, etc.

/.

De!voltarea re!istenţei cardio5vasculare se poate reali!a prin activităţi care

solicită organismul $n ansamblul lui sau cea mai mare parte a musculaturii, pe

perioade lungi de timp şi $n mod regulat. Forţa musculară ( este indispensabilă $n orice activitate motrică pe durata

$ntregii vieţi cu precădere $n activitatea sportivă /. )e de!voltă $ndeosebi prin

lucru cu $ncărcătură progresivă.

-uterea musculară ( %ormă complexă a %orţei, const+nd din %orţa maximală

$n minimum de timp denumită şi detentă. -uterea relativă repre!intă re!ultatul

obţinut la sărituri, obiectul propulsat %iind greutatea propriului corp. )e

evaluea!ă prin săritura $n lungime %ără elan şi săritura $n $nălţime )A=9*6#

2


28/56

/. Atunci c+nd este $mpins de către toţi subiecţii, aruncat, lovit acelaşi obiect

de exemplu o minge medicinală / se evaluea!ă puterea absolută.

Faţă de %orţa musculară, puterea musculară este parţial condiţionată genetic

limit+nd gradul p+nă la care vite!a poate %i ameliorată. 4n consecinţă, atenţia

trebuie $ndreptată asupra de!voltării %orţei muşcilor implicaţi $n acţiunea

respectivă.

Această componentă a condiţiei %i!ice are o deosebită importanţă pentru

sportul de per%ormanţă.

=e!istenţa musculară locală 0oacă un rol important $n viaţa de toate !ilele

$n di%erite activităţi pro%esionale, casnice, etc. /. Hi aceasta este o calitate

combinată ( %orţă şi re!istenţă musculară locală. >a obţinerea re!istenţei

musculare locale contribuie gradul de capilari!are a musculaturii respective.

De!voltarea acestei calităţi combinate se reali!ea!ă prin %olosirea unui

program ba!at pe exerciţii de $nvingere a unei re!istenţe progresive. -entru a

se numi un individ antrenat, acesta trebuie să $nvingă o ast%el de re!istenţă

repet+nd exerciţiul de 3C de ori %ără pau!ă, după care se va trece la creşterea

greutăţii. 'oordonarea neuro5musculară constituie o altă componentă de mare

importanţă pentru condiţia %i!ică, dar şi pentru capacitatea motrică, solicitată

at+t $n viaţa cotidiană, $n activitatea pro%esională precum şi $n activitatea

sportivă. Indi%erent de domeniul $n care este solicitată se constată că, mişcările

devenite deprinderi prin numeroasele repetări, produc cele mai e%iciente

re!ultate cu minim de e%ort, cu riscuri minime de accidentare şi cu oboseală

redusă şi $nt+r!iată. De!voltarea coordonării neuro5musculare este, $n esenţă, un proces de

$ncercare5eroare. -rin repetare, mişcarea atinge stadiile de consolidare şi

per%ecţionare, devine deprindere motrică şi se caracteri!ea!ă prin preci!ie şi

e%icienţă.

@obilitatea ( supleţea ca şi coordonarea neuro5musculară este importantă

pentru individ at+t $n activităţile sale diurne, c+t şi $n cele sportive.

28


29/56

Av+nd $n vedere că această componentă importantă a condiţiei %i!ice care,

$n mod %iresc, marcea!ă o evoluţie ascendentă odată cu creşterea şi

de!voltarea organismului, spre deosebire de celelalte calităţi care involuea!ă

$n mod deosebit $ncep+nd cu perioada pubertară şi se accentuea!ă %oarte

puternic spre v+rsta a treia. 6egli0ată, această calitate motrică, in%luenţea!ă

puternic şi negativ $nvăţarea actelor motrice, executarea lor corectă $n

parametrii normali de amplitudine, determină un consum mare energetic şi

%avori!ea!ă accidentarea.

4n procesul de de!voltare a acestei calităţi sunt %olosite tenici active şi

pasive care urmăresc $ntinderea ligamentelor, tendoanelor şi a musculaturii

antagoniste o metodă e%icientă se pare a %i stretcing5ul. )e măsoară cu

goniometrul şi %urni!ea!ă in%ormaţii exacte atunci c+nd măsoară articulaţii

i!olate sau mişcări simple.

ite!a, sub toate %ormele ei de mani%estare de reacţie, de execuţie, de

repetiţie %recvenţa mişcării / constituie o calitate motrică pro%und

determinată genetic. De aceea alergarea de vite!ă poate %i ameliorată doar prin

per%ecţionarea tenicii de alergare $n limitele impuse de ereditate. ite!a unui membru superior, in%erior /, a m+inii şi a degetelor este

speci%ică şi nu depinde prea mult de vite!a $ntregului organism. Acest %apt are

implicaţii deosebite $n viaţa cotidiană, $n activitatea pro%esională şi $n cea

sportivă. Asociată şi cu vite!a reacţiei motrice, contribuie la educarea

re%lexului de autoasigurare. ite!a segmentară şi, $ndeosebi a m+inilor,

combinată cu coordonarea, conduce la per%ormanţe superioare $n activităţi

productive, $n artă şi sport.

E!."t./. .6.r"iii/or !i7i". 1. t.r'.n /%n4

*%ectele pe termen lung sau, cum li se mai spun, %inalităţile de perspectivă,

sunt de ordin bio5psio5social.

1. 4n plan biologic %i!ic /

5menţinerea sănătăţiiE

27


30/56

5indici superiori de creştere şi de!voltare %i!icăE

Deşi creşterea este determinată genetic, totuşi se constată că unii %actori

exogeni ca alimentaţia şi exerciţiile %i!ice pot contribui la stimularea ei

concomitent cu %orti%icarea de!voltării sistemului osos precum şi la tro%icitatea

şi ciar ipertro%ierea sistemului muscular. 4n ca!ul $ntreruperii programului

de practicare a exerciţiilor %i!ice sau c+nd intensitatea e%ortului este prea

scă!ută sub 2CN din %orţa maximală / musculatura $ncepe să se atro%ie!e şi să

slăbească din punct de vedere calitativ p+nă la stadiul de atonie musculară

pierderea tonusului muscular /.

5menţinerea sau ameliorarea atitudinii corporaleE

5'reşterea e%icienţei aparatelor circulator şi respirator şi a %uncţiilor acestora.

5'reşterea volumului şi a greutăţii inimiiE

5'reşterea mobilităţii $n condiţii de stabilitate articulară. Forti%icarea

ligamentelor şi a tendoanelor şi ameliorarea elasticităţii lorE

5Diminuarea cantităţii de ţesut adipos subcutanat pe unitate de greutate

corporală.

2. Din punct de vedere psiologic

5optimism, $ncredere $n %orţele proprii, comportament dinamic, spirit de

$ntrecere şi autodepăşire, de toleranţă.

3. Din punct de vedere social

5educarea spiritului asociativ, de grup, de $ntra0utorare, etc.

III$8 Dina'i"a "ondii.i !i7i". 9n ra1ort "% &>r3ta

4n condiţiile unui program adecvat, reali!at $n cadrul educaţiei %i!ice

şcolare, universitare sau a stagiului militar se pot atinge valori superioare ale

componentelor condiţiei %i!ice. -otenţialul maxim al acesteia poate %i pus $n

evidenţă $ntre 18 şi 2< de ani.

3C


31/56

4naintarea $n v+rstă pentru acei ce $ntrerup e%ortul %i!ic sistematic sau $l

reali!ea!ă $n mod episodic, oca!ional, concomitent cu declinul bio5psio5

social, lipsa de e%ort %i!ic produce şi o scădere a tuturor componentelor

condiţiei %i!ice şi $ndeosebi a puterii aerobe maximale şi a calităţilor motrice

%orţa, re!istenţa, diminuarea re%lexelor, a capacităţii de coordonare şi

ecilibru, mobilitatea şi supleţea, puterea musculară şi vite!a /. ;asele se

decalci%ia!ă mărindu5se ast%el riscul de %racturare.

'ontinuarea programelor de practicare a exerciţiilor %i!ice $n timpul liber

de5a lungul $ntregii vieţi, respectarea unui regim adecvat alimentar şi de viaţă,

renunţarea la %umat şi droguri poate minimi!a aceste e%ecte şi prelungi viaţa

activă, poate $mbunătăţi calitatea vieţii şi asigura longevitatea.

CAPITOLUL IV

DEZVOLTAREA FIZICĂ ARMONIOASĂ

( OBIECTIV AL EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

IV$+ D./i'it0ri "on".1t%a/.

;ntogene!a organismului uman cunoaşte trei perioade importante din

momentul concepţiei de evoluţie creştere şi de!voltare /, de maturitate şi

reproducere şi de involuţie.

-rima perioadă care acoperă 22 ( 2& de ani corespunde %ormării

personalităţii omului, pregătirea pentru viaţă şi constituie ba!a celorlalte

perioade.

'reşterea şi de!voltarea repre!intă un complex dinamic de procese şi

%enomene biologice prin care trece organismul omenesc $n evoluţia sa de la

naştere p+nă la maturi!are. *le apar ca aspecte ale aceleiaşi evoluţii mor%o5

%uncţionale care, deşi au o ba!ă comună, pre!intă caracteristici di%erite.

'reşterea organismului repre!intă sporul treptat de greutate şi volum,

precum şi mărirea dimensiunilor corpului $nălţime, lungimea segmentelor şi

părţilor corpului, diametre, perimetre /. *ste un proces de acumulare şi

31


32/56

ampli%icare cantitativă care poate %i măsurat şi evaluat $n mod obiectiv şi cu

multă uşurinţă 1.

De!voltarea repre!intă o di%erenţiere $n caracterele mor%ologice şi

%uncţionale ale celulelor şi ţesuturilor, o per%ecţionare şi adaptare progresivă a

aparatelor şi sistemelor, o evoluţie complexă şi o integrare coordonată a lor

$ntr5un tot unitar.

4n sensul cel mai larg, numim de!voltarea %i!ică a omului, procesul

modi%icării $nsuşirilor naturale mor%o5%uncţionale ale organismului sau $n

decursul vieţii, este de părere A. 6oviLov. Din punct de vedere antropometric

$nseamnă totalitatea unor particularităţi mr%o5%uncţionale care caracteri!ea!ă,

$n principal, constituţia organismului şi care pot %i măsurate şi evaluate.

Dintre indicatorii cantitativi externi ai de!voltării %i!ice ca proces, %ac parte

modi%icările dimensiunilor spaţiale şi ai masei corporale, $n timp ce

de!voltarea %i!ică calitativă se caracteri!ea!ă prin modi%icări substanţiale a

posibilităţilor %uncţionale ale organismului pe perioade şi etape de de!voltare

ontogenetice.

Atunci c+nd se %ace re%erire la starea de!voltării %i!ice $ntr5o etapă dată se%oloseşte termenul de indicatori ai de!voltării %i!ice .

*a poate %i interpretată deci at+t ca proces c+t şi ca stare. 'a proces,

repre!intă procesul de creştere a indicilor somatici şi %uncţionali ai

organismului. 'a stare, indică un anumit nivel al creşterii indicilor somato5

%uncţionali ai organismului.

Adrian Ionescu 2 pre!intă ast%el periodi!area de!voltării individului

perioada prenatală, copilăria, adolescenţa şi tinereţea.

32


33/56

1 Ionescu A., @a!ilu . 5 'reşterea normală şi de!voltarea armonioasă a

corpului ( *d. '6*F) ( ucureşti, 17:8

2 Adrian Ionescu ( @edic şi pro%esor de educaţie %i!ică, specialist de

notorietate $n axiologie şi cultura %i!ică medicală, autor a numeroase lucrări de

specialitate, -ro%. niv. Dr. la A6*F) ( Fondatorul 'F@ $n =om+nia

+rsta copilăriei se $mparte $n mica copilărie nou născut, sugar şi copil

mic propriu5!is C ( 3 aniE copilăria mi0locie 3 ( :, < aniE copilăria mare : ( <

ani p+nă la 1C ( 11 aniE adolescenţa care se $ntinde de la primele semne ale

pubertăţii p+nă la stabilirea trăsăturilor individuale, somato5%uncţionale şi

psiice /. *l consideră adolescenţa ca o noţiune de v+rstă sau de etapă, iar

pubertatea ca un complex de %enomene biologice prin care copilul se

trans%ormă $n t+năr.

IV$) Fa"tori "ar. "ondiion.a70 "r.şt.r.a şi d.7&o/tar.a or4ani3'%/%i

Dintre %actorii endogeni care le condiţionea!ă se disting

a/ *reditatea ( care asigură transmiterea caracterelor $naintaşilor.

*a poate %i directă şi imediată c+nd copii moştenesc

caracteristicile mai importante de la părinţi, bunici, străbunici,

care se reali!ea!ă după legi generale, după un anume cod

genetic . *reditatea se exercită $n ontogene!ă at+t $n viaţa

33


34/56

intrauterină c+t şi $n perioadele din evoluţia post natală.

*reditatea in%luenţea!ă at+t %orma corpului, structura ţesuturilor

c+t şi %uncţiile organice, evoluţia şi potenţialitatea genetică a

individului pun+nd $n evidenţă unele constante %amiliale ,

ereditare, care pot %i urmărite la mai multe generaţii. De aceea

studierea %oarte atentă a antecedentelor ereditare poate

contribui la %ormularea diagno!ei şi progno!ei auxologice.

b/ @etabolismul. Funcţiile metabolice asimilaţia, de!asimilaţia,

eliminarea / care antrenea!ă şi %uncţiile respiratorii, circulatorii

şi ale digestiei sunt coordonate de sistemele nervos şi endocrin.

De!voltarea este condiţionată de adaptarea şi per%ecţionarea

tuturor acestor %uncţii la necesităţile vieţii biologice şi sociale.

)inergia lor %uncţională se scimbă şi se restabileşte $n %uncţie

de sex, de5a lungul %iecărei perioade de v+rstă. Asigurarea

creşterii este determinată de preponderenţa metabolismului

plastic asupra celui energetic.

Factorii endocrini au rol deosebit $n in%luenţarea creşterii $n $nălţime şigreutate corporală, de!voltarea aparatului genital şi a caracterelor sexuale

secundare, tipul şi gradul de evoluţie somatică şi organică. Dintre glandele

endocrine pot %i enumerate ipo%i!a, tiroida, suprarenalele şi glandele sexuale.

După unii specialişti, ipo%i!ei $i revine rolul de a conduce $ntreaga evoluţie

mor%ologică a corpului şi de coordonare a proceselor care determină

proporţionalitatea normală a ţesuturilor şi organelor Ionescu A., 17:8 /.

4n stimularea sau reglarea proceselor metabolice un rol deosebit $l 0oacătimusul, epi%i!a precum şi alte organe şi ţesuturi ca %icatul şi pancreasul

porţiunea sa endocrină /. )e poate spune că sistemul endocrin declanşea!ă

acţiuni pe care le diri0ea!ă sistemul neurovegetativ.

'reşterea somatică se reali!ea!ă pe două direcţii ( una cu caracter global

care duce la creşterea masei musculare / şi alta cu caracter di%erenţiat care

reali!ea!ă %orma şi %uncţia ţesuturilor şi organelor.

3"


35/56

Factorii exogeni sunt numeroşi şi variaţi. *i condiţionea!ă de!voltarea

copilului $ncă din viaţa intrauterină const+nd $n starea de sănătate a mamei,

alimentaţie, de regim de muncă şi odină şi de respectarea tuturor regulilor de

igienă a unei vieţi normale.

După naştere condiţiile de viaţă

a/ Alimentaţia care trebuie să asigure organismului toate

principiile alimentare proteine, glucide, lipide, vitamine,

substanţe minerale, apa.

b/ 'ondiţiile de igienă a locuinţei şi a regimului de viaţă.

c/ Factorii geoclimatici.

d/ @işcarea, e%ortul %i!ic, sub %orma exerciţiilor %i!ice.

-racticate sistematic, exerciţiile %i!ice exercită in%luenţe bene%ice privind

de!voltarea somatică, $n principal al aparatului locomotor, dar şi %uncţională,

$mbunătăţind indicii cardio5circulator şi respirator, etc.

L.4i/. "r.şt.rii şi d.7&o/t0rii or4ani3'%/%i

'reşterea şi de!voltarea organismului se reali!ea!ă $n con%ormitate cu

următoarele legi citate de Adrian Ionescu /

1. >egea creşterii inegale şi asimetrice a ţesuturilor şi organelor.

2. >egea ritmului di%erit de creştere şi de!voltare.

3. >gea scimbării proporţiilor şi a raporturilor dintre organism şi

părţile sale componente.

". >egea marilor alternanţe $n creştere şi de!voltare.&. >egea creşterii şi de!voltării di%erenţiate pe sexe.

P.rioad. a/. "r.şt.rii şi d.7&o/t0rii !iin.i %'an.

4n ontogene!a sa, %iinţa umană parcurge următoarele etape

a/ -erioada prenatală intrauterină / ( embrio%etală de la

concepţie p+nă la naştere.

3&


36/56

b/ -erioada postnatală ( antepreşcolară primii 3 ani de viaţă (

care la r+ndu5i cuprinde

2.1. perioada de nou născut primele 3C !ile /

2.2. perioada de sugar 3C !ile ( 1 an /

2.3. perioada mica copilărie 1 ( 3 ani /

c/ -erioada preşcolară 3 ( : ani /

d/ -erioada şcolară ică antepubertară / : ( 11 ani

e/ -erioada şcolară mi0locie pubertară / 12 ( 1" ani ( băieţiE 11 (

13 ani ( %ete

%/ -erioada şcolară mare postpubertară ( adolescenţa / 1" ( 17

ani

)usţin+nd te!a că de!voltarea %i!ică nu este doar un proces natural, supus

unor legi naturale şi unor %actori de natură endogenă ereditate, metabolism /,

ci şi un proces socialmente condiţionat, @atveev >. -., 6iviLov A. D., pre!intăurmătorul tablou al legilor pe care ei le consideră naturale

1. >egea interacţiunii tendinţelor ereditare de de!voltare şi a tendinţelor

determinate de condiţiile de viaţă.

2. >egea condiţionării reciproce a modi%icărilor %uncţionale şi de

structură unitatea lor şi rolul conducător al modi%icărilor %uncţionale

odată cu v+rsta /, a perioadelor de de!voltare perioade de de!voltare

progresivă sunt urmate de perioade de stabili!are relativă a %ormelor şi %uncţiilor şi apoi de perioade de involuţie /.

Acţiunea acestor legi naturale se mani%estă di%erit $n %uncţie de condiţiile

sociale de viaţă şi de activitate ale individuluiE poate %i po!itivă, multilaterală

şi armonioasă sau dimpotrivă limitată şi di!armonioasă. Deci se poate avansa

ideea că acest proces natural, %iind socialmente condiţionat, poate şi trebuie să

%ie diri0at $n sensul dorit de societate prin mi0loace de mare e%icienţă (

respectiv prin educaţia %i!ică. *i $i revine rolul de reglare a orientării şi a

3:


37/56

nivelului procesului natural de de!voltare bio5psio5motrică. Aşa se explică

%aptul că de!voltarea %i!ică armonioasă repre!intă obiectiv şi %inalitate

%undamentale ale educaţiei %i!ice.

'redem că s5a reţinut ideea con%orm căreia de!voltarea %i!ică a

organismului nu este condiţionată prioritar şi $n totalitate de educaţia %i!ică

deoarece principala condiţionare o exercită %actorii de natură endogenă.

*ducaţiei %i!ice, ca %actor exogen, $i revine rolul de a

5 armoni!a de!voltarea $n sensul raportului dintre parametrii

somatici $nălţime ( greutate corporală /, $ntre volumul şi

calitatea masei musculare active şi celei pasive volum

muscula şi adipos / şi $ntre parametrii somatici şi cei

%uncţionaliE

5 asigura corectitudinea posturală ( respectiv de a educa

re%lexul complex neuro5muscular de postură şi de a toni%ica

musculatura a%erentă acesteia atitudine corporală corectă /E

5 asigura indici somato5%uncţionali superioriE

5 corecta de%icienţele atitudionale sau ? şi pe cele segmentarede grad uşor şi mediu, de a acţiona $n sens pro%ilactic,

respectiv de a preveni instalarea acestoraE

5 conştienti!a elevul privind cunoaşterea corpului său şi de a5i

tre!i motivaţia $n sensul de a acţiona sistematic asupra

per%ecţionării acestuia şi asupra evaluării re!ultatelor

obţinute.

Atit%din.a "or1ora/0 "or."t0

'onceptul de atitudine corporală postura / corectă a %ost studiat mai mult

de acei specialişti, medici şi pro%esori de educaţie %i!ică care au avut ca

preocupări corectarea de%icienţelor atitudinale sau segmentare.

'e este atitudinea corporală postura /

3


38/56

'onsiderată de unii ca o %uncţie exclusiv statică, studiul ei limit+ndu5se

doar la po!iţiile corpului, iar de alţii ca postură a $ntregului corp, ca! $n care se

negli0ea!ă studierea atitudinilor segmentare coloana vertebrală /. -ostura şi

de%icienţele ei sunt explicate deseori mecanicist, negli0+ndu5se rolul scoarţei

cerebrale $n determinarea ei. Alţi specialişti au apreciat5o numai din punct de

vedere estetic.

Atitudinea corporală postura / repre!intă o %uncţie a organismului uman

de a5şi menţine corpul şi segmentele sale $n po!iţii corecte $n timpul po!iţiilor

de ba!ă şi a e%ectuării di%eritelor acte motrice. *a este un indiciu al stării de

sănătate %i!ică şi psiică, a de!voltării corecte şi armonioase a aparatului

locomotor şi al unei educaţii %i!ice şi autoeducaţie e%iciente.

Atitudinea corporală este corectă atunci c+nd po!iţia de ba!ă a corpului $n

ortostatism sau $n mişcare / contribuie la menţinerea ecilibrului static sau

dinamic şi crea!ă condiţii %avorabile pentru %uncţionarea organismului a

sistemelor %uncţionale şi a organelor /E cu alte cuvinte, atitudinea corporală

corectă repre!intă nu numai un element al esteticii corporale, ci şi un aspect al

stării de sănătate at+t %i!ică c+t şi psiică /. De aceea, luată $n ansamblu,de!voltarea %i!ică care include şi parametrul atitudine corporală poate %i

considerată ca un indicator şi al stării de sănătate şi, implicit, al calităţii vieţii.

Av+nd la ba!ăast%el de argumente după cum am vă!ut mai sus, educarea,

per%ecţionarea şi menţinerea unei atitudini corporale corecte se constituie $ntr5

un obiectiv important al educaţiei %i!ice şcolare, av+nd $n vedere %aptul că $n

perioada de creştere şi de!voltare, cu deosebire de cea pubertară, c+nd ritmul

de creştere este accelerat, se instalea!ă de%icienţe %i!ice atitudinale sau ? şisegmentare / care netratate se vor accntua $n următoarea perioadă. Dintre

acestea mai %recvente sunt de%icienţe ale coloanei ci%o!e, scolio!e, lordo!e,

ci%o5 lordo!e / omoplaţi desprinşi, asimetrici, umeri asimetrici, că!uţi, picior

plat, etc.

IV$, Crit.rii5 '.tod. şi t.(ni"i d. .&a/%ar. a "r.şt.rii şi d.7&o/t0rii

!i7i".

38


39/56

'unosc+ndu5se şi $nregistr+ndu5se scimbările petrecute $n organismul

elevilor ne putem da seama de evoluţia unei colectivităţi sau a unui individ,

dacă acesta se $ncadrea!ă sau depăşeşte limitele normale.

'riteriile şi metodele sunt variate. Iată c+teva dintre acestea

• Anali!a vi!uală a corpului şi a segmentelor sale repre!intă o

evaluare sumară, rapidă şi mai mult sau mai puţin obiectivă.

• *xamenul somatoscopic se reali!ea!ă prin observare analitică,

atentă, statică a tuturor aspectelor mor%ologice şi %uncţionale ale

corpului şi părţilor sale separat, precum şi evaluarea sa cantitativă şi

calitativă. 4n vederea creşterii gradului de obiectivitate al

aprecierilor, examenul somatoscopic se $ntregeşte prin măsuri

antropometrice, probe %uncţionale, etc.

• Fotogra%ia poate a0uta şi $ntregi examenul somatoscopic.

Fotogra%ierea corpului se poate %ace $napoia unui cadru gradat cu

a0utorul căruia pot %i depistate cu mai multă riguro!itate abaterile de

la normal a de!voltării corporale, cu deosebire cele care vi!ea!ă

de%icienţele atitudinale segmentare.

• *xamenul antropometric trebuie să respecte c+teva cerinţe simple

să se %acă mereu cu aceleaşi aparate, instrumente şi $n condiţii

identice. )unt măsuraţi parametrii indicatorii / de ba!ă ai creşterii

şi de!voltării ca $nălţimea $n ortostatism şi şe!+nd, diametrele

biocranian, bicretal iliac şi anteroposterior, perimetrele corpului,

g+tului, toracelui $n inspiraţie, expiraţie şi repaos respirator, ai

ba!inului, taliei, membrelor superioare braţ, antebraţ /, ale

celor in%erioare coapsa, gamba /, plica de ţesut adipos !ona

cervicală, subaxial, abdominal / $n centimetri, greutatea $n

Lilograme sau sute de grame /. @ai pot %i măsurate $n special

pentru selecţia copiilor pentru sportul de per%ormanţă / lungimea

37


40/56

membrelor superioare şi in%erioare, anvergura braţelor, anvergura

m+inii, lungimea labei piciorului, $nălţimea şi perimetrul g+tului.

>a aceşti indicatori somatici se vor adăuga şi indicatori %i!iologici

%uncţionali /

• 'apacitatea vitală ' /, %recvenţa cardiacă F' /, %recvenţa

respiratorie F= /E

• Dinamometria

alorile antropometrice şi %uncţionale obţinute au o semni%icaţie proprie $n

ceea ce priveşte dinamica de!voltării organismului.

'orel+nd două sau mai multe din aceste valori obţinem indici

antropometrici şi %i!iologici care exprimă $nsuşiri complexe robusteţea,

corpolenţa oucard sau de nutriţie Ouetelet 9?# /, pulmonar de re!istenţă

al lui DemenK '?9 /, indicele de proporţionalitate A. Ionescu 5#?2 /,

indicele toracic al lui *rissman -t5#?s /, indicele de %orţă al %lexorilor palmei,

%orţa dinamometrică medie a celor două mărimi $nmulţită cu 1CC şi $mpărţită

la 9 greutatea corporală /.

4n şcoală, pro%esorul poate %olosi toate aceste probe, dar de regulă se

%olosesc $nălţimea, greutatea, bust, perimetru toracic inspiraţie, expiraţie /.

-rivind de!voltarea %i!ică armonioasă, av+nd ca criteriu volumul masei

musculare, $n lucrarea 9id complet al măsurilor musculare , David

PillougbK şi 9eorge =. Peaver stabilesc unii coe%icienţi ai simetriei

corporale care se vor a repre!enta ideal de simetrie per%ectă 3 care $nsă

repre!intă un model teoretic ce greu poate %i reali!at $n totalitatea sa /.

CAPITOLUL V

CONDIŢIA FIZICĂ5 PRINCIPAL DOMENIU DE CERCETARE ŞI

EVALUARE A EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI

Pr.o"%10ri 1ri&itoar. /a ".r".tar.a "ondii.i !i7i". 1. 1/an 'ondia/

"C


41/56

-reocupările specialiştilor $n educaţie %i!ică şi sport pentru studierea

capacităţii %i!ice motrice / datea!ă $ncă din anticitate. 4ncep+nd cu secolul al

QIII5lea $ntemeietorii sistemelor $şi elaborea!ă clasi%icarea, unele din acestea

cuprin!+nd şi capacităţi motrice exemplu Amoros distinge pe l+ngă %orţă şi

agilitate, voinţa şi priceperea dibăcia /.

4n 172C apare clasi%icarea lui @arc ellin du 'oteau care preci!ea!ă

capacităţile calităţile / motrice %undamentale de ba!ă / constituente ale

valorii condiţiei %i!ice vite!a, coordonarea, re!istenţa şi %orţa, care $n scurtă

vreme devin o tipologie umană #orris, 172" /. Această primă $ncercare de

preci!are a dimensiunii motrice a condiţiei %i!ice a %ost ba!ată pe observaţii

empirice, nedecurg+nd dintr5un demers ştiinţi%ic.

@ai t+r!iu, Bean le oulc 17:C / mani%estă interes %aţă de calităţile

motrice, dar răm+ne tot la clasi%icarea lui 'oteau. )tudierea acestei probleme

se reia mai t+r!iu $n 17


42/56

'ureton deosebeşte următoarele calităţi ale valorii %i!ice %orţa, puterea, vite!a

de reacţie, supleţea, ecilibrul şi re!istenţa.

4ncă din 17"7, cercetătorii americani" au preci!at că $n educaţia %i!ică ar

trebui %olosite nouă teste

1. testul medical sau pregătirea de sănătate

2. test de inteligenţă motrică

3. test de pregătire cardio5vasculară

". test de pregătire motrică

)ub conducerea 'onsiliului 'ercetării de pe l+ngă A.A.G.-.*.=., s5a

elaborat 6ational Rout Fitness #est ca măsură la situaţia precară a

condiţiei %i!ice a populaţiei americane şi cu deosebire a celei tinere.

a!ele ştiinţi%ice ale studierii capacităţilor calităţilor / %i!ice se datorea!ă

lui Fleisman, după cel de5al II ( lea ră!boi mondial. După 17:C, cercetarea ia

amploare, se studia!ă $nvăţarea motrică, dependenţa ei de calităţile motrice,

promotorul %iind GenrK FranLlin niv. erLleK / urmat de psiologii

-etersen, ilodeau, Fitss, 'rattK, studia!ă comportamentul motor beavior /,

iar )cmidt 1782 / ( neuropsiologia şi de pro%esorii specialişti $ndomeniul educaţiei %i!ice şi sportului Garison 'larLe 17:< ( niv. ;regon /,

Bames osco 1783 ( niv. 'ali%ornia / şi Pilliam 9usta%son niv. ( )an

Bose /.

'alităţile motrice au %ost studiate şi de către biologi care au lărgit şi

apro%undat %undamentarea lor ştiinţi%ică ( propriu!is studiul motricităţii a

$nceput odată cu naşterea biologiei şi a medicinei moderne.

'urentul naţionalist din secolul QIQ5lea a descis calea cercetărilor experimentale. )e disting %i!iologii -aul ert 1833 ( 188& /, 'aveau de

@arveK, >agrange, @osso.

-rimele momente ale %i!iologiei musculaturii $n Anglia au %ost elaborate $n

172& de A.. Gill. 4n Franţa, la mi0locul secolului QQ ( 'alleK ert. 4n anii

S:C ( -er ;la% Astrand a pus ba!ele %i!iologiei sportive $n cartea #extbooL o%

JorL pKsiologK . )ir 'arles )errington 18&< ( 17&2 / lucrea!ă pe

sistemul nervos şi de!voltă sectorul in%ormaţional %iind primul care a tratat

"2


43/56

problema proprioceptivităţii, a inervaţiei reciproce şi a căii %inale comune. ;

deosebită contribuţie $n acest domeniu o are şi 6. A. ernstein =)) / şi

şcoala din ţările nordice.

-e la mi0locul secolului QIQ, pionierii psiologiei ştiinţi%ice ( Fecner,

Gelmot!, Pundt ( studia!ă %uncţiile şi %acultăţile mentale, $nregistrea!ă

comportamentele şi reacţiile sen!orio5motrice la stimuli vi!uali sau auditivi.

Ia naştere psiologia di%erenţială, astronomii F. P. essel 1782 /, iar către

s%+rşitul secolului QIQ, americanul B. @c Men Mattel, studia!ă variaţiile

individuale ale timpilor de reacţie ( lui revenindu5i meritul de a crea noţiunea

test 187C / creind o baterie de !ece probe pentru a cerceta %i!ionomia

mentală ( presiunea dinamometricăE rapiditatea braţuluiE discriminarea

tactilă cu a0utorul compasului lui PerberE măsurarea sensibilităţii la durereE

măsurarea sensibilităţii di%erenţiate la o greutate de 1CC g.E timpii de reacţie

simplă la o excitaţie auditivăE timpul necesar pentru a denumi o culoareE

$mpărţirea unei lungimi de &C m. $n două părţi egaleE reproducerea unui

interval de 1C secundeE numărul de litere reţinute la o singură ascultare (

primele două teste sunt de motricitate. A $nceput studierea capacităţilor %i!ice. 4n 188" la >ondra, cu prile0ul

expo!iţiei internaţionale, Francis Dalton, pasionat de studiul aptitudinilor,

instalea!ă un laborator antropometric şi măsoară tot %elul de caracteristici

individuale ca de pildă geniul 18:7 /. 4n Franţa, Al%red inet de%ineşte v+rsta

mentală şi de!voltă noţiunea de test. )tudia!ă capacităţile %i!ice la copii de 1C

( 1" ani şi calculea!ă corelaţii $ntre caracteristicile şi re!ultatele unor probe de

%orţă, vite!ă de reacţie, vite!ă de deplasare şi măsurătorile antropometrice $nălţime, greutate, perimetru toracic, capacitate vitală, etc. /.

)e intensi%ică cercetările experimentale privind calităţile %i!ice,

psiomotricitatea, evoluţia %uncţiilor motrice $n timpul copilăriei şi

adolescenţei. )e e%ectuea!ă anali!a %inală a testelor de $ndem+nare manuală şi

a aptitudinilor motrice. 9uilmaine 17


44/56

instrument al psiismului >e 'amus ( 1788 /, este studiat conceptul de

scemă corporală deosebit de important pentru capacităţile motrice,

distincţia dintre motricitatea sportivă şi psiomotricitate, dexteritatea manuală

şi manipularea $n muncă / ca şi evaluarea aptitudinilor şi capacităţilor

>eplat ( 178C, pag. 1" /. 6umeroase studii au dat naştere unei $ntregi serii de

teste care apoi au %ost %olosite şi $n sport.

-aralel cu cercetările e%ectuate $n domeniul psiomotricităţii, al ergonomiei

şi al psiologiei militare, cele reali!ate $n domeniul psiologiei di%erenţiate, au

%ost %olositoare sportului. 'ercetările capacităţilor umane au cunoscut trei

etape etapa dogmatică 171C ( 172< /, etapa de $ncercare 172C ( 173: / şi

etapa structurală din 173: /. ltima perioadă se caracteri!ea!ă prin studiul

corelaţiilor dintre re!ultatele di%eritelor teste prin anali!a %actorială %ăcută de

*dJin Fleisman 17&" ( 17:" /. După cel de5al doilea ră!boi mondial

studia!ă %orma %i!ică %Ksical5%itness / şi condiţia %i!ică şi propune $n

17:" o baterie de teste de măsurare a motricităţii sportive %ormată din !ece

teste care măsoară nouă %actori.

6oi am de!voltat aici locul esenţial ocupat prin problema determinării%uncţionale a %actorilor valorii %i!ice. 4n Franţa, lucrările lui B. de oulc

constituie ultima tentativă pentru a dega0a principiile directoare ale educaţiei

%i!ice plec+nd de la o anali!ă ştiini%ică ale %undamentelor motricităţii &. ;ri $n

străinătate, respectiv $n ţările anglo5saxone, această direcţie de cercetare a %ost

şi răm+ne $ncă privilegiată, ast%el că atestă abundenţa literaturii care5i este

consacrată. *voluţia lucrărilor merge $n sensul unei mai mari discriminări a

%actorilor recen!aţi graţie utili!ării instrumentelor statistice ast%el ca anali!a%actorilor av+nd ca primă consecinţă o creştere al indicelui de validitate a

testelor care măsoară gradul de de!voltare a %iecăruia din %actorii puşi $n

evidenţă. #abloul următor ilustrea!ă corespondenţa $ntre %actorii dega0aţi prin

anali!ă şi instrumentele apte a măsura evoluţia după modelul elaborat de către

*. A. Fleisman

""


45/56

TABLOU

In3tr%'.nt. d. '03%rar. a %nor !a"tori i7o/ai d. F/.i3('an

TESTE FACTOR MĂSURAT +$ -oigne cu dinamometrul / Forţa statică )$ 'ursă ( 6avetă Forţa explo!ivă ,$ Aruncarea mingii de so%tbal Forţa explo!ivă 8$ #racţiunea la bară %ixă Forţa dinamică :$ Din culcat %acial, ridicarea picioarelor Forţa trunciului ?$ Amplitudinea rotării corpului Amplitudinea supleţei

@$ =otaţie %lexică dinamică )upleţea dinamică $ *cilibru pe un picior pus pe o şină *cilibru $ #estul săriturii la coardă 'oordonare+*$ Alergare pe &&C m. Anduranţă

Actualmente, se pare că modelul cel mai e%icient este cel pus la punct de

către ecipa niversităţii >aval sau Ouebec .

Această baterie de teste s5a %olosit $n Franţa. 'ercetările %ăcute la *6)*-

$ntre anii 17


46/56

adulţi să practice cu regularitate şi plăcere activităţi %i!ice şi sportiveE nu

vi!ea!ă descoperirea talentelor sportive.

#otuşi, aceiaşi autori au %olosit modelul de!voltat aici, ca contribuţie speci%ică

la construirea unui program de educaţie %i!ică. c%. oucard '., unnelle B.

-., 9odbut -. >a valeur pKsiue et le curriculul en education pKsiue.

Ouebec, *d. Du -elican, 17


47/56

Pr.o"%10ri/. 1ri&ind ".r".tar.a 'otri"it0ii %'an. 9n ara noa3tr0

-+nă $n anii 17a!ăr, .

@a!ilu, I. Hiclovan, A. 6icu, *lana Firea, A. Dragnea, A. 9agea, 9eorge

'$rstea, '. ucur, etc.

Dacă la $nceput, marcată de di%icultăţile trecerii de la empiric la ştiinţi%ic,

cercetarea s5a axat pe recoltarea şi interpretarea unor date antropometrice

somatice şi %uncţionale / şi a datelor cu privire la calităţile psiometrice şimotrice pe o ca!uistică redusă, odată cu de!voltarea activităţii de cercetare şi a

$n%iinţării 'entrului de 'ercetare pentru -roblemele )portului ''-) / s5a

instituit ca temă departamentală 'ercetarea potenţialului biometric al

populaţiei şcolare din =om+nia care a cuprins o ca!uistică de !eci de mii de

elevi.

Anii 17


48/56

$n =)) şi pentru a stabili norme accesibile populaţiei şi condiţiilor ţării

noastre.

4n acest context trebuie amintite şi cercetările e%ectuate de pro%esorii Iacob

@iăilă, '. -etre >a!ăr, 9. Tapan, dr. Adrian Ionescu pe tineri recruţi şi pe

elevi ai şcolii primare pentru a le cunoaşte valorile antropometrice şi motrice.

Dar, din păcate, eşantioanele nu au %ost repre!entative statistic pentru a putea

trage conclu!ii semni%icative $n vederea generali!ării lor.

4nscriindu5se ca temă prioritară $n planurile departamentale, cercetarea

-otenţialul biometric al populaţiei şcolare din =om+nia a devenit obiectiv

de importanţă strategică. -rima ediţie a acestei cercetări 17


49/56

$ntre acestea sau aceeaşi ipote!ă privind %actorul geo5climatic a căror in%luenţă

nu este luată $n considerare la preci!area ipote!elor şi obiectivelor cercetării.

=e!ultatele acestor cercetări au dus la $nceputul deceniului şapte al

secolului QQ la un alt mare eveniment pentru cercetarea ştiinţi%ică rom+nească

şi, $n acelaşi timp, pentru educaţia %i!ică şcolară.

4n anul 17a elaborarea )...A. au %ost luate $n consideraţie exigenţele sociale %aţă

de educarea tinerei generaţii, nivelul de!voltării %i!ice şi al pregătirii elevilor,

posibilităţile lor de progres, precum şi condiţiile geo5climatice şi resursele

materiale ale şcolilor din sistemul nostru de $nvăţăm+nt.

6u vom insista, $n lucrarea de %aţă, pe sistemul )...A., menţionăm $nsă%aptul că acest sistem a %ost aplicat $n =om+nia p+nă $n anul şcolar 1778 (

1777. Din anul şcolar 1777 ( 2CCC a %ost introdus un nou sistem denumit

)istemul 6aţional de *valuare la *ducaţie Fi!ică şi )port şi este aplicat $n

$nvăţăm+ntul primar, gimna!ial şi pro%esional.

"7


50/56

';6'>TII

For'ar.a /a ./.&i a "a1a"it0ii şi o2işn%in.i d. 1ra"ti"ar. ind.1.nd.nt0

şi

3i3t.'ati"0 a .6.r"iii/or !i7i".5 o2i."ti& şi !ina/itat. a .d%"ai.i !i7i".

Despre importanţa %ormării la elevi a capacităţii şi obişnuinţei de a practica

sistematic şi $n mod autonom a exerciţiilor %i!ice, credem că nu mai trebuie să

vorbim deoarece este binecunoscut %aptul că repre!intă unul din obiectivele

educaţiei %i!ice şcolare cu valoare cresc+ndă $n contextul %ormării

personalităţii omului societăţii moderne.

4n contextul $nvăţăm+ntului modern, se impune, mai mult ca oric+nd,

%ormarea la elevi a capacităţii şi obişnuinţei de practicare independentă şi

sistematică a exerciţiilor %i!ice, ca %inalitate, obiectiv şi %uncţie a educaţiei

%i!ice şcolare av+nd $n vedere volumul scă!ut de ore din planurile de

$nvăţăm+nt şcolar, absenţa uneori totală / a oricărei %orme de practicare

organi!ată a exerciţiilor %i!ice, $n regimul !ilei de şcoală, $n a%ara lecţiei deeducaţie %i!ică ceea ce reduce simţitor posibilitatea de in%luenţare sistematică a

organismului elevilor, cu consecinţe negative, $n ceea ce priveşte reali!area

obiectivelor educaţiei %i!ice.

-lec+nd de la premisa că trans%ormările de ordin cantitativ şi calitativ se

reali!ea!ă $n mod %avorabil $n condiţiile unei in%luenţări ritmice, perseverente,

printr5o do!ă !ilnică de mişcare, $n con%ormitate cu cerinţele şi regulile de

ordin metodic, apare evident %aptul că lecţiile de educaţie %i!ică, singure, nu le pot satis%ace, %apt pentru care activi!area elevilor printr5o muncă

independentă, autonomă, $şi găseşte pe deplin 0usti%icarea teoretică şi practică.

4n mod legitim ne punem $ntrebarea dacă $n condiţiile actuale, şcoala

reuşeşte să reali!e!e acest important obiectiv şi să5l trans%orme $n %inalitate.

6enumărate sonda0e e%ectuate de noi $n r+ndul tineretului şcolar şi universitar

ilustrea!ă %aptul că procentul celor ce practică $n mod autonom exerciţiile

%i!ice, sub di%erite %orme, este %oarte redus şi se re%eră, $ndeosebi, la cei ce

&C


51/56

practică sportul de per%ormanţă. @ai mult dec+t at+t, dintre obiectivele

educaţiei %i!ice, intervievaţii conştienti!ea!ă doar menţinerea sănătăţii şi

de!voltarea %i!ică. 6ici un răspuns $n legătură cu obiectivul care %ace obiectul

intervenţiei noastre.

a!aţi pe aceste considerente apreciem că tineretul şcolar, $n bună parte, nu

mani%estă capacitatea şi nici obişnuinţa de a practica independent şi sistematic

exerciţiile %i!ice şi, $n consecinţă, considerăm că obiectivul nu s5a trans%ormat

$n %in

ROLUL SPORTULUI IN EFICIENTIZAREA DEPRINDERILOR MOTRICE IN ACTIVITATI INDEPENDENTE.doc

Documents

Transcript of ROLUL SPORTULUI IN EFICIENTIZAREA DEPRINDERILOR MOTRICE IN ACTIVITATI INDEPENDENTE.doc