referat fiante.docx
-
Upload
ivan-esanu -
Category
Documents
-
view
215 -
download
0
description
Transcript of referat fiante.docx
Introducere
Buget local al unei unități administrativ-teritoriale (județ, municipiu, oraș, comună) care
are personalitate juridică. Fiecare comună, oraș , municipiu,sector al municipiului autonomi.
Între bugetele consiliilor locale și bugetele consiliilor județe nu există relații de subordonare. În
bugetele locale nu se pot înscrie și nu pot aproba cheltuieli fără asigurarea resurselor financiare
necesare. Cheltuielile prevăzute în capitolele și în articolele de cheltuieli au destinație precisă și
limitată. La solicitarea consiliilor locale și județene, prin legile bugetare anuale, unitățile
administrativ-teritoriale pot fi autorizate să contracteze împrumuturi pentru acoperirea
cheltuielilor privind realizarea unor acțiuni temeinic fundamentate, prin emisiune de titluri de
valoare, cu condiția ca unitățile respective să poată garanta acoperirea dobînzelor și
răscumpărarea titlurilor respective. Constatarea și autorizarea garanției se efectuează prin
organele teritoriale ale Ministerului Finanțelor. Dacă execuția bugetelor locale se ivește un
deficit temporar, acesta poate fi acoperit, pînă la încasarea veniturilor bugetare aprobate, pe
seama resurselor aflate în contul general al Trezoreriei Statului.
Noțiunea de Finanțe a apărut odată cu înscrierea în amplul proces evolutiv al socității
omenești.
Semnificația noțiunii de buget s-a conturat sub aspect economic în condițiile în care statul
a trecut la întocmirea unor liste de venituri și cheltuieli privind activitatea instituțiilor sale.
Tema bugetelor locale este una multilaterală deoarece își are originea în autonomizarea
autorităților teritoriale în administrarea comunităților respective. Comunitățile locale reprezintă
colectități umane, delimitate teritorial din punct de vedere politic și administrativ, care au
autorități publice diferite de cele ale statului.
Bugtele locale reprezintă asigurarea autonomiei administrative potrivit principiului
descentralizării și autonomiei locale nu se poate face fără existența unui cadru legislativ și a
mecanismelor adecvate, respectiv a instrumentelor necesare autorităților locale pentru
ăndeplinirea atribuțiilor care le revin.
Cadrul legislativ este asigurat de către Legea administrației publice locale, Legea privind
finanțele publice și Legea privind finanșele publice locale, precum și de o serie de reglementări
anual aduse odată cu legea bugetară (legea bugetului de stat).
Bugetele locale sunt bugetele de venituri și cheltuieli ale unităților administrativ-
teritoriale elaborate autonom, fapt ce stimulează inițiativa locală în realizarea veniturilor si
satisfacerea cerințelor locale.
3
Baza echilibrului bugetar presupune ca acoperirea cheltuielilor statului să realizeze doar
acoperirea cheltuielilor statului să realizeze doar pe seama veniturilor ordinare ale acestuia.
4
Capitolul I. ECHILIBRAREA BUGETELOR LOCALE
1.1 Echilibrarea bugetelor locale
Echilibrul bugetar reprezinta egalitatea dintre veniturile bugetare curente în cadrul unui
exercițiu bugetar. Cerința de bază a echilibrului bugetar o reprezintă acoperirea integrală a
cheltuielilor din veniturile ordinare ale bugetelor locale.
În cazul în care cheltuielile publice locale cresc rapid acesta determină întocmirea și
încheierea bugetului cu deficit din această cauză se utilizează împrumuturile ca măsură de
acoperire a acestora, ele reprezintă o soluție temporară deoarece rambursarea creditului și
dobînzile se vor reflecta asupra veniturilor viitoare.
Procesul de echilibrare a bugetelor urmărește:
Îmbinarea surselor de venituri permanente ce cele sezoniere;
Evitarea golurilor de casă și asigurarea echilibrului pe tot anul, dar și pe fiecare trimestru
și lună;
Stimularea inițiativei locale pentru dezvoltarea economiei locale și consolidarea bazei
proprii de venituri a bugetelor locale;
Cointeresarea organelor locale în încasarea integră și la timp a tuturor veniturilor locale;
Asigurarea autonomiei bugetelor locale și respectarea disciplinei bugetarea;
Contribuirea la întărirea răspunderii pentru realizarea operativă a tuturor sarcinilor
economico-financiare;
Folosirea unui număr restrîns de echilibrări.
Elaborarea echilibrată a bugetului local constituie , în același timp, că sumele prevăzute la
partea veniturilor înseamnă sarcini minime ce trebuie realizate, iar sumele înscriese la partea de
cheltuieli redă limite maxime ce nu pot fi depășite decît cu aprobarea prealabilă a organelor
competente.
Nevoia echilibrării bugetelor locale decurge din anumite cauze obiective existente în
economie. Din motivul că veniturile proprii bugetelor locale cresc continuu, aceste bugete nu pot
face față cheltuielilor, deoarece acestea cresc într-un ritm mai grăbit datorită volumului mereu
sporit de sarcini economice și social-culturale.
5
Metode de echilibrare a bugetelor locale
În executarea procesului de echilibrare bugetară se procedează în primul rînd la
echilibrarea locală interioară care corespundetreptelor bugetelor locale, garantează într-o bună
măsură echilibrarea bugetelor consiliilor locale.
În practica financiară, echilibrul bugetelor locale asigurat prin mai multe
metode:
Echilibrarea pe orizontală a bugetelor locale
Echilibrarea pe verticală a bugetelor locale
Împrumuturi publice contracte de autoritățile publice locale.1
1.2 Bugetul local-expresie sintetică a finanțelor publice locale
Sub aspect economic, bugetele locale concentrează relațiile economice prin care se
mobilizează și utilizează resurse bănești la nivelul unităților administrativ-teritoriale pentru
satisfacerea unor interese ale colectivităților publice locale. Abordarea științifică a conceptului de
,,buget local” evidențiază calitatea acestuia de principală componentă a finanțelor publice locale
și totodată de instrument de realizare a autonomiei locale. Elaborarea, adoptarea, execuția și
controlul asupra bugetelor locale se desfășoară în spirit democratic, pornind de la principii și
valori general recunoscute: autonomia locală, descentralizarea, colaborarea administrativă,
transparența, responsabilitatea, participarea și informarea publică. Pe baza indicatorilor de
venituri și cheltuieli înscriși și aprobați prin bugetele locale, se pot construi, calcula și valorifica
indicatori care să reflecte situația locală, efortul performanța și dinamica unității administrativ-
teritoriale.
1.3 Apariția și consacrarea finanțelor publice locale în România
Cucerirea Daciei de către romani s-a reflectat în planul organizării administrativ-
teritorială prin crearea provinciilor și dezvoltarea de noi orașe pe lîngă cele existente,
conturîndu-se premise favorabile extinderii finanțelor publice locale.
Prin Regulamentele Organice s-au stabilit principiile organizării finanțelor locale în
Muntenia (1 iulie 1831) și Moldova (1 ianuarie 1832). Constituția României în anul 1866 a
prevăzut principiul descentralizării care contribuia la întărirea autonomiei județelor, orașelor și
1 http://documents.tips/documents/metode-de-echilibrare-a-bugetelor-locale-practicate-in-romania.html
6
comunelor. Ion Ionescu de la Brad arăta importanța finanțelor locale pentru mobilizarea
resurselor necesare unităților administrative-teritoriale, motivînd: ,,Cheltuielile locale se află în
strînsă legătură cu atribuțiile administrației locale, fiind necesare și utile colectivității”. Legea
din anul 1871 a fost modificată în anul 1893, cînd s-au constitui noi impozite și taxe comunale și
s-a lărgot aria produselor pentru care se percepeau accize. În urma acestei legi sistemul
impozitelor și taxelor locale a asigurat astfel o anumită parte a resurselor necesare comunităților
locale. În anul 1903 se adoptă noi reglementări privind formarea veniturilor locale.
După Primul Război Mondial s-au produs o serie de modificări în organizarea finanțelor
locale, în sistemul de concentrare a veniturilor și în efectuarea cheltuielilor. Legea pentru
unificarea contribuțiilor directe din anul 1923 a prevăzut reintroducerea cotelor adiționate pentru
administrațiile locale. Legea de unificare administrative din anul 1925 conținea, de asemenea,
prevederi referitoare la finanțele locale, ca de altfel și legea de organizare a administrației
comunale a orașului București din anul 1926.
În perioada 1924-1928, veniturile totale ale administrației locale au înregistrat o creștere
susținută, chiar dacă reflectarea lor ca pondere în totalul veniturilor bugetare a avut un parcurs
sinuos.
Tabelul nr.1 Evoluția veniturilor administrațiilor locale în perioada 1924-1928
(Mil. Lei)
An Județe Comune Comune
rurale
Total Ponderea
veniturilor
locale în
totalul
veniturilor
bugetare
(%)
1924 852 2318 1342 4512 14
1925 1078 2617 1462 5157 12,1
1926 1688 3817 3477 8981 17,5
1927 1023 4092 3103 8218 11,6
1928 2370 4752 3141 10263 21,6
Sursa Stan, 1941, p.14
7
În 1933 s-a adoptat Legea pentru organizarea finanțelor locale (nr. 88/1933), care
cuprindea o serie de prevederi pentru partea de venituri și cheltuieli, dar a introdus și controlul
preventiv în administrația comunală și județeană.
Veniturile colectivităților locale se grupau în venituri ordinare, venituri extraordinare și
cu destinație specială.2
1.4 Veniturile şi cheltuielile a bugetelor locale
Tabel nr. 2: Veniturile şi cheltuielile secţiunii de funcţionare a bugetelor locale
Veniturile secţiunii de funcţionare Cheltuielile secţiunii de funcţionare
venituri proprii, cu excepţia veniturilor din
valorificarea unor bunuri, sumelor reprezentând
amortizarea mijloacelor fixe şi a sumelor aferente
depozitelor speciale pentru construcţia de locuinţe;
venituri proprii ale instituţiilor publice locale
finanţate integral sau parţial din venituri proprii;
subvenţii pentru finanţarea cheltuielilor curente;
sume defalcate din unele venituri ale bugetului
de stat pentru finanţarea cheltuielilor curente;
venituri din împrumuturi acordate instituţiilor şi
serviciilor publice locale sau activităţilor finanţate
integral din venituri proprii;
vărsăminte din secţiunea de funcţionare pentru
finanţarea secţiunii de dezvoltare, care se reflectă cu
cheltuieli de personal;
bunuri şi servicii;
dobânzi;
subvenţii;
transferuri curente între
unităţile administraţiei publice;
alte transferuri pentru
cheltuieli curente;
asistenţă socială;
rambursări de credite;
alte cheltuieli;
împrumuturi pentru instituţii
şi servicii publice locale sau
activităţi finanţate integral din
venituri proprii.
Sursa: Legea nr. 273 din 29 iunie 2006 privind finanţele publice, art.2
2 Finanțe publice locale de Florin Oprea, Elena Cigu Editura C. H. Beck
8
Tabel nr. 3: Veniturile şi cheltuielile secţiunii de dezvoltare a bugetelor locale
Veniturile secţiunii de dezvoltare Cheltuielile secţiunii de dezvoltare
vărsăminte din secţiunea de
funcţionare sume realizate din
valorificarea unor
bunuri, sume reprezentând amortizarea
mijloacelor fixe şi sume aferente
depozitelor speciale pentru construcţia de
locuinţe
subvenţii pentru cheltuieli de
capital; sume defalcate din unele
venituri ale
bugetului de stat pentru finanţarea
cheltuielilor
de capital
sume primite de la Uniunea Europeană
şi/sau alţi donatori în contul plăţilor efectuate
şi prefinanţări
cheltuieli de capital
proiecte cu finanţare din
fonduri externe nerambursabile de
postaderare
transferuri pentru cheltuieli de
capital
alte transferuri interne pentru
cheltuieli de capital
rambursarea împrumuturilor
contractate pentru implementarea
proiectelor cu finanţare externă
nerambursabilă de postaderare,
prevăzută a fi realizată din sumele
rambursate
Sursa: Legea nr. 273 din 29 iunie 2006 privind finanţele publice, art.2
9
Capitolul II. NIVELUL ȘI STRUCTURA VENITURILOR ȘI
CHELTUIELILOR BUGETELOR LOCALE.
2.1 Nivelul și structura veniturilor și cheltuielilor bugetelor locale.
Bugetul local reprezintă actul în care se înscriu veniturile și cheltuielile colectivităților
locale, pe o perioadă de un an.
Structura bugetelor locale accetuează:
1. Gradul de autonomie a administrației locale față de puterea centrală și legăturile existente
între diferitele administrații teritoriale;
2. Fluxurile formării veniturilor și efectuării cheltuielilor administrațiilor locale;
3. Modalitatea de finanțare a cheltuielilor pe destinații și de acoperire a deficitelor.
Conform clasificărilor economice și funcționale ONU veniturile se prezintă astfel:
1. Veniturile proprii ale bugetelor locale:
2. Sunt reglementate prin Legea privind finanțele publice și Legea privind finanțele publice
locale, care cuprind: impozitele,taxele și vărsămintele de venituri cuvenite de la agenți
economici și instituții publice de importanță locală; impozitele și taxele locale (de la
populație sau de la persoanele juridice).
3. Venituri atribuite, în care intră sumele defalcate din anumite venituri cuvenite, potrivit
legii, bugetului de stat.
4. Transferuri acordate de la bugetul de stat pentru finanțarea unor obiective de interes
național, dar care sunt organizate și controlate eficient de către organele locale (cum sunt
acțiunile de protecție socială, unele investiții).
5. Împrumuturile acordate de la buget de stat pentru finanțarea unor obiective de interes
național, dar care sunt organizate și controlate eficient de către organele locale (cum sunt
acțiunile de protecție socială, unele investiții).
Cheltuieli:
1. Autoritățile executive (Servicii publice generale);
2. Învățămînt, sănătate, cultură și religie, asistență socială, ajutoare și indemnizații (Acțiuni
social-culturale);
3. Servicii, dezvoltare publică și locuințe;
4. Transporturi, agricultură, alte acțiuni economice (Acțiuni economice);
10
5. Alte acțiuni;
6. Fondul pentru garantarea împrumuturilor externe, plata dobînzilor și a comisioanelo
aferente;
7. Plăți de dobînzi și comisioane (Datoria publică);
8. Rambursări de împrumuturi (Rambursări de împrumuturi și pentru echilibrare bugetară);
9. Fonduri de rezervă;
10. Cheltuieli cu destinație specială (Finanțate din fonduri speciale).
În România, originea veniturilor bugetelor locale sunt următoarele:
1. Impozite, taxe și alte venituri, precum și cotele adiționate la unele venituri ale bugetului
de stat și bugetele locale. Consiliile locale, consiliile județene și Consiliul general al
municiliul București stabilesc impozitele și taxele locale.
2. Vînzarea sau valorificarea materialelor obținute ca urmare a casării activelor fixe sau din
vînzarea unor bunuri materiale. Aceste sume constituie venituri ale bugetelor locale sau
ale instituțiilor (care nu sunt finanțate integral de la bugetul local) și servesc la finanțarea
investițiilor.
3. Sumele încasate din vînzarea bunurilor aparținînd domeniului privat al unităților
administrativ-teritoriale sunt venituri cu destinații speciale și servesc la finanțarea
investițiilor.
4. Sumele încasate din valorificarea bunurilor confiscate, în funcție de subordonarea
instituțiilor care au dispus confiscarea.
5. Transferuri cu destinație specială de la bugetul de stat, aprobate anual prin legea
bugetului de stat, pe ansamblul fiecărui județ și municipiul București.
6. Împrumuturile contractate pe piața financiară internă sau externă pentru:
7. Finanțarea de investiții publice de interes local;
8. Refinanțarea datoriei publice locale.
2.2 Aprobarea bugetelor locale
Ordonanța rapidă privind finanțele publice locale fixează componența de admitere atît a
bugetelor locale, la fe ca și a instituțiilor și serviciilor publice, de interes local după cum
urmează:
1. Bugetele locale sau județene de cătra consiliile locale ori județene;
2. Bugetele instituțiilor sau serviciilor, finanțate integral sau parțial din bugetele locale;
11
3. Bugetele instituțiilor și serviciilor publice, finanțate integral din venituri extrabugetare,
de către organul de conducere a acestora, cu avizul ordanatorului principal de credite.
2.3 Execuția și încheierea bugetelor locale
Veniturile și cheltuielile prevăzute în bugetele locale sunt reprezentate de doi factori:
1. Termenele legate de încasare a veniturilor;
2. Perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor.3
2.4 Echilibrarea bugetelor locale din sume și cote defalcante din impozitul pe
venit si tva
Din impozitul pe venit încasat la bugetul la nivelul fiecarei unități administrative-teritoriale
se aloca lunar, în termen de 5 zile lucrătoare de la finele lunii în care s-a încasat acest impozit, o
cota de 41,75% la bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor pe al căror teritoriu își
desfășoară activitatea plătitorii de impozite, o cota de 11,25% la bugetul local al judetului și o
cotă de 18,5% într-un cont distinct, deschis pe seama direcțiilor generale ale finanțelor publice
județene, la trezoreria municipiului reședință de județ pentru echilibrarea bugetelor locale ale
comunelor, orașelor, municipiilor și al județului
Din cota de 18,5% o cotă de 27% se alocă bugetului propriu al județului, iar diferența se
repartizează pentru bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, astfel:
1. 80% din sumă se repartizează în două etape, prin decizie a directorului direcției
generale a finanțelor publice județene, în funcție de niște criterii: populație, suprafață
din intravilanul unității administrativ-teritoriale și capacitatea financiară a unității
administrativ-teritoriale;
2. 20% din sumă se repartizează, prin hotărîre a consiliului județean, pentru susținerea
programelor de dezvoltare locală și pentru susținerea proiectelor de infrastructură
care necesită cofinanțare locală.
Din TVA se alocă sume defalcante pentru echilibrare a căror sume sunt stabilite prin Legea
bugetului de stat.
3 http://www.buget-finante.ro/date/13%20Seminar%2003.pdf 12
Tabelul 4 repartizarea sumelor și cotelor defalcante în județul Ilfov în anul
20124
indicator Unități monetare Sumă
Sume defalcante de repartizat Mii lei 9.927
Cote defalcante de repartizat Mii lei 120.000
Suma totală de repartizat din care:
Bugetului județului 27%
Bugetelor municipiilor, orașelor,
comunelor 73% din care:
Repartizarea în 2 etape 80% din care:
-după populație 75%
-după suprafață 25%
Prin hotărîre Consiliul Județean 20%
Mii lei
Mii lei
Mii lei
Mii lei
Mii lei
Mii lei
Mii lei
129.927
35.080
94.847
75.878
56.909
18.969
18.969
4 www.buget-finante.ro
13
Concluzie
Bugetele locale joacă un rol important în cadrul bugetelor generale consolidate, deoarece ele
ocupă o pozitie neschimbată. Cu cît o țară este mai descentralizată, cu atît rolul bugetelor locale
este mai importantă.
Administrațiile locale au probleme în ceea ce privește înțelegerea impozitelor, scopurile
cheltuielilor lor și metodele de administrare și promovare a dezvoltării economice. În ceea ce
privește perioada de criză dovedită în ultimii ani, bugetele locale au fost destul de puțin afectate,
întrucit statele au încercat menținerea unui echilibru, în majoritatea statelor bugetele locale au
rămas neschimbate.
Bugetele locale joacă un rol important în cadrul bugetelor generale consolidate, deoarece ele
ocupă o pozitie neschimbată. Cu cît o țară este mai descentralizată, cu atît rolul bugetelor locale
este mai importantă. Administrațiile locale au probleme în ceea ce privește înțelegerea
impozitelor, scopurile cheltuielilor lor și metodele de administrare și promovare a dezvoltării
economice. În urma perioadei de criză dovedită în ultimii ani, bugetele locale au fost destul de
puțin afectate, întrucit statele au încercat menținerea unui echilibru, în majoritatea statelor
bugetele locale au rămas neschimbate.
Autoritățile locale trebuie să fie preocupate în primul rînd de găsirea unor soluții
desuplimentare a veniturilor pe plan local, apoi obținerea unor fonduri la nivel central.
Crearea planurilor de echilibrare necesită în perioada întocmirii o analiză anticipată și complexă
a veniturilor și cheltuielilor bugetelor locale care participă la echilibrare. Analiza urmărește
includerea în bugetele locale a tuturor veniturilor curente și să determine cheltuielile într-un mod
cît mai real și rațional. Programul de echilibrarea tinde să asigure balansarea fiecărui buget local.
14
Bibliografie
1. Lexicon de finanțe bînci asigurări, vol. 1, editura economia, de Gheorghe D. Bistriceanu ,
pag 236;
2. Finanțe publice locale de Florin Oprea, Elena Cigu Editura C. H. Beck
3. http://www.academia.edu/7217757/Cuprins_Capitolul_I_Bugetul_public
4. http://documents.tips/documents/metode-de-echilibrare-a-bugetelor-locale-practicate-in-
romania.html
5. http://www.buget-finante.ro/date/13%20Seminar%2003.pdf
6. www.buget-finante.ro
15