MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

CATEDRA DREPT INTERNAŢIONAL ŞIDREPT AL RELAŢIILOR ECONOMICE EXTERNE

NATURA JURIDICO-POLITICĂ ȘI CONȚINUTUL, IMUNITĂȚILOR ȘI PRIVILEGIILE CONSULARE

Referat

Elaborat:Studentul anului I,

Ciclul II, cu frecvenţă la zi; grupa 10,

Calaraş Igor

Profesor:doctor în drept, profesor universitar

Nicolae OSMOCHESCU,

CHIȘINĂU, 2013

CUPRINSINTRODUCERE....................................................................................3

1. Noțiuni generale privind activitatea consulară..............................................5

2. Drepturi, facilităţi, privilegii şi imunităţile consulare....................................6

3. Natura juridico-politică a facilităţilor, imunităţilor şi privilegiilor

consulare.......................................................................................................10

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI....................................................11

BIBLIOGRAFIE...................................................................................13

2

INTRODUCERE

Dreptul consular este o ramură a dreptului internaţional care cuprinde totalitatea normelor juridice destinate reglementării relaţilor dintre state în domeniul diferendelor consulare. Dreptul consular stabileşte statutul juridic al consulatelor, privilegiile şi imunităţile consulare, numirea consulilor, recunoaşterea lor, drepturile şi obligaţiile acestora.

Relaţiile consulare au apărut ca urmare a dezvoltării unor relaţii economice active cu caracter internaţional, a dezvoltării comerţului, în primul rând, a circulaţiei de persoane.

Relaţiile consulare reprezintă un raport între state, un raport care se stabileşte în interesul cetăţenilor acestor state şi a dezvoltării relaţiilor economice dintre ele, un raport care are caracter convenţional, care este bazat pe acordul statelor (al statului trimiţător şi al statului primitor) şi sunt caracterizate de principiile reciprocităţii, caracterului direct şi al celui bilateral.

Potrivit Convenției de la Viena, cu privire la relațiile consulare din 24 aprilie 19631 statele își stabilesc relațiile consulare între ele pe baza consimțămîntului reciproc, astfel pentru a asigura o bună funcționare a consulatelor statul de reședință acordă orice înlesnire postului consular. Aceste înlesniri se manifestă prin declararea inviolabilității localurilor consulare2, mijloacelor sale de transport, scutiri fiscale a localurilor consulare3, inviolabilitatea arhivelor și documentelor4, acordarea imunităților și altor privilegii personalului consular precum: libertatea de a se deplasa5, libertatea de comunicare6.

Practica cea mai democratică în relaţiile cu străinii vine din partea ţărilor care acceptă să ofere străinilor un regim identic cu regimul naţionalilor, ei putând astfel să se bucure de aceleaşi drepturi şi obligaţii.

În Republica Moldova relațiile consulare sunt bazate pe principiile dreptului internațional. Statul nostru pe 25 februarie 1993 aderă la Convenția de la Viena privind relațiile consulare din 1963, fiind membră la acestă convenție Republic Moldova este obligată să respecte prevederile ei și să implimenteze prevederile acesteia în activitatea consulatelor. În cadrul Ministerului Afacerilor Exrterne și Integrării Europene din data de 21.09.2012 se înființează Direcţia Generală Afaceri Consulare, care își desfășoară activitatea în conformitate cu tratatele internaționale la care Republica Moldova este parte, Legea cu privire la serviciul diplomatic nr. 761 din 27 decembrie 2001, Hotărîrea Guvernului nr. 368 din 28 martie 2002 cu privire la aprobarea Statutului Consular, Hotadirea Guvernului nr. 630 din 22 august 2011 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Externe și

1 Convenția cu privire la relațiile consulare, data adoptării - la 24.04.1963 la Viena, în vigoare pentru RM - 25.02.1993, art.2.2 Ibidem art.31.3 Ibidem art.32.4 Ibidem art.33.5 Ibidem art.34.6 Ibidem art.35.

3

Integrarii Europene, structurii și efectivului limită ale aparatului central al accstuia și alte acte normative naționale. Direcţia Generală Afaceri Consulare respectă principiul transparenţei, exceptând datele personale, care constituie secret de stat care nu pot fi divulgate din alte motive prevăzute de legislaţie.

Alte instituții ale MAEIE în problemele consulare sunt7: Direcţia drept şi relaţii consulare este responsabilă de consolidarea cadrului

juridic naţional şi internaţional în domeniul consular şi de dezvoltarea relaţiilor bilaterale şi multilaterale în sfera consulară cu alte state.

Direcţia Servicii Consulare este responsabilă de acordarea asistenţei consulare directe cetăţenilor Republicii Moldova şi celor străini.

Direcţia Relaţii cu Publicul este responsabilă de interacţiunea cu mass – media, monitorizarea dosarelor privind cetăţenii Republicii Moldova aflaţi în dificultate, gestionarea dosarelor privind petiţiile şi cererile cetăţenilor.

1. Noțiuni generale privind activitatea consulară

7 http://www.mfa.gov.md/informatii-generale/ (2013.11.04)

4

Dreptului consular este acea parte a dreptului internaţional public care reprezintă totalitatea normelor şi regulilor care reglementează relaţiile consulare dintre state, organizarea şi funcţionarea oficiilor consulare, precum şi cele care se referă la statutul juridic al oficiilor consulare şi a personalului acestora.

Caracteristica principală a dreptului consular este aceea că el stabileşte mecanismele care funcţionează pentru a realiza un obiectiv foarte precis, acela de protejare a cetăţenilor şi a intereselor lor, precum şi a intereselor statului trimiţător.

Activitatea consulară prepezintă acele împuterniciri prin care statul trimițător le dă personalului consulatului pentru a realiza obiectivele sale, astfel de obiective precum:

să protejeze interesele Republicii Moldova și ale cetățenilor moldoveni, persoane fizice sau juridice;

să dezvolte relațiile în domeniul consular între Republica Moldova și alte state și să colaboreze cu alte instituții al statului primițător.

Să colaboreze cu organizațiile internaționale guvernamentale, neguvernamentale în procesul activității lor pentru a asigura interesele Republicii Molodva și a cetățenilor ei.

Activitatea consulară mai are la bază unele funcții precum:

a favoriza dezvoltarea relaţiilor comerciale, economice, culturale şi ştiinţifice între statul trimiţător şi statul de reşedinţă şi a promova în orice alt mod relaţii amicale între el;

a se informa, prin toate mijloacele licite, despre condiţiile şi evoluţia vieţii comerciale, economice, culturale şi ştiinţifice a statului de reşedinţă, a face rapoarte în această privinţă către guvernul statului trimiţător şi a da informaţii persoanelor interesate;

a elibera paşapoarte şi documente de călătorie cetăţenilor statului trimiţător, precum şi vize şi alte documente corespunzătoare persoanelor care doresc să meargă în statul trimiţător;

a acorda ajutor şi asistenţă cetăţenilor, persoane fizice şi juridice, ai statului trimiţător; a acţiona în calitate de notar şi de ofiţer de stare civilă şi a exercita funcţii similare, ca şi

unele funcţii de ordin administrativ, în măsura în care legile şi regulamentele statului de reşedinţă nu se opun la aceasta;

a apăra interesele cetăţenilor statului trimiţător, persoane fizice sau juridice, în succesiunile de pe teritoriul statului de reşedinţă, în conformitate cu legile şi regulamentele statului de reşedinţă;

a apăra, în limitele fixate de legile şi regulamentele statului de reşedinţă, interesele minorilor şi incapabililor, cetăţeni ai statului trimiţător, mai ales atunci cînd este cerută instituirea unei tutele sau curatele cu privire la ei:

a reprezenta pe cetăţenii statului trimiţător sau a lua măsuri în scopul asigurării reprezentării lor adecvate în faţa tribunalelor sau a altor autorităţi ale statului de reşedinţă pentru a cere, în conformitate cu legile şi regulamentele statului de reşedinţă, adoptarea de măsuri provizorii în vederea apărării drepturilor şi intereselor acestor cetăţeni atunci

5

cînd datorită absenţei lor sau din orice altă cauză, ei nu-şi pot apăra în timp util drepturile şi interesele;

a transmite acte judiciare şi extrajudiciare sau a efectua comisii rogatorii în conformitate cu acordurile internaţionale în vigoare sau, în lipsa unor asemenea acorduri în orice mod compatibil cu legile şi regulamentele statului de reşedinţă;

a exercita drepturile de control şi de inspecţie prevăzute de legile şi regulamentele statului trimiţător asupra navelor maritime şi a navelor fluviale avînd naţionalitatea statului trimiţător şi asupra aeronavelor înmatriculate în acest stat, ca şi asupra echipajelor lor;

a acorda asistenţă navelor şi aeronavelor menţionate mai sus, precum şi echipajelor lor, a primi declaraţiile asupra curselor acestor nave, a examina şi a viza documentele de bord şi, fără a prejudicia prerogativele autorităţilor statului de reşedinţă, a face anchete privind incidentele survenite în cursul călătoriei şi a reglementa, în măsura în care legile şi regulamentele statului trimiţător autoriză aceasta, divergenţele de orice natură între căpitan, ofiţeri şi marinari;

a exercita orice alte funcţii încredinţate unui post consular de către statul trimiţător, care nu sînt interzise de legile şi regulamentele statului de reşedinţă sau la care statul de reşedinţă nu se opune, sau care sînt menţionate în acordurile internaţionale în vigoare între statul trimiţător şi statul de reşedinţă.

Toate aceste acțiuni nu ar fi realizate dacă nu ar fi niște reguli prin care toate statele s-ar obliga să le respecte, aici vombim despre acele drepturi, facilități, privilegii și imunități consulare pe care le are statul timițător în statul primițător dar fiin faptul acordul de voință liber exprimat prin diferite tratate internaționale cît și bilaterale dintre state. Aceste drepturi, facilități, privilegii și imunități consulare asigură buna activitatea și funcționare pentru a-și îndeplini obiectivele sale, pentru a apăra drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor proprii aflați peste hotarele statului.

2. Drepturi, facilităţi, privilegii şi imunităţile consulare

Drepturile, facilitpțile, privilegiile și imunitățile consulare sunt acordate persoanalului consular pentru ași îndeplini obiectivele sale în statul primițător, acestea fiind niște inviolabilități pentru asigurarea bunei funcționări ale personalului consular.

Inviolabilitățile date sunt declarate și recunoscute reciproc atît de statul primițător cît și de cel trimițător, astfel principiul de bază este cel al reprocității și altul este cel al respectării cu bună credință a obligațiilor asumate.

Mă refer la principiul respectării cu bună credință a obligațiilor asumate în contextul cînd statele sunt membre la o cenvenție internaționale prin care să fie reglementate relațiile consulare, acestea fiind bazate pe recirocitate și acordul de voință liber exprimat. Relațiile consulare mai pot fi reglementate de scte internaționale bilaterale și/sai regionale. Și nu în ultimul rînd putem să spunem că relațiile consulare bazîndu-se pe principiile și izvoarele dreptului internațional se

6

fundamentează pe izvoarele cutumiare internaționale care au un trecut și o istori veche de mii de ani, aceste reguli le putem specifica ca cele de curtoazie, inviolabilitatea trimisului, solului, emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran sau chiar mai vechi, precum că personalul statului trimițător se identifica ca ceva divin, zeiesc.

Potrivit prevederilor Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile consulare din 1963 imunitatile şi privilegiile consulare pot fi clasificate in trei grupuri de norme juridice şi anume:

a) inlesniri, privilegii şi imunităţi privind postul consular8; b) facilităţi, privilegii şi imunităţi privind funcţionarii consulari de carieră şi ceilalţi membri ai postului consular9; c) facilităţile, privilegiile şi imunităţile aplicabile funcţionarilor consulari onorifici şi posturilorconsulare conduse de ei10.

Imunităţile consulare sînt acele drepturi acordate unui post consular şi membrilor acestuia de către statul de reşedinţă, potrivit cărora aceştia sunt exceptaţi de la jurisdicţia locală. Imunitatea acordată posturilor consulare poartă caracter funcţional, şi este de drept procesual.11

Imunitatea de jurisdicție (art.43) – funcţionarii consulari şi angajaţii consulari nu pot fi chemaţi în faţa autorităţilor judiciare şi administrative ale statului de reşedinţă pentru actele săvîrşite în exercitarea funcţiilor consulare (imunitatea de jurisdicţie penală și contravențional funcţională; imunitate de jurisdicție civil funcțională; și imunitate de jurisdicție administrativ funcțională).

Totuşi, prevederile de mai sus mențoinate nu se aplică în caz de acţiune civilă: a) care rezultă din încheierea unui contract de către un consular sau un angajat consular, pe care acesta nu l-a încheiat în mod expres sau implicit în calitatea sa de mandatar al statului trimiţător; sau

b) intentată de un terţ pentru o pagubă rezultînd dintr-un accident cauzat în statul de reşedinţă de un vehicul, o navă sau de o aeronavă.

Imunitatea de a depune mărturiei (art.44 alin.3) – membrii postului consular nu sînt obligaţi să depună mărturie asupra faptelor care au legătură cu exercitarea funcţiilor lor şi să prezinte corespondenţa şi documentele oficiale referitoare la acestea. Ei au, de asemenea, dreptul de a refuza să depună mărturie în calitate de experţi asupra legislaţiei statului trimiţător.

Imunitatea de executare a hotărîrilor civile(art.45) – imunitatea de executare a hotăririlor civile sau administrative, oferă funcţionarilor consulari şi angajaţilor consulari o anumită protecţie a bunurilor lor, care este limitată de sfera funcţională.

8 Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile consulare din 1963, capitolul II, secțiunea I. 9 Ibidem, capitolul II, secțiunea II.10 Ibidem, capitolul III.11 Alexandru Burian, Oleg Balan, Natalia Suceveanu [et al.]; Drept internațional public, Ed. a 3-a (rev. şi adăug.). – Ch.: S. n., 2009 (Tipogr. “Elena-V.I.” SRL) pag. 343.

7

Inviolabilitățile consulare – este calitatea de a fi inviolabil, aceasta semnificînd că se află în mod legal, de drept, împuternicit prin acordul de voință al părților printr-un act internațional.

Inviolabilitățile consulare reprezintă totalitatea de drepturi acordate unui post consular şi personalului acestuia de normele dreptului internaţional, potrivit cărora statul de reşedinţă trebuie să interzică autorităţilor sale de a dispune, în anumite situaţii determinate, luarea măsurilor de constrîngere faţă de sediul postului consular sau faţă de personalul consular, care ar afecta activitatea postului sau libertatea personală a funcţionarilor consulari sau care ar aduce atingere drepturilor personale, necesare indeplinirii oficiale a funcţiilor.12

Inviolabilitatea persoanală (art.41) – Funcţionarii consulari nu pot fi puşi în stare de arest sau de detenţiune preventivă decît în caz de crimă gravă şi în urma unei hotărîri a autorităţilor judiciare competente și cu înștiințarea statului trimițător despre acest fapt, funcţionarii consulari nu pot fi încarceraţi sau supuşi vreunei alte forme de limitare a libertăţii lor personale, decît în executarea unei hotărîri judecătoreşti definitive. În timpul acțiunilor procedurale funcționarul consular este obligat să se prezinte în fața autorităților competente, însă acestea din urmă trebuie să se comporte cum se cuvine funcționarului în virtutea poziției sale sociale pentru a nu stînjeni exercitarea funcțiilor sale consulare, procedura fiin examinată într-un termen rezonabil și cît mai scurt.

Inviolabilitatea curierului consular este absolută (art.35 alin.5) – în exercitarea funcţiilor sale, curierul este protejat de către statul de reşedinţă. El se bucură de inviolabilitatea persoanei sale şi nu poate fi supus nici unei forme de arest sau de detenţiune, el nu poate fi supus nici unei forme de arest sau detenţiune chiar în cazul săvirşirii unei “crime grave”, sau luării unei hotărîri definitive a autorităţii judiciare competente. Curierul consular nu se bucură de imunitate de jurisdicţie.

Inviolabilitatea sediului postului consular. Localurile consulare (art.31) – localurile consulare sînt inviolabile, autorităţile statului de reşedinţă nu pot pătrunde în partea localurilor consulare pe care postul consular o foloseşte exclusiv pentru nevoile muncii sale, decît cu consimţămîntul şefului postului consular, al persoanei desemnate de acesta sau al şefului misiunii diplomatice a statului trimiţător. Totuşi, consimţămîntul şefului postului consular poate fi considerat ca obţinut în caz de incendiu sau de alt sinistru care cere măsuri de protecţie imediată. Statul primițător (de reședintă) are obligaţia specială de a lua orice măsuri necesare pentru a împiedica violarea sau deteriorarea localurilor consulare şi pentru a împiedica tulburarea liniştii postului consular sau atingerea demnităţii sale.

Inviolabilitatea bunurilor postului consular art. 31, p.4) – mobilierul, bunurile postului consular, ca şi mijloacele sale de transport, nu pot face obiectul vreunei forme de rechiziţie în scopuri de apărare naţională sau de utilitate publică. În cazul cînd o expropriere ar fi necesară în aceste scopuri, vor fi luate toate măsurile corespunzătoare pentru a evita împiedicarea exercitării funcţiilor consulare, şi statului trimiţător îi va fi vărsată o indemnizaţie promptă, adecvată şi efectivă.

12 Alexandru Burian, Oleg Balan, Natalia Suceveanu [et al.]; Drept internațional public, Ed. a 3-a (rev. şi adăug.). – Ch.: S. n., 2009 (Tipogr. “Elena-V.I.” SRL) pag. 344

8

Inviolabilitatea arhivelor şi documentelor consulare este absolută (art.33) – arhivele şi documentele consulare sînt inviolabile în orice moment şi în orice loc s-ar găsi. Prin expresia "arhive consulare" cuprinde toate hîrtiile documentele, corespondenţa, cărţile, filmele, benzile de magnetofon şi registrele postului consular, precum şi materialul de cifru, fişierele şi mobilierul destinate să le protejeze şi să le păstreze.13

Inviolabilitatea valizei consulare (art.35, p.3) – valiza consulară nu trebuie să fie nici deschisă şi nici reţinută. Totuşi, dacă autorităţile competente ale statului de reşedinţă au motive serioase să creadă că valiza conţine alte obiecte decît corespondenţa, în caz că valiza consulară nu poartă semne exterioare vizibile ale caracterului lor şi nu pot conţine decît corespondenţă oficială şi documente sau obiecte destinate exclusiv pentru folosinţă oficială, ele pot fi deschise în prezenţa unui reprezentant autorizat al statului trimiţător. Dacă autorităţile statului trimiţător refuză să satisfacă cererea, valiza este înapoiată la locul de origine.

Privilegiile consulare sint inlesnirile sau avantajele juridice acordate de statul de reşedinţă unui post consular sau personalului acestuia şi constau in posibilitatea juridică de a se bucura de anumite beneficii şi de a primi anumite onoruri. In categoria privilegiilor se incadrează scutirea de taxe şi impozite, scutirea de taxe vamale, dreptul de a folosi comunicarea prin cifru, dreptul de a se servi de curieri speciali şi de valiza consulară etc.

Privilegiile fiscale(art.32) – sînt exprimate sub formă de scutiri de impozite şi taxe. Beneficiază de aceste privilegii atît localurile consulare, cît şi funcţionarii consulari şi angajaţii consulari

Privilegiile vamale (art. 50) – sînt desemnate sub forma scutirii de control şi taxe vamale. De aceste privilegii beneficiază postul consular şi funcţionarii consulari. Angajaţii consulari nu sint scutiţi de taxe şi control vamal, decit cu ocazia primei instalări.

Scutirea de înmatriculare a străinilor şi de permise de şedere (art. 46) – funcţionarii consulari şi angajaţii consulari, precum şi membrii familiei lor care locuiesc împreună cu ei, sînt scutiţi de toate obligaţiile prevăzute de legile şi regulamentele statului de reşedinţă în materie de înmatriculare a străinilor şi de permise de şedere.

Scutirea de permise de muncă (art.47) – este un privilegiu acordat tuturor membrilor postului consular.

Acest privilegiu nu înseamnă altceva decât faptul, că nu este necesar de a obţine autorizaţie pentru a desfăşura activitate la postul consular.

Unele state eliberează permise de muncă membrilor familiei funcţionarilor consulari şi angajaţilor consulari, în caz dacă aceştea doresc să lucreze pe teritoriul statului de reşedinţă. În aceste cazuri, persoanele care au primit permise de muncă nu beneficiază de imunitatea de jurisdicţie civilă şi administrativă.14

Scutirea de prestaţii personale şi de orice serviciu de interes public (art. 52) şi de obligaţia de asigurare socială (art. 48).

13 Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile consulare din 1963 art.1.14 Alexandru Burian, Oleg Balan, Natalia Suceveanu [et al.]; Drept internațional public, Ed. a 3-a (rev. şi adăug.). – Ch.: S. n., 2009 (Tipogr. “Elena-V.I.” SRL) pag. 345.

9

Drepturile consulare sunt permisiuni juridice acordate de statul de reşedinţă unui post consular sau personalului consular, care constau in garantarea exercitării unor acţiuni, prevăzute de legea statului trimiţător, dar care produc efecte juridice fie in statul de reşedinţă, fie în statul trimiţător.

a) Dreptul la arborarea drapelului naţional şi aşezarea scutului cu stema de stat pe clădirea ocupată de către postul consular şi pe mijloacele de transport ale postului consular, atunci când acestea sînt folosite în interes de serviciu (art. 29);

b) Dreptul de a încasa taxe consulare stabilite de către statul trimiţător (art. 39); c) Dreptul de a exporta fără taxe bunurile succesoriale, in caz de deces al unui membru

al postului consular (art. 51).Facilităţile consulare sunt acele garanţii şi obligaţiuni generale pe care le acordă statul

de reşedinţă posturilor consulare şi personalului consular in scopul susţinerii şi înlesnirii desfăşurării activităţii care le este proprie in condiţii cît mai bune. În categoria facilităţilor se încadrează obligaţiunea statului de reşedinţă de a facilita postului consular dobandirea de terenuri sau clădiri sau procurarea lor în alt mod (art. 30).

3. Natura juridico-politică a facilităţilor, imunităţilor şi privilegiilor consulare

Ca și-n alte domeniile de reglementare a dreptului internaţional public, dreptular consular este repezentat dintr-o totalitate de norme cutumiare cît și convenționale internaţională, care s-a creat pe parcursul istoriei. În ultima perioadă se mărește numărul de acte internaționale care să reglementeze relațiile dintre state, astefel și-n dreptul consular există numeroase acte care abordează raporturile dintre state în materia dreptului consular.

Pe plan mondial putem da ca exemplu Convenţia de la Viena, cu privire la relaţiile consulare, semnată la 24 aprilie 1963, cu ocazia Conferinţei Naţiunilor Unite asupra relaţiilor consulare, care s-a reunit la Viena în perioada 4 martie-22 aprilie 1963. În conformitate cu art. 77, Convenţia de la Viena a intrat în vigoare la 19 martie 1967, cea de-a treizecia zi potrivit regulilor, după data depunerii la Secretariatul General al ONU al celui de-al 22-lea instrument de ratificare. Este o convenţie internaţională fundamentală pentru că ea codifică toate regulile în materie consulară și reglementează relațiile dintre state în materia dreptului consulat.

Pe lângă tratatul multilateral (Convenţia de la Viena care a codificat regulile cutumiare), există şi un număr însemnat de acorduri bilaterale încheiate de ţările care doresc să-şi deschidă oficii consulare. Deschiderea de oficii consulare se face pe baza unor acorduri care se încheie între statul acreditant şi statul acreditar, acorduri care conţin reguli şi norme referitoare la organizarea, funcţionarea, imunităţile şi privilegiile oficiilor consulare.

În lucrare dată m-am referit la facilitățile, imunitățile, privilegiile, drepturile și inviolabilitățile consulare care sunt un garant al activității și funcționării normale ale oficiilor consulare în statul primițător.

Deci vorbind de natura juridică a facilitățile, imunitățile, privilegiile, drepturile și inviolabilitățile consulare putem spune că potrivit dreptului internațional public statele sunt

10

creatoarele şi destinatarele principale ale normelor şi principiilor fundamentale ale dreptului internaţional. Statele sunt acei subiecţi direcţi cu capacitate deplină, avînd predilecţia de a fi parte în orice raport juridic internaţional. Statul prin încheierea unui trata universal, regional sau bilateral se obligă în fața celeilalte părți la respectful prevederilor convenționale. Statul prin acordul de voință își derogă uneledrepturi, avînd obligații colaterale.

Refertor la facilitățile, imunitățile, privilegiile, drepturile și inviolabilitățile consulare statul derogă o parte din suveranitatea, independența de ascțiune pe teritoril să statului căreia îi aparține oficiul consular, inclusic, statul se obligă să acorde privilegii și imunități personalului consular, curierilor consulari.

Prin respectarea prevederilor convenționale cît și cutumiare referitoare la dreptul consular statele își asigură o bună colaborare în diferite domenii, bazîndu-se pe principiul reciprocității statele trebuie să acorde acelea-și privilegii și imunități, drepturi și inviolabilități pe care le au ei însu-și în statul gazdă.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRIConvenţia de la Viena din 1963 cu privire la relaţiile consulare afirmă că temeiul

imunităţilor şi privilegiilor consulare este de a crea condiţii optime pentru îndeplinirea eficientă a funcţiilor de către organele consulare în  numele statelor lor, astfel că modul în care convenţia reglementează  imunităţile şi privilegiile consulare apropie acest statut de cel din dreptul  diplomatic. În cadrul Convenţiei de la Viena din 1963, imunităţile şi privilegiile consulare sunt împărţite în două categorii, respectiv înlesnirile, privilegiile şi imunităţile oficiului consular (folosirea drapelului şi stemei  naţionale, scutirea oficiilor consulare de taxe fiscale, inviolabilitatea  localurilor consulare, arhivei şi documentelor consulare, a corespondenţei, a  curierului şi valizei consulare) şi înlesnirile, privilegiile şi imunităţile funcţionarilor consulari (inviolabilitatea personală, cu excepţia funcţionarilor consulari care pot fi puşi în stare de arest sau detenţie preventivă, în caz de crimă gravă şi în baza unei hotărâri judecătoreşti, scutirea de taxe vamale pentru obiectele de uz personal şi control vamal).

Pentru îndeplinirea funcţiilor consulare, oficiul consular se bucură de  privilegii şi imunităţi. Există două categorii de funcţionari consulari,  respectiv cei de carieră şi cei onorifici. Convenţia de la Viena face distincţie între actele săvârşite de funcţionarul consular în exerciţiul funcţiilor sale  oficiale şi cele comise în afara acestor atribuţii, recunoscând imunitate de  jurisdicţie numai pentru actele oficiale.

Persoanele care beneficiază de imunităţi şi privilegii consulare au obligaţia de a respecta legile şi regulamentele statului de reşedinţă. În cazul în care convenţia nu prevede un răspuns la o problemă, se recurge la dreptul  cutumiar.

Un membru al oficiului consular beneficiază de privilegiile şi imunităţile  consulare de la data intrării sale pe teritoriul statului primitor, iar dacă se află pe acest teritoriu, de la data intrării în funcţie la oficiu  consular. Încetarea privilegiilor şi imunităţilor are loc în momentul în care

11

beneficiarul  părăseşte definitiv teritoriul statului primitor sau la exprirarea  unui termen rezonabil care va fi acordat în acest scop. În cazul decesului pe teritoriul statului primitor al unui membru al oficiului consular, membrii  familiei sale, care locuiau împreună cu el, beneficiază de privilegii şi imunităţi  până la data părăsirii teritoriului statului primitor. Funcţionarul  consular de carieră şi ceilalţi membrii ai oficiului consular nu pot exercita  nici o activitate profesională sau comercială în profitul lor personal. Cei care exercită în statul primitor o activitate particulară cu caracter lucrativ nu beneficiază de imunităţi şi privilegii consulare.

Relaţiile diplomatice sunt guvernate mai mult de dreptul internaţional  public, fiind relaţii de reprezentare generală şi politică între state decât cele  consulare, care au o natură specializată şi localizată, iar agenţii diplomatici  acţionează ca organe de relaţii internaţionale, pe când oficiile consulare, prin  actele lor, produc efecte în ordinea internă a statului trimiţător, a unui  stat terţ sau chiar în ordinea statului de reşedinţă.

Pentru funcționarii consulari ai Republicii Moldova acreditați în alte state este valabil la fel acele înlesnirile, privilegiile şi imunităţile, cît și pentru oficiile consulare ale statului nostru peste hotarele țării, dat fiind faptul că statul nostru prin dreptul său, ca membru al Convnției de la Viena din 1963 privind imunităţile şi privilegiile consulare poate să ceară oricărui stat respectarea acestor drepturi, statul nostru la rîndul său trebuie să respecte în baza principiului pacta sunt servanda și cel al reciprocității, prin care statele sunt obligate să onoreze cu bună-credință angajamentele asumate. 

BIBLIOGRAFIE

1. Manuale, monografii, cărţi,etc.:

Dan Năstase, Drept diplomatic și consular, Bucureşti,Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006.

Mircea Duţu, Dreptul internaţional public, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008.

12

Alexandru Burian, Oleg Balan, Natalia Suceveanu [et al.]; Drept internațional public, Ed. a 3-a (rev. şi adăug.). – Ch.: S. n., 2009 (Tipogr. “Elena-V.I.” SRL).

Ştefan Ţarcă, Viorel Velişcu, Drept internaţional public, Ed. Sitech, 2010.

2. Acte normative:

Constituția RM din 29.07. 1994,  intrată în vigoare pe 27.08.1994. Legea nr. 761 din 27.12.2001 cu privire la serviciul diplomatic. Legea nr.242 din 24.09.2010 cu privire la taxele consulare. Legea nr. 200 privind regimul străinilor în Republica Moldova, din 16.07.2010. Legea nr. 595 privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova, din 24 septembrie

1999.

3. Acte internaționale

Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile consulare, din 24 aprilie 1963 în vigoare pentru RM - 25.02.1993.

Convenţiei cu privire la relaţiile diplomatice, Viena, 18 aprilie 1961, în vigoare pentru RM -25.02.1993.

Convenţia de la Viena cu privire la dreptul tratatelor din 23.05.1969 la Viena în vigoare pentru RM - 26.01.1993.

4. Studii şi articole ştiinţifice:

Privilegiile și înlesnirile oficiilor consulare Jr. Adrian Bardas. Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr.

1/2011. Regimul juridic al oficiilor consulare onorifice. Recomandarea nr. 26 al CtEDO privind imunitatea misiunilor diplomatice Drept diplomatic și consular. Principalele caracteristici ale dreptului consular. Prof. univ.

dr. Gheorghe Uglean.

5. Surse electronice:

http://www.mfa.gov.md/informatii-generale/

13