UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

FACULTATEA DE DREPT

VENITUL MINIM GARANTAT -

formă de asistenţă socială

STUDENT, TĂZLĂOANU DANIELA,

ANUL III, SEM. I, I.F.R.

- IANUARIE 2011 -

1. Introducere

Combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale este un obiectiv major al guvernului român

şi o prioritate a politicii sociale de la nivelul Uniunii Europene. Anul 2010 a fost consacrat drept

„Anul european pentru combaterea sărăciei şi a excluziunii sociale”, în vederea creşterii

gradului de conştientizare a problematicii sărăciei şi excluziunii sociale, consecinţa gravă

imediată a acesteia. În urmă cu zece ani, odată cu lansarea strategiei Lisabona, liderii europeni

s-au angajat sa dea un impuls decisiv combaterii sărăciei până în anul 2010. În ciuda eforturilor

depuse de atunci, un număr important de europeni trăiesc astăzi în sărăcie: 17% dintre europeni

dispun de resurse atât de limitate încât nu îşi pot permite strictul necesar1. Sărăcia şi excluziunea

afectează nu doar bunăstarea unor oameni şi capacitatea lor de a juca un rol în societate, ci

dezvoltarea economică în ansamblul ei.

Ţînând cont de acestea, am ales să tratez în cele ce urmează câteva aspecte privind

venitul minim garantat, ca principal instrument utilizat în combaterea sărăciei la nivelul ţării

noastre. De asemenea, unul dintre jaloanele reformei sociale prescrise de reglementările

comunitare se referă chiar la combaterea sărăciei, principalul instrument utilizat fiind cel de

ajutor social.

Reducerea semnificativă a sărăciei şi combaterea efectivă a acesteia ca prioritate a

politicii sociale naţionale trebuie înţeleasă în contextul mai larg al asigurării dreptului la un trai

decent al cetăţenilor, drept fundamental stipulat în art. 47 din Constituţia României, potrivit

căruia statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură

să asigure cetăţenilor un nivel de trai de decent, aceştia având dreptul la pensie, la concediu de

maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte

forme de asigurări sociale publice sau private prevăzute de lege. Totodată cetăţenii au dreptul şi

la măsuri de asistenţă socială, în condiţiile legii, instituţionalizându-se, astfel, asistenţa socială,

ca o dimensiune modernă a măsurilor necesare pentru asigurarea unui trai decent. Identificăm la

nivelul prevederii constituţionale cele două componente ale securităţii sociale, componente ce

au articulat dreptul securităţii sociale, respectiv: asigurările sociale, în cadrul cărora am putea

încadra asigurarea de sănătate, prestaţiile de maternitate, ajutorul de deces, indemnizaţia de

şomaj, dreptul la pensie, şi asistenţa socială care cuprinde alocaţiile familiale, venitul minim

garantat, regimul aplicabil persoanelor cu handicap, serviciile de asistenţă socială.

Din ansamblul instrumentelor de asigurare a unui nivel de trai decent, venitul minim

garantat confirmă orientarea guvernului român către ajutoarele acordate pe baza verificării

1 http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=ro&catId=637

1

veniturilor. Venitul minim garantat (VMG), este unul din cele mai importante programe de

promovare a incluziunii sociale şi face parte dintr-o abordare mai complexă a politicilor de

menţinere a veniturilor, din care mai fac parte creditarea impozitării veniturilor, impozitarea

negativă, creditarea impozitării veniturilor din muncă. Acestea îşi propun, printr-o formă sau

alta, să acorde fiecărui individ dreptul la un venit monetar considerat a fi minim necesar. Astfel

de politici se structurează mai degrabă în termenii unui drept social universal şi mai puţin ca

beneficii/transferuri subsidiare, deşi forma pe care o iau poate avea adesea caracterul unui

beneficiu bazat pe testarea mijloacelor de trai2.

2. Reglementările legale privind venitul minim garantat

În România, implementarea acestui instrument a avut drept scop încă din anul 1995

(Legea nr.67/1995 privind ajutorul social), reducerea sărăciei, prin acordarea de asistenţă

corespunzătoare oricărei persoane care nu dispune de resurse suficiente şi care nu este în măsură

să şi le procure prin propriile mijloace sau să le primească dintr-o altă sursă. Sistemul ajutorului

social a fost înlocuit în anul 2001 cu venitul minim garantat prin adoptarea Legii nr. 416/2001

privind venitul minim garantat. Prin această lege a fost stabilit, în virtutea principiului

solidarităţii sociale3 – principiu fundamental al politicii naţionale de asistenţă socială, dreptul

familiilor şi persoanelor singure, cetăţeni români, la un venit minim garantat ca formă de

asistenţă socială. Legea stabileşte că dreptul la un venit minim se asigură prin acordarea unui

ajutor social lunar, introduce măsuri de protecţie pentru a combate factorii de descurajare a

muncii (şi anume obligaţia beneficiarilor de a presta muncă în folosul comunităţii, stimulente

pentru beneficiarii care muncesc cu forme legale) şi combină ajutoarele în bani cu prestaţiile în

natură. De beneficiile acestei legi se bucură şi familiile sau persoanele singure, cetăţeni ai altor

state sau apatrizi, care au reşedinţa sau domiciliul în România.

Venitul minim garantat este o măsură binevenită din punct de vedere al scopului pentru

care a fost elaborată. Este un ajutor social foarte bine ţintit, identificând persoanele supuse

riscului de sărăcie şi excluziune socială, deşi este clar că oferă o siguranţă extrem de redusă

pentru familiile care depind cu adevărat de acest ajutor social, deoarece o familie beneficiară

tipică va trăi în continuare în condiţii de sărăcie. Venitul minim garantat se adresează celor mai,

fără a descuraja atitudinea faţă de muncă.

2 Pop, Luana Miruna, (coord.), Dicţionar de politici sociale, Editura Expert, Bucureşti, 2002, p. 594.3 Art. 1, alin.(3) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi completările ulterioare, prevede „Instituirea venitului minim garantat se întemeiază pe principiul solidarităţii sociale, în cadrul unei politici naţionale de asistenţă socială.”

2

Din 2001 şi în prezent, legea privind venitul minim garantat a suferit modificări şi i s-au

adus completări, toate de natură să eficientizeze punerea sa în aplicare. S-a urmărit definirea

clară a beneficiarilor eligibili ai ajutorului social lunar, indicatorii de verificare a venitului

familiilor/persoanelor singure care se i-au în considerare la stabilirea dreptului la un venit minim

garantat, în scopul eliminării eventualelor posibilităţi de fraudă, includerea unor inspecţii şi

sancţiuni pentru cazurile de nerespectare a legii. Alte modificări vizează obligaţia celor

responsabili cu punerea efectivă în aplicare a prevederilor legii, adică pentru primari de a

întocmi un plan privind munca în folosul comunităţii şi de a ţine o evidenţă a orelor de muncă

pentru beneficiarii venitului minim garantat; definiţia persoanelor apte de muncă şi excepţii; o

limită minimă naţională pentru venitul familiei; posibilitatea primarilor de a-şi stabili propriile

criterii de evaluare a venitului net lunar al familiei; includerea persoanelor singure care au copii

în îngrijire ca fiind eligibile pentru venitul minim garantat; o listă a bunurilor de strictă

necesitate pentru nevoile familiale, precum şi o listă a bunurilor care nu sunt considerate de

strictă necesitate şi pot conduce la excluderea dreptului la un venit minim; dispoziţii privind

încetarea dreptului la ajutorul social.

Obiectivul global al Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat constă în

garantarea faptului că nicio gospodărie din România nu coboară sub un nivel minim de consum.

Criteriile de eligibilitate pentru venitul minim garantat au în vedere familiile şi

persoanele singure, cu sau fără cetăţenie română, precum şi apatrizii, care trăiesc/locuiesc în

România, care pot beneficia de asistenţă financiară în condiţiile în care venitul pe cap de

locuitor are o valoare mai mică decât nivelul venitului minim garantat.

Principalele condiţii privind dreptul la venitul minim garantat au în vedere:

venitul persoanei singure/familiei trebuie să fie mai mic decât nivelul stabilit al venitului

minim garantat;

persoana singură/familia trebuie să nu deţină alte bunuri decât cele considerate de strictă

necesitate;

persoana singură/familia trebuie să locuiască în raza teritorială a sectorului sau localităţii

unde este depusă cererea de asistenţă socială şi declaraţia pe propria răspundere;

persoanele care sunt apte de muncă şi nu realizează venituri cu caracter salarial sau

câştiguri din altă activitate generatoare de venituri, trebuie să facă dovada faptului că:

sunt în evidenţa agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă şi nu au refuzat un

loc de muncă oferit sau participarea la un program de pregătire profesională. Nu au

această obligaţie persoanele apte de muncă care au în îngrijire copii în vârstă de până la

7 ani şi până la 18 ani, în cazul copilului cu handicap grav sau accentuat, au în ingrijire

3

persoane cu handicap grav sau accentuat sau cele care urmează un program de formare

profesională organizat de agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă.

Eligibilitatea pentru venitul minim garantat este stabilită prin verificările veniturilor şi

ale bunurilor. Pragul de venit este o funcţie a venitului şi a numărului de membri ai familiei.

Este posibil ca unii membri ai gospodăriilor să fie angajaţi cu salarii mici şi/sau să lucreze cu

fracţiune de normă, iar gospodăria să aibă totuşi dreptul de a beneficia de asistenţă socială.

Persoanele în vârstă de până la 18 ani pot solicita venitul minim garantat în cazul în care

se află în următoarele situaţii: locuiesc împreună cu copiii aflaţi în îngrijirea lor şi sunt

necăsătorite, divorţate, văduve sau soţul/soţia lor este declarat/ă oficial persoană dispărută.

În general, printre beneficiarii de venit minim garantat se numără persoanele în vârstă

care locuiesc singure, şomerii, tinerii care părăsesc sistemul instituţionalizat de îngrijire sau cei

care nu au fost niciodată încadraţi în muncă.

Comparativ cu sistemele de asistenţă socială anterioare, Legea privind venitul minim

garantat marchează un pas înainte către încurajarea eforturilor oamenilor de a-şi depăşi condiţia

de persoane asistate social şi de a se încadra în muncă. Familiile şi persoanele singure cu

venituri nete lunare sub nivelul venitului minim garantat beneficiază de o majorare cu 15% a

cuantumului ajutorului social pe familie, în cazul în care cel puţin un membru al familiei face

dovada că lucrează pe bază de contract individual de muncă, are statut de funcţionar public sau

prestează o activitate, realizând venituri cu caracter salarial, potrivit art. 6, alin. (1) din lege.

O prevedere a legii la fel de importantă este cea referitoare la obligaţia beneficiarilor

ajutorului social de a presta în schimbul ajutorului acordat acţiuni sau lucrări de interes local, la

cererea primarului, adică muncă în folosul comunităţii. Doar unul dintre membrii familiei, major

şi apt de muncă, trebuie să presteze muncă în folosul comunităţii, numărul de ore de muncă fiind

proporţional cu cuantumul ajutorului de securitate socială primit de familie/persoană singură, iar

tariful orar corespunzător salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, raportat la

durata medie lunară a timpului de muncă. Primarii au obligaţia întocmirii planului de acţiuni sau

de lucrări de interes public pentru repartizarea orelor de muncă şi ţinerea evidenţei orelor

efectuate şi să asigure instructajul privind normele de tehnică a securităţii muncii pentru toate

persoanele care prestează muncă în folosul comunităţii, plan care se aprobă prin hotărârea

Consiliului Local şi care poate reactualizat pe parcursul anului. Planul de acţiuni sau lucrări de

interes local, lista beneficiarilor Legii nr. 416/2001 şi a celor care urmează să efectueze muncă

în folosul comunităţii trebuie aduse la cunoştinţă prin afişare. Aceste documente se transmit

4

agenţiilor pentru prestaţii sociale judeţene în luna următoare aprobării lor prin hotărârea

Consiliului Local.

Ajutorul social se acordă lunar, sub forma unei sume de bani, calculat ca diferenţă între

nivelul venitului minim garantat prevăzut de lege la art. 4, alin.(1) şi venitul net lunar al familiei

sau al persoanei singure, pe perioada în care beneficiarul îndeplineşte condiţiile de acordare.

Orice creştere a nivelului de venit pe persoană singură sau pe membru de familie şi, de

asemenea, schimbarea domiciliului sau reşedinţei ori modificarea structurii familiei trebuie să

fie comunicate autorităţii locale şi pot conduce la o scădere a venitului minim garantat sau,

respectiv, la încetarea plăţii.

Dacă suspendarea venitului minim garantat are caracter temporar şi depinde de

îndeplinirea de către beneficiarul venitului minim garantat a obligaţiilor sale de a actualiza

periodic documentele necesare, întreruperea voluntară sau întreruperea ca urmare a

neîndeplinirii de către beneficiarul venitului minim garantat a responsabilităţilor sale

contractuale sunt definitive.

Ajutorul social sub forma venitului minim garantat se acordă pe bază de cerere şi

declaraţie pe proprie răspundere, însoţite de actele doveditoare privind componenţa familiei şi

veniturile acesteia, cerere care se înregistrează la primarul localităţii în a cărei rază teritorială îşi

are domiciliul solicitantul sau reşedinţă titularul. Dosarul cererii conţine dovezi pentru

încadrarea în condiţiile de acordare a sprijinului financiar (acte de identitate ale solicitantului şi

membrilor familiei, acte de stare civilă, certificate fiscale, acte de studii, adeverinţe medicale).

Cererea se soluţionează în termen de 30 de zile de la data înregistrării sale. Pentru verificarea

îndeplinirii condiţiilor de acordare a sprijinului financiar prevăzut de Legea nr. 416/2001 se

dispune afectuarea unei anchete sociale, în termen de 15 zile de la data înregistrării cererii, care

se realizează de către persoane cu atribuţii în domeniul asistenţei sociale din aparatul propriu de

specialitate al primarului. Stabilirea dreptului la ajutorul social şi a cuantumului acestuia se face

prin dispoziţia scrisă a primarului, care răspunde alături de secretarul unităţii administrativ-

teritoriale, de realitatea şi legalitatea operaţiunilor de stabilire a dreptului la ajutor social, potrivit

art. 12, alin. (5) modificat de Legea nr. 276/2010 pentru modificarea şi completarea Legii

nr.416/2001. Dispoziţia de acordare sau respingere a ajutorului social se comunică titularului în

maxim 5 zile de la data emiterii.

Legea nr. 276/ 24.12.2010 modifică şi completează Legea nr. 416/2001, prin modificarea articolului 6, alineatele (/) şi (8) şi introducerea după alineatul (8) a alineatului (9). Prevederile art. I ale Legii nr. 276/2010 au intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2011.

5

În anul 2010, un număr însemnat de familii au solicitat acordarea de ajutoare sociale.

Astfel, în perioada ianuarie-septembrie 2010 au fost înregistrate cumulat la nivel naţional 47.069

de solicitări pentru acordarea acestei prestaţii, ceea ce înseamnă o medie lunară de 5.230 cereri.

Datorită înrăutăţirii situaţiei economice a familiilor cu venituri mici, numărul de cereri aprobate

sau repuse în plată a fost de două ori mai mare decât al cererilor înregistrate. Cel mai mare

număr de cereri înregistrate în perioada menţionată au fost înregiunile Sud-Vest Oltenia, Sud-

Est, Sud Muntenia şi Nord-Est (peste 7.800 cereri), respectiv în judeţele Galaţi, Buzău,

Teleorman, Vaslui, Iaşi şi Mehedinţi (peste 1.900 de cereri).4

Venitul minim garantat este administrat de către autorităţile publice locale. Eligibilitatea

este stabilită la nivel municipal, în conformitate cu criteriile definite de Ministerul Muncii,

Familiei şi Protecţiei Sociale. Autorităţile publice locale sunt responsabile pentru decizia

acordării ajutorului social, pentru repartizarea şi supravegherea muncii în folosul comunităţii.

Dacă până la începutul anului 2011, plata ajutorului era tot în sarcina primarilor, începând cu

1 ianuarie 2011, plata ajutorului social a fost preluată de către Agenţia Naţională Pentru Prestaţii

Sociale prin agenţiile teritoriale. Plata acestui drept şi fondurile necesare se vor asigura de la

bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Trecerea plăţii

ajutorului social de la nivelul primăriilor, la nivelul Agenţiei Naţionale pentru Prestaţii Sociale,

reprezintă o decizie importantă luată în vederea eliminării erorilor, prin separarea funcţiei de

plată de cea de stabilire a eligibilităţii.

Cheltuielile administrative pentru verificarea îndeplinirii condiţiilor şi stabilirii dreptului

la ajutor social, se vor suporta în continuare din veniturile proprii ale bugetelor locale.

Acordarea ajutorului social se suspendă în situaţia familiilor şi persoanelor singure care nu îşi

îndeplinesc obligaţia de a aduce din 3 în 3 luni adeverinţa de la agenţia teritorială pentru

ocuparea forţei de muncă sau care nu realizează orele de lucrări sau acţiuni de interes local,

precum şi în cazul celor care din 6 în 6 luni nu prezintă declaraţia pe proprie răspundere privind

componenţa familiei şi a veniturilor realizate de aceştia, însoţită de o adeverinţă cu privire la

veniturile realizate supuse impozitului pe venit.

Necesitatea modificărilor legislative aduse de curând în aplicarea dreptului la un venit

minim garantat trebuie înţeleasă în contextul acordului de împrumut cu Banca Mondială, potrivit

căruia România trebuie să respecte anumite condiţii care să asigure o mai bună protecţie

categoriilor defavorizate ale populaţiei în perioada de criză economică şi financiară.

4http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Statistica/Buletin%20statistic/2010/Asist%20sem%20I%202010%20site.pdf

6

3. Concluzii

Asistenţă socială este, în societatea contemporană, un drept universal, de a dispune de

resurse elementare minime necesare pentru o viaţă demnă şi o funcţionare socială normală.

Venitul minim garantat, ca formă de asistenţă socială, este un suport material deloc de neglijat

dar departe de a fi suficient pentru acoperirea nevoii de asistenţă socială, care nu rezumă doar la

aspectele financiare. În acelaşi timp, necesitatea financiară de asistenţă socială nu poate fi

măsurată doar prin nivelul veniturilor actuale, ci şi prin existenţa unor condiţii materiale

elementare de viaţă. În consecinţă, ajutorul financiar nu se poate limita în condiţii actuale doar la

venitul minim garantat. Oricare ar fi venitul minim garantat, el nu poate oferi persoanelor, de

exemplu, posibilitatea de a obţine o locuinţă dacă nu au una. Venitul minim garantat oferă un

suport minim de siguranţă pentru familiile care sunt într-adevăr dependente de această alocaţie,

întrucât o familie beneficiară tipică ar trăi în continuare în sărăcie.

Politica venitului minim garantat, bazată pe testarea mijloacelor şi resurselor de trai, este

de apreciat prin prisma faptului că are în vedere măsuri de reducere a factorilor de descurajare a

muncii, prin obligaţia pe care o impută beneficiarilor de presta ore de muncă în folosul

comunităţii. Dar, realitatea ne arată că există posibilităţi de sustragere a beneficiarilor de la

această obligaţie, iar autorităţile responsabile cu gestionarea venitului minm garantat sunt

neputincioase în această privinţă. Deasemenea, munca în folosul comunităţii implică de cele mai

multe ori activităţi de curăţare a străzilor şi strângere a gunoaielor, pe care multe persoane le

consideră umilitoare şi le descurajează să aplice pentru această formă de asistenţă socială, deşi

îndeplinesc condiţiile de eligibilitate. Sau cum este cazul persoanelor care preferă să muncească

fără forme legale, deoarece nu doar evită procedura de cerere a ajutorului social deseori

anevoioasă, ci pot câştiga chiar venituri mai mari.

Totuşi, pentru a putea considera venitul minim garantat ca fiind un mecanism eficient de

incluziune socială, politicile care asigură un ajutor minim persoanelor singure şi familiilor cu

venituri până la limita venitului mini garantat, trebuie să fie însoţite de măsuri corespunzătoare

de politică economică în vederea activării ofertei de forţă de muncă.

De asemenea, angrenajul instituţional care se ocupă de aplicarea Legii nr. 416/2001 are

nevoie de o atenţie specială: ritmul de delegare a responsabilităţilor de la nivel central către

nivelurile locale trebuie să fie corelat cu identificarea de noi resurse, pentru a evita o penurie

financiară la nivel local, permiţând în acelaşi timp proiectarea unor planuri de dezvoltare locală.

7

Bibliografie:

Pascariu, Gabriela, Iaţu, Corneliu, Maha, George Liviu, Modelul european în dezvoltarea

României. Lucrările conferinţei Jean Monnet pentru tineri cercetători, mai 2005, Editura

Sedcom Libris, Iaşi, 2005;

Pop, Miruna Luana, (coord.) Dicţionar de politici sociale, Editura Expert, Bucureşti,

2002;

Radu, Marieta, Analiza situaţiei cu privire la sistemele de venituri minime din România.

Studiu privind politicile naţionale, 2009

http://www.peer-review-social-inclusion.eu/network-of-independent

experts/2009/minimum-income-schemes

Buletin statistic trimestrial în domeniul muncii şi protecţiei sociale nr.3 /2010

http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Statistica/Buletin%20statistic/

2010/Asistenta%20trim%20III%202010%20site.pdf

Legislatie:

Legea nr. 276 din 24 dec. 2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 416/2001;

Legea nr. 416/ 18 iulie 2001 privind venitul minim garantat.

Site-uri Internet:

http://www.avocatnet.ro/

Comisia Europeanăhttp://ec.europa.eu/social/

Guvernul Românieihttp://www.gov.ro/programul-de-guvernare-2009-2012__c12l1p1.html

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Socialehttp://www.mmuncii.ro/ro/

8