„Unul din oamenii cei mai învăţaţi ai secolului „său”, pentru ca la urmă să adauge,

că acesta era anul „îmbrăcat” în platoşă de fier şi mînuind un condei de fier, în contra

duşmanului neamului său”.

Mihai Eminescu

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 - d. 21 august 1723), domn al Moldovei

(martie - aprilie 1693 și 1710 - 1711), autor, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf,

filozof, istoric, lingvist, muzicolog, compozitor, om politic şi scriitor român.

Viaţa şi cariera politică

Dimitrie Cantemir s-a născut la 26 octombrie 1673, în localitatea Silişteni din

comuna Fălciu, azi comuna Dimitrie Cantemir din jude ţ ul Vaslui , în partea de sud a

orașului Hu ș i . A fost fiul lui Constantin și al Anei. La 15 ani a fost nevoit să plece la

Constantinopol (1688-1690), unde a stat 17 ani, ca zălog al tatălui său pe lângă Înalta

Poartă, înlocuindu-l pe Antioh, devenit ulterior domn al Moldovei.

În perioada martie - aprilie 1693, după moartea tatălui său, a fost domn al

Moldovei, dar Înalta Poarta nu l-a confirmat, astfel încât s-a întors la Constantinopol

pentru a-şi continua studiile. Cu prilejul unui război turco-austriac, a efectuat o călătorie

în Europa Centrală, ajungând și în Banat, la Timi ş oara . A avut astfel ocazia să se

convingă de unitatea lingvistică a poporului român. Antioh, fratele mai mare, şi-a însuşit

întreaga moştenire, lăsându-l într-o situaţie precară. Din 1695 a fost capuchehaie la

Constantinopol, al fratelui său Antioh, acesta fiind ales domn.

S-a căsătorit cu fiica lui Ş erban Cantacuzino , Casandra, care i-a dăruit doi copii,

Maria şi Antioh (viitorul poet, scriitor şi diplomat rus Antioh Dimitrievici Cantemir (1709 -

1744).)

Turcii l-au înscăunat pe Dimitrie Cantemir la Ia ş i în 1710, având încredere în el, dar

noul domn-cărturar a încheiat la Luțk în Rusia, în 2 aprilie-13 aprilie 1711, un tratat

secret de alianţă cu Petru cel Mare, în speranţa eliberării ţării de sub dominaţia turcă.

În politica externă s-a orientat spre Rusia. În subsidiar, s-a afirmat chiar faptul că ar fi

încercat alipirea Moldovei la Imperiul Rus, aşa cum făcuse şi Ucraina. A fost un adept al

domniei autoritare, adversar al atotputernicei mari boierimi şi a fost împotriva

transformării ţăranilor liberi în şerbi.

1

După numai un an de domnie (1710 - 1711), s-a alăturat lui Petru cel Mare în

războiul ruso-turc şi a plasat Moldova sub suzeranitate rusească. După ce au fost

înfrânţi de turci în Lupta de la Stănile ş ti - ţinutul Fălciu pe Prut, neputându-se întoarce

în Moldova, a emigrat în Rusia, unde a rămas cu familia sa. A devenit consilier intim al

lui Petru I şi a desfăşurat o activitate ştiinţifică rodnică. Lângă Harkov i s-a acordat un

întins domeniu feudal şi a fost investit cu titlul de Principe Serenisim al Rusiei la 1

august 1711.

Dimitrie Cantemir - cărturar

A fost primul român ales membru al Academiei din Berlin în 1714. În opera lui

Cantemir, influenţată de umanismul Renaşterii şi de gândirea înaintată din Rusia, s-au

oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istorică a Moldovei

de la sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea.

Opere principale

Divanul sau Gâlceava în ţ eleptului cu lumea sau Giude ţ ul sufletului cu trupul , scrisă

în română şi tipărită la Ia ş i în 1698. Această operă este prima lucrare filozofică

românească. În această lucrare întâlnim disputele medievale despre timp, suflet, natură

sau conştiinţă. Dimitrie Cantemir sugerează superioritatea omului asupra celorlalte

vieţuitoare, face din om un stăpân al lumii, susţine superioritatea vieţii spirituale asupra

condiţiei biologice a omului, încearcă să definească concepte filosofice şi să alcătuiască

o terminologie filosofică.

Imaginea tainică a ştiinţei sacrosante 1700, lucrare filosofică în care încearcă să

integreze fizica într-un sistem teist, un fel de împăcare între ştiinţă şi religie, între

determinismul ştiinţific şi metafizica medievală. Cantemir manifestă un interes deosebit

pentru astrologie şi ştiinţele oculte, sacre, specifice Renaşterii.

Istoria ieroglifică, scrisă la Constantinopol în română (1703 - 1705). Este

considerată prima încercare de roman politic-social. Cantemir satirizează lupta pentru

domnie dintre partidele boiereşti din ţările române. Această luptă alegorică se reflectă

printr-o dispută filosofică între două principii, simbolizate de Inorog şi Corb. Lucrarea

cuprinde cugetări, proverbe şi versuri care reflectă influenţa poeziei populare.

Istoria Imperiului Otoman (Istoria creşterii şi descreşterii curţii otomane), redactată

în latină (Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae) între 1714

2

şi 1716. În această lucrare, Dimitrie Cantemir a relatat istoria imperiului otoman şi a

analizat cauzele care ar fi putut duce la destrămarea sa. A insistat şi asupra

posibilităţilor popoarelor asuprite de a-ţi recuceri libertatea. Lucrarea a fost tradusă şi

publicată în limbile engleză, franceză și germană.

Hronicul vechimii a româno-moldo-vlahilor, scris mai întâi în latină dar tradus apoi

de autor în română (1719 - 1722), cuprinde istoria noastră de la origini până la

descălecare. Susţine ideea cronicarilor: originea comună a tuturor românilor. Pentru

scrierea acestei lucrări, Dimitrie Cantemir a consultat peste 150 de izvoare române şi

străine în limbile latină, greacă, polonă şi rusă.

Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), scrisă în latină (1714 - 1716), când

trăia în Rusia, la cererea Academiei din Berlin.

Dimitrie Cantemir a susţinut originea romanică a naţiunii şi a limbii noastre în

spiritul ideilor Umanismului, pledând în favoarea afirmaţiei sintetice că ”suntem urmaşii

unui popor care a creat o civilizaţie şi o cultură clasică”.

Cantemir a început să scrie cărţi filozofice cu caracter religios şi a terminat cu

opere istorice, ştiinţifice si geografice. A scris mai mult în latineşte, căci limba latină era

pe atunci limba universală a ştiinţei. Scriind în limba latina, scriitorul se adresa lumii

întregi, lumii învăţate. Prima lui lucrare se intitulează “Divanul sau gâlceava înţeleptului

cu lumea sau giudeţul sufletului cu trupul”, tipărită la Iaşi în greceşte şi în româneşte.

Subiectul acestei cărţi porneşte de la epistola apostolului Pavel către Gălăţeni. In

scrierea lui Cantemir, în afară de aceste texte cu conţinut religios, autorul face trimiteri la

câteva personalităţi de marcă ale culturii: Cicero, Epictet, Seneca, etc. apoi la marele

umanist olandez Erasmus din Rotterdam.

A doua lucrare a lui Dimitrie Cantemir, tot de esenţa filozofică este “Ştiinţa

sacrosantă” sau I se mai spune “Imaginea Ştiinţei Sacre care nu se poate zugrăvi”.

Ştiinţă sacră este teologia, ea nu se poate zugrăvi, fiind abstractă. Cantemir are

certitudinea s-a personală că ar exista o ştiinţă sacră şi că această ştiinţă nu poate să

fie decât aceea pe care Creatorul o are despre sine şi despre creaturile sale. Omului ii

este inacceptabilă o asemenea ştiinţa a adevărului absolut. Atât “Divanul” cât şi “Ştiinţa

sacrosantă” au fost dedicate de către autor, dascălului, adus de tatăl său în familie

pentru ai instrui copiii – Ieremia Cacavelas. Legăturile lui Cantemir cu Academia de la

3

Constantinopol se confirma prin două cărţi de gândire raţională şi extraraţională:

“Logică” şi “Metafizică”. Scrie în limba turca “Tratat de muzică turcească” cu note arabe.

După eşecul de la Stănileşti (1711), Cantemir este luat sub protecţia lui Petru I şi se

stabileşte la Petersburg. Aici începe să scrie şi să-şi facă cunoscută prezenţa lui de

mare cărturar, în occident, în special prin fiul său, care a fost ambasador al Rusiei la

Berlin, Londra, Paris. În 1714 este ales membru al Academiei din Berlin, la cererea

acestui for înalt va scrie lucrarea “Descrierea Moldovei”, făcându-şi ţara cunoscută

străinătăţii şi lumii întregi. Lucrarea cuprinde trei părţi: partea geografica (graniţele,

apele, împărţirea pe ţinuturi, forme de relief, bogăţii, etc. deci geografia fizică si

economică); partea a doua aparţine geografiei politice, organizarea statului feudal,

relatări despre religie, despre limbă, despre obiceiuri, tradiţii, descriindu-le cu detalii,

partea a treia se referă la unitatea limbii române făcând afirmaţia “Valahii si ardelenii au

acelaşi grai cu moldovenii”. Este primul nostru cărturar care spune ca în limba noastră

se află şi cuvinte de origine dacă. La sfârşitul lucrării sale este desenată harta Moldovei,

fiind prima scriere în care apare harta acestei ţări în cultura noastră. Scrie o carte cu

caracter memorialistic “Viaţa lui Constantin Cantemir”. După ce tratează originea

familiei, subliniază apoi calităţile tatălui său, în final se opreşte asupra unei greşeli, pe

care nu i-o poate ierta şi anume faptul că s-a supus turcilor şi boierilor şi la uneltirile

celor din urmă, la sacrificat pe cel mai mare învăţat al timpurilor – Miron Costin. Ultima

carte a lui Dimitrie Cantemir se intitulează “Hronicul vechimii româno-moldo- vlahilor”,

carte ce I-a servit celui mai mare apărător al neamului românesc, în confruntările lui de

la curtea imperială de la Viena – Inochenţie Micu Klein. De aceea Dimitrie Cantemir a

fost numit un precursor al iluminismului românesc.

Dimitrie Cantemir este unul din cei mai de seamă reprezentanţi ai istoriei şi culturii

româneşti. Cărturar de formaţie enciclopedică, este cel mai important promotor al

umanismului şi preiluminismului românesc din secolele XVII-XVIII. Pătrunzând in mediul

ambasadelor marilor puteri Europene, Cantemir a avut prilejul promovării culturii şi

spaţiului românesc. În Europa, Dimitrie Cantemir a fost repede şi definitiv acreditat ca

fiind cel mai de seamă cunoscător al istoriei otomane ocupând un loc privilegiat in

tagma erudiţilor timp de peste un secol. Dimitrie Cantemir ajunge domn al Moldovei in

1710 iar in timpul scurtei sale domnii încearcă întemeierea unui stat centralizat domnesc

4

încheind "Tratatul de Alianţă" cu Petru cel Mare fiind nevoit astfel sa intervin de partea

ţarului în războiul ruso-turc. In urma înfrângerii de la Stănileşti cărturarul este nevoit să

se refugieze la curtea lui Petru cel Mare. In Rusia Dimitrie Cantemir devine un

colaborator apropiat al ţarului sprijinindu-l in acţiunile sale politice. Redactează

impulsionat de Leibntz "Descriptio Moldaviae" - operă în care a dezvoltat aceeaşi

concepţie politică pe care o promovase si din postura de monarh. Ca o recunoaştere a

valorii operei amintite, la propunerea filosofului german, Dimitrie Cantemir este ales

membru al Academiei Regale din Berlin. Sfetnic ideal, având in vedere unitatea de

concepţie statala a celor doi monarhi, iniţiază o serie de reforme radicale menite

dezvoltării rapide a statului. Integrat în această viaţă de prefaceri economice şi militare a

Rusiei, Cantemir îşi continuă opera literară: "Istoria creşterii şi descreşterii Imperiului

Otoman" - lucrare tradusă din latină în toate limbile europene de largă circulaţie - şi

"Hronicul vechimii româno - moldo-vlahilor. Opera lui Dimitrie Cantemir este unică şi in

ziua de azi datorită complexităţii rezultate consecutiv formaţiei sale enciclopedice: ştiinţa

se împleteşte cu filosofia istorică şi geografia sunt analizate ştiinţific iar etica, literatura si

muzica sunt completate de studiul moravurilor şi al folclorului; departe de orice

diletantism toate acestea poarta pecetea metodei ştiinţifice şi cunoaşterii reale.

Ca scriitor, savant şi gânditor, Dimitrie Cantemir a deschis însă calea modernităţii

în cultura română şi ne-a dat primul certificat de europenitate majoră, la răscrucea dintre

Orient şi Occident, fiind din 1714, la propunerea filosofului Leibniz, membru al

Academiei din Berlin, iar o parte din opera sa circulând în toată Europa (fie în latină, fie

tradusă în limbile moderne de mare prestigiu cultural: germană, engleză, franceză,

italiană), ba chiar şi dincolo de ocean (unde, nu demult, academicianul Virgil Cândea a

descoperit originalul latinesc integral din Istoria Imperiului Otoman, pe care l-a şi editat

în 1999 şi 2002).

Lucrările lui Dimitrie Cantemir conţin un şir de principii metodologice ce ţin de

cercetarea ştiinţifică şi de filosofie a istoriei care îl ajută să discernă adevărul, punând la

temelie un număr cât mai mare de izvoare istorice, dar şi ţinând cont de opiniile

exprimate de alţi istorici în problemele luate în dezbatere. Prin opera sa istorică Dimitrie

Cantemir a făcut un salt enorm în ştiinţa istorică naţională punând temeliile istoriografiei

noastre moderne şi contemporane.

5

S-ar putea spune că Dimitrie Cantemir reprezintă primul nostru certificat de

europenitate, în sensul modern al cuvântului.

Dimitrie Cantemir prin opera sa a fost precursorul ştiinţelor moderne, ulterioare,

inclusiv al etnosociologiei, antropologiei culturale, integrând Moldova cu ştiinţă şi cultură

europeană şi universală încă la începutul secolului al XVIII-lea, păşind în pas cu timpul

din epoca iluminismului.

A încetat din viata in 1723 pe moşia sa Dimitrievka şi a fost înmormântat in Rusia.

Osemintele lui Dimitrie Cantemir readuse în 1935 în România se află la Biserica

Domnească "Trei Ierarhi" din Iaşi. Pe lespedea raclei sale stă scris: "Aici, întors din

lunga şi pre greaua pribegie înfruntată pentru libertatea ţării sale, odihneşte Dimitrie

Cantemir, domn al Moldovei ".

BIBLIOGRAFIE

Tănăsescu Manuela, Despre Istoria ieroglifică, Editura Cartea Românească,

Bucureşti, 1970.

Ţărălungă Ecaterina, Dimitrie Cantemir, Editura Minerva, 1989.

6