Dimitrie CANTEMIR - Provincialul · Dimitrie Cantemir 4 Textele au fost reproduse dup[: Dimitrie...

$: Dimitrie CANTEMIR - Provincialul · Dimitrie Cantemir 4 Textele au fost reproduse dup[: Dimitrie Cantemir. Descrierea Moldovei. Traducere de Petre Pandrea. Colec\ia „Biblioteca$

Dimitrie

DESCRIEREA MOLDOVEI

CANTEMIR

Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cuConcep\ia grafic[ a colec\iei: Vladimir Zmeev

Coperta =i ilustra\iile: Emil Childescu

REFER IN|E I STORICO-L ITERARE:

Ariadna Camariano-Cioran,I. L[z[rescu, I. L[udat, Nestor Camariano,

George C[linescu, Pompiliu Constantinescu, Magdalena Popescu, Nicolae Iorga, Sextil Pu=cariu,

I. Pervain, Alexandru Piru, Algeria Simota,Leonida Maniu, Ecaterina |ar[lung[,

P. P. Panaitescu.

Dimitrie Cantemir

4

Textele au fost reproduse dup[: Dimitrie Cantemir.Descrierea Moldovei. Traducere de Petre Pandrea.

Colec\ia „Biblioteca =colarului“. Grupul editorial „Litera“, 1997.Notele de subsol apar\in`nd lui Dimitrie Cantemir sunt notate cu*,

iar cele numerotate cu cifre au fost reproduse dup[ edi\ia ap[rut[ sub]ngrijirea lui Constantin M[ciuc[, Editura Tineretului. Bucure=ti, 1967.

Textul, cu excep\ia particularit[\ilor de limb[ (de epoc[)=i de stil ale autorului, respect[ normele

ortografice ]n vigoare.

Editura „Litera Interna\ional“O.P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia

tel./fax (01) 3303502; e-mail: [email protected]

Grupul Editorial „Litera“str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova

tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61;e-mail: [email protected]

Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2001 ]n versiune tip[rit[=i electronic[ la editura „Litera Interna\ional“ =i

Grupul Editorial „Litera“.Toate drepturile rezervate.

Editori: Anatol =i Dan Vidra=cuRedactor: Tudor PalladiCorector: Petru Ghencea

Tehnoredactare: Cristina Rusu, Marin Popa

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[uComanda nr. 11309

CZU 821.135.1-3C 19

Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\iiCantemir Dimitrie

Descrierea Moldovei/Dimitrie Cantemir; col. ini\. =i coord. Anatol =i DanVidra=cu; conc. gr. col. /Vladimir Zmeev; cop. =i ilustr. / Emil Childescu —Ch.: Litera; Bucure=ti: Litera Int., 2001 (Combinatul poligrafic). — 256 [p.] —(Bibl. =colarului; nr. 221).ISBN 9975-74-367-6ISBN 973-8358-20-0821.135.1-3

ISBN 9975-74-367-6 © LITERA INTERNA|IONAL, 2001ISBN 973-8358-20-0 © LITERA, 2001

5

Descrierea Moldovei

CUPRINS

Tabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

IPA R T E A G E O G R A F I C {

Capitolul I. Despre numele cel vechi =i cel de acum al Moldovei . . . 12Capitolul al I I - lea. Despre a=ezarea Moldovei, despre hotarele

ei cele mai vechi =i cele noi =i despre clim[ . . . . . . . . . . . . . . . . 16Capitolul al I I I - lea. Despre apele Moldovei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20Capitolul al IV- lea. Despre \inuturile =i t`rgurile de ast[zi din

Moldova . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26Capitolul al V-lea. Despre mun\ii =i mineralele Moldovei . . . . . . . . 43Capitolul al VI-lea. Despre c`mpiile =i p[durile Moldovei . . . . . . . . 47Capitolul al VII- lea. Despre animalele s[lbatice =i domestice . . . . 52

IIPA R T E A P O L I T I C {DESPRE OR~NDUIREA DE STAT

Capitolul I. Despre felul de c`rmuire a |[rii Moldovei . . . . . . . . . . 58Capitolul al I I - lea. Despre alegerea domnilor ]n Moldova . . . . . . . 64Capitolul al I I I - lea. Despre obiceiurile vechi =i noi la ]nsc[unarea

unui domn al Moldovei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76Capitolul al IV- lea. Despre ]nt[rirea domnilor . . . . . . . . . . . . . . . . . 97Capitolul al V-lea. Despre scoaterea din scaun a domnului . . . . . 103Capitolul al VI-lea. Despre boierii din Moldova =i st[rile lor . . . . . 111Capitolul al VII- lea. Despre oastea moldoveneasc[ . . . . . . . . . . . 125Capitolul al VII I - lea. Despre obiceiurile cur\ii domne=ti . . . . . . . . 129Capitolul al IX-lea. Despre v`n[torile domne=ti . . . . . . . . . . . . . . 136Capitolul al X- lea. Despre ]ngrop[ciunea domnilor . . . . . . . . . . . 139

Capitolul al XI- lea. Despre legile |[rii Moldovei . . . . . . . . . . . . . . 141Capitolul al XII- lea. Despre divanul de judecat[ al domnului

=i al boierilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143Capitolul al XIII - lea. Despre veniturile vechi =i cele de acum

ale Moldovei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150Capitolul al XIV-lea. Despre tributul =i pe=che=urile pe care

Moldova le pl[te=te Por\ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154Capitolul al XV-lea. Despre boierimea moldoveneasc[ . . . . . . . . . . 159Capitolul al XVI-lea. Despre ceilal\i locuitori ai Moldovei . . . . . . . 168Capitolul al XVII-lea. Despre n[ravurile moldovenilor . . . . . . . . . 175Capitolul al XVIII- lea. Despre obiceiurile de la logodn[ =i de

la nunt[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 184Capitolul al XIX- lea. Despre obiceiurile de ]ngrop[ciune la

moldoveni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190

IIID E S P R E C E L E B I S E R I C E + T I

+ I A L E } N V { | { T U R I I } N M O L D O VA

Capitolul I . Despre religia moldovenilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194Capitolul al I I - lea. Despre tagma bisericeasc[ . . . . . . . . . . . . . . . . 203Capitolul al I I I - lea. Despre m[n[stirile din Moldova . . . . . . . . . . 208Capitolul al IV-lea. Despre graiul moldovenilor . . . . . . . . . . . . . 211Capitolul al V-lea. Despre literele moldovenilor . . . . . . . . . . . . . 216

Referin\e critice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220

TABEL CRONOLOGIC

1673 La 26 octombrie, se na=te Dimitrie, cel de-al doilea fiu al lui ConstantinCantemir, serdar, =i al Anei, dup[ numele de fat[ Bant[=. Viitorul domnal Moldovei, tat[l, provenea dintr-o vi\[ de r[ze=i din \inutul F[lciului.Femeie distins[ =i cult[, mam[-sa era nepoata doamnei Anastasia,nevasta lui Duca-vod[. Celebrul c[rturar va purta numele n[na=uluis[u, Dumitra=co Cantacuzino, domnul din acea vreme al \[rii.Tot ]n acest an, con=tient de misiunea sa =i de necesitatea introdu-cerii limbii rom`ne ]n biseric[, mitropolitul Dosoftei tip[re=te laUniev Psaltirea ]n versuri.

1678 Decedeaz[ mama lui Antioh =i a lui Dimitrie Cantemir. TronulMoldovei este ocupat de c[tre Gheorghe Duca pentru a treia oar[.Domnitorul ]l trimite pe Cantemir capuchehaie (ca reprezentant)al s[u pe l`ng[ }nalta Poart[.

1685 La 15 iunie, Cantemir cu ajutorul domnului |[rii Rom`ne=ti, +er-ban Cantacuzino, urc[ la tronul Moldovei, lu`nd numele de Con-stantin. Domnul ]ncredin\eaz[ educa\ia fiilor s[i c[rturarului grecIeremia Cacavelas.Dimitrie va ]nv[\a greaca, latina =i slavona.Miron Costin, preocupat de originea poporului rom`n =i de conti-nuitatea elementului roman ]n Dacia, scrie monumentala sa oper[De neamul moldovenilor, din ce \ar[ au ie=it str[mo=ii lor.

1688 La v`rsta de 15 ani Dimitrie este trimis ostatec de c[tre tat[l s[u ]n capitalaImperiului Otoman, unde studiaz[ la Academia Patriarhiei Ortodoxe,bucur`ndu-se de profesori renumi\i prin „pietatea =i =tiin\a lor“. Aicivine ]n contact cu literaturile clasice =i cu filosofia neoaristotelic[. Deunde =i orientarea substan\ial[ a spiritului s[u creator spre preocup[rile=tiin\ifice. De remarcat de asemenea c[ t`n[rul principe, paralel cuaprofundarea cuno=tin\elor ]n domeniul limbilor greac[, latin[ =islavon[, ]nva\[ totodat[ limbile turc[, arab[ =i persan[. }n acela=i r`ndse aprofundeaz[ ]n studiul istoriei, folclorului =i a muzicii turce=ti. Prinaceasta Dimitrie Cantemir devine de fapt primul nostru orientalist.Are loc un eveniment epocal ]n cultura rom`n[ =i ]n istoria limbiirom`ne: se tip[re=te Biblia de la Bucure=ti, fapt pentru care amanifestat o deosebit[ grij[ +erban Cantacuzino.

Descrierea Moldovei

CUPRINS

Dimitrie Cantemir

8

}n ziua de 26 octombrie se stinge din via\[ domnul |[rii Rom`ne=ti.Tronul \[rii va fi ocupat de Constantin Br`ncoveanu, nepotul lui+erban Cantacuzino =i du=manul Cantemire=tilor.

1690 Constantin Cantemir, ]n speran\a apari\iei unui concurs de ]mprejur[rifavorabile de eliberare a \[rii de sub jugul turcesc, ]ncheie la Sibiu untratat secret de alian\[ ]ntre Moldova =i Curtea de la Viena.

1691 Ioan Sobieski, regele Poloniei, intr[ ]n vara acestui an, cu o=tirea sa]n Moldova, ocup`nd partea de nord. Rezisten\a d`rz[ opus[ de om`n[ de o=teni du=manului devine legendar[. Fra\ii Costin, Velicicohatmanul =i Miron cronicarul, fiind acuza\i de tr[dare, suntdecapita\i din porunca lui Constantin Cantemir. Re]ntors de cur`nd]n \ar[, beizadeaua Dimitrie asist[ la execu\ia lui Velicico. Dup[ aceeadomnul va regreta mult acest sacrilegiu pus la cale de c[tre IordacheRuset. Rusete=tii de aici ]ncolo de\in conducerea Moldovei.

1693 La 13 martie, Constantin Cantemir moare. Boierii ]l a=az[ ]n scaunulliber al \[rii pe Dimitrie. Din cauza intrigilor =i a banilor lui Br`n-coveanu ]i este refuzat[ confirmarea Por\ii, fapt care ]l face, dup[ treis[pt[m`ni de domnie, s[ reia drumul Constantinopolului.

1695 O dat[ cu mazilirea lui Constantin Duca, pe tronul Moldovei urc[Antioh Cantemir. El se va afla la domnie p`n[ ]n toamna anului1700. Dimitrie ]n acest timp este reprezentantul (capuchehaia)domnului la Poart[.

1679 Principele moldovean asist[ la Zenta la ]nfr`ngerea tragic[ a arma-telor turce=ti de c[tre o=tile austriece conduse de Eugen de Savoia.

1698 La Ia=i apare prima lucrare a lui Dimitrie Cantemir Divanul sauG`lceava ]n\eleptului cu lumea, sau Giude\ul sufletului cu tru-pul ]n grece=te =i ]n rom`ne=te.

1699 Aflat pentru scurt[ vreme ]n Moldova, Dimitrie se c[s[tore=te cufiica lui +erban Cantacuzino, Casandra. Astfel cap[t[ o motivaretemeinic[ =i g`ndul nestr[in p`n[ atunci de a ocupa scaunul |[riiRom`ne=ti. De unde, temerile =i du=m[nia lui Br`ncoveanu atingpunctul culminant.

1700 Antioh Cantemir, ]n urma intrigilor =i a banilor lui Br`ncoveanu,este mazilit. Domnul este ]nlocuit cu Constantin Duca. Dimitrie sestabile=te la Istanbul. }mpreun[ cu familia, ocup[ casa construit[dup[ propriile lui planuri.Antim Ivireanul scoate la Snagov Floarea darurilor. Tot ]n acest aneste ]ntemeiat[ Academia de +tiin\e de la Berlin, membru al c[reiava fi ales ]n 1714 =i la „comanda“ c[reia va scrie ulterior celebra saoper[ Descrierea Moldovei.

1700—1705 Cantemir ]n aceast[ perioad[ de mare efervescen\[ cre-atoare scrie urm[toarele opere: Sacrosanctae scientiae indepin-

9

Descrierea Moldovei

gibilis imago (Imaginea =tiin\ei sacre cu neputin\[ de zugr[vit),Compendi olum universae logices institutionis (Compendiu de-spre sistemul logicei generale), Ioannis Baptistae van Helmont,Physices universalis doctrina (}nv[\[tura general[ despre fizic[a lui I. B. van Helmont), Tarifu ilmi musiki ala vegni maksus(Explicarea muzicii teoretice pe scurt) =i Istoria ieroglific[. Elemarcheaz[ trecerea autorului de la preocup[rile de natur[ specu-lativ[ la cele cu un pronun\at =i preponderent caracter sociopolitic.

1703 Constantin Duca este mazilit. Cu sprijinul Rusete=tilor =i al luiBr`ncoveanu, Mihai Racovi\[ se urc[ ]n scaunul domnesc al Moldovei.

1705 Antioh Cantemir ocup[ pentru a doua oar[ tronul Moldovei. Preocupatde g`ndul de a se ]ndep[rta de Rusete=ti, domnul ]ncearc[ s[ se ]mpace cuCostine=tii. }n acest scop ]l nume=te vornic pe Nicolae Costin, fiul cronica-rului. Rela\iile dintre fra\ii Antioh =i Dimitrie devin foarte reci.

1709 Condus[ de Petru cel Mare, armata rus[ ob\ine o mare victorie laPoltava contra o=tirilor suedeze, comandate de Carol al XII-lea.

1710 Noiembrie Dimitrie Cantemir urc[ la tronul Moldovei. Ion Neculce,vestitul cronicar de mai t`rziu, devine omul de ]ncredere al domnului.

1711 Aprilie La Luck se ]ncheie un tratat de alian\[ ]ntre Moldova =iRusia. Potrivit lui, Rusia se angajeaz[ s[-l ajute pe D. Cantemir ]nlupta pentru lichidarea suveranit[\ii turce=ti.La 20 mai Cantemir ]i cheam[ pe moldoveni, printr-o proclama\ie,s[ se ridice cu armele ]mpotriva domina\iei turce=ti.}n seara zilei de 23 iunie, Petru cel Mare, \arul Rusiei, sose=te la Ia=i,primit fiind cu mult[ c[ldur[ de c[tre boieri =i poporul de r`nd.8—12 iulie }n b[t[lia de la St[nile=ti armatele turce=ti ]nving o=tirilealiate ale celor dou[ state. D. Cantemir se refugiaz[ ]n Rusia, stabil-indu-se ]n |inutul Harkovului. |arul rus ]i confer[ titlul de „prealuminat principe al Rusiei“.

1713 Moare Casandra, so\ia lui D. Cantemir, ]n v`rst[ de treizeci de ani.1714 D. Cantemir este ales membru al Academiei din Berlin.

La 15 august, Constantin Br`ncoveanu =i cei patru fii ai s[i suntdecapita\i din ordinul sultanului Ahmed al III-lea.

1714—1716 Foarte rodnic[ sub raport =tiin\ific =i literar, perioada dat[e remarcabil[ pentru D. Cantemir prin scrierea lucr[rilor: Monar-hiarum physica examinatio (Interpretarea natural[ a monarhi-ilor), Descriptio Moldaviae (Descrierea Moldovei), Incrementaatque decrementa aulae othomanicae (Cre=terea =i descre=tereaCur\ii Otomane), Vita Constantini Cantemyrii (Via\a lui Con-stantin Cantemir) =i Sistema religiei mahomedane.

1717 }ncepe lucrul la cea mai erudit[ crea\ie a sa intitulat[ Hroniculvechimei a romano-moldo-vlahilor. Istoria rom`nilor ]n aceast[

Dimitrie Cantemir

10

lucrare de sintez[ este tratat[ =i examinat[ ]ntr-un context univer-sal impun[tor.

1719 Peste =ase ani de la trecerea ]n nefiin\[ a Casandrei, D. Cantemir serec[s[tore=te la Moscova cu t`n[ra principes[ Anastasia Trube\koi,av`ndu-i ca na=i pe \ar =i pe \arin[.

1721 La 20 februarie D. Cantemir, printr-un ucaz al lui Petru cel Mare,este numit „consilier secret =i membru al Senatului“.

1722 D. Cantemir ]l ]nso\e=te pe \ar, ]n calitate de specialist ]n problemeleOrientului, ]n compania sa ]mpotriva Persiei.

1723 La 21 august D. Cantemir intr[ ]n lumea celor drep\i.1769—1770 Beschreibung der Moldau, ]n „A. F. Büching’s Magazin für

die neue Historie und Geographie“, 2 vol., Hamburg, 1769—1770.1771 Historisch-geografisch und politische Beschreibung der Moldau, nebst

dem Leben des Verfassers und eine Landkarte, Frankfurt und Leipzig.1789 Istoriceskoe, geograficeskoe i politiceskoe opisanie Moldavii v

jizni socinitelia, s neme\kogo perevel Vasilii Lev=in, Moscova.1825 Scrisoarea Moldovei, de Dimitrie Cantemir, domnul ei (traducere

de banul Vasile V`rnav) — Monastirea Neam\ul.1851 Descrierea Moldovei. Prezentare din via\a Prin\ului Dimitrie

Cantemir de C. Negruzzi. Edi\ia a II-a, Ia=i.1868 Scrisoarea Moldovei (Reeditat[ la anul 1868 de c[tre T. Boldur

L[\escu) — Ia=i.1872 Descrierea Moldovei (traducere de A. Papiu Ilarian =i Iosif Hodo=)

— ]n Operele principelui Demetriu Cantemir, tip[rite de Soci-etatea Academic[ Rom`n[, vol. I, II, Bucure=ti.

1909 Descrierea Moldovei ]n colec\ia „Biblioteca pentru to\i“, nr. 507,Bucure=ti.Descrierea Moldovei (cu o noti\[ introductiv[ de Miron Nicule-scu), ]n „Biblioteca Socec“, nr. 10-11, Bucure=ti.

1923 Descrierea Moldovei. Traducere de Giorge Pascu. Edi\ia a II-arev[zut[ =i completat[ cu indice, 1938.

1942 Descrierea Moldovei (traducere de Gh. Adamescu), Bucure=ti.1956 Descrierea Moldovei (traducere de P. Pandrea cu o prefa\[ de acad.

C. I. Gulian) — E.S.P. L.A. „Biblioteca pentru to\i“. Reedit[ri ale respec-tivei traduceri au urmat ]n 1961, 1965, 1967, 1973, 1976, 1981.

1973 Descrierea Moldovei. Traducere de Gh. Gu\u, Editura Academiei Ro-m`ne, Bucure=ti. Lucrarea este ]nso\it[ de o Introducere, semnat[ deMarina Holban, de un comentariu istoric de N. Stoicescu, de un studiucartografic, apar\in`nd lui Vintil[ Mih[ilescu, de un Indice ]ntocmit deIoana Constantinescu =i de o not[ asupra edi\iei de D. M. Pippidi.

IP A R T E A G E O G R A F I C {

Dimitrie Cantemir

12

C A P I T O L U L I

DESPRE NUMELE CEL VECHI+I CEL DE ACUM AL MOLDOVEI

Toat[ \ara pe care o numim ast[zi Moldova, precum =i \inu-turile ]nvecinate dinspre asfin\it, au fost st[p`nite la ]nceput desci\i1, care cuceriser[ aproape trei p[r\i ale lumii, cu toate c[,dup[ obiceiul lor str[mo=esc, ei nu aveau a=ez[ri statornice. Pel`ng[ feluritele numiri date de hoardele care s-au perindat pecursul vremii, grecii i-au numit pe locuitorii acestor \inuturi c`ndge\i, c`nd daci. Sub st[p`nirea romanilor s-a statornicit numireade daci.

Dup[ ce acest popor pierdu pe regele Decebal, biruit deviteazul Nerva Traian, =i a fost parte nimicit2, parte risipit]ncoace =i ]ncolo, ]ntreaga \ar[ pe care o locuia a fost pref[cut[]n provincie roman[, p[m`ntul fiind ]mp[r\it cet[\enilor ro-mani, dup[ care s-a deosebit ]n trei p[r\i: m[rgina=[, de mijloc=i muntoas[.

}n cea dint`i se cuprindea o parte din Ungaria de ast[zi =iValahia, ]n a doua Transilvania, iar ]n cea de pe urm[, cea maimare parte a Moldovei noastre, a=ezat[ ]ntre Dun[re =i Prut,]mpreun[ cu \inuturile de la hotar ale Valahiei. }n epocaurm[toare, c`nd Imperiul roman a ]nceput s[ decad[, barbarii —=i anume sarma\ii, hunii =i go\ii — au pustiit Moldova de maimulte ori =i au silit pe coloni=tii romani s[ fug[ ]n mun\i, ca s[caute loc de ad[post ]mpotriva cruzimii lor, ]n partea mun-

1 Popula\ia geto-dac[ nu f[cea parte din neamul sci\ilor. Dup[ opiniaspeciali=tilor, confuzia a fost preluat[ de autor din P. Cluverius.

2 De=i nu se afirm[ c[ ]ntreaga popula\ie geto-dac[ a fost nimicit[, ceeace ar fi fost o eroare, din texte nu reiese c[ etnogeneza poporului nostru sebazeaz[ at`t pe popula\ia b[=tina=[ existent[ c`t =i pe coloni=tii romaniadu=i ]n aceste locuri.

CUPRINS

13

Descrierea Moldovei

Dimitrie Cantemir

14

toas[ a Maramure=ului1. Dup[ ce au vie\uit acolo c`teva sutede ani, ap[ra\i ca ]ntr-o cetate natural[, cu voievozii =i legilelor, deoarece popula\ia s-a ]nmul\it peste m[sur[, Drago=, unfiu al voievodului lor Bogdan, se hot[r] ]n cele din urm[ c[treanul ()2 s[ cuteze un mar= peste mun\i, spre r[s[rit, ]nso\it la]nceput numai de trei sute de oameni, ca =i cum ar pleca lav`n[toare. Pe drum d[du din ]nt`mplare peste un bou s[lbatic,numit de moldoveni zimbru, =i, tot gonindu-l, ajunse la poalelemun\ilor.

C`nd c[\eaua lui de v`n[toare, c[reia-i zicea Molda =i pecare o iubea foarte mult, se repezi ]nt[r`tat[ asupra fiarei, bou-rul se azv`rli ]ntr-un rù, unde s[ge\ile ]l uciser[; dar =i c[\eaua,care s[rise ]n ap[ dup[ fiara fug[rit[, fu luat[ de undele repezi.

}ntru pomenirea acestei ]nt`mpl[ri, Drago= fu cel dintì carenumi acest rù Moldova, iar locul unde se petrecuser[ acestea]i d[du numele de Roman, dup[ numele semin\iei sale =i lu[ca stem[ a noului s[u principat capul bourului. Dup[ aceea,c`nd cercet[ \inuturile ]nvecinate =i g[si c`mpuri roditoare cuape ]mbel=ugate, t`rguri, cet[\i ]nt[rite, dar p[r[site de locui-tori, povesti alor s[i despre ceea ce descoperise, ]ndemn`ndu-is[ pun[ st[p`nire pe p[m`ntul acesta at[t de roditor. Oameniitineri din neamul lui Roman ]=i urmar[ domnul de bun[voie =i,cu bucurie, trecur[ mun\ii ]mpreun[ cu el, ]n cete mari, a=e-z`ndu-se dup[ aceea ]n \inuturile aflate ]ntr-un chip at`t deminunat, iar pe Drago=, cel care le aflase, ]l numir[ cel dintìdomn al \[rii noi. }ntoars[ ]n acest chip st[p`nitorilor de odini-oar[, \ara ]=i pierdu, odat[ cu legile trase din dreptul civil ro-man, =i numele dacic =i latinesc =i at`t str[inii, c`t =i locuitoriiei ]n=i=i ]i ziser[ Moldova, dup[ apa Moldei.

Dar nici aceast[ numire n-a r[mas peste tot, c[ci turcii,care p[trundeau adesea cu oaste prin Moldova, c[tre \[rile

1 }n timpul migra\iilor, daco-romanii nu s-au retras cu to\ii ]n Mara-mure=. Cea mai mare parte a popula\iei a r[mas locului, continu`ndu-=iexisten\a =i convie\uind cu valurile migratorilor. Numai a=a se explic[ asi-milarea acestora pe teritoriul unde se g[se=te ast[zi poporul rom`n.

2 Cronicile consemneaz[ anul 1359.

15

Descrierea Moldovei

vecine ocupate de d`n=ii ]n Europa, au dat moldovenilor mai]nt`i numele de akvlach*. Apoi, c`nd Bogdan, dup[ voia ceadin urm[ a tat[lui s[u +tefan cel Mare, le-a ]nchinat \ara, turcii,obi=nui\i s[ numeasc[ \[rile supuse dup[ numele domnitorilor,au ]nceput s[-i zic[ Bogdan; totu=i vechiul nume s-a p[strat ]nlimba t[t[reasc[, vecinii din partea cealalt[, le=ii =i ru=iinumindu-i pe moldoveni valahi, adic[ val=i sau italieni, iarvalahilor care locuiesc ]n mun\i zic`ndu-le munteni, adic[oameni de peste munte.

* Mai bine ak-iflak, adic[ valahi albi, spre deosebire de kara-iflak(vlach), valahii negri, care sunt locuitorii Valahiei.

Dimitrie Cantemir

16

C A P I T O L U L A L I I - L E A

DESPRE A+EZAREA MOLDOVEI,DESPRE HOTARELE EI CELE MAI VECHI

+I CELE NOI +I DESPRE CLIM{

Moldova se ]ntinde ]n l[\ime de la 44o 54´ p`n[ la 48o =i 51´.Lungimea ei este nehot[r`t[ dar cei mai mul\i geografi a=az[marginea ei apusean[, care atinge Transilvania, la 45o 39´; cap[tulei dinspre r[s[rit, care face un unghi ascu\it la Akerman, numit[de locuitori Cetatea Alb[, ]l socotesc la 53o 22´.

Fiindc[ o parte a \[rii este muntoas[, =i anume cea dinspreTransilvania, iar cealalt[ este =es, anume cea dinspre Ucrainale=easc[, Basarabia =i Dun[re, clima nu este la fel peste tot.Partea muntoas[ are v`nturi reci, dar cu at`t mai s[n[toase;cea de la =es, mai c[lduroase, dar mai pu\in prielnice s[n[t[\ii.

Cu toate acestea, fa\[ de alte \[ri mai c[lduroase, nu seprea cunosc molime ]n Moldova. Din c`nd ]n c`nd, arareori]ns[ izbucnesc ciuma =i frigurile rele. Experien\a a ar[tat c[ciuma nu se st`rne=te din aer stricat; s-a b[gat de seam[ c[ eap[trunde pe acele meleaguri uneori din \ara le=easc[, undeeste mult mai iute, alteori din Egipt ori |arigrad, adus[ decor[biile care arunc[ ancora la Gala\i.

Frigurile rele sunt aici cu totul de alt fel dec`t ]n celelalte\[ri europene. }ndeob=te sunt foarte aprige =i aproape ca ciu-ma, ]nc`t cei care sunt lovi\i de ele mor, cea mai mare parte,p`n[ ]n a treia zi, pu\ini tr[iesc p`n[ ]n a =aptea zi =i foartepu\ini ]=i dob`ndesc iar[=i s[n[tatea.

Aceast[ boala este at`t de molipsitoare, ]nc`t oamenii setem de ea mai mult dec`t de cium[ =i se feresc p`n[ =i de celmai bun prieten, dac[ a fost lovit de boal[.

C[ locuitorii nu ajung la o v`rst[ prea ]naintat[ e de vin[,ori clima nes[n[toas[, ori felul de trai, ori chiar vreo sl[biciunefireasc[ a puterii lor. Rareori g[se=ti pe cineva de =aptezeci de

CUPRINS

17

Descrierea Moldovei

ani =i aproape deloc de optzeci de ani. }n schimb sunt s[n[to=icea mai mare parte a vie\ii =i pu\in[tatea acesteia le este r[spl[tit[de lipsa bolilor (care ne r[pesc ]n bun[ parte fericirea vie\ii), iartimpul pe care ]l au de tr[it, ]l petrec ]n plin[ putere. S-a b[gat deseam[ c[ \[ranii ajung la o v`rst[ mai ]naintat[ dec`t boierii saudec`t cei ce tr[iesc ]n desf[tare =i ]n via\[ u=oar[.

Rareori se simt acele cutremure de p[m`nt care tulbur[bucuriile vie\ii ]n mai toate \[rile c[lduroase, =i ]nc[ nu s-apomenit ca vreun munte sau t`rg s[ fi fost pustiit de cutremur.

Moldova n-a avut acelea=i hotare ]n toate vremurile, c[ci]ntinderea ei este c`nd mai mare, c`nd mai mic[, dup[ stareade ]n[l\are sau de c[dere a \[rii. Voievodul +tefan, zis celMare, a pus-o ]n hotarele pe care le avem ast[zi.

Spre miaz[zi s-a ]ntins ]n toate vremurile p`n[ la Dun[re,cea mai mare ap[ din Europa, =i mai departe, p`n[ la gura aces-teia, prin care se vars[ ]n Marea Neagr[ l`ng[ Chilia, numit[ ]nvechime Lycostom. Spre r[s[rit se ]ntindea din vremuri str[vechip`n[ la Marea Neagr[; iar ]n vremile mai noi, c`nd turcii aucucerit cu armele Basarabia =i Benderul, s-a str`mtat ]n aceast[parte. +i, dup[ cum se vede limpede din hart[, ast[zi hotarulMoldovei este pe Prut, de la gura lui p`n[ la satul Traian, iar deacolo p`n[ la valul lui Traian, peste rùl Botna, =i, ]n linie dreapt[,p`n[ la gura rùlui B`cul, care se vars[ ]n Nistru.

Spre miaz[noapte Nistrul, numit de turci Turla, desparteMoldova de Lehia =i de t[tarii din Ociacov. Malul acestuia seafl[ sub st[p`nirea Moldovei numit[ p`n[ la Hotin, de acolo olinie dreapt[, pe Prut =i Ceremu=, f[cea hotarul acestui \inut;apoi, prin vitejia lui +tefan cel Mare, a fost luat[ =i provinciade l`ng[ Podolia p`n[ la gura rùlui Serafine\, trec`nd ]nst[p`nirea moldoveneasc[; =i a=a apele Nistrului, Serafine\ului,Colacinului =i Ceremu=ului adunate laolalt[ fac ast[zi hotarulde miaz[noapte al Moldovei unde se afl[ C`mpulungul Rus-tean* (Campus longus ruthenus).

* Acesta a fost numit astfel, fiindc[ acolo s-au a=ezat rutenii, care seaflau sub st[p`nirea le=easc[.

Dimitrie Cantemir

18

+i spre apus Moldova este, ]n zilele noastre, cu mult mai]ntins[ dec`t odinioar[. C[ci ]nainte de +tefan cel Mare mun\iicare o ]nconjoar[ \ineau de Transilvania =i \ara era mai ]ngust[]n partea aceasta. }ns[ pentru c[ prin vitejia acestui voievod,Matei, regele Ungariei, a fost biruit de mai multe ori, iar transil-v[nenii au fost alunga\i ]nd[r[t, ace=tia au fost nevoi\i astfels[-=i cate ]n ]nvoieli sc[parea de pagube =i mai grele. Dup[condi\iile de pace scrise de ]nvoieli, ungurii au dat to\i mun\iiprin care sunt desp[r\ite cele dou[ provincii =i au poruncit aces-tor \inuturi, a=ezate ]ntre rùrile ce se vars[ ]n apa Moldovei, s[se supun[ st[p`nirii moldovene=ti. De aceea s-a tras o linie dela izvoarele Ceremu=ului spre izvoarele Sucevei, Moldovei,Bistri\ei =i Trotu=ului p`n[ la rùl Milcov =i s-a pus ca hotar]ntre cele dou[ \[ri. }nainte de acestea, Siretul =i Trotu=ul erausocotite drept hotar c[tre Valahia, dup[ aceea ]ns[, tocmaiprin vitejia lui +tefan cel Mare, \inutul Putnei a fost ad[ugatMoldovei, a=a ]nc`t ast[zi rùrile Milcov =i Siret despart celedou[ \[ri, iar partea de la miaz[zi este ]nchis[ de Dun[re.

}nl[untrul acestor hotare, Moldova are o ]ntindere de 237ceasuri de mers sau 711 mile italiene=ti. }nainte de ocupareaBasarabiei de c[tre oastea turceasc[ =i t[t[reasc[, avea o ]ntin-dere de 247 ceasuri de mers sau 822 mile italiene=ti.

Vecinii Moldovei sunt: spre apus, transilv[nenii =i valahii,spre miaz[noapte le=ii, iar spre r[s[rit =i miaz[zi, turcii.

Cu to\i ace=tia, moldovenii au avut mult de furc[, ap[r`ndu-=ilibertatea, lucru despre care un scriitor leah, vrednic de crezare,scrie (Orichovius, Annal, 5 ad annum 1552):

„Ace=tia (moldovenii) nu sunt cu mult deosebi\i de italieni,prin firea lor, prin limb[ =i obiceiuri; sunt oameni s[lbatici =ifoarte viteji =i, cu toate c[ st[p`nesc o \[r[ foarte mic[, nu seafl[ alt neam care s[ arate at`ta vitejie =i cinste ]n r[zboaie,s[ ]nfrunte =i s[ bat[ mai mul\i vr[jma=i dimprejur sau s[ seapere mai bine c`nd este atacat“ =i el spune mai departe:

„Sunt at`t de viteji, ]nc`t s-au r[zboit =i au ]nvins du=manidin toate p[r\ile, care ]i atacau ]n acela=i timp. C[ci +tefan

19

Descrierea Moldovei

care a domnit ]n Dacia ]n vremea str[mo=ilor no=tri, a biruitaproape ]n aceea=i var[, ]ntr-un r[zboi greu, pe Baiazid al tur-cilor, pe Matei al ungurilor =i pe Ioan Albert al le=ilor.“

}n cele din urm[, c`nd \ara c[zu sub puterea turcilor, n-amai avut de purtat alte r[zboaie, ]n afar[ de acelea ]nceputedimpreun[ cu turcii, deoarece aveau acum aceia=i prieteni =idu=mani ca =i ace=tia.

Numai t[tarii din Stepa Nogaic[, pe care turcii ]i a=ezaser[]n Basarabia, au tulburat Moldova, chiar ]n vremuri de pace,cu desele lor n[v[liri =i au adus-o la s[r[cia ]n care o vedem =iast[zi.

Dimitrie Cantemir

20

C A P I T O L U L A L I I I - L E A

DESPRE APELE MOLDOVEI

Nu se poate afla nic[ieri ]n vreo alt[ \ar[ c`t Moldova demic[, at`tea ape =i natura ]mpodobit[ cu asemenea locuriminunate ca aici. O str[bat patru mari ape navigabile: Dun[rea,Nistrul, Prutul =i Siretul.

Cu toate c[ Dun[rea ud[ numai o f`=ie a \[rii, aflat[ ast[zisub st[p`nirea voievodului moldovean, ea aduce \[rii cele maimari foloase. C[ci pe de o parte ]ng[duie cor[biilor negu\[tore=tiale feluritelor neamuri s[ arunce ancora ]n Gala\i, iar pe dealt[ parte d[ putin\[ moldovenilor s[-=i aduc[ m[rfurile pe Prutspre Constantinopol =i spre alte cet[\i de la Marea Neagr[,aduc`ndu-le un c`=tig ]nsemnat.

Despre apele =i bog`\iile ascunse ]n apa aceasta nu vomvorbi, deoarece al\ii ]naintea noastr[, descriind Germania =iUngaria, au spus tot ce era de spus.

}n Dun[re se vars[ Prutul, numit mai ]nainte Hierasus, dePtolemeu Gerasus, de Ammianus Parota, iar vechii greci Pyre-tus, care izvor[=te din mun\ii Transilvaniei, numi\i de cei vechiCarpa\i, ce sunt hotar ]ntre aceast[ \ar[ =i Lehia =i str[bate]ntreaga Moldov[. Are apa cea mai u=oar[ =i mai s[n[toas[,cu toate c[ este cam tulbure din pricina nisipului pe care ]lduce cu ea; numai c`nd o la=i s[ stea ]ntr-un pahar, nisipulcade la fund =i atunci ai apa cea mai limpede. Pe c`nd =edeam]n Moldova am f[cut o ]ncercare =i am g[sit c[ o cantitate deo sut[ de dramuri este mai u=oar[ cu treizeci de dramuri dec`taceea=i cantitate de ap[ luat[ din alte r`uri.

+i Siretul este un r`u al Moldovei, venind dinspre hotarul eide sus, dinspre Lehia, curge c[tre miaz[zi =i se vars[ ]n Dun[re

CUPRINS

21

Descrierea Moldovei

Dimitrie Cantemir

22

prin dou[ guri. E un r`u lat =i ad`nc, ]ns[, fiind ]nconjurat dintoate p[r\ile de p[duri =i mun\i, iar pe alocuri ]mpiedicat devaduri, p`n[ acum nu s-a putut ]nc[ deschide pretutindeni ocale pentru cor[bii.

Nistrul numit odinioar[ Tyras, de c[tre scriitorii greci mainoi Dinastris, iar de c[tre turci Turla, ud[ o mare parte a Mol-dovei spre miaz[zi =i apus; este prea cunoscut =i nu socot detrebuin\[ s[ spun mai mult despre el. Vreau s[ amintesc numaic[ turcii ]=i duc toate proviziile de r[zboi de la Constantinopolpe Marea Neagr[, pe acela=i fluviu p`n[ la Bender, mai ]naintevreme chiar p`n[ la Cameni\a, iar ast[zi p`n[ la Hotin. Dealtfel, are o ap[ foarte limpede, dar grea =i foarte v[t[m[toares[n[t[\ii omului. Se vars[ ]n Marea Neagr[ la Bielgorod sauCetatea Alb[.

Al[turi de acestea, Moldova mai este udat[ =i de alte apemai mici. }n Siret se vars[ B`rladul, care curge prin \inutulTecuciului, de la r[s[rit spre apus =i se une=te cu Siretul maijos de satul +erb[ne=ti; Suceava, care a dat numele scaunuluide odinioar[ al \[rii; Moldova, despre al c[rei nume am vorbit]n primul capitol; Bistri\a, care izvore=te din mun\ii transilv[neni=i are un curs at`t de repede, ]nc`t smulge =i t`r[=te cu eabolovanii grei din mun\i; Trotu=ul este un r`u tot at`t de re-pede, ale c[rui izvoare se afl[ nu departe de ale Bistri\ei.

}n Prut se vars[ Ceremu=ul, care face hotarul dintre Lehia =iMoldova, iar mai jos Jijia.

}n Nistru se vars[ R[utul, care face o balt[ la Orhei =i, ]nmijlocul acesteia, un ostrov foarte pl[cut; Botna, pe jum[tate]n st[p`nirea t[tarilor din Bugeac.

Moldova are nenum[rate p`raie; vrem s[ pomenim aici pecele mai ]nsemnate ale c[ror nume le-am putut afla.

}n Siret se vars[ B[nila, Molni\a, +omuzul mic =i mare,Valea Neagr[, Faraon, R[c[t[u, Gerul Sohului, Milcov =i Put-na, care se unesc am`ndou[ =i li se zice Sire\el, adic[ Siretulcel mic.

Suceava ]=i spore=te apele cu Sucevi\a, Solca =i Solone\.

23

Descrierea Moldovei

}n Moldova se vars[ Humorul, Slatina, Neam\ul, R`=ca,Topoli\a =i Valea Alb[.

Cu Bistri\a se une=te Crac[ul.Trotu=ul prime=te Tazl[ul S[rat =i cel[lalt Tazl[u, Oituzul,

Ca=inul, Valea Seac[ =i Valea Rea.B`rladul spore=te cu p`raiele B`rl[de\ul, Socov[\, Vilna,

Rebricea, Vaslui, Vasluie\, Racova, Crasna, Lohan, Docolina,Hoblana, Horiata, Smila Tutova, Berhoci, Zeletin, Corad.

Ceremu=ul se na=te din Ceremu=ul Alb, Ceremu=ul Negru =iPutila.

}n Jijia se vars[ +ubana, Sitna, Miletin, Bahlui, Bahluie\,Sirca.

Prutul duce cu el apele: Colacin, Cosman, Cuciur, Ciuhur,Ba=eu, Corovia, Caminca, C[ld[ru=a, Jijia, G`rla Mare, De-lea, Valea Mare, Valea Br[tuleni, Mojna, Nirnova, C[lm[\ui,L[pu=na, Str`mba, S[rata de Apus =i S[rata de R[s[rit, Ghigi-eci, Larga =i Ilan.

}n Nistru se vars[ rùrile moldovene=ti Serafine\ul, a c[ruigur[ formeaz[ col\ul de miaz[noapte al Moldovei, Ciorna,Ichiel, B`cov[\, I=nov[\, B`cul.

R[utul prime=te Solone\ul, Ciuliucul Mare, Ciuliucul Mic=i Ciuliucul Mijlociu, Dobru=a, Cula =i Cog`lnic, Cahulul, Sal-cia =i Ialpuhul, care se afl[ ]n Moldova =i Basarabia, sporescDun[rea. Dintre cele trei din urm[, numai Ialpuhul curge f[r[contenire, celelalte sunt mai mult st[t[toare dec`t curg[toare.Cog`lnicul nu are nici m[car un izvor al lui =i nu poate fisocotit rù dec`t abia dup[ ce cad ploile de toamn[; ]n vre-mea verii seac[ =i arat[ ca o groap[, din care pricin[ vitelet[tarilor din Bugeac pier foarte adesea de sete.

Moldova nu duce lips[ de lacuri, cum nu duce lips[ de rùri.Dintre numeroasele lacuri, pe care natura sau ]ndem]narea

omului le-au scos la iveal[, cinci se cuvine ]ndeosebi s[ fiepomenite.

I. Brate=ul, aflat[ ]ntre Prut =i Siret, l`ng[ t`rgul Gala\i, areo mil[ italieneasc[ =i jum[tate ]n l[\ime =i dou[ mile ]n lun-

Dimitrie Cantemir

24

gime. Nu are izvoare, ci numai o g`rl[ mic[ =i nu prea ad`nc[,numit[ Prute\ =i c[reia apa ]i vine din Prut, dar numai c`ndacesta cre=te din ploile mai mari sau mai mici; ]n vremeacealalt[, g`rla r[m`ne uscat[ =i uneori aduce lacului putrezi-ciune. Dar, la ]nceputul prim[verii, c`nd Dun[rea cre=te dinpricina z[pezilor topite, nu numai c[ ]mpinge Prutul, ]nd[r[t,ci umple peste m[sur[ tot lacul cu ap[ proasp[t[ =i cu pe=te pecare locuitorii ]l pescuiesc f[r[ osteneal[, atunci c`nd apelese trag ]nd[r[t*.

II. Lacul Orheiului, care se formeaz[ din rùrile R[ut =iCula l`ng[ t`rgul cu acela=i nume, este lung de =ase mile =i latde dou[ mile. Lungimea =i l[\imea i le spore=te o iez[tur[ pecare voievodul Vasile Lupu Albanezul a poruncit s[ se fac[acolo ca s[ opreasc[ apele =i s[ ridice mori folositoare. }nmijlocul lui se afl[ un ostrov nu prea mare, dar unde s-a s[ditvi\[ de vie, de soi foarte bun =i pomi cu road[ de tot felul.

III. Lacul Dorohoiului =i-a luat numele de la t`rgul deal[turi; se afl[ nu departe de izvorul rùlui Jijia =i trebuie s[ fiepomenit pentru bel=ugul de pe=te.

IV. Lacul Cola=in, la grani\a Poloniei, trebuie pomenit maicu seam[ fiindc[ din partea sa dinspre miaz[noapte =i apusizvor[sc dou[ rùri, Cola=inul =i Serafine\ul, care fac hotaruldintre Moldova =i \ara le=easc[ ]ntre Nistru =i Prut.

V. Cel mai din urm[ =i cel mai vestit dintre toate esteLacul lui Ovidiu, numit de locuitori Lacul Ovidiului, a=ezatl`ng[ Akerman — Alba Iulia — ]n Basarabia, cunoscut mai cuseam[ din pricina numelui s[u, fiindc[ se zice, c[ acolo a fostsurghiunit ]n s[r[cie vestitul poet roman Ovidius. Se vars[ ]nNistru, nu departe de gura acestuia, printr-o albie destul de]ngust[, dar care este ]mpresurat[ de mla=tini at`t de numeroa-se =i ]ntinse, ]nc`t nu po\i ajunge la maluri cu piciorul cale dedou[ mile italiene=ti. Peste acestea duce un pod, care socotinddup[ felul zidirii lui, trebuie s[ fie foarte vechi: c[ci ]ns`=i

* Se pare c[ lacul Brate= este ]nsemnat cu numele mai vechi Brytolagi,care este pomenit de Bonfinius.

25

Descrierea Moldovei

tr[inicia lucr[rii, c`t =i m[rimea pietrelor din care este alc[tuitdovedesc aceasta cu prisosin\[.

Toate aceste ape curg[toare =i st[t[toare pe care le-ampomenit mai sus sunt pline de pe=ti de soi: cu osebire p`raielecare coboar[ de la munte au pe=tii cei mai gusto=i (c[roralocuitorii le zic p[str[vi, lostri\e =i lipani), pe care c[l[re\ii ]iaduc vii pentru masa voievodului ]n zilele de post.

Izvoare minerale s[rate, de leac, Moldova nu are deloc saunu s-au aflat p`n[ acum poate fiindc[ se crede c[ ]n apelePrutului sunt destule leacuri ]mpotriva tuturor bolilor*.

* Nu numai moldovenii zic c[ Lacul Ovidiului a fost numit dup[ poet, ci=i vecinii lor, le=ii, =i mai cu seam[ Sarnicius, ]n a sa Descriere a Polonieipare s[ aib[ aceea=i p[rere ca =i ei. El spune c[ gura Nistrului se afl[ ]napropierea Lacului Ovidiu, ]ntre Hypanis (la al\ii Axiacum) =i Nistru. Sevede pe acolo un zid, ]ncheiat cu scoabe de plumb, care merge ]n marejum[tate de mil[. Vezi cap. IV.

C[ Ovidiu a fost azv`rlit ]n s[r[cie ]n Sarma\ia, ]n cetatea Tomoss, ospune el ]nsu=i:

Ne mea Sarmaticum contegat ossa solum.1

Iar ]n satul Isaccea se afl[ o piatr[ de morm`nt ridicat[ cu siguran\[ dec[tre un leah:

Hic situs est vates, quem divi Caesaris iraAugusti patria cedere iussit humo.Saepe miser coliut patriis occumbere terrisSed frusta; hunc illi fata dedere locum.2

Sarnicius, Annal, lib. 2.c.4 et vlt.1 P[m`ntul sarmatic s[ nu acopere oasele mele.2 Aici zace poetul c[ruia m`nia lui

Cezar August i-a poruncit s[ plece din patrie.S[rmanul, adesea a voit s[ moar[ pe p[m`ntul str[mo=ilor,Dar zadarnic; destinele i-au h[r[zit poetului locul acesta.

Dimitrie Cantemir

26

C A P I T O L U L A L I V - L E A

DESPRE |INUTURILE +I T~RGURILEDE AST{ZI DIN MOLDOVA

}n vremurile de demult Moldova era ]mp[r\it[ ]n trei p[r\i:cea de jos, cea de sus =i Basarabia, ]n care se num[rau, luatela un loc 23 de \inuturi mai mici.

Dar ]n vremurile care au trecut, c`nd Basarabia c[zu subst[p`nirea turcilor =i, prin tr[darea voievodului Hero sau Aron,Benderul cu patru \inuturi le fur[ date ]n m`n[, voievozilorMoldovei nu le-au mai r[mas dec`t 19 \inuturi =i ]nc[ niciacestea ]ntregi.

Moldova de Jos, numit[ de c[tre locuitori |ara de Jos, cu-prinde 12 \inuturi mai mici, care se numesc jude\e sau \inuturi.La mijloc se afl[:

1. |inutul Ia=ilor; ]n el se afl[ Ia=ii, pe r`ul Bahlui, la 4 milemai sus de v[rsarea lui ]n Prut. Acesta este scaunul \[rii. +tefancel Mare l-a mutat de la Suceava la Ia=i1, pentru ca astfel s[-=ipoat[ ap[ra \ara mai bine chiar din mijlocul ei ]mpotriva ata-curilor turcilor =i t[tarilor, fiindc[ vedea bine c[ nu-i era lesnes-o fac[ din Suceava, care se afl[ mult mai departe de hotaruldinspre turci. Mai ]nainte t`rgul fusese doar un sat de r`nd,unde se a=ezaser[ abia trei sau patru familii, =i care avea omoar[ st[p`nit[ de un morar b[tr`n, Ioan, sau cum i se ziceacu un diminutiv, Ia=ii2.

Voievodul a vroit s[ dea numele acestui om t`rgului pecare ]l cl[dea =i mai ]nt`i a poruncit s[ se zideasc[ o biseric[

1 +tefan cel Mare st[tea ]ntr-adev[r uneori la Ia=i, dar ora=ul a devenitcapital[ abia ]n timpul lui Alexandru L[pu=neanu.

2 Cu toate cercet[rile f[cute p`n[ azi, nu s-a aflat ]nc[ o explica\iesatisf[c[toare pentru numele ora=ului Ia=i.

CUPRINS

27

Descrierea Moldovei

Dimitrie Cantemir

28

]nchinat[ sf`ntului Nicolae =i care este ast[zi biserica cea mare;dup[ aceea a poruncit s[ se cl[deasc[ =i palate pentru d`nsul=i pentru boieri. Voievodul Radu a poruncit s[ fie ]mprejmuitcu ziduri; urma=ii s[i l-au ]nfrumuse\at cu alte podoabe =i cucl[diri publice, a=a fel ca ast[zi num[r[ mai mult de patruzecide biserici, durate parte din piatr[, parte din lemn, cele maimulte destul de frumoase.

Cu cincizeci de ani ]nainte, c`nd s-a f[cut o num[r[toare,s-au aflat ]n el 12.000 de case, dar ]n vremile care urmar[ afost at`t de pustiit de p`rjoluri dese =i de n[v[liri ale t[tarilor =ile=ilor, ]nc`t abia a treia parte a sc[pat nev[t[mat[. }n afar[de curtea domneasc[, care adun[ bog[\ii din ]ntreaga \ar[, semai afl[ totdeauna aici =i mitropolitul Moldovei, cu toate c[nu poart[ numele de mitropolit al acestui ora=, ci al Sucevei,scaunul de odinioar[. }n Ia=i nu se afl[, ce e drept, dec`t unprotopop, despre care vom vorbi pe larg mai jos.

2. Spre apus, acest \inut se ]nvecineaz[ cu T`rgul Frumosal C`rlig[turii, dup[ cum spune numele, un t`rg frumos. Seafl[ la opt ceasuri de drum de la Ia=i spre Suceava =i tot pe r`ulBahlui. Nu este nimic vrednic de luat ]n seam[ dec`t c[ esteun t`rgu=or destul de frumos, cu un palat domnesc de piatr[,peste care este pus un p`rc[lab, cum i se zice ]n limba \[rii.

Mai departe, spre apus se ]ntinde ]n lung:3. |inutul Romanului, cel dint`i pe care cetele din neamul

lui Roman, ]ntoarse din Transilvania, l-au luat ]n st[p`nire dup[n[v[lirea lui Batie, d`ndu-i iar[=i numele cel vechi.

}n acest \inut, acolo unde se ]nt`lne=te Siretul cu Moldova,se afl[ Romanul*, peste care domnul a pus doi p`rc[labi.

Mul\i cred, dar nu to\i, c[ aici trebuie s[ fi desc[lecat la]nceput p[m`ntenii no=tri, dup[ ce s-au ]ntors. C[ci nu departede aici, pe malul de r[s[rit al Siretului, se arat[ un alt loc,

* La Bonfinius, Forum romanorum, un t`rgu=or scaun al unei arhie-piscopii.

29

Descrierea Moldovei

numit =i ast[zi de c[tre locuitori Smedorova =i se zice c[ aiciar fi fost cea dintì =i cea mai mare cetate. Este sigur c[, mult[vreme dup[ aceea, +tefan cel Mare a ]nnoit =i adus iar[=iaceast[ cetate la vechea ei faim[, dar dup[ mul\i ani Petru,poreclit Rare=, nu =tiu din ce pricini, a nimicit-o =i a dat po-runc[ locuitorilor s[ se trag[ ]n t`rgul Roman.

Cu acesta, ]n josul \inutului Ia=ilor =i al C`rlig[turii, se ]nve-cineaz[:

4. |inutul Vasluiului, ]n care se afl[:Vaslui, la 12 ceasuri de drum de Ia=i, pe drumul spre Dun[re.

T`rgul se afl[ la gura rùlui Vaslui, unde acesta se vars[ ]nB`rlad =i a fost ]n r[stimpuri scaunul voievozilor, ale c[ror pa-late d[inuie p`n[ ast[zi. Obl[duirea acestuia s-a dat unuip`rc[lab de Vaslui, dup[ ce Ia=ii a fost ales scaun.

5. |inutul Tutova, numit a=a dup[ rùl Tutova, care pares[-l taie ]n dou[ prin mijloc. Scaunul lui este B`rladul, a=ezatpe rùl cu acela=i nume. Odinioar[ B`rladul era foarte mare;acum ]ns[ este pustiit =i i s-au r[pit toate frumuse\ile. Eleste scaunul vornicului de |ara de Jos, care porunce=te ]nMoldova de Jos, dar slujba lui o ]ndeplinesc doi vornici maimici, fiindc[ el trebuie s[ urmeze necontenit curtea. Ladep[rtare de o mil[ italieneasc[ ]n jos, pe malul rùlui, sev[d r[m[=i\ele unei cet[\i foarte vechi, numit[ ast[zi Ce-tatea de P[m`nt, adic[ ora= de p[m`nt. Nu s-au g[sit nicitemeliile vreunei case, nici vreun izvod din care s[ se poat[afla cu siguran\[ de cine a fost zidit[. N-au mai r[mas ]npicioare dec`t ziduri de p[m`nt; b[nuiesc c[ au fost ridi-cate odinioar[ de c[tre locuitorii \[rii pentru a st[vilin[v[lirile t[t[r[=ti.

6. |inutul Tecuciului se ]nvecineaz[ la apus cu B`rladul.Este destul de ]ntins, dar nu are nimic deosebit, ]n afar[ det`rgu=orul Tecuci, a=ezat pe apa B`rladului, la opt ceasuri dedrum de la B`rlad spre Gala\i =i care nu are ziduri. Este scaunul

Dimitrie Cantemir

30

s[rac a doi p`rc[labi, c[rora le este dat[ ]n seam[ obl[duireaacestui \inut.

Spre apus, pe malul Siretului, se afl[:7. |inutul Putnei, care, pare-se, ]=i trage numele de la r`ul

Putna* ]n el se afl[ t`rgu=orul Foc=ani, a=ezat pe Milcov, lahotarul cu Valahia, al c[rui staroste c`rmuie=te \inutul. Adjud,un t`rgu=or ne]nsemnat, se afl[ mai sus, pe Siret.

La poalele mun\ilor Vrancea, ]n apropiere de Mira, o m[n[stirecare este o dovad[ a evlaviei r[posatului voievod ConstantinCantemir, se g[sesc ruinele unei cet[\i str[vechi; totu=i nu se poateafla nici o m[rturie nici despre vremea c`nd a fost zidit[, nicidespre cel ce a ]n[l\at-o. Locului ]nsu=i locuitorii ]i zic Cr[ciuna.

Pe cel[lalt mal al Siretului, ]ntre Dun[re =i Prut, se afl[:8. |inutul Covurluiului. +i-a luat numele de la Valea Covur-

luiului, care, de=i se ]ntinde cale de opt ceasuri de mers, etotu=i mereu seac[ =i numai arareori se umple cu ap[. Aici secade s[ pomenim Gala\ii, un t`rg care nu bate la ochi prin-tr-o arhitectur[ frumoas[ sau prin m[rime, dar este t`rgul celmai vestit al ]ntregii Dun[ri. De dou[-trei ori pe an sosesc acinu numai cor[bii din porturile M[rii Negre, din Crimeia, dinTrapezunt, Sinope, |arigrad, ci =i din Egipet =i chiar cor[biidin Barbaria1, care pleac[ de aici ]nc[rcate cu lemn dinMoldova, cu stejar, corn, brad, precum =i cu miere, cear[,sare, unt, silitr[ =i gr`u, din care to\i locuitorii Moldovei tragmari foloase.

Nu departe de aici, la gura dinspre r[s[rit a Siretului, sev[d ruinele unei cet[\i foarte vechi, numit[ ast[zi de locuitoriGherghina. C[ aceast[ cetate a fost zidit[ pe vremea lui Tra-ian se poate dovedi cu monezile dezgropate din d[r`m[turi,ca =i cu o lespede de marmur[ ]n care st[ s[pat:

* }n vechime a mai fost o cetate cu acela=i nume, din care s-au maip[strat ruine, aflate acolo unde ]n vechea Dacie era cetatea Poloda.

1 Numele ce se d[dea, pe atunci, Africii de Nord.

31

Descrierea Moldovei

IMP. CAESARI DIV. FILIO NERVAE. TRAIANO. AGVSTO.GERM. DACICO. PONT. MAX. FEL. B. DICT. XVI. IPM. VI.CONS. VII. P. P. CALPVRINIO PVBLIO. MARCO. C. AVRE-LIO. RVFO.

Mai sus de aceasta, pe Prut se afl[:9. |inutul F[lciu, ]n care F[lciu este un t`rgu=or destul de

frumos, a=ezat pe Prut. C[ aici a fost c`ndva scaunul taifalilorm-au ]ncredin\at urmele unei cet[\i foarte vechi, care se afl[nu departe de acolo =i pe care le-am descoperit eu ]nsumi. Amcitit odat[ ]ntr-un manuscris al istoriei lui Herodot c[ pe Prut,cale de trei zile de la Dun[re, locuia neamul r[zboinic al tai-falilor, care ]=i zidise o cetate foarte mare. Fiindc[ n-am g[sitnic[ieri ]n acele locuri vreo ruin[, am trimis c`\iva oameni,care cuno=teau bine locurile, ]n codrii de pe Prut, s[ caute denu g[sesc cumva semne din care s-ar putea cunoa=te cevasigur despre a=ezarea acestei cet[\i. C`nd s-au ]ntors ]nd[r[t,mi-au povestit c[ au v[zut ]n codrii de nep[truns care se afl[spre apus, pe o ]ntindere de cinci mile italiene=ti, de-a lungulr`ului, temeliile unor ziduri =i turnuri cl[dite din piatr[ ars[,care, de=i pe c`mpul din jur nu se afl[ nici o ruin[, au ]nf[\i=areaunui cerc alungit.

}n afar[ de acestea, p[rerea mea este ]nt[rit[ =i de numireade ast[zi a acestui \inut, fiindc[ asem[narea numelui ne faces[ credem c[ F[lciul se trage din Taifalia.

Departe, ]nl[untrul \[rii, se afl[ Hu=i, un t`rgu=or, dar scaunal unui episcop, altfel prin nimic deosebit, ]n afar[ de b[t[lia]n care Petru cel Mare, st[p`n al ]ntregii Rusii, cu oaste pu\in[,a \inut piept viteje=te, timp de patru zile, atacurilor des ]nnoiteale turcilor, ]n 1711.

}n apropiere de acest loc se vede o movil[ mare, ridicat[de m`n[ omeneasc[, numit[ de t[tari Han |epe=i, adic[ movilahanului, iar de c[tre locuitori Movila R`b`i. Asupra ivirii eisunt mai multe p[reri. Unii zic c[ un han t[t[r[sc a fost nimicitcu ]ntreaga lui oaste de c[tre moldoveni =i ]ntru pomenire s-ar

Dimitrie Cantemir

32

fi ridicat aceast[ movil[; al\ii povestesc c[ o regin[ scit[, nu-mit[ Rabie, a fost ucis[ ]n acest loc, pe c`nd ie=ise cu oastea]mpotriva sci\ilor a=eza\i ]n Moldova =i a fost ]ngropat[ aici deoamenii s[i. Ce e adev[rat sau minciun[ ]n aceasta nu cutezs[ scot din ]ntunericul at`t de ad`nc al acestei legende.

Spre miaz[noapte, cu \inutul F[lciului se m[rgine=te:10. |inutul L[pu=nei. De acesta \inea pe vremuri Tighina,

numit[ de c[tre turci Bender, o cetate foarte ]nt[rit[ odinioar[=i pe care turcii au ]nt[rit-o =i mai mult acum. Se afl[ pe Nis-tru, iar ]n vremea noastr[ este locul de sc[pare al regelui sue-dez, fugar dup[ b[t[lia de la Poltava.

Turcii au ]mpresurat adesea, zadarnic, cetatea ]nainte dea o supune; =i ceea ce n-au putut atinge prin for\[, au dob`nditprin viclenie =i prin tr[darea voievodului Hero, numit de c[tremoldoveni Despotul. C[ci, dup[ ce acesta fu gonit din \arasa de c[tre boieri din pricina tiraniei =i a cruzimilor s[v`r=ite]mpotriva moldovenilor, a fugit la sultanul turcesc, c[ruia i-af[g[duit c[, dac[ ]l va ajuta s[ se ]ntoarc[ ]n \ar[, va da ]nm`na o=tirilor sale Benderul at`t de mult n[zuit, ]mpreun[ cudou[sprezece sate, d[ruindu-i-le spre st[p`nire ve=nic[. Sul-tanul, c[ruia acest plocon ]i fu pe plac, l-a a=ezat din nou ]nscaun, iar pentru osteneala sa =i-a luat cetatea cea mai ]nt[rit[a ]ntregii \[ri =i pav[za cea mai puternic[ ]mpotriva le=ilor =it[tarilor. Din aceast[ pricin[ scaunul \inutului este ast[zit`rgu=orul L[pu=na, a=ezat pe r`ul cu acela=i nume, unde seafl[ doi p`rc[labi, pu=i acolo de voievod =i care se ]ngrijescde treburile \inutului.

}n afar[ de acestea se mai afl[ aici Chi=in[ul, un t`rgu=orde mai mic[ ]nsemn[tate, a=ezat pe r`ul B`cul.

La mic[ dep[rtare se z[re=te un =ir de pietre foarte mari,a=ezat ]n linie dreapt[ ]n a=a chip, de parc[ ar fi fost puse]nadins acolo de m`na omului; numai c[ at`t m[rimea ]ns[=i apietrelor, c`t =i lungimea =irului lor nu ne ]ng[duie s[ credema=a ceva. C[ci unele dintre ele sunt ]n patru col\uri, lungi detrei p`n[ la patru co\i, iar =irul lor se ]ntinde peste Nistru p`n[

33

Descrierea Moldovei

la Crimeia. }n graiul \[rii, acestea poart[ numele de CheileB`cului =i norodul de jos le socoate ca o izvodire a duhurilornecurate, care s-au ]n\eles ]ntre ele s[ astupe drumurile B`cului.

Sigur este c[ unii voievozi s-au ostenit s[ astupe albia acestuir`u, care curge ]n bun[ parte printre mun\i, pentru a preface]ntr-un iaz locurile din jur, ce nu foloseau dec`t ca f`nea\[, darlucrul n-a putut fi dus niciodat[ p`n[ la cap[t.

Mai sus de acesta, pe Nistru, se afl[:11. |inutul Orheiului. Numele ]i vine de la cetatea Orhei,

a=ezat[ pe r`ul R[ut, care nu e prea mare, dar cu toate acesteae frumoas[ =i are cu prisosin\[ tot ce este trebuitor vie\ii omului.Lacul Orheiului, care e a=ezat ]n apropiere de acesta spre r[s[rit,=i ostrovul minunat din acest lac, despre care am mai vorbit ]ncapitolul al III-lea, ]i d[ hran[ din bel=ug. Pe malul dinspre apusal lacului, ]n mijlocul codrilor de=i, se v[d urmele unei cet[\ivechi, numit[ de locuitori Orheiul vechi. Judec`nd dup[ a=ezareaei, pare s[ fie cetatea Petrodava din Dacia veche1.

Cel din urm[ \inut care se ]ntinde ca o f`=ie de-a lungulmalului Nistrului este:

12. |inutul Soroca. Scaunul s[u este Soroca, numit[ mai]nainte Alchionia, a=ezat[ ]n c`mp, l`ng[ coline, pe Nistru,destul de mic[, dar foarte ]nt[rit[, dac[ \inem seama de vre-mea ]n care a fost cl[dit[. Are un zid ]n patru col\uri, foartetare, ap[rat de turnuri ]nalte =i este cl[dit din piatr[ de cremenece se g[se=te din bel=ug pe colinele dimprejur.

Fiindc[ dup[ pierderea Benderului, Soroca a ajuns cetateacea mai de seam[ ]mpotriva Lehiei, voievodul a a=ezat aicidou[ c[petenii de oaste, ca s-o apere.

Lipsa de lemne =i de ap[ nu ]ng[duie ca partea de sus aacestui \inut s[ fie lucrat[; de aceea ea este singura parte dinMoldova r[mas[ pustie, cu toate acestea nu e prea mare, a=acum se =i ]nf[\i=eaz[ acest \inut — ca o pustie — ]n h[r\ilegeografice cele mai bune.

1 Cercet[ri mai noi au localizat cetatea Petrodava la Piatra Neam\.

Dimitrie Cantemir

34

MOLDOVA DE SUS, NUMIT{ DE LOCUITORI|ARA DE SUS, CUPRINDE +APTE |INUTURI

MAI MICI:

1. |inutul Hotinului care se ]ntinde ]n sus de \inutul Soro-cei, la miaz[noapte de Nistru. Aici se afl[ Hocin sau Hotin, ocetate pe Nistru, fa\[ ]n fa\[ cu Cameni\a. Se num[r[ printrecele mai vechi cet[\i ale Moldovei. }nainte vreme era ]nt[rit[spre apus cu ziduri foarte ]nalte =i cu =an\uri ad`nci, iar ]npartea dinspre r[s[rit era ]nt[rit[ pe malul abrupt al Nistrului =ide st`nci ascu\ite, dar ]n r[zboiul din urm[ cu ru=ii, turcii auluat cetatea ]n 1712, i-au d[r`mat zidurile cele vechi dintr-oparte, iar ]n cealalt[ parte au ]mprejmuit-o cu lucr[ri de ]nt[rirenoi =i au l[rgit-o mai mult de jum[tate, ]nc`t azi i se poatespune pe bun[ dreptate cea mai frumoas[ =i cea mai tare din-tre cet[\ile Moldovei.

Pe c`nd se afla ]nc[ ]n st[p`nirea voievodului Moldovei,c`rmuirea acesteia era ]n seama unui obl[duitor pus anume;acu, c`nd se afl[ sub puterea turceasc[, este c`rmuit[ de unpa=[ turcesc, lucru ce este potrivit tractatelor =i ]nvoielilor cule=ii, ]n care se arat[ l[murit c[ ]n cet[\ile Moldovei nu vaputea fi a=ezat[ oaste turceasc[.

Spre apus urmeaz[:2. |inutul Dorohoiului, ]n care se afl[ Dorohoi, un t`rgu=or

pu\in cunoscut, ]n apropiere de izvoarele r`ului Jijia. Acestaeste scaunul vornicului |[rii de Sus, c`rmuitorul Moldovei deSus, dar ]n locul lui sunt pu=i doi vornici mai mici, fiindc[ el,din pricina treburilor la curte, n-ar putea s[ se ]ngrijeasc[ decele ale \inutului.

+tef[ne=tii, un t`rgu=or pe Prut, ]n care acum (1713) turcii,dup[ ce au cur[\at r`ul, ar fi ridicat un atelier de cor[bii =ihambare cu hran[ pentru o=tile care se afl[ la Hotin.

3. Mai departe, ]n jos, este a=ezat \inutul H`rl[ului, ]n carese afl[ H`rl[u, un t`rg ne]nsemnat, peste care e pus un p`rc[lab.

Cotnari, un t`rgu=or vestit numai prin viile lui ne]ntrecute,ce stau ]n fruntea celorlalte. C`rmuirea acestuia este dat[ ]n

35

Descrierea Moldovei

seama marelui paharnic, cel care toarn[ ]n pahar domnului. }nacest t`rgu=or papista=ii au biserici de piatr[ lucrate foarte fru-mos.

Boto=anii, un t`rgu=or din care, ca =i din ]mprejurimi, doamnavoievodului ]=i trage veniturile, adunate de un c[m[ra= r`nduitanume pentru aceast[ slujb[.

Aceste \inuturi sunt ]nconjurate ca o cunun[ de:4. |inutul Cern[u\ilor, care se ]ntinde de-a lungul hotarului

dinspre Polonia. Cel mai de seam[ t`rg din acest \inut esteCern[u\i, a=ezat pe malul de miaz[noapte al Prutului, iarc`rmuirea lui este dat[ marelui sp[tar.

}n apropiere de satul Cozmin, pe rùl Cuciur, l`ng[ v[rsareaacestuia ]n Prut, se v[d ruinele unei cet[\i foarte vechi. N-amputut afla cine a zidit-o, cu toate cercet[rile pe care le-amf[cut adeseori, cu b[gare de seam[.

Pe malul dinspre miaz[zi al Siretului urmeaz[:5. |inutul Sucevei, ]n care sunt vrednice de pomenit:

Suceava, odinioar[ scaunul ]ntregii Moldove, unde se afl[curtea domneasc[ =i scaunul mitropoli\ilor; acum esteaproape pe de-a-ntregul pustie. E a=ezat[ pe apa Sucevei,care se vede c[ i-a dat numele, pe o colin[ neted[, fiind]nconjurat[ cu ziduri foarte ]nalte =i cu =an\uri. La poalelecolinei, marginile ei se ]ntindeau destul de mult. }n afar[ depalatele voievodului =i ale boierilor, num[ra patruzeci debiserici de piatr[ =i altele felurite de lemn =i 16.000 de case;toate ]ns[ s-au n[ruit dup[ str[mutarea cur\ii domne=ti.Suceava este c`rmuit[ ast[zi de hatman, adic[ de c[peteniacea mare a oastei.

R[d[u\i, un t`rgu=or =i scaun al unui episcop, este =i el a=ezatpe rùl Suceava =i pe Siret, unde acesta cote=te spre miaz[zi.

6. |inutul Neam\ului se afl[ mai jos =i se ]ntinde destul demult ]ntre rùrile Moldova =i Bistri\a. }nl[untrul s[u se afl[:

Neam\ul, cetate a=ezat[ pe rùl cu acela=i nume, care estezidit[ pe un munte foarte ]nalt =i e at`t de ]nt[rit din fire, ]nc`t

Dimitrie Cantemir

36

pare s[ ]nfrunte orice atac vr[jma=. A fost de multe ori ata-cat[, dar n-a fost cucerit[ dec`t de dou[ ori: o dat[ de turci,sub domnia lui Soliman, =i o dat[ ]n vremurile noastre deIoan Sobieski, craiul Lehiei. Dar ea n-ar fi fost luat[, dac[foamea nu i-ar fi silit pe cei c`\iva moldoveni afla\i ]nl[untruca s-o apere, s-o dea ]n mìnile le=ilor, dup[ o ]mpresurare demai multe zile. Odinioar[ cetatea avea un zid ]ndoit =i nu-mai o poart[, dup[ aceea ]ns[, c`nd turcii au stricat ziduldinafar[, moldovenilor nu le-a r[mas dec`t cel dinl[untru.}nainte ca Moldova s[ fi fost ]nchinat[ turcilor, la izbucnirear[zboaielor, voievozii ]=i trimiteau copiii =i averile ]n aceast[cetate, aproape de nebiruit; =i ast[zi ]nc[ ea este locul desc[pare foarte sigur pentru locuitori, c`nd sunt ataca\i de ve-cinii lor. Din aceast[ pricin[ =i ]nainte vreme voievozii =i-aucl[dit aici palate destul de mari, care se v[d ]nc[ =i acum;]ns[ nu li se poart[ de grij[ a=a cum s-ar cuveni. }n fa\[ seafl[ t`rgu=orul Piatra.

7. |inutul Bac[ului, care ]=i are vornicul s[u anume, al c[ruiscaun este:

Bac[ul, un t`rgu=or a=ezat pe un ostrov din rùl Bistri\a,vestit pentru bel=ugul ]n mere =i alte poame. Are =i un epis-cop al bisericii papist[re=ti, numit episcop al Bac[ului. }n\inuturile de sub mun\i se g[sesc mul\i supu=i moldoveni,numi\i papista=i at`t dup[ neamul, c`t =i dup[ credin\a lor,pe care +tefan cel Mare i-a a=ezat acolo, d`ndu-i ]n seamaboierilor s[i dup[ ce a b[tut pe Matei, craiul Ungariei. }nde-osebi cel mai de seam[ sat cantemiresc din p[r\ile Romanu-lui, numit Faraoani, are mai mult de o sut[ de familii, caretoate m[rturisesc legea papist[=easc[ =i au o biseric[ de pi-atr[ foarte veche.

Ocna =i Trotu=ul, pe rùl Trotu=, dou[ t`rgu=oare care nusunt vrednice de pomenit dec`t pentru ocnele de sare bogatece se afl[ ]n apropierea lor. Pe aici trece drumul cel mai largdin Moldova spre Transilvania.

37

Descrierea Moldovei

BASARABIA, ODINIOAR{ CEA DE A TREIA PARTEDE FRUNTE A MOLDOVEI

P[m`ntul ei este pe de-a-ntregul un c`mp deschis, nu arenici mun\i, nici p[duri =i numai un singur r`u, care curge toat[vremea, numit Ialpuh; din aceast[ pricin[, locuitorii, ca s[scape de usc[ciune, trebuie s[ sape f`nt`ni foarte ad`nci. }nlocul lemnului, ei folosesc b[legarul vitelor, pe care-l usuc[ lasoare =i-=i ]nc[lzesc cu el colibele. Aceast[ parte de \ar[ a fostluat[ de turci mai ]nainte ca \ara ]ntreag[ s[ le fie ]nchinat[ =i,din aceast[ pricin[, nu se mai afl[ sub st[p`nire moldoveneas-c[, cu toate c[ =i ast[zi t`rgu=oarele =i satele a=ezate pe malurileDun[rii sunt pline de moldoveni, care \in legea cre=tineasc[ =irabd[ st[p`nirea cea silnic[ a turcilor =i t[tarilor. |ara, ]m-p[r\it[ ]n patru p[r\i =i anume: Bugeac, Akerman, Chilia =iIsmail, este ]ns[ locuit[ o parte de t[tari =i alt[ parte de turci,peste care este pus un seraschier.

1. }n cea dint`i, a=ezat[ ]n mijlocul \[rii, se afl[ Bugeacul*.Bugeacul s-a dat ca loc de a=ezare t[tarilor nogaici, dintre

care unii se numesc t[tari din Bugeac, ceilal\i t[tari din Bielo-grad. C[ci pe la anul 976 al Hegirei, iar de la na=terea luiHristos 1568, la porunca lui Selim al II-lea, c`nd hanul t[tarilor]ncerca s[ lege Donul cu Volga, mai mult de treizeci de fa-milii de t[tari nogaici, p`n[ atunci supu=i ru=ilor, s-au lep[datde ace=tia =i s-au dus ]n Crimeia ]mpreun[ cu to\i ai lor. Darfiind aceasta prea mic[ pentru a-i cuprinde pe to\i, li s-au dat

* Bugeac ]n limba t[tarilor ]nseamn[ “col\” =i este numit a=a fiindc[p[m`ntul ce se ]ntinde ]ntre Dun[re =i Nistru spre Marea Neagr[ face uncol\ ascu\it; se mai pare c[ acest nume vine de la numele vechi bessi, datacestei \[ri de geografii =i istoricii din vechime. Tot de aici se vede c[ setrage =i numele Basarabia dup[ cum s-ar putea ]n\elege din Ovidius carespune cu jale: “vivere quam biserum est inter Bessosque Getasque”. Ptole-meu scrie: “Mai sus de Dacia locuiesc peucinii =i bastarnii”.

C[ bastarnii ar fi tot una cu bessi o crede =i Matheus Praetor (L. II. C. 7).“Sunt c`\iva, zice el, care cred c[ bastarnii sunt acela=i popor care se

numea odinioar[ bessi, iar ast[zi se numesc basarbeni, adic[ aceia carevie\uiesc ]n Basarabia”.

Dimitrie Cantemir

38

alte locuri de a=ezare ]n c`mpia Bugeacului. De atunci]ncoace, neamul acesta, primind din c`nd ]n c`nd familii noidin stepa Nogaic[, s-a ]nmul\it ]ntr-at`ta, ]nc`t aproape c[ nust[ mai prejos la num[r fa\[ de nici o alt[ hoard[ t[t[rasc[.

Se ]mpart ]n dou[ ramuri: Orac Ugl] =i Orumbet Ugl] =ifiecare p[ze=te cu mult[ grij[ semin\ia. }=i petrec via\a dup[pilda ]nainta=ilor, ]n c`mp deschis; nu au t`rguri ]n afar[ deC[u=ani, pe r`ul Botna, ap[ care abia atinge acest \inut.

C[ aceast[ regiune trebuie s[ fi avut pe vremuri t`rguridestul de frumoase, stau m[rturie ruinele vechilor zidiri, carese mai g[sesc ici =i colo; printre altele, zidurile p[r[ginite aleunei cet[\i foarte vechi de pe malul Nistrului, numit[ azi Ta-tar-Punar, adic[ f`nt`na t[tarilor. Aceasta se afl[ pe o st`nc[]nalt[, de la poalele c[reia \`=ne=te un izvor cu ap[ foartelimpede. Nu s-a putut ]ns[ g[si nimica s[pat ]n piatr[ sau vreunsemn din care s[ putem afla de cine a fost ]n[l\at[.

Pe r`ul Ialpuh, ]n apropiere de gura lui, se mai g[sesc urmeleunei cet[\i =i mai vechi, numit[ ]ndeob=te Tint. +tefan cel Marea ]n[l\at-o din ruine; dar turcii au f[cut-o una cu p[m`ntul, ]nc[tacuma abia de i se mai cunoa=te locul. Din d[r`m[turile ei s-azidit deasupra cet[\ii vechi un alt t`rgu=or, care ]nflore=te ]nc[=i azi, numit ]ndeob=te Tobac. Este a=ezat la Marea Neagr[1,poate chiar pe locul unde se ridic[ vechea Aepolium.

2. C`mpia Cet[\ii Albe, ]nl[untrul c[reia se afl[ Akerman,numit[ de locuitori Cetatea Alb[, de rom`ni, odinioar[ AlbaIulia, de greci mobzaVjor, de le=i Bielograd, pe \[rmul M[riiNegre; e o cetate destul de mare =i ]nt[rit[. C`nd era ]nc[ aMoldovei, era c`rmuit[ de marele logof[t, acum ea are ]n frunteun ag[ de ieniceri.

}n vremurile mai noi, Cetatea Alb[ a ajuns vestit[ prinsf`ntul Ioan de la Suceava, care, c`nd st[p`n era sultanul, asuferit aici moarte de mucenic. Moa=tele lui f[c[toare de mi-nuni, al[turi de odoarele d[ruite cu smerenie de voievozii Moldo-

1 Aici este probabil o gre=eal[ de tipar, deoarece pe hart[ locul se afl[pe Dun[re (n. ed. germ.)

39

Descrierea Moldovei

vei, au fost r[pite Moldovei de Ioan Sobieski, craiul Lehiei, ]nanul 1686; el se l[uda c[ se r[zboie=te pentru legea cre=tineasc[=i pentru biseric[ =i c[ papa i-ar fi dat bani pentru aceasta.

3. Mai ]n josul acesteia se ]ntinde pe malul Dun[rii c`mpiaChiliei; scaunul acesteia este Chilia*, numit[ odinioar[ Lycos-tomon, a=ezat[ la gura dinspre miaz[noapte a Dun[rii, c[reiacor[bierii greci obi=nuiau s[-i dea chiar acest nume, fiindc[pare c[-=i arunc[ valurile ca ]ntr-un g`t de lup.

Cetatea nu este mare, dar e un t`rg de nego\, cu faim[,unde se opresc toate cor[biile sosite nu numai din porturiledimprejur ale M[rii Negre, ci =i din ]ndep[rtatele porturiegiptene, vene\iene =i ragusane, care ]ncarc[ de aici cear[ =ipiei de vite net[b[cite. }n cetate locuiesc nu numai turci, ci=i evrei, cre=tini, armeni =i al\ii de felurite neamuri, pestecare se afl[ un nazir, adic[ un obl[duitor, cum i se zice]ndeob=te.

}n vremea domniei lui Suleiman, ea a fost ars[ de moldo-veni =i de atunci nu a mai ajuns la vechea faim[.

Pe malul dinl[untru al Dun[rii se afl[:4. |inutul Ismailului, din care e vrednic[ de pomenit Ismail,

]n vechime numit[ de moldoveni Smil, o cetate care nu trebuiel[sat[ de o parte, cu oaste turceasc[ =i c`rmuit[ de un muteveli.

Cartal, a=ezat pe Dun[re, la v[rsarea Ialpuhului, fa\[ ]nfa\[ cu Isaccea, o cetate f[r[ ]nsemn[tate. Aici turcii b[tur[pod peste Dun[re, c`nd au purtat r[zboi cu ru=ii ]n 1711. Pen-tru ap[rarea cet[\ii au pus o c[petenie cu numele de disdar.

Reni, cum era numit de moldoveni, dar c[ruia turcii azi ]izic Timarova, este o cetate de acela=i fel, ]n apropiere de

* Chilia se numea la moldoveni, la turci Chili, la grecii de ast[zi Lycos-tomon (al\ii scriu r[u, cred eu, Lytrostomon =i Lythostroton, cum se afl[ ]nLeunclavii Pandect 146). Bonfinius, cu ]nc[ vreo c`\iva, o socoate dreptAchillea; Stanislaus Sarnicius prepune c[ ar fi Tomos, cetatea care ar fiajuns vestit[ prin surghiunirea lui Ovidius Naso. Care dintre aceste p[reri ofi cea adev[rat[, nu pot s[ spun.

Dimitrie Cantemir

40

v[rsarea Prutului ]n Dun[re. }n ea nu se afl[ nici un turc, de=ieste sub st[p`nire turceasc[. O=tenii sunt cu to\ii cre=tini, mol-doveni cu to\ii, a c[ror c[petenie este de aceea=i lege; acestaeste numit ]ndeob=te be=liagasi =i se afl[ la porunca pa=ei dinSilistra, care trebuie s[ fie totdeauna un seraschier.

Cam acestea ar fi toate cet[\ile =i t`rgurile Moldovei, pecare libertatea le-a dus la ]nflorire dar pe care le-a ap[sat iar[=i]n tirania nedreapt[, deosebit de p[gubitoare a \inuturilor ]nflo-ritoare. Nici istoricii cei vechi, nici cei mai noi nu ne arat[numele ]ntemeietorilor lor, care nu s-au putut afla p`n[ ast[zinici din inscrip\ii, nici din izvoade. Nici unul dintre acestea nupoart[ vreun semn despre vremea c`nd au fost ridicate saudespre neamul care le-a ridicat, pe ziduri nu se g[se=te nimics[pat, afar[ numai dac[ au fost ]n[l\ate din nou de vreunvoievod.

Numai cetatea Suceava are ]n zidurile ei o piatr[ mare,pe care sunt s[pate =apte turnuri, acoperite de o coroan[ dom-neasc[ \inut[ de doi lei. }n afar[ de aceasta la temelia tur-nurilor se vede o piatr[ cu doi pe=ti solzo=i, ce stau cu capul]n jos =i cozile ]n sus, iar sub ace=tia capul unui zimbru, ]ntrecoarnele c[ruia se afl[ o stea cu =ase raze. Cum ]ns[ capulde zimbru a devenit stema Moldovei abia dup[ al doileadesc[lecat al celor din neamul lui Roman ]n Moldova, a=acum am ar[tat ]n capitolul I, pare c[ aceast[ piatr[m[rturise=te mai degrab[ refacerea zidurilor Sucevei, dec`t]ntemeierea ei.

Pe l`ng[ aceasta, istoricii neamului nostru zic cu to\ii c[moldovenii, dup[ ce s-au ]ntors din Maramure= ]n patria lorcea veche, au g[sit cet[\i =i castele pustii =i astfel se poatespune f[r[ =ov[ial[ c[ ]ntemeierea lor trebuie a=ezat[ ]n vre-muri mult mai ]ndep[rtate. Aceast[ p[rere este ]nt[rit[, ]n afar[de alte temeiuri, =i de felul cl[dirii zidurilor celor mai multedin cet[\i care, cu siguran\[, nu pot fi dec`t romane, ]n afar[

41

Descrierea Moldovei

de c`teva, a=a cum am ar[tat mai sus, ce par a fi ]n[l\ate ]nvremuri mai noi ]mpotriva n[v[lirii t[tarilor.

Toate acestea sunt ]nt[rite de m[rturiile celor mai de seam[istorici latini, prin care se arat[ c[ ]mp[ratul roman Traian aadus ]n Dacia colonii puternice de cet[\eni romani, =i c[urma=ul s[u Adrian, dup[ ce a l[sat barbarilor unele \inuturidin r[s[rit, n-a p[r[sit Dacia, numai de team[ ca acestea s[ nufie pustiite.

Se mai adaug[ un monument ve=nic al acestui lucru, =ianume Valul ]mp[ratului Traian. Acesta a p[strat p`n[ =i ast[zinumele ]ntemeietorului s[u =i m[ mir c[ nici unul dintre is-toricii vechi sau mai noi n-a scris nimic despre el.

Valul lui Traian ]ncepe, cum am v[zut cu ochii mei, cudou[ valuri la Petrivaradin ]n Ungaria, merge spre munteleDemarcapu (Poarta de fier), iar aici, numai cu un val, prinValahia =i Moldova, taie Prutul l`ng[ satul Traian, Botna l`ng[t`rgu=orul C[u=ani =i, dup[ ce str[bate ]ntreaga \ar[ a t[tarilor,se sf`r=e=te la apa Donului. Are ]nc[ p`n[ ast[zi peste doi-sprezece co\i ad`ncime. De aici se vede ne]ndoios c[, atuncic`nd s-a f[cut, valul trebuie s[ fi fost ]nc[ o dat[ pe at`ta delat =i de ad`nc, fiind astfel o foarte bun[ lucrare de ap[rare]mpotriva n[v[lirilor vr[jma=e.

Dac[ a=a stau lucrurile, nu se va mai putea spune niciodat[ceea ce au vrut s[ zic[ unii* c[ cet[\ile din Moldova ar fi fostridicate de genovezi.

C[ci o=tenii romani afla\i acolo, ]ntotdeauna ]n num[r foartemare, nu puteau locui f[r[ a avea cet[\i =i case; de asemeneanu este de crezut c[ genovezii, care ]ncercau s[ pun[ piciorul

* Bielski, p. 239, zice: “c[ neamurile pecinicilor =i polov\ilor eraulituanieni care, dup[ ce ie=ir[ din p[r\ile str`mtorii cimeriene, au legat mai]nt`i prietenie cu genovezii, care st[p`neau peninsula, =i c[ ace=tia, ]mpre-un[ cu moldovenii =i basarabenii, au ridicat cet[\ile Mangopa, Cherci,Azov, Calfa, Chilia sau Achillea, Moncastrum =i T`rgovi=te”.

Dimitrie Cantemir

42

la Pont numai pentru a face nego\, ar fi p[truns ]nl[untrul Mol-dovei =i, ]n locuri potrivite mai degrab[ pentru plug[rit dec`tpentru nego\, ar fi ridicat cet[\i.

Mai cur`nd s-ar putea zice c[ aceste cet[\i au fost ridicatede dacii cei vechi pe c`nd erau ]nc[ ]n ]nflorire, pe vremeadomniei lui Decebal, iar dup[ aceea, ocupate de c[tre romani,ele au ajuns locuri de a=ezare pentru coloniile acestora. Aces-tei p[reri nu cutez[m s[ ne ]mpotrivim.

43

Descrierea Moldovei

C A P I T O L U L A L V - L E A

DESPRE MUN|II +I MINERALELEMOLDOVEI

Spre apus, la hotarul dintre Ardeal =i Valahia, Moldova este]mpresurat[ aproape din toate p[r\ile de mun\i foarte ]nal\i; deaceea a =i fost numit[ de c[tre romani Dacia muntoas[; cealalt[parte a ei, dinspre r[s[rit, are c`mpii foarte m[noase.

}n[l\imile sunt aici acoperite cu copaci =i al\i pomi cu roade,care cresc peste tot de la sine, =i care, ]n alte \[ri, trebuies[di\i de m`na omului; printre ]n[l\imi curg p`raiele cele mailimpezi, ce se rostogolesc ici =i colo din v`rful mun\ilor cu unmurmur pl[cut. Aceste locuri par ni=te gr[dini dintre cele maifrumoase; c`mpiile dau din bel=ug roade, pe care aerul r[corosde munte nu le las[ s[ creasc[ ]n partea muntoas[.

Cel mai ]nalt dintre mun\i este Ceahl[ul, care, dac[ ar fiintrat ]n basmele celor vechi, ar fi fost at`t de vestit ca =i Olim-pul, Pindul sau Pelias. Este a=ezat ]n p[r\ile Neam\ului, nudeparte de izvorul Tazl[ului, iar ]n mijlocul lui e acoperit dez[pezi ve=nice; pe v`rful lui ]ns[ nu se g[se=te pic de nea,fiindc[ pare s[ fie deasupra norilor de z[pad[. Din v`rful s[u,care se ]nal\[ ca un turn, se pr[vale un p`r`u foarte limpede,ce se n[puste=te cu mare larm[ peste st`nci abrupte =i se vars[]n Tazl[u. Drept ]n v`rf se vede o statuie str[veche, ]nalt[ decinci co\i, ]nf[\i=`nd, de nu m[ ]n=el, o b[tr`n[ cu dou[zecide mioare, din a c[rei parte fireasc[ curge ]ntruna un izvor.

Este anevoie de spus dac[ natura a vrut s[-=i arate, aici joculsau dac[ statuia a fost lucrat[ astfel de m`na unui artist dibaci.C[ci statuia nu st[ pe nici o temelie, ci este crescut[ =i legat[str[ns de celelalte st`nci, dar cu p`ntecele =i spatele slobode; =ichiar dac[ ai vrea s[ crezi c[ ]ncheieturile au fost umplute cu

CUPRINS

Dimitrie Cantemir

44

un var f[cut cu mult[ iscusin\[ — =i noi bucuros am spune-o —asemenea descoperiri ale celor din vechime s-au pierdut cu vre-mea, totu=i nu-\i po\i ]nchipui lesne ]n ce fel a fost adus[ apaprin picior ]n partea fireasc[, fiindc[ nic[ieri ]mprejur nu se v[durmele vreunui izvor sau ale vreunei albii.

Pesemne c[ de aceasta s-au folosit p[g`nii pentru slujba lorreligioas[, c[ci preo\ii lor aveau obicei s[ se slujeasc[ de mijloa-ce fire=ti sau vicle=uguri vr[jitore=ti prin care s[ poat[ aducemul\imea lesne crez[toare la uimire sau la ]n[l\are religioas[.

}n[l\imea cea mare a muntelui se poate vedea mai cu seam[atunci c`nd, pe timp senin, la asfin\itul soarelui, el poate fiz[rit de la Cetatea Alb[, cetate ce se afl[ la =aizeci de ceasuride drum dep[rtare, ]n ]ntregime =i at`t de limpede, ca =i c`nds-ar afla ]n apropiere, lucru care cu greu s-ar putea spune, dup[cum cred eu, chiar despre piscurile cele mai vestite.

Pe m[gurile ]nvecinate se g[sesc ici =i colo, ]ntip[rite ]npiatr[, urme de cai, c`ini =i p[s[ri, ca =i cum odinioar[ ar fitrecut pe acolo mult[ oaste c[lare.

Despre ele locuitorii povestesc multe basme; cercet[toriide azi ai naturii ar trebui s[ caute a afla care este p[rerea ceamai apropiat[ de adev[r.

Se mai g[se=te spre miaz[noapte pe apa Ceremu=ului, ]ncol\ul unde se ]nt`lnesc hotarele Moldovei, Lehiei =i Transil-vaniei, un alt =ir de mun\i, numit de c[tre locuitori Ineul, carenu se poate asem[na ca ]n[l\ime cu Ceahl[ul, dar este tot a=ade mirare printr-un joc ciudat care nu se mai vede nic[ieri ]nalt[ parte. Locuitorii adun[ roua ce cade de pe frunzele ier-burilor ]nainte de r[s[ritul soarelui =i, dup[ ce-au str`ns-o ]ntr-ooal[, ei g[sesc plutind deasupra apei un unt foarte bun, cunimic deosebit de untul obi=nuit, nici la miros, nici la culoare,nici la gust. Lucrul acesta nu se petrece ]ns[ tot anul, ci numai]n trei luni — martie, aprilie =i mai; ]n celelalte ori prea umede,ori prea uscate, nu se mai ]nt`mpl[.

}n untul acesta se afl[ at`ta putere de hran[, ]nc`t dac[turmele de oi sunt duse la p[scut la munte ]n aceast[ vreme a

45

Descrierea Moldovei

anului, dup[ pu\ine zile se sufoc[ de prea mult[ gr[sime; deaceea ciobanii, care =tiu aceasta din fapt[, ]=i las[ turmele ]nacele luni la poalele muntelui.

Mun\ilor no=tri nu le lipse=te nici bog[\ia obi=nuit[ a mun\ilor,adic[ mineralele. Numai din pricina cump[t[rii domnilor =i alipsei de s[p[tori ]n munte nu s-au putut face s[p[turi mai]nainte. }n vremea noastr[ lucrul ]l ]mpiedic[ cunoscuta l[comiea turcilor =i teama ca nu cumva, s[p`nd dup[ bog[\ii, s[-=ipiard[ odat[ cu \ara =i truda =i roadele ei. C[ mun\ii no=tri nusunt s[raci ]n asemenea comori subp[m`ntene, o arat[ p`raieleie=ite din m[runtaiele lor.

C[ci aceste p`raie, av`nd albia ]ngust[, deseori umplut[peste m[sur[ de apa z[pezilor topite sau a ploilor, se vars[peste maluri, iar dup[ aceea, c`nd se trag iar[=i ]n matca lor,las[, pe locul unde =i-au v[rsat apele, nisip ]n care se g[sescnumeroase gr[un\e de aur din cel mai curat. |iganii ]l adun[,]l cur[\[ =i scot at`ta aur, ]nc`t pot aduce doamnei, ]n loc detribut, 1600 de drahme pe an.

Pe malul Nistrului, ]n \inutul Hotinului, chiar l`ng[ cetate,se g[sesc bulg[ri de fier, f[cu\i de la natur[ =i care sunt a=a derotunzi, c[ ar putea fi folosi\i, f[r[ s[ fie lucra\i, la tunuri, darfierul acesta este at`t de prost, c[ dac[ nu este topit ]n foc, nupoate fi folositor la nici o alt[ treab[.

Pe c`nd Hotinul nu fusese ]nc[ luat, bulg[rii de fier se trimi-teau la Cameni\a; ast[zi ]ns[, cred c[ turcii cu greu ar mai]ng[dui ca le=ii s[ le foloseasc[ drept material de r[zboi ]npaguba lor.

}n \inutul Bac[ului, l`ng[ t`rgul Trotu=, se g`sesc salinefoarte bogate, numite ]n \ar[ ocne. Nu e nevoie de vreunme=te=ug deosebit ca s[ alegi sarea; dac[ sapi ]n p[m`ntp`n[ la unul sau doi co\i ad`ncime, g[se=ti sarea cea maicurat[ =i limpede ca porfirul sau cristalul, f[r[ s[ fie ameste-cat[ cu cea mai mic[ p[rticic[ de p[m`nt. Ocnele acesteasunt nesecate, cu toate c[ ]n ele lucreaz[ zi de zi sute deoameni.

Dimitrie Cantemir

46

Dup[ ce scot bolovanii de sare, ei las[ ]n tot locul dinaceea=i sare cum e cristalul, ca s[ sprijine p[m`ntul =i s[p[turile=i pentru ca noile drumuri s[pate s[ aib[ loc de ]ntindere, iarvreme de dou[zeci de ani aceste drumuri s[ se umple ]ntr-at`tcu sare, ]nc`t s[ nu mai recuno=ti c[ au fost c`ndva de=ertate.Din c`nd ]n c`nd se g[sesc pe=ti ]ncremeni\i ]n sare, care nuse deosebesc de aceia care se pescuiesc din apele din ]mpre-jurimi.

+i ]n alte locuri se g[sesc multe ocne de sare de acest fel;voievozii ]ns[ n-au ]ng[duit ca ele s[ fie deschise, ca nu cum-va, din pricina bel=ugului, s[ scad[ pre\ul s[rii =i fiindc[ ace-lea ]n care se lucreaz[ ast[zi ]ndestuleaz[ nevoile =i chiarprisosesc.

}n Moldova se afl[ mun\i ]ntregi care, dac[ dai la o partescoar\a de p[m`nt de deasupra se dovedesc a fi cu totul desare. Voievodul =i ]ntreaga \ar[ trag mari foloase de pe urmas[rii, c[ci, ]n afar[ de locuitorii \[rii, locuitorii din Bugeac =iCrimeia, ca =i din alte \[ri ]ndep[rtate ]=i iau sarea de aici cucor[biile. Silitr[ este peste tot, fiindc[ toate c`mpurile Mol-dovei au p[m`nt negru =i plin de nitru.

}n Tazl[ul S[rat, aproape de satul Moine=ti, ]n \inutulBac[ului, \`=ne=te dintr-un izvor p[cur[ amestecat[ cu ap[, pecare \[ranii no=tri au obicei de o folosesc la unsul osiilor de lac[ru\e; ei zic c[ este mult mai bun[ pentru nevoile casei dec`tr[=ina pe care o scot din copaci dar numai dac[ este deosebit[de ap[.

47

Descrierea Moldovei

C A P I T O L U L A L V I - L E A

DESPRE C~MPIILE +I P{DURILEMOLDOVEI

C`mpiile Moldovei, l[udate pentru rodnicia lor at`t de scri-itorii vechi, c`t =i de cei mai noi, ]ntrec cu mult bog[\ia mun\ilordespre care am vorbit p`n[ acum.

Cele a=ezate ]n mijlocul \inuturilor desp[r\ite prin mun\ii=i r`urile Moldovei dau hran[ tuturora, minun`nd pe ori-cine.

Semin\e care nu ]ncol\esc ]n mun\i din pricina aerului rece,rodesc at`t de frumos pe c`mpii, ]nc`t ]n anii boga\i gr`ul d[locuitorilor de dou[zeci =i patru de ori s[m`n\a sem[nat[,secara de treizeci de ori, orzul de =aizeci de ori, meiul d[ detrei sute de ori, lucru de necrezut pentru cel ce nu vede cuochii lui.

Pentru ov[z Moldova nu este un p`ntec tot at`t de roditorca pentru alte semin\e; el nici nu este prea r[sp`ndit, fiindc[]n locul lui se d[ cailor s[ m[n`nce orz.

Meiul cre=te ]n Moldova de Jos cum nu se poate mai frumos(de aceea oamenii din \ara mea au o zical[: meiul din Moldo-va de Jos =i merele din Moldova de Sus n-au coaj[).

Ei ]l cojesc =i ]l macin[, ]l fac pit[ =i o m[n`nc[ p`n[ nu ser[ce=te, adeseori cu unt.

Nu se g[sesc gr[dini cu pomi roditori, ci p[duri ]ntregi depomi cu road[. }n p[r\ile muntoase pomii cresc de la sine; pec`mpie ]ns[ trebuie s[di\i =i din aceast[ pricin[ dau roade cuat`t mai gustoase.

Prisosul de poame este at`t de mare, ]nc`t le=ii, c`ndn[v[leau pe vremuri ]n Moldova, socoteau c[ nu e nevoie s[-=i

CUPRINS

Dimitrie Cantemir

48

aduc[ merinde, fiindc[ poamele de care \ara are din bel=ug]ndestulau toat[ oastea. Numai c[ ]n mai multe r`nduri s-au]mboln[vit m`nc`nd peste m[sur[ =i au fost b[tu\i greu, f[r[ s[mai fie nevoie de armele du=manului; au ]nv[\at astfel s[ fiemai cu b[gare de seam[.

Toate celelalte bog[\ii ale p[m`ntului le ]ntrec viile alese,]n=iruite pe o lung[ f`=ie ]ntre Cotnari, =i Dun[re; sunt a=a derodnice ]nc`t un singur pogon, care e o suprafa\[ p[trat[ de 24de st`njeni, d[ adesea patru p`n[ la cinci sute de m[suri devin, socotit[ de patruzeci de litri.

Vinul cel mai ales este cel de Cotnari, un t`rgu=or ]n p[r\ileH`rl[ului. Dincolo de hotarele \[rii nu este cunoscut, fiindc[]=i pierde t[ria c`nd este dus ]ntr-un loc dintr-altul ]n butoaie —pe ap[ sau pe p[m`nt — f[r[ osebite ]ngrijiri.

Cutez s[ sus\in c[ este mai ales =i mai bun dec`t alte vinurievropene=ti =i chiar dec`t vinul de Tokay.

C`nd este p[strat ]n pivni\e ad`nci =i boltite, cum seobi=nuie=te la noi ]n \ar[, =i este \inut trei ani, ]n cel de-alpatrulea cap[t[ o asemenea t[rie, ]nc`t arde ca vinul fierbinte.

Cel mai v`rtos b[utor abia este ]n stare s[ bea trei paharef[r[ s[ se ]mbete; cu toate acestea la urm[ nici m[car nu-ldoare capul.

Vinul de Cotnar are o culoare cu totul deosebit[, pe care n-og[se=ti la alte vinuri =i anume este verzui =i, cu c`t ]mb[tr`-ne=te, cu at`t culoarea lui se face mai verde.

De la aceste locuri, mai ]ncolo, spre miaz[noapte, nu semai g[sesc vii ]n stare s[ dea vin bun, =i chiar ]n partea dinspremiaz[noapte a dealului de la Cotnari, nici m[car un struguren-a ajuns s[ se coac[ bine, cu toate c[ s-a ]ncercat adeseori.Parc[ firea, care nu ]ng[duie celorlalte \inuturi a=ezate spremiaz[noapte rodirea vi\ei de vie, a vrut s[-=i arate toate pute-rile ]n acest singur loc.

49

Descrierea Moldovei

}ndat[ dup[ acesta, vinul de la Hu=i, ]n p[r\ile F[lciului, esocotit cel mai bun; ]n al treilea r`nd vine vinul de Odobe=ti,din \inutul Putnei, pe r`ul Milcov; ]n al patrulea r`nd, Nicore=tii,]n \inutul Tecuciului, pe Siret; ]n al cincilea r`nd Grece=ti, ]n\inutul Tutovei, pe r`ul Berheci; ]n al =aselea r`nd, cel pe care]l dau viile Coste=tilor din acela=i \inut. Multe alte locuri mais[race le trec sub t[cere.

Aceste vii nu sunt de folos numai locuitorilor \[rii, pen-tru nevoile lor, c[ci pre\ul sc[zut al vinului trage aicinegu\[tori ru=i, le=i, cazaci, ardeleni =i chiar unguri, careduc la ei ]n \ar[, an de an, mult vin, chiar dac[ acesta nu-l]ntrece pe al lor.

+i Basarabia, ]nainte vreme c`nd era a Moldovei, avea viidestul de bune, dar acestea s-au p[r[ginit de c`nd turcii, carese sc[rbesc de vin, au ]nceput s[ se a=eze ]n \ar[. Totu=i, cre=tiniicare locuiesc ]n p[r\ile Chiliei =i Ismailului au mai p[strat c`tevavii =i scot numai at`ta vin c`t le trebuie ca s[-=i st`mperesetea.

Cu p[duri Moldova este d[ruit[ din bel=ug at`t cu lemn delucru, c`t =i cu lemn de foc =i pomi cu road[.

Lucr[torii de cor[bii caut[ mai cu seam[ stejarul mol-dovenesc =i-l laud[ ca fiind cel mai bun pentru n[vi =i cel maitare ]mpotriva carilor.

}ntre altele, au b[gat de seam[ c[, dac[ nu se d[ la o partetoat[ scoar\a alb[ dinl[untrul =i dac[ r[m`ne c[t de pu\in[, ]nscurt[ vreme lemnul este m`ncat de cari; dac[ dimpotriv[ estebine cur[\at, lemnul nu va fi v[t[mat de v`nt, aer =i ap[ vremede o sut[ de ani.

Doi codri de stejar mai ales sunt vesti\i ]n Moldova: codrulCotnarilor =i al Tigheciului.

Pe al Cotnarilor (codrul), de l`ng[ t`rgul cu acela=i nume,nu l-a ]n[l\at firea, ci h[rnicia locuitorilor \[rii.

Dimitrie Cantemir

50

Pe vremea lui +tefan cel Mare acolo se afla un c`mplarg deschis. C`nd le=ii au t[b[r`t aici cu mult[ oaste, aufost lovi\i =i b[tu\i de +tefan cel Mare, care le-a luat tab[ra,i-a pus pe fug[, a ucis pe cei mai mul\i dintre ei =i a luatpeste dou[zeci de mii de ostatici, ]n cea mai mare partenobili.

Dup[ aceea, c`nd craiul Lehiei a vrut s[-i dea bani mul\i ]nschimbul slobozeniei lor, +tefan n-a primit, fiindc[ nu era la-com la bani, ci vroia s[-=i ]nal\e o astfel de m[rturie a izb`nziicare s-o vesteasc[ =i ]n veacurile viitoare.

La sf`r=it, a ]njugat la plug pe to\i le=ii =i i-a pus s[ are totc`mpul unde s-a dat b[t[lia, lung de dou[ mile =i lat de una, =ia s[dit stejari anume or`ndui\i, care acum au ajuns o p[durefrumoas[ =i destul de ]ntins[. Moldovenii ]i zic azi Dumbr[vileRo=ii1, adic[ codri de stejari ro=ii, fiindc[ au fost udate cu s`ngele=esc; le=ii ]i zic Bucovina =i nu pomenesc niciodat[ loculacesta f[r[ s[ verse lacrimi.

Un alt codru de dincolo de Prut, care se afl[ la hotarulBasarabiei =i se nume=te Tigheci, se ]ntinde pe aproape treizecide mile italiene=ti ]n p[r\ile sale dinl[untru. Pentru moldovenia fost cea mai puternic[ pav[z[ ]mpotriva sci\ilor, care auatacat deseori, dar n-au putut-o lua niciodat[. Copacii suntfoarte ]nal\i =i at`t de de=i, ]nc`t un drume\ nu-l poate str[batecu piciorul dec`t pe poteci cunoscute de locuitorii \[rii.

}nainte vreme se num[rau aici peste dou[sprezece mii delocuitori, care erau cei mai viteji o=teni din toat[ Moldova;azi, dup[ at`tea lupte =i ]nfr`ngeri =i de o parte =i de alta, n-aumai r[mas dec`t vreo dou[ mii.

1 }n O sam[ de cuvinte, Neculce semnaleaz[ trei asemenea Dumbr[vi:“Dumbrava Ro=ie de la Boto=ani =i Dumbrava Ro=ie la Cotnar =i DumbravaRo=ie mai gios de Roman”. Dumbrava Ro=ie de la Boto=ani fusese men\i-onat[ =i ]n Letopise\ul lui Grigore Ureche.

51

Descrierea Moldovei

Ace=ti locuitori au cu t[tarii din Bugeac, vecinii lor, o]nvoial[ prin care se oblig[ s[ le dea ]n fiecare an un num[r deleg[turi de lemne, fiindc[ Basarabia sufer[ mai cu seam[ delipsa lemnului.

Aceast[ ]nvoial[ o \in ]ntru totul p`n[ azi; ]ns[ atunci c`ndt[tarii trec peste ]nvoial[ =i au de g`nd s[ cear[ mai mult,lucru care se ]nt`mpl[ adesea, locuitorii Tigheciului se ap[r[cu arma ]n m`n[ =i c`=tig[ deseori izb`nda.

Dimitrie Cantemir

52

C A P I T O L U L A L V I I - L E A

DESPRE ANIMALELE S{LBATICE+I DOMESTICE

Nu e treaba noastr[ s[ facem o lung[ descriere a animale-lor care sunt acelea=i ]n Moldova ca =i ]n \[rile ]nvecinate,fiindc[ nu ne este aminte s[ vorbim despre turmele de cerbi,c[prioare, capre negre, vulpi, ur=i =i lupi, care r[t[cesc de colop`n[ colo prin p[duri, ci s[ vorbim despre ceea ce afl[m deo-sebit la aceste animale ale Moldovei.

}mi aduc aminte, ce e drept, c[ la noi sunt trei feluri de oi:oile de munte, oile de Soroca =i oile s[lbatice de p[dure.

E greu de spus c`te =i c`t de mari sunt turmele de oi de pemunte. C[ci dac[ p[r\ile Moldovei ce se afl[ spre apus nuprea sunt prielnice sem[n[turilor, cre=terea oilor, cu care se]ndeletnicesc cel mai mult locuitorii din p[r\ile acestea, estesingura care le d[ hrana de fiecare zi.

Negu\[torii de vite greci duc de aceea, an de an, peste=aizeci de mii din aceste oi (numite turce=te ch`virgic) pentrucuhnia sultanului de la |arigrad, carnea lor fiind pe placul tur-cilor mai mult dec`t oricare alta, at`t pentru c[ are un gustbun, c`t =i pentru c[ se mistuie u=or.

}n trei locuri ]ns[ se g[sesc p[=uni deosebit de bune; ]nC`mpulung Rusesc, pe r`ul Putila, ]n C`mpulungul Moldovenesc,pe r`ul Moldova =i ]n mun\ii Vrancei, ]n \inutul Putnei.

La =es, oile sunt mult mai mari, dar nu at`t de multe ca lamunte =i printre acestea sunt de luat ]n seam[ cu deosebirecele ce cresc ]n \inutul Sorocei. Toate au o coast[ mai multdec[t celelalte =i pe care nu o pierd c`t tr[iesc. Duse ]ns[ ]nalt \inut, abia ]n al treilea an oaia fat[ un miel cu coasteleobi=nuite. De asemenea dac[ o oaie din alt[ parte este adus[

CUPRINS

53

Descrierea Moldovei

]n \inutul Sorocei, mielul care se na=te va avea o coast[ maimult dec`t mama lui.

De acestea se deosebesc foarte mult oile s[lbatice de p[dure,care cu greu se mai g[sesc ]n alte p[r\i. Buza de sus at`rn[ ]njos de dou[ degete mari; de aceea, c`nd pasc, sunt silite s[-=icaute hrana merg`nd de-a-nd[ratelea. Grumazul le este \eap[n=i nu-=i pot ]ntoarce capul nici la dreapta nici la st`nga. Aupicioarele destul de scurte ]nc`t c`inii care le fug[resc abiasunt ]n stare s[ le prind[. Pe deasupra au mirosul foarte ascu\it,]nc[t adulmec[ de la dep[rtare de o mil[ nem\easc[ v`n[torulsau fiara care vin spre ele ]n b[taia v`ntului =i o iau la goan[.Dac[ ]ns[ ace=tia se apropie de ele ]mpotriva v`ntului, nu-isimt dec`t abia atunci c`nd sunt ]nh[\ate.

Locuitorii mun\ilor au de asemenea boi mici, dar cei de la=es au cirezi mari cu boi frumo=i =i zdraveni, din care sunttrimi=i ]n fiecare an peste patruzeci de mii prin \ara le=easc[spre Dantzig, iar de acolo sunt v`ndu\i iar[=i ]n \[rile ]nveci-nate ca boi le=e=ti.

}n Moldova po\i cump[ra o pereche de boi cu 5 sau, iarna,chiar cu 3 taleri nem\e=ti, iar la Dantzig se v`nd cu 40 p`n[ la50 de taleri nem\e=ti.

Boii cei mai gra=i se g[sesc la P`r[ul S[rat din F[lciu =i pep`r[ul Ba=eului din \inutul Cern[u\ilor, fiindc[ acolo p[=unilesunt foarte s[rate =i cu iarb[ gras[.

Aici se g[sesc at`t de mul\i boi de soiul acesta, ]nc`t eisunt ]ndestul[tori nu numai pentru hrana locuitorilor, dar =i pentruplata grelelor triburi pe care turcii au obiceiul s[ le cear[ de laace=tia.

Pe am`ndou[ malurile Nistrului se v[d uneori bivoli s[lba-tici; se pare ]ns[ c[ nu sunt din partea locului, ci c[ vin dinPodolia =i \ara t[t[reasc[ peste Nistru, c`nd acesta este aco-perit de ghea\[ din pricina v`nturilor de la miaz[noapte, careb`ntuie iarna prin aceste \inuturi.

}n mun\ii dinspre apus tr[ie=te o alt[ fiar[ s[lbatic[, desprecare aproape c[ a= zice c[ este numai a \[rii noastre. Moldo-

Dimitrie Cantemir

54

venii ]i zic zimbru; la m[rime se aseam[n[ cu boul domestic,]ns[ are capul mai mic, g`tul mai lung =i p`ntecele mai supt,picioarele mai lungi, coarne sub\iri =i crescute drept ]n sus, cuv`rfuri foarte ascu\ite, numai o leac[ ]ntoarse ]n afar[. E ofiar[ s[lbatic[ =i iute la picior, =i poate s[ se ca\ere ca o capr[pe st`nci abrupte. De aceea aproape c[ nu poate fi prins dec`tdac[ e r[nit sau ucis cu pu=ca. Aceasta este fiara al c[rei capa fost ales ca stem[ a \[rii lui Drago= cel dint`i voievod mol-dovean.

}n \inutul Orheiului, ]n satul Tohatin, ]ntre apele r`urilorR[ut =i Ichil, porcii nu au copita despicat[, ci ]ntreag[ =i aproapela fel ca a cailor. Scroafele aduse aici din alte p[r\i fat[ dup[al treilea an godaci cu copite ]ntregi. Lucrul acesta se ]nt`mpl[nu numai cu porcii de pe l[ng[ cas[, ci =i la cei care tr[iesc ]np[dure =i din care se g[sesc foarte mul\i prin stuf[ri=ul de pel`ng[ Nistru.

}n partea muntoas[ a Moldovei tr[ie=te un cal destul demicu\, asem[n[tor la trup cu cel rusesc, dar foarte puternic =ir[bduriu la munc[, cu o copit[ at`t de tare, ]nc`t nu e nevoies[ fie potcovit[, chiar dac[ merge pe drumurile cele mai aspre.

La =es caii care cresc mai mari =i mai ar[to=i la ]nf[\i=are,cu picioare bine legate, iu\i =i tari =i sunt foarte c[uta\i nunumai de le=i =i unguri, ci =i de turci, care au o zical[ r[sp`ndit[:“Adzem, dilberi, Bogdan barghiri, messhurdir”, adic[: “Un t`n[rpersan =i un cal moldovenesc sunt mai de laud[ dec`t oricareal\ii”.

Pe l`ng[ hotarele Moldovei se g[sesc de asemenea mariherghelii de cai s[lbatici, care nu se deosebesc cu nimic decei domestici, doar c[ sunt ceva mai mici =i au copitele latede o palm[ =i mai bine, altfel v`rtoase =i rotunde. Pe ace=tia ]icump[r[ de obicei sci\ii1 din Buceag =i ]i cresc pentru ospe\esau pentru trebuin\ele casei. Toamna, c`nd toat[ partea aceas-ta este udat[ de ploi necontenite =i se preface ]n mocirl[, ei

1 T[tarii.

55

Descrierea Moldovei

hot[r[sc ziua =i locul unde s[ se adune; atunci umplu toatec`mpiile din jur cu chiote =i r[cnete. Caii, la auzul r[cnetelorce r[sun[ din toate p[r\ile de pe c`mpii, alearg[ z[b[uci]ncoace =i ]ncolo =i, neg[sind nic[ieri vreun loc lini=tit, suntm`na\i ]n acest fel ]n mijlocul vreunei p[=uni ml[=tinoase,c[rora ei le zic ghioluri. Cum din pricina copitelor late nu maipot fugi de aici =i r[m`n ]ngloda\i, t[tarii azv`rl ]n ei cu s[ge\i=i suli\e. O parte dintre cai sunt prin=i vii, alt[ parte sunt uci=i;dup[ aceea =i-i ]mpart ]ntre ei dup[ cum socot.

Nu vreau s[ pomenesc acum alte fiare s[lbatice de caresunt pline p[durile noastre, ca de pild[: r`=ii, jderii (nu aceianumi\i de obicei zibelin[) =i vulpile, ale c[ror bl[nuri slujescmai cu seam[ s[ apere de frig.

Voi spune ceva c`t de c`t despre albine, fiindc[ eu amb[gat de seam[ c[ ]ndeletnicirea albin[ritului nu este nepl[cut[=i poate c[ nici nu o =tie toat[ lumea.

Locuitorii \[rii trag foarte mari foloase de pe urma lor; toatec`mpurile sunt pline de flori dintre cele mai frumoase =i celemai pl[cute, iar p[durile le dau necontenit hran[ ]ndestul[toareca s[-=i str`ng[ ceara =i mierea. Ace=tia ar avea foloase =i maimari de pe urma lor, dac[ li s-ar ]ng[dui s[ p[streze toate roiurilecare roiesc ]n fiecare an. Dar pravila \[rii ]i opre=te s[ aib[stupi mai mul\i dec`t ]ng[duie p[m`ntul fiec[ruia, pentru ca]nmul\irea albinelor la unul s[ nu-i p[gubeasc[ pe vecini.

}n afar[ de faguri de miere =i cear[ obi=nuit[, albinele dinMoldova mai fac =i o anumit[ cear[, cu un miros foarte puter-nic =i de o culoare negricioas[, nu pentru p[strarea mierii]nl[untru, ci ]mpotriva luminii soarelui. De aceea pris[cariic`nd prind un roi nou cu regina lui, ]l a=az[ ]ntr-un stup ]n carefac g[uri =i crest[turi ]n locuri felurite. Albinele, mai ]naintede a se apuca de altceva, astup[ g[urile =i crest[turile cu cearaneagr[ de care am pomenit mai sus, fiindc[ ele nu pot lucradec`t ]n ]ntuneric, =i abia dup[ aceea se apuc[ de lucru.

Ceara aceasta, ]mpreun[ cu mierea, o scot pris[carii la vre-mea hot[r`t[; fiindc[ are un miros aproape ca de ambr[ =i \inela razele soarelui, ei o v`nd cu at`t mai scump.

Dimitrie Cantemir

56

S-a b[gat de seam[ c[ roiurile de albine care se afl[ preaaproape unele de altele, c`nd se ]nt`lnesc ]n v[zduh, ]ncepe ob[t[lie aprig[, care nu ]nceteaz[ p`n[ c`nd una sau alta dinp[r\i nu o ia la goan[, ]nfr`nt[. Partea biruitoare nu mai adun[de aci ]nainte mierea florilor, ci se duce ]n fiecare zi la fagurii]nvin=ilor =i ia mierea adunat[, pe care ace=tia nu o pot ap[ra.

C`nd pris[carii bag[ de seam[ c[ albinele lor lucreaz[ f[r[spor, le stropesc pe c`te le g[sesc ]n stupi cu var stins ]n ap[. Adoua zi se duc la vecinul pe albinele c[ruia au prepus, ]i arat[petele albe =i-l pun s[ le ]mplineasc[ paguba c[=unat[.

Se mai afl[ ]n Moldova, =i la hotarul dinspre Pocu\i, o pas[rec[reia locuitorii \[rii ]i zic ierunc[, iar le=ii glu=ca, adic[ surd[;seam[n[ cu un coco= s[lbatic, este ]ns[ mai mic[, =i proast[ =isurd[ din firea ei. Dac[ un v`n[tor g[se=te o sut[ ]ntr-un singurcopac, poate s[ le ]mpu=te pe toate r`nd pe r`nd, iar celelaltese uit[ cum se pr[bu=esc una dup[ alta.

+i ierunca mai are o carne foarte ginga=[ =i alb[, =i la gust]ntrece pot`rnichile =i chiar fazanii.

57

Descrierea Moldovei

IIP A R T E A P O L I T I C {

DESPRE OR~NDUIREA DE STAT

Dimitrie Cantemir

58

C A P I T O L U L I

DESPRE FELUL DE C~RMUIREA |{RII MOLDOVEI

Cine vrea s[ dea o descriere politic[ a Moldovei trebuie,dup[ socotin\a mea, s[ cerceteze ]nainte de toate chipul ]ncare este c`rmuit[, fiindc[ noi socotim c[ ]n descrierea aces-tuia au dat gre= chiar =i b[rba\ii cei mai ]nv[\a\i.

M[rturiile cele mai limpezi ale istoricilor vechi =i vrednicide crezare nu ne ]ng[duie s[ avem ]ndoial[ c[ ]n vremile maide demult, pe c`nd era o provincie roman[, toat[ Dacia erac`rmuita nu numai de st[p`nitori romani, dar =i dup[ legileRomei.

Numai dup[ c[derea imperiului, c`nd n-au mai trimis nicio=ti, nici c`rmuitori ai provinciei, iar coloniile italice n-au maifost ]n stare s[ \in[ piept deselor n[v[liri barbare, nemaiav`ndnici o=ti, nici c[petenii, se vede c[ romanii au dat c`rmuirea,dup[ pilda vecinilor, unuia dintr-]n=ii.

Cu toate acestea nu se poate =ti cu siguran\[ ]n ce chip s-aajuns la aceasta, fiindc[ istoria tuturor neamurilor din aceast[vreme este ]nv[luit[ ]n ]ntuneric. At`ta se =tie bine ]ns[ c[locuitorii Moldovei, care se trag din Italia =i care au c[utat s[-=iscape via\a tr[g`ndu-se ]n mun\i din fa\a n[v[lirii sci\ilor =ibarbarilor, au avut regii =i voievozii lor.

Din ace=tia se trage Ioan, acel domn at`t de vestit al vala-hilor, pomenit de Nicetas Choniates, din care s-a n[scut Bogdan,al c[rui fiu, Drago=, a fost ]nt`iul care i-a sf[tuit pe stramo=iino=tri s[ se ]ntoarc[ ]n \ara lor cea veche =i primind =i domniade la cei care ]l urmaser[ ]n Moldova.

Urma=ii s[i, care, ]n parte, au dob`ndit domnia prin ale-gerea boierilor, au c`rmuit cu at`ta chibzuin\[, ]nc`t, de=i au

CUPRINS

59

Descrierea Moldovei

fost nevoi\i s[ se ]nchine unor principi cre=tini mai puternici =icu \[ri mai ]ntinse, totu=i nu au ]ng[duit nici unuia dintre ace=tias[ st[p`neasc[ asupra supu=ilor lor.

Din drepturile domne=ti cu care se laud[ principii cei marinu le-a lipsit nici unul.

}n \ara lor nu aveau pe nimeni asupr[-le, numai pe Dumne-zeu =i legea.

Nu erau nici supu=i vreunui domn str[in =i nici ]nchina\i.R[zboiul, pacea, via\a, moartea =i averea tuturor supu=ilor lorat`rnau numai =i numai de vrerea lor =i ei porunceau tuturoraf[r[ s[ li se ]mpotriveasc[ cineva, dup[ cum le pl[cea, fie c[aveau sau nu dreptate.

}n vremea sinodului de la Floren\a, ]mp[ratul bizantin IoanPaleologul a recunoscut lui Alexandru I cel Bun titlul de des-pot =i coroana de rege.

Dac[ vreo lovire a du=manului ]l m`nia pe domnitor, totnorodul trebuia s[ ia arma ]n m`n[ la porunca sa.

Cu chipul acesta Moldova a fost str[juit[ =i ap[rat[ nu nu-mai ]mpotriva loviturilor din partea vecinilor, ci =i ]mpotrivaturcilor; sub domnia lui +tefan al V-lea cel Mare* hotarele ei s-au]ntins mult chiar ]nl[untru \[rilor du=mane.

}ns[ domnia lui +tefan cel Mare a fost o epoc[ hot[r`toarepentru Moldova, c`nd a ]ncetat s[ se mai ]nal\e, iar dup[ aceea,dimpotriv[, a ]nceput s[ scad[ ]ncetul cu ]ncetul, p`n[ c`nd ac[zut ]n starea jalnic[ ]n care o vedem acuma.

* Despre acest voievod istoricul leah Dlugo= a l[sat m[rturia se ur-meaz[:

“O prea minunat voievod, tot pe at`t de mare ca =i vitezele c[peteniide o=ti pe care le sl[vim at`ta, care ]n vremile noastre este ]nt`iul dintrevoievozii lumii, care a dob`ndit o biruin\[ at`t de str[lucit[ asupra turcilor;socot c[ el este cel mai vrednic s[ i se dea domnia =i c`rmuirea lumii ]ntregi=i mai cu seam[ s[ fie pus[ ]n fruntea o=tilor ce purced ]mpotriva turcilor, cutot sfatul, ]ncuviin\area =i hot[r`rea cre=tin[t[\ii, c[ci ceilal\i crai sauvoievozi papista=i sunt dezbina\i prin certuri, pofte de st[p`nire sau r[zboaiel[untrice” (vol.13, pag.513 la anul 1474). +i la pag. 531 el ]l nume=te pe+tefan un lupt[tor =i un domn treaz, prea bun =i mare. Se mai g[sesc la acestscriitor =i alte multe cuvinte de laud[.

Dimitrie Cantemir

60

Sub fiul s[u Bogdan, dup[ ce acest domnitor a jurat cre-din\[ sultanului =i a f[g[duit s[ pl[teasc[ ]n fiecare an un tributde 4000 duca\i, s-a stins dintr-o dat[ raza cea mai de frunte astr[lucirii moldovene=ti, puterea f[r[ margini a domnului =idreptul s[u, legat str`ns de aceasta, de a face r[zboi =i pace.

C`tva timp a mai r[mas totu=i o umbr[ din vechea m[re\ie=i parc[ Moldova mai degrab[ se pusese sub paza turcilor dec`tli se ]nchinase; pesemne fiindc[ turcii n-au vrut s[ ]nt[r`teinimile noilor supu=i, care nu li se supuseser[ de tot =i se te-meau c[, dac[ i-ar fi socotit supu=i, ace=tia ar fi putut ajungedu=manii lor pe fa\[ =i s-ar fi r[sculat.

Dar dup[ ce neamul cel vechi al Dr[go=e=tilor s-a stins cu+tefan al VIII-lea1, fiul lui Petru Rare=, ambi\ia celor mari,]nvr[jbi\i pentru st[p`nire, a dat prilej turcilor s[ sporeasc[tributul Moldovei, ca s-o lipseasc[ de slobozenia pe care maiavea p`n[ atunci.

}n vremurile ce au urmat, ei au luat cu totul boierilor dreptulde a-=i alege domn =i au a=ezat ]n acest voievodat domni str[inicare le erau pe plac, pe care ]i scoteau =i-i puneau iar ]n scaun,]ncurc`nd toate ]n a=a chip, c[ p]n[ la urm[ cele mai multedin drepturile domne=ti, pe care le avea mai ]nainte domnul,c[zur[ ]n m`na turcilor.

Nu putem t[g[dui c[ pricina cea mai de seam[ a acesteidec[deri a fost ambi\ia c`torva str[ini care, pentru a ajungedomni, nu se sfiau s[ f[g[duiasc[ =i s[ dea tot turcilor =i, fi-indc[ f[g[duielile nu puteau fi ]mplinite numai din birurileobi=nuite, ei trebuiau s[ g[seasc[ noi feluri de d[ri.

}n acest chip Moldova, care la ]nceput ]=i luase un singurjug =i nu prea greu, a r[bdat unul ]ndoit, pr care i-l puneau pede o parte turcii, pe de alta domnitorii str[ini.

Ca s[ spun totul pe scurt: sultanii cei ]ntelep\i =i-au luatpentru d`n=ii ceea ce socoteau c[ le este folositor ]n aceste

1 }n realitate =i succesorul lui +tefan (1551-1552) este un mu=atin. PetreStolnicul, care va domni sub numele de Alexandru L[pu=neanu (1552—1561, 1564—1568), era fiul nelegitim al lui Bogdan al III-lea =i al Anastasiei.

61

Descrierea Moldovei

vremuri tulburi; dimpotriv[, ceea ce nu tr[geau n[dejde s[ lefie de vreun folos au l[sat domnilor, ca s[ mul\umeasc[ c`t dec`t sufletele ambi\ioase ale preten\iilor la domnie.

Domnilor Moldovei nu li s-a mai l[sat puterea s[ ]nceap[un r[zboi =i s[ fac[ pace, s[ ]ncheie tractate, s[ trimit[ soli cutreburi ale \[rii la voievozii vecini. Dimpotriv[, li s-a l[sattoata slobozenia =i aproape toat[ puterea de odinioar[ de aface legi, de a-i pedepsi pe supu=i, de a c[ft[ni sau a lua boieria,de a pune biruri, de a pune episcopi, al[turi de alte drepturiasem[n[toare.

Puterea lor se ]ntinde nu numai asupra boierilor =i noroduluidin Moldova, ci =i asupra negu\[torilor turci sau a altora, deorice rang ar fi, c`t timp se afl[ pe p[m`ntul \[rii. Via\a =imoartea lor stau ]n m`na domnului.

C`nd acesta os`nde=te pe cineva la moarte, la b[taie, lasurghiun, la pierderea averii, chiar dac[ o face pe nedrept =itiranic, aceia care vor s[ se roage pentru os`ndit pot s[ fac[asta prin viu grai sau prin scrisoare, dar nimeni nu se poate]mpotrivi judec[\ii domne=ti; dimpotriv[, c`nd domnul vrea s[slobozeasc[ pe oarecine os`ndit la moarte de toat[ ob=tea,nimeni nu-i poate sta ]mpotriv[ =i nici os`nditul nu poate fiomor`t cu sila, dac[ el l-a luat sub obl[duirea sa.

Toate dreg[toriile \[rii, politice=ti =i ]n oaste, at]rn[ de bunulplac al domnului, le d[ celor ce ]i sunt dragi =i le ia celor pecare-i ur[=te. La ]mp[r\irea lor domnul nu \ine nici o r`nduial[.

Dac[ vrea s[ fac[ pe un om din norod mare logof[t, careeste rangul boieresc cel mai mare ]n Moldova, nimeni nucuteaz[ s[ i se ]mpotriveasc[ pe fa\[, c`nd ]ns[ dimpotriv[vrea s[ ia rangul cuiva din neamurile cele mai de frunte, aces-ta trebuie s[ se supun[ pe dat[ voin\ei domnului.

Aceea=i putere o are nu numai asupra c[lug[rilor de r`nd,ci =i asupra mitropolitului, episcopilor, arhimandri\ilor =i egu-menilor), ca =i asupra tuturor celor ce \in de tagma bisericeasc[.Dac[ ace=tia au s[v`r=it vreo r[utate, au nedrept[\it un om dinnorod sau au uneltit ]mpotriva domnului ori a \[rii, domnul

Dimitrie Cantemir

62

poate s[-i ]nl[ture din slujba =i rangul lor bisericesc f[r[ s[ fie]mpiedicat de nimic =i f[r[ ]nvoirea patriarhului de la |ari-grad, dar nu le poate lua darul preo\iei; ]i poate ]ns[ os`ndi lamoarte, dac[ e nevoie. C[lug[rii ]=i aleg singuri c`rmuitorinoi, dar numai atunci c`nd domnul ]i adun[ pentru aceasta; enevoie =i de ]nvoirea lui, pe care o d[ ]n acest chip: domnul d[alesului, cu m`na lui, toiagul p[storiei. Acest drept este luatdup[ obiceiul ]nvestiturii ]mp[ra\ilor romani de c[tre papi =inici unul dintre principii cre=tini nu-l mai are ]n afar[ de \arulrusesc.

Acestea sunt drepturile domnilor moldoveni asupra supu=ilorlor, ]ng[duite nu numai de Poart[, ci =i ]nt[rite prin hrisoaveunora dintre ]mp[ra\i.

Numai asupra averilor supu=ilor nu le e l[sat[ vreo ase-menea putere. Atunci c`nd domnul vrea s[ pun[ d[jdii preagrele ]n \ara lui, nimeni nu poate c`rti f[r[ a-=i primejdui via\a=i nimeni nu se poate ]mpotrivi poruncii sale; este \inut ]ns[ dePoart[ s[ dea socoteal[ de ap[s[rile lui.

De=i nu poate fi p`r`t pe dat[, el se poate a=tepta la opedeaps[ cu at`t mai grea, c`nd este p`r`t marelui vizir pentruv[rsarea s`ngelui nevinovat =i c`nd ]ntreaga \ar[ se jeluie=te debiruri prea grele. C`nd se dovede=te dreptatea pl`ngerii, de obi-cei este os`ndit la surghiun ]n s[r[cie =i i se iau toate averile.Os`nda la moarte =i-o atrage numai dac[ se r[zvr[te=te sau dacase ]mpotrive=te s[ pl[teasc[ sultanului haraciul de fiecare an.

Dar nici aceast[ or`nduial[ nu este destul de puternic[, cas[ nu fie c[lcat[; dac[ domnul =tie s[-=i fac[ prieteni buni,prin plocoane, pe marele vizir, pe chehaia1, pe tefterdar2 =i peal\ii ca ei cu trecere la sultan, nu are a se teme ]ntru nimic nicide p`ri boiere=ti, nici de ale ]ntregii \[ri, c[ci un ap[r[tor lacurtea otoman[ poate s[ ia asupra lui ca s[-l apere de toate,dac[ izbute=te s[ dovedeasc[ iscusit dreptatea celui pe care ]lsprijin[.

1 Chehaie — loc\iitor al marelui vizir.2 Tefterdar — conduc[torul finan\elor turce=ti.

63

Descrierea Moldovei

}n chipul acesta tirania turceasc[ apas[ foarte greu Moldo-va, totu=i domnul poate face f[r[ team[ tot ce vrea, fiindc[nimeni nu se poate ]mpotrivi voin\ei lui f[r[ s[ fie pedepsit.

Mai degrab[ datina \[rii, dec`t vreo lege ]l ]mpiedic[ s[ nu\in[ seam[ de poruncile celorlal\i voievozi de mai ]nainte saus[ aduc[ iar[ ]naintea divanului pricinile judecate de ace=tia.De aceea, cu toate c[ au fost unii domni ]n Moldova care auluat iar[=i ]n st[p`nire mo=iile date altora de ]nainta=ii lor, cuosebire sub cuv`nt c[ au fost date unor oameni nevrednici,lucrul acesta n-a fost ]ns[ nicic`nd luat ]n seam[ sau ]nt[rit de\ar[, iar cei p[gubi\i au dob`ndit dreptatea =i totdeauna li s-audat ]nd[r[t mo=iile de c[tre urma=ii acestor domni.

Dimitrie Cantemir

64


DESPRE ALEGEREA DOMNILOR}N MOLDOVA

Dup[ ce am vorbit despre puterea domnilor moldoveni,r`nduiala ne cere s[ descriem ceva mai pe larg chipul celvechi =i cel nou de alegere a domnului.

Nep[sarea str[mo=ilor no=tri, c[rora le st[tea la inim[ maimult s[ s[v`r=easc[ fapte de isprav[ dec`t s[ descrie, estevinovat[ c[ noi nu putem spune nimic sigur despre cele dintìvremuri ale neamului nostru; iar dac[ prepusurile sunt luate ]nseam[, atunci poate c[ nu f[r[ adev[r se spune c[ ]n timpurilevechi domnia Moldovei se mo=tenea =i c[ nu se f[cea vreoalegere mai ]nainte ca neamul domnesc s[ se fi stins.

}n sprijinul acestei p[reri avem, ]n afar[ de temeiul c[, peacele vremuri, acest obicei ]l afl[m la toate neamurile de fruntedin Europa, ]nc[ o alt[ m[rturie vrednic[ de luat ]n seam[,anume =irul celor dintì domni, care ne arat[ limpede c[ ara-reori domnia Moldovei a fost dat[ vreunui str[in c`t[ vreme semai g[sea un vl[star din neamul celui dinainte.

Ca s[ se vad[ =i mai limpede acest lucru, nu va fi lipsit defolos s[ trec aici ]ntregul =ir de voievozi ai Moldovei p`n[ ]nveacurile noastre.

Cel dintì, care dup[ n[v[lirea lui Batie, a dat iar[=i Mol-dovei str[lucirea ei de odinioar[ a fost

1. Drago=. Cu toate c[ letopise\ele noastre nu-i arat[ spi\aneamului, d[inuie la noi o tradi\ie c[ el s-ar trage din vecheasemin\ie domneasc[ a Moldovei =i c[ tat[l s[u a fost Bogdanfeciorul lui Ioan, de la care to\i voievozii =i-au luat obiceiul s[pun[ Ioan ]n titlul lor. Aceast[ p[rere trebuie socotit[ cu at`tmai vrednic[ de crezare, cu c`t anevoie s-ar putea crede c[

CUPRINS

65

Descrierea Moldovei

Dimitrie Cantemir

66

un om de r`nd ar fi putut pleca cu ]nso\itori a=a de numero=i lav`n[toare (care le-a dat prilej s[ descopere Moldova) =i ar fiputut s[ ]ndemne pe ai s[i s[-l urmeze. Urma= i-a fost fiul s[u

2. Sas. Acestuia i-a urmat fiul s[u3. La\cu. Acestuia4. Bogdan I, cu porecla de Mu=at, un fiu al lui La\cu.5. Petru I, un fiu al lui Bogdan Mu=at, c[ruia i-a urmat fratele

tat[lui s[u, fiindc[ el n-a avut copii.6. Roman I, fiul lui La\cu =i fratele lui Mu=at. Dup[ moartea

lui, fie din pricina v`rstei fragede a fiului s[u Alexandru, fieprintr-o r[scoal[, a fost ales

7. +tefan I, c[ruia ]i urmeaz[8. Petru al II-lea. Dup[ acesta a venit9. +tefan al II-lea, un frate al lui Petru =i fiu al lui +tefan I,

care este alungat din domnie cu sila de10. Iuga. Dar nici acesta nu =i-a p[strat mult[ vreme domnia

luat[ cu str`mb[tate, c[ci ]nc[ ]nainte de a se scurge un an,11. Alexandru I, zis cel Bun, un fiu al lui Roman I, l-a izgonit

din scaunul pe care ]l luase pe nedrept =i a pus iar[=i vecheaspi\[ a Dr[go=e=tilor ]n drepturile ei dinainte.

Acesta este cel care a f[cut cunoscut str[in[t[\ii numelep`n[ atunci aproape ne=tiut al Moldovei, trimi\`nd pe mitropo-litul moldovean =i soli la sinodul din Floren\a =i prin ap[raread`rz[ a dreptei credin\e a meritat ca Ioan Paleologul ]mpara-tul bizantin, s[-l cinsteasc[ nu numai cu titlul de despot, dar =icu o coroan[ cr[iasc[. I-a urmat

12. Ilie I, fiul s[u, iar acestuia fratele s[u13. +tefan al III-lea, un fecior al lui Alexandru I. El a fost

cel dint`i care a urmat la tron dup[ moartea fratelui s[u, ]npaguba fiului domnului, lucru care se va petrece adesea =i ]nvremurile urm[toare.

Cred c[ pricina nu a putut fi alta dec`t c[ Alexandru I,dup[ ce a fost izgonit din scaun prin alegerea lui +tefan I, nu=i-a mai dob`ndit domnia dec`t prin alegerea boierilor, iar deatunci boierimea din Moldova cap[t[ o slobozenie =i mai mare

67

Descrierea Moldovei

dec`t ]nainte ]n alegerea domnului, dar cu ]ngr[direa c[ nupoate s[-=i aleag[ alt domn dec`t de vi\[ domneasc[, dac[ semai afl[ vreunul de acesta. }n acela=i chip se f[cea odinioar[alegerea crailor le=e=ti =i acela=i lucru se vede =i ]n zilele noas-tre la alegerea sultanului =i a hanilor din Crimeea. Dup[ aces-ta a urmat la domnie

14. Roman al II-lea, un fiu al lui Ilie I, dup[ a c[rui moartea luat iar[=i domnia

15. Petru al III-lea, un fiu al lui +tefan al III-lea, care a avutca urma= pe fiul s[u

16. +tefan al IV-lea. Acestuia i-a urmat17. Alexandru al II-lea, un fiu al lui Ilie I =i frate cu Roman

al II-lea. Dup[ moartea acestuia a urcat pe tron18. Bogdan al II-lea, fiul s[u. Acestuia i-a urmat fratele s[u19. Petru al IV-lea, zis Aron, un fiu al lui Alexandru al

II-lea. Dup[ moartea acestuia a ajuns domn20. +tefan al V-lea, zis cel Mare, un fiu al lui Bogdan al

II-lea. A fost un voievod vrednic de toat[ lauda =i un viteazap[r[tor al \[rii sale ]mpotriva tuturor lovirilor du=manilor ei,de oriunde ar fi venit. Lui i-a urmat

21. Bogdan al III-lea, poreclit din pricina unui bete=ug laochi, Chiorul, care a ]nchinat Moldova turcilor =i a dat celdint`i prilej pentru starea jalnic[ ]n care se afl[ ast[zi Moldo-va. La moartea lui, domnia a luat-o fiul s[u

22. +tefan al VI-lea, zis cel T`nar, care, murind f[r[ copil,l-a avut ca urma= pe

23. Petru al V-lea, zis ]ndeob=te Rare= sau Maj[, un copildin flori al lui +tefan al V-lea; din a c[rui alegere se vedelimpede cu c`ta sfin\enie \ineau seam[ odinioar[ boierii Mol-dovei ca s[ urce ]n scaun numai cei din os domnesc.

C[ci nimeni nu =tia de unde se tr[gea acest Petru, fie dinpricin[ c[ tat[l se ru=ina de fiul s[u din flori, fie c[ nu vroia s[dea prilej ca, dup[ moartea sa, s[ izbucneasc[ certuri =iz`zanie, iar Petru ]nsu=i, care nu =tia din ce neam ales se trage,fusese at`t de s[rac ]nc`t c[uta s[-=i duc[ via\a cu umila

Dimitrie Cantemir

68

]ndeletnicire a nego\ului de pe=te, numit de moldoveni m[jerie,din care pricin[ i s-a dat porecla de Maj[.

Dar atunci c`nd, cu moartea lui +tefan al VI-lea, s-a cre-zut c[ vestitul neam al Dr[go=e=tilor s-a stins =i to\i boieriis-au adunat ca s[ aleag[ un domn nou, s-a ]nf[\i=at mamaacestui Petru =i a ar[tat un hrisov al lui +tefan cel Mare,prin care o slobozea pe ea de plata birurilor, iar pe fiul eiPetru ]l ar[ta ca fecior al lui. Printr-aceasta, f[r[ s[ sesf[tuiasc[ prea mult, to\i s-au ]nduplecat s[-l fac[ domn peacest Petru, ca fiu al domnului lor =i s[-l cheme ]n scaun dela pesc[ria lui.

Dar dup[ aceea =i lui Petru i s-a luat domnia de c[tre sul-tanul Suleiman, fiind ]nvinov[\it c[ ar fi dat foc Chiliei. El aavut ca urma= pe

24. +tefan al VII-lea, care se d[dea drept str[nepot al luiAlexandru al II-lea, =i sub acest nume a izb`ndit ca preten\iilela scaunul Moldovei s[-i fie luate ]n seam[ de sultan =i deboieri. El a fost omor`t dup[ o domnie scurta, de c[tre boieri,care au uneltit ]mpotriva lui =i au chemat iar[=i ]n scaun pePetru Rare= al V-lea, care a l[sat domnia fiului s[u

25. Ilie al III-lea =i fiindc[ acesta n-a avut urma=, i-a urmat]n scaun fratele s[u

26. +tefan al VIII-lea =i el fiu al lui Petru al V-lea. A avut =iacesta soarta s[ moar[ f[r[ urma=i pun`nd astfel cap[t semin\ieidrepte =i nedrepte a Dr[go=e=tilor.

Stingerea acestei semin\ii este pricina de c[petenie a tutu-ror n[p[=tilor ab[tute asupra Moldovei ]n cursul vremurilor. C[cinemaiafl`ndu-se nimeni care s[-i ]ntreac[ pe ceilal\i prin nea-mul s[u ales =i s[-i \in[ ]n fr`u pe uneltitori, \ara s-a ruinat =i s-aumplut de partide r[zvr[tite.

Turcii vedeau cu ochi buni aceste tulbur[ri dinl[untru, fi-indc[ ]=i d[deau seama c[, dac[ moldovenii vor fi slei\i deputeri, le vor putea porunci orice, mai lesne dec`t dac[ ar fiuni\i =i puternici.

69

Descrierea Moldovei

Astfel, ]n r[stimp de c`teva luni, au fost ale=i feluri\i domni=i tot at`\ia au fost iar[=i izgoni\i p`n[ c`nd, dup[ sfatul celor]n\elep\i au fost ]n[l\a\i domni din neamuri felurite.

27. Petru, fost stolnic al r[posatului domn +tefan, sau Tru=c[,c`nd a fost uns domn i s-a dat numele de Alexandru al III-leaLapu=neanu; partida potrivnic[ aduse asupra lui la domnie pe

28. Despot, numit ]ndeob=te Ereticul de c[tre istoricii no=tri;om viclean =i clevetitor, care l-a dat jos din scaun pe Alexandrucu ajutorul turcilor. Fiindc[ =tia c[ are mul\i du=mani =i c[ dec`teva ori voiser[ s[-l ]nl[ture otr[vindu-l, s-a pref[cut c[ moare=i a pus s[ se duca la groap[ un chip asemenea lui, iar el ]nsu=i afugit ]n tain[ la le=i, ca s[ afle =i mai bine g`ndurile supu=ilor s[i.Dup[ fuga lui moldovenii l-au chemat iar la domnie pe Alexan-dru al III-lea L[pu=neanu. Numai c[ bucuria lui n-a \inut preamult. C[ci Despot, care s-a ]ntors din |ara Le=easc[, l-a izgonitf[r[ greutate, cu ajutorul oastei care-i era cu priin\[, ]nt[rit[ cule=i. Dup[ moartea lui Despot, domnia o smulse cu sila.

29. +tefan al IX-lea, poreclit Tom=a, care mai ]nainte fusesehatmanul lui, adic[ c[petenia oastei. Dar moldovenii, sc`rbi\icur`nd de domnia lui nedreapt[, au chemat iar[=i din Lehia,pentru a treia oar[, pe domnul lor cel vechi =i drept.

Alexandru al III-lea, care st[tea ascuns acolo =i care l-abiruit ]n lupt[ pe +tefan, l-a luat ostatec =i l-a os`ndit la moarte.Dup[ at`tea schimb[ri ale soartei, el s-a bucurat la urm[ de ovia\[ mai tihnit[ =i a murit ]n scaun. Averile =i domnia le-al[sat mo=tenitorului =i fiului s[u

30. Bogdan al IV-lea. Fiindc[ acesta a murit f[r[ copii, avenit la domnie, prin alegerea boierilor

31. Ioan, poreclit Armeanul, fiindc[, dup[ obiceiul arme-nesc, se osp[ta cu carne ]n postul sfin\ilor apostoli. Era un b[rbatfoarte ]nv[\at ]n limbile greceasc[ =i latineasc[ =i fusese pevremuri tovar[= de ]nv[\[tur[ al vestitului dasc[l de grece=teIoan Lasc[r, ale c[rui scrisori trimise lui se g[sesc p]n[ ast[zi]n cartea Turco-Graecia a lui Crusius. Voia s[ scape de st[p`nireaturceasc[ =i \intea spre libertate; a fost ]ns[ prins cu vicle=ug

Dimitrie Cantemir

70

de turci, care au pus s[ fie rupt ]n dou[ de c[mile. Turcii aunumit ca urma= pe

32. Petru al VI-lea, poreclit +chiopul, un fiu al voievoduluivalah Mircea al II-lea. Dar boierii cei mari ai Moldovei n-ausuferit s[ fie c`rmui\i de un str[in =i ]n cur`nd au izbutit caturcii s[-l scoat[ din scaun =i s[ pun[ domn ]n locul lui pe

33. Iancu, sas din na=tere. Nu =tiu cu ce me=te=ug a doveditacesta s[-i ]ncredin\eze pe cei mai mul\i c[ s-ar trage din nea-mul Dr[go=e=tilor. S-a f[cut ]ns[ ur`t tuturora prin curvia =icruzimea lui; a fost ucis de boierii care uneltiser[ ]n tain[ ]mpo-triv[-i. }n locul lui turcii au pus a doua oar[ pe

Petru al VI-lea +chiopul, care v[z`ndu-se v`r`t ]n tulbur[rine]ncetate =i iubind mai mult tihna dec`t fala, s-a lep[dat debun[voie de domnie =i s-a a=ezat la Sibiu, ca om de r`nd.Scaunul l[sat de el a fost luat, prin alegerea boierilor, de

34. Aron, b[rbat crud =i s[lbatec. A fost izgonit de moldo-veni din pricina tiraniei sale, dar turcii l-au pus iar[=i ]n scaun,c`nd le-a dat Benderul. Dup[ moartea lui, a domnit pu\in[vreme

35. +tefan al X-lea, c[ruia i se zicea R[zvan. Dup[ el boieriiau ales domn pe

36. Ieremia Movil[ =i, la moartea acestuia, pe fratele lui37. Simeon Movil[, dup[ moartea lui, Moldova a avut trei

domni din acela=i neam, anume:38. Mihai I, un fecior al lui Simeon Movil[,39. Constantin I =i40. Bogdan al V-lea, care erau fra\i =i feciori ai lui Ieremia

Movil[. Dar c`nd au ]nceput s[ fac[ ]nnoiri =i au vrut s[ dea\ara pe m`na le=ilor, au fost izgoni\i de boierii care nu a=teptauvreun sprijin prea mare din partea st[p`nirii le=e=ti. Pentruasemenea credin\[, ei au dob`ndit de la turci, f[r[ osteneal[,ca alesul lor

41. +tefan al XI-lea Tom=evici, despre care se credea c[ setrage din neamul lui +tefan al IX-lea, s[ fie ]nt[rit =i ]nvestit cuputerea domneasc[. Acestuia i-a urmat

71

Descrierea Moldovei

42. Gaspar, italian din na=tere, care mai ]nainte fusese dra-goman la Poarta otoman[ =i pe care turcii l-au pus domn cusila ]n Moldova. Dar fiindc[ voia s[ aduc[ ]n Moldova religiapapist[=easc[, a fost izgonit de boieri, iar turcii au pus ]n locullui pe

43. Radu care fusese domn ]n Valahia =i i se zicea cel Lung.Dup[ moartea lui a urmat

44. Miron Barnovschi, leah, care ]nsa, pentru slujba cef[cuse ani de-a r`ndul, fusese primit ]n r`ndurile boierimiimoldovene =i a ajuns la domnie prin alegerea boierilor celormari.

}n vremea acestuia dreptul de alegere al domnului, pe care-lavuseser[ p`n[ atunci boierii, a fost l[sat chiar cu ]nvoireaacestora, cu totul ]n seama turcilor. C[ci atunci c`nd izbucniun r[zboi ]ntre le=i =i turci, ]n care Miron trecu de partea le=ilor,pricinuind astfel o groaznic[ n[v[lire a t[tarilor ]n Moldova,boierii, ca s[ nu mai ]ndure =i alt[ dat[ astfel de soart[, aul[sat de bun[voie turcilor tot dreptul lor de a alege pe domn,numai s[ fie din os domnesc =i de lege cre=tineasc[. Dup[aceast[ ]nvoial[ turcii, dup[ ce t[iar[ capul lui Barnovschi,precum vom istorisi mai pe larg ]n alt[ parte, au trimis domn ]nMoldova pe

45. Alexandru al IV-lea, zis Ilia=, despre care se credea c[ar fi din neamul lui +tefan al V-lea, iar dup[ moartea lui

46. Mois[, un fiu al lui Simeon Movil[, fu pus domn ]nMoldova, =i, ]mpotriva obiceiului, fu cinstit cu trei tuiuri. Dardup[ moartea acestuia rup`ndu-se toate leg[turile tractatelor=i legilor, domnia s-a dat arareori fiilor de domn =i ]nc[ mai rarcuiva din \ar[, dar de cele mai multe ori str[inilor. }n acestchip, ]mpotriva vrerii boierilor, dar pentru b[netul lui, a dob`nditdomnia de la turci

47. Vasile, n[scut ]n Epir sau Albania, unde i se zicea Lupu,care =i-a luat numele cel nou c`nd a fost uns domn. Supu=ii luii-au purtat jugul cu destul[ r[bdare mul\i ani de-a r`ndul, darp`n[ la urm[, l-au izgonit =i au pus ]n locul lui pe

Dimitrie Cantemir

72

48. +tefan al XII-lea Burduja, adic[ Grasul, dob`ndind de laturci =i ]nt[rirea acestei alegeri. C`nd acesta trecu ]ns[ de parteale=ilor, turcii au pus domn ]n Moldova pe

49. Gheorghe Ghica, un albanez, care era capuchehaie1 alui +tefan la Poart[. Dup[ aceea ]ns[ c`nd a fost f[cut domn alValahiei, turcii au dat domnia Moldovei lui

50. +tefan al XIII-lea, fiul lui Vasile Albanezul, dup[ moarteac[ruia

51. Istrate Dabija a fost ales domn de boieri =i ]nt[rit deturci. Dup[ acesta a urmat

52. Ilie al III-lea, un fiu al lui Alexandru al IV-lea, numit =iIlia=, care a dob`ndit domnia prin bun[voin\a turcilor, dar totace=tia l-au dat jos din scaun. I-a urmat

53. Duca-Vod[, un grec ridicat de jos, care, pentru meritelesale a dob`ndit nu numai cele mai mari ranguri ]n Moldova, ci=i o domni\[ de so\ie, pe fiica lui Istrate Dabija. C`nd ]ns[,dup[ =ase luni de domnie, a fost scos din scaun, turcii au numitdomn ]n Moldova ]nc[ o dat[ pe

Ilie al III-lea. Acesta a fost cel dint`i pe care turcii l-auf[cut domn a doua oar[, dup[ ce-l d[dusera jos din scaun,lucru pe care l-au f[cut dup[ aceea adeseori. C[ci dup[ unscurt r[stimp acestui Ilie i-a urmat

Duca, numit a doua oar[ domn de turci =i pe urm[ scosiar[=i din scaun din pricina p`rilor moldovenilor, pe c`nd porniseasupra Cameni\ei.

54. +tefan al XIV-lea Petriceicu fu ales de boieri =i ]nt[rit deturci. La Hotin, trec`nd ]n toiul b[t[liei de partea le=ilor, dom-nia Moldovei o dob`ndi

55. Dumitra=cu Cantacuzino, care era surghiunit ]n aceavreme din Valahia, f[cea nego\ cu pietre scumpe la |arigrad =id[duse ]n dar sultanului o f`nt`n[ arteziana de argint lucrat[me=te=ugit. Dumitra=cu a fost scos din scaun =i

56. Anton Russet, nobil din |arigrad, care era capuchehaieal Moldovei, dob`ndi domnia de la turci. Dup[ el a urmat

1 Capuchehaie — reprezentant al domnului pe l`nga Poart[.

73

Descrierea Moldovei

Duca, grecul, pe care turcii l-au pus domn pentru a treia oar[.C`nd acesta a fost luat ostatic de le=i, domnia i s-a dat ]nc[ odata lui

Dumitra=cu Cantacuzino; dar acesta s-a f[cut ur`t boierilordin pricina tiraniei sale, iar ace=tia au dob`ndit de la Poart[]ng[duin\a s[-=i aleag[ singuri domnul. +i astfel l-au ales pep[rintele nostru

57. Constantin al II-lea Cantemir, numit cel b[tr`n, iar dup[moartea lui, care urm[ la 23 martie 1693, fiul s[u mai t`n[r,

58. Dimitrie Cantemir, fu a=ezat ]n scaun la anul 1693, alesde boierii cei mari =i fu uns la Ia=i de doi patriarhi; dar, fiindc[n-a izb`ndit s[ fie ]nt[rit de Poart[, a fost nevoit s[ dea locullui

59. Constantin al III-lea, un fiu al lui Duca, pus cu sila ]nMoldova de c[tre turci. La rug[min\ile boierilor a fost scos dinscaun =i la 1700 i-a urmat

60. Antioh Cantemir, fiul cel mai mare al lui Constantin alII-lea dinaintea c[ruia fratele s[u (c[ruia sultanul ]i hotar`sedomnia), se d[du de bun[voie la o parte. Dar ConstantinBr`ncoveanu, care =tiu s[ c`=tige cu bani mul\i pe marele vizir,cel lacom, l-a izgonit, dup[ ce domnise cinci ani =i a adus ]nlocu-i pe ginerele lui,

Constantin al III-lea, un fiu al lui Duca, ajuns, ]n chipulacesta, pentru a doua oar[ domn al Moldovei. Dar =i acesta,dup[ ce a c`rmuit abia doi ani =i jum[tate, a fost mazilit ]nurma pl`ngerilor boierilor. }n locul lui, turcii l-au r`nduit domnpentru a doua oar[, la 1707, pe

Antioh Cantemir, a c[rui scoatere din scaun a dob`ndit-oiar[=i, dup[ c`\iva ani, du=manul de moarte al neamuluicantemiresc, Constantin Br`ncoveanu, folosindu-se de bog[\iilesale, dup[ cum avea obiceiul. Ca urma= al lui a fost trimis

61. Mihai al II-lea Racovi\[, care a avut de so\ie pe Elisa-beta, fiica lui Constantin Cantemir. Dar fiind ]nvinov[\it der[zvr[tire de c[tre serascherul din Silistra, turcii l-au scos dinscaun =i au pus ]n locul lui pe

Dimitrie Cantemir

74

62. Nicolae Mavrocordat, ]n acea vreme mare dragomanla curtea sultanului, urma= ]n aceast[ dreg[torie al vestituluis[u tat[, Alexandru Mavrocordat. Dar c`nd a izbucnit r[zboiul]ntre Rusia =i Poart[, cum el era socotit mai bun scriitor dec`to=tean, i s-a luat domnia =i i s-a dat ca urma= pentru a douaoar[

Dimitrie Cantemir, care, pentru unele pricini folositoare, al[sat toat[ cinstea =i via\a ]nlesnit[, trec`nd cu oastea sa departea cre=tin[t[\ii. A avut urma= pe ]nainta=ul s[u, anume peNicolae Mavrocordat, care era foarte iubit de turci pentrucredin\a sa =i a tat[lui s[u. Dupa aceea, c`nd tot datorit[ aces-tei credin\e a dob`ndit domnia ]n Valahia, domn ]n Moldova afost f[cut pentru a doua oar[

Mihail al II-lea Racovi\[, care =i ast[zi (adic[ ]n anul 1713)]ncearc[ s[ \in[ c`t de c`t ]n ascultare Moldova, zdruncinat[=i lovit[ din toate p[r\ile.

Ne-am v[zut sili\i s[ scriem cam pe larg despre aceste lu-cruri, fiindc[ ni s-a p[rut c[ nu s-ar putea pune lesne ]n fa\aochilor bunului cititor, mai pe scurt, feluritele =i numeroaseleschimb[ri ale st[rii moldovenilor. Dac[ acesta va voi s[-=iarunce ochii peste istorisirea f[cut[ de noi despre domnii \[riinoastre, va b[ga de seam[, f[r[ osteneal[:

1. c[ de la Drago=, desc[lec[torul Moldovei, p`na la +tefancel Mare, at`ta vreme c`t Moldova a fost slobod[, domnia s-adat pe temeiul dreptului de mo=tenire ;

2. c[ aceast[ datin[ a fost p[strat[ de asemeni =i sub turci,cu sfin\enie =i nestr[mutat, at`ta vreme c`t a d[inuit neamulDr[go=e=tilor;

3. c[ dup[ stingerea neamului Dr[go=e=tilor =i p`n[ ]n vre-mea Movile=tilor turcii au l[sat boierilor slobod[ alegerea dom-nilor;

4. c[ moldovenii au ales ]ntotdeauna domn pe unul dincopiii sau rubedeniile domnului r[posat;

5. c[ dup[ c[derea lui Ioan Armeanul =i dup[ tr[darea luiAron, turcii au luat asupra lor mai ]nt`i ]nt[rirea, iar pe urm[ =i

75

Descrierea Moldovei

alegerea domnului, totu=i ]n a=a chip, ]nc`t calea la scaunulMoldovei nu era deschis[ lesne dec`t celor din os domnesc;

6. c[ dup[ r[zvr[tirea lui Miron Barnovschi legea aceastanu numai c[ n-a mai r[mas un obicei, dar =i domnia a fost pus[la mezat de turci pentru tot felul de str[ini.

Dar despre toate acestea vom vorbi mai pe larg c`nd vomavea prilej s[ descriem istorice=te soarta \[rii noastre de la]nceput =i p`n[ ]n vremile de ast[zi.

Dimitrie Cantemir

76


DESPRE OBICEIURILE VECHI+I NOI LA }NSC{UNAREA UNUI DOMN

AL MOLDOVEI

Dup[ ce am ar[tat cine s-a ]nvrednicit s[ domneasc[ ]nMoldova ]n vechime =i ]n zilele noastre, socotim c[ merit[osteneal[ s[ spunem c`te ceva despre obiceiurile =i ceremoni-ile cu care se f[cea ]nsc[unarea domnilor odinioar[.

}n vremea celor dint`i =ase voievozi, p`n[ la alegerea lui+tefan I, care a rupt firul ereditar al st[p`nitorilor Moldovei,obi=nuit p]n[ atunci, datinile \[rii se ]mplineau pu\in sau de-loc. Cel care mo=tenea domnia se =tia ]nc[ de pe c`nd tr[iatat[l sau fratele s[u =i, ca s[ se urce ]n scaun, nu era nevoie dealtceva dec`t s[-l vrea norodul.

Numai ]n vremile urm[toare, c`nd pentru dob`ndireadreapt[ a domniei boierii aveau cuv`nt, a fost nevoie de maimulte solemnit[\i la numirea =i ungerea ca domn.

}ndat[ dup[ moartea lui Roman I, al =aselea voievod so-cotit de la desc[lecare, c`nd v`rsta necoapt[ a fiului s[u Ale-xandru cel Bun ]l f[cea s[ par[ prea slab ca s[-i poat[ izgonipe du=manii care loviser[ Moldova din toate p[r\ile, boierii auchibzuit c[ e mai bine s[ se aleag[ un domn destoinic =i uno=tean priceput, dec`t s[ aduc[ la c`rma \[rii un copil =i s[ searunce ]n cele mai mari primejdii din pricina nepriceperii lui.

Acest drept, pe care-l aveau pe atunci to\i boierii, mai apoidin pricina tulbur[rilor istorice iscate adesea de mul\imea ce-lor care alegeau, a fost l[sat numai ]n seama celor =apte boierimari, =i anume a marelui logof[t, celor doi vornici, c[petenieio=tilor sau hatmanului, postelnicului, marelui sp[tar =i mareluipaharnic, despre ale c[ror dreg[torii vom vorbi mai jos, ]n capi-tolul al VI-lea.

CUPRINS

77

Descrierea Moldovei

Ace=tia, ]ndat[ dup[ moartea domnului lor, aveau obiceiuls[ se adune ]n divan, s[ deschid[ diata domnului r[posat =idac[ ]n aceasta nu era numit vreun urma=, s[ aleag[ un altdomn prin glasul celor mai mul\i dintre ei, dar f[r[ s[-l aratenorodului.

C`nd ]ns[ unul dintre feciorii domnului era numit domnprin diata p[rintelui s[u, atunci c`nd cei ce f[ceau alegereatrebuiau s[ i se supun[ ca unei legi =i nu mai aveau slobozenies[ aleag[ altul.

Dup[ aceasta se ]ngrijeau de ]ngrop[ciunea r[posatului =ir[m[=i\ele lui, dac[ ]n via\[ ctitorise vreo biseric[, erau a=ezate]n aceasta, iar dac[ nu, ]ntr-o biseric[ din cele mari.

Dup[ slujba de ]ngrop[ciune, toat[ boierimea =i curtenii,]mpreun[ cu toate c[peteniile de oaste, se ]ntorceau de la bise-ric[ la curte, ]ntr-o ad`nc[ t[cere, ]n haine cernite =i cu obra-zele ]ntristate. Boierii se adunau ]ndat[ ]n Divanul cel mare,lu`ndu-=i locurile =i scaunele pe care le avuseser[ ]n timpulvie\ii domnului r[posat. Cetele de o=teni, cu steagurile =i armele]ntoarse ]n jos, a=teptau — r[sp`ndite ]n curtea domneasc[ —]nsc[unarea noului domn.

}n vremea aceasta, dup[ amiaz[, domnul cel nou st[tea ]npicioare l`ng[ tronul p[rintesc, ]n haine cernite dac[ era unuldin feciorii r[posatului; dac[ ]ns[ era ales dintre boieri, st[teaneclintit la locul s[u cel dinainte.

Dup[ ce se r`nduiau toate ]n felul acesta, mitropolitul ru-pea cel dint`i t[cerea, \inea o cuv`ntare de laud[ despre dom-nul r[posat =i-i pl`ngea moartea ]n numele \[rii ]ntregi.

Dup[ ce sf`r=ea mitropolitul, marele logof[t citea cu glastare ]n adunare diata domnului, pentru ca, atunci c`nd eranumit ca urma= fratele mai mic, cel mai mare fiind l[sat la oparte, lucru care se petrecea adesea, tot omul s[ =tie c[ aces-ta se facea dup[ voia r[posatului, iar nu dup[ bunul plac alboierilor.

Marele logof[t era cel dint`i care, dup[ citire, se apropiade noul domn =i, dac[ acesta se tr[gea din neamul r[posatului,

Dimitrie Cantemir

78

]i ar[ta mai ]nt`i m`hnirea pricinuit[ de moartea tat[lui saufratelui s[u, dup[ care ]i spunea c[ a fost hot[r`t domn prindiat[ =i ]l ruga ]n numele tuturor boierilor Moldovei s[ purcead[de ]ndat[ la domnie =i s[-i oc`rmuiasc[ pe to\i ca pe ni=tesupu=i =i robi credincio=i, cu dreptate =i dup[ lege.

Dup[ datin[, st`nd ]n picioare =i cu capul gol, noul domnr[spundea ]n pu\ine vorbe, pl`ng`nd soarta \[rii care a pierdutun domn at`t de bun =i ar[t`nd c[, de=i nu se socoate destul devrednic s[ poarte povara \[rii, se supune poruncii tat[lui saufratelui s[u =i vrerii ]ntregii \[ri =i din aceast[ pricin[ prime=tedomnia =i-=i va c`rmui supu=ii cu toat[ dreptatea, dragostea =i]ndurarea.

Dup[ aceasta to\i cei de fa\[ se ridicau ]n picioare =i-l pe-treceau pe domn p]n[ la mitropolie cu mare alai, av`nd ]nfrunte pe mitropolitul =i slujitorii bisericii.

La u=a bisericii mitropolitul ]l ]nt`mpina cu dou[ lum`n[rimari, ]l t[m`ia cu o c[\uie =i-i d[dea s[ s[rute sf`nta cruce =isf`nta Evanghelie, fa\[ de care acesta ]=i ar[ta evlavia, iarapoi era l[sat s[ intre ]nl[untru.

Dup[ aceea domnul p[=ea p`n[ la altar, ]n fa\a u=ilor nu-mite ]mp[r[te=ti, c[dea ]n genunchi =i-=i pleca fruntea pe mar-ginea sf`ntului altar, iar mitropolitul ]i punea patrafirul pe cap=i citea cu glas tare rug[ciunea cea de ob=te la ]nsc[unareadomnilor drept credincio=i, ung`ndu-i fruntea cu sf`ntul mir.

Dup[ aceast[ ceremonie premerg[toare, domnul se ridica ]npicioare =i s[ruta cu evlavie sf`nta mas[ din altar =i sfintele icoane.

C`nd se tr[gea ]nd[r[t, mitropolitul, ]n mijlocul bisericii, ]ipunea pe cap o coroan[ de aur ]mpodobit[ cu pietre scumpe=i, ]n timp ce psal\ii c`ntau ¢xion ¼zin1 ]l apuca de bra\ul drept,iar postelnicul de cel st`ng =i-l urcau pe un tron cu trei trepte,a=ezat ]n partea dreapt[ a bisericii.

}n vremea aceasta se slobozeau tunurile ce se aflau ]mpreju-rul cet[\ii, iar muzican\ii ]ncepeau s[ c`nte din instrumente.

1 Axion — c`ntare bisericeasc[ de laud[.

79

Descrierea Moldovei

Dup[ sf`r=irea slujbei biserice=ti, domnul era ]nve=m`ntat]n tinda bisericii cu straie domne=ti, iar boierii se ]mbr[cau]ndat[ cu ve=minte str[lucitoare =i mai vesele, lep[d`nd pecele cernite purtate p`n[ atunci.

Dup[ ce se ]mplineau acestea, domnul ]nc[leca din nou pecal =i se ]ntorcea la curte, ]nso\it de mitropolit =i de ]ntregulsfat al \[rii =i, intr`nd ]n sala cea mare, se urca pe tronul dom-nesc, la care solemnitate, dup[ datin[, hatmanul ]i \inea poaladin dreapta a straiului domnesc, iar postelnicul cel mare poaladin st`nga.

Dup[ domn veneau mitropolitul =i ]ntregul sfat, care sea=ezau pe scaunele lor dup[ r`nduial[. Dup[ aceea mitropolitulp[=ea cel dint`i spre domn, care =edea pe tron, ]i s[ruta m`na=i-i ura, ]n pu\ine vorbe, domnie norocit[, ]l ]ncredin\a de spri-jinul s[u =i-i cerea ocrotire pentru d`nsul =i pentru oameniibisericii. Dup[ aceea se ]ntorcea c[tre norod, ]l binecuv`nta=i-l ]ndemna sa fie cu credin\[ domnului.

Dup[ mitropolit urmau episcopii =i celelalte fe\e biserice=tiale Moldovei.

Dup[ ce ace=tia ]=i ar[tau supunerea fa\[ de noul st[p`n,veneau s[-i s[rute m`na =i marele logof[t =i ceilal\i boieri.

Dup[ ce se ispr[vea aceasta, domnul se ridica de pe tronuls[u =i mul\umea tuturor, cu capul gol, pentru cugetul lor curatfa\[ de el, f[g[duind \[rii mil[, dreptate =i ap[rare.

Dup[ asemenea cuvinte marele sp[tar ]i lua coroana dincap =i domnul se ducea ]n odaia lui de tain[, dup[ ce plecaucu to\ii.

Soa\ei domnului, dac[ o are, m[rturiile de cinstire ]i suntar[tate de jup`nesele boierilor ]n odaia ei de primire, dar la]ncoronare, fiind un lucru sf`nt, ea nu este p[rta=[.

}n tinda bisericii avea ]ns[=i ea o stran[, mai scund[ dec`ta so\ului, iar ]n odaia ei de primire, ]n care erau hot[r`te tutu-ror jup`neselor de boieri locuri dup[ rangul b[rba\ilor lor, purtao coroan[ la fel cu aceea a domnului, a=a cum se poate vedeadin picturile vechi.

Dimitrie Cantemir

80

A=a se petreceau lucrurile odinioar[ la ]nsc[unarea unuidomn ]n Moldova.

Dup[ ce au c[zut toate ]n neor`nduial[ prin c`rmuireasilnic[ a turcilor =i li s-a luat boierilor dreptul de a-=i alegedomnul, acuma domnul se alege ]n alt chip, cu totul altul.

Pentru c[, ]ndat[ ce marele vizir afl[ c[ domnul din Mol-dova a murit sau c`nd a hot[r`t s[-l dea jos din scaun, fie c[-lur[=te, fie c[ acesta s-a f[cut vinovat de ceva, atunci el c[ut[printre feciorii domnului sau printre boierii de la |arigrad unnou domn, =i anume f[g[duie=te domnia aceluia care ]i d[mai mul\i bani — dac[ vremurile sunt lini=tite — dar dac[ eprimejdie de r[zboi, aceluia care e mai vestit pentru credin\a=i vitejia lui.

Dup[ ce se ]nvoie=te cu acesta ]n privin\a plocoanelor =i acelorlalte ]ndatoriri =i dup[ ce dob`nde=te de la d]nsul o scri-soare despre plata banilor, ]=i arat[ socotin\a sultanului printr-oscrisoare numita talh]=, cam cu vorbele acestea:

„Domnul care c`rmuie=te acuma ]n Moldova, cutare, apas[pe supu=ii ]n[l\imii tale, ]nc`t boierii \[rii, ca s[ scape detirania lui, sunt nevoi\i s[ fug[ ]n \[rile megie=e, iar unii autrebuit s[ vin[ chiar aici ca s[ cer=easc[ ]mp[r[teasca ta]ndurare ]mpotriva unui domn at`t de ]nfrico=at”. Dac[ dom-nul nu poate fi ]nvinov[\it de ceva asemenea, atuncin[scoce=te, fie c[ este adev[rat sau nu, c[ domnul se]mpotrive=te s[ pl[teasc[ haraciul, ori c[ este l[s[tor ]n]mplinirea poruncilor ]mp[r[te=ti, ori vreo alt[ f[r[delegepentru care acesta merit[ s[ fie dat jos din scaun. “De vremece aceste fapte sunt potrivnice ]n[l\imii tale =i ]mp[r[\iei,socotesc c[ e trebuitor (dac[ este pe placul ]n[l\imii tale) s[scoatem din scaun pe domnul pomenit =i s[ punem ]n locullui pe cutare, pe care eu ]l =tiu b[rbat drept, cu credin\[,viteaz =i vrednic de milostenia aceasta.”

Dac[ sultanul se ]nvoie=te =i dac[ nu se ]mpotrivesc urze-lilor vizirului nici c`slar agasi1 =i nici vreun alt dreg[tor al

1 C`slar agasi — sfetnic la curtea sultanului.

81

Descrierea Moldovei

cur\ii, atunci sultanul scrie cu m`na lui dedesubt: “Mugebingeamel aluna” adic[ “sa fie f[cut ]ntocmai”. Dup[ ce dob`nde=te]nvoirea, vizirul, dac[ vrea s[ fac[ lucrurile ]n tain[ =i dac[are a se teme c[ domnul care trebuie scos din scaun ar puteas[ fug[ ]n \[rile cre=tine, dac[ afl[ de nenorocirea care ]l pa=te,atunci ]l cheam[ pe pretendentul la domnie noaptea, iar dac[dimpotriv[ nu are a se teme de nimic, ]l cheam[ ziua la curte,unde este ]nt`mpinat cu toata cinstea de c[tre chehaia-beg1 almarelui vizir, care ]l duce ]n odaia lui de tain[, ce se afl[ lacurtea marelui vizir =i-i spune s[ stea jos.

Dup[ temenelele dintr-o parte =i alta, chehaia ]i arat[ pri-cina pentru care a poruncit s[-l cheme =i care trebuie spus[ dinnou, dup[ obiceiul cur\ii, cu toate c[ pretendentul o cunoa=teprea bine =i anume ]i spune c[ stap`nul lui, marele vizir, aistorisit sultanului despre slujba credincioas[ =i despre meritelep[rintelui s[u, ori ale lui ]nsu=i fa\[ de Poart[ =i prin aceastal-a ]nduplecat s[ porunceasc[ s[ fie ales domn ]n Moldova. }l]ndeamn[ s[ se poarte cu vrednicie ]n aceast[ slujb[ =i slujindcu credin\[ s[-=i arate b[rb[\ia =i s[ se p[zeasc[ s[ nu-l dea deru=ine pe marele vizir ]n fa\a sultanului fie prin nep[sarea, fieprin necredin\a lui.

Dup[ asemenea vorbe, chehaia trece din odaia lui ]n aceeaa marelui vizir =i ]l veste=te c[ pretendentul la domnia Mol-dovei, pe care l-a chemat, s-a ]nf[\i=at =i a=teapt[ poruncilelumin[\iei sale. Marele vizir, ]ndat[ ce nu mai are alte treburi,porunce=te lui capugilar2 chehaia agasi, sau u=ierul cel mare,s[-l aduc[ ]nl[untru pe domnul cel nou. Acesta a=teapt[ olea-c[ ]n tind[ p`n[ s[ intre ]n arzogazi sau odaia de primire, p`n[c`nd slujitorii marelui vizir =i c[m[ra=ii s[i se r`nduiesc dup[rang pe am`ndou[ p[r\ile od[ii. Dup[ aceea i se d[ drumul]nl[untru =i dup[ ce s[rut[ m`na marelui vizir, care e a=ezatturce=te ]ntre perini =i are de-a dreapta sa, ]n picioare, pe che-haia, se d[ oleac[ ]napoi =i r[m`ne ]n picioare. Dup[ aceea

1 Chehaia-beg — loc\iitor al marelui vizir.2 Capugiu — dreg[tor care transmitea =i aplica poruncile sultanului.

Dimitrie Cantemir

82

vizirul ]=i ridic[ obrazul =i, grav, ]l salut[ ceremonios zic`nd:“Hosi gheldin beg”, adic[: “Bun venit, doamne!”

“Prea]n[l\atul, preadreptul =i preamilostivul nostru sultan,afl`nd c[ domnul ce a c`rmuit p`n[ acum Moldova s-a ar[tatl[s[tor ]n ]mplinirea poruncilor sale =i a asuprit pe supu=ii s[i,a poruncit s[ i se ia domnia. L-am rugat s[ te pun[ ]n loculaceluia pe tine, pe care te =tiu b[rbat drept, cinstit =i cu cre-din\[ ]mp[r[\iei otom[nice=ti.

Preamilostivul sultan a dat ascultare rug[min\ii mele, s-amilostivit de tine =i \i-a dat domnia Moldovei. Datoria ta va fideci cu credin\[, ca s[ te ar[\i recunosc[tor fa\[ de asemeneamare milostenie ]mp[r[teasc[; prietenii =i du=manii no=tri s[fie =i ai t[i, s[-\i c`rmuie=ti supu=ii cu ]ndurare, s[ aperi pe ceidrep\i, pe cei tic[lo=i s[ nu-i ier\i; s[ te mul\ume=ti cu veni-turile pe care legea =i obiceiurile \[rii le recunosc domnului,s[ nu storci nimic cu sila de la supu=ii t[i, sultanului ]ns[ s[-itrimi\i la curte haraciul ce se cuvine =i pe=che=urile la vremeahot[r`t[. Dac[ vei face astfel, te vei bucura ]n veci de mila]mp[r[teasc[. Dac[ vei face altminteri, trebuie s[ =tii c[ sf`r=itult[u nu va putea fi ]ntr-altfel dec`t nenorocit”.

La vorbele vizirului domnul r[spunde el ]nsu=i, dac[ =tieturce=te, iar dac[ nu =tie limba aceasta, r[spunde prin drago-manul cel mare al cur\ii; el mul\ume=te pentru milos`rdia sulta-nului, care i s-a ar[tat f[r[ s[ fie vrednic de ea =i f[g[duie=tes[ ]mplineasc[ poruncile ce i se dau; s[-=i jertfeasc[ de bun[-voie toate puterile, ba chiar =i via\a ]n slujba ]n[l\imii sale =ise roag[ numai ca sultanul s[ nu-=i ]ntoarc[ mila de la el.

Dup[ aceea, la porunca vizirului, capugilar chehaiasi aduceun ve=m`nt de ]mbr[cat pe deasupra, hileat, numit ]ndeob=tecaftan, pe care ]l d[ mai ]nt`i domnului ca s[-l s[rute =i apoi ]l]mbrac[ cu el peste celelalte straie. Astfel ]nve=m`ntat, se]ndreapt[ iar[=i spre vizir, ]i s[rut[ m`na =i poala hainei, ]i]nf[\i=eaz[ pe capuchehaiasi sau solul s[u la Poart[, care-l]nso\e=te, =i se roag[ de vizir s[ se milostiveasc[ s[-l ia =i peacesta sub obl[duirea lui.

83

Descrierea Moldovei

Dac[ marele vizir se ]nvoie=te, atunci r[spunde: “Ne ho= !”adic[ “Prea bine”, iar dup[ aceea =i capuchehaiasi este]nve=m`ntat cu un caftan, dar de al doilea rang.

Dup[ ce se ]mplinesc aceste ceremonii, domnul s[rut[ atreia oar[ m`na vizirului, iese din sal[, f[r[ s[ mai scoat[vreo vorb[, =i se duce ]n c[mara chehaiei. }l urmeaz[ de]ndat[ chehaia, ]l firitise=te pentru domnia cea nou[ =i-i d[cafea =i =erbet (care este f[cut din zah[r =i ap[) =i st[ devorb[ cu el despre treburile domniei sau despre alte lucruri.}n vremea aceasta imbrohorul, adic[ mai marele grajdurilorvizirului, g[te=te un cal frumos ]mpodobit, iar c[peteniaceau=ilor, cu 24 de ceau=i, patru ceat`ri ai vizirului, ]nc[vreo c]\iva agalari (slujitori de rang mai ]nalt de la curteavizirului) =i ici-agalar], adic[ slujitori de cas[, ]l a=teapt[ pedomn sa ias[ afar[.

De ]ndat[ ce chehaia e vestit c[ toate sunt r`nduite dup[obicei, porunce=te s[ se aduc[ mirodenii ca s[-l afume pedomn, ceea ce la turci este semn c[ trebuie s[-\i iei r[masbun. Domnul s[rut[ m`na chehaiei =i, ]nc[lec`nd pe cal, iesedin curtea marelui vizir, cu patru ceau=i de alai ]nainte, cur`nduiala ce urmeaz[: ]n frunte pa=esc at`\ia ceau=i c`\ipofte=te domnul, cu ceau=laremini sau c[petenia lor; dup[aceea urmeaz[ agalarii vizirului =i ici-agalar]; dup[ ei vinedomnul ]nconjurat de patru ceat`ri, dintre care doi merg]naintea calului =i doi pe de laturi, ca s[-i sprijine picioarele.}ndat[ dup[ domn vine capuchehaia, adic[ solul s[u; alaiul]l ]ncheie boierii Moldovei, dac[ se ]nt`mpl[ s[ fie de fa\[,sau c`\iva boieri greci din |arigrad, rude sau prieteni ai dom-nului. Cu asemenea alai porne=te c[lare de la curtea viziru-lui, trece pe sub poarta Bahce-Capu, numit[ mai ]nainteHrysopyle, iese din cetate =i se ]ndreapt[ spre biserica ceamare a patriarhiei din |arigrad.

Oricine ]l vede pe domn c[lare, fie turc, fie dreptcredincios,chiar dac[ =ade jos ]n dugheana lui, trebuie s[ se scoale ]npicioare, s[-=i pun[ m`inile cruce pe piept =i s[-=i plece capul;

Dimitrie Cantemir

84

ba mai mult, dup[ ce a trecut de poart[, toate str[jile ienice-rilor sunt a=ezate ]n r`nduial[ de c[peteniile lor =i se ]nchin[domnului care trece, ca =i marelui vizir, plec`ndu-=i capul,pun`ndu-=i m`na dreapt[ pe piept =i l[s`ndu-=i jos poala di-nainte a hainei, care lucru este la ei semn de cea mai marecinstire =i prin care se ]n\elege c[ ]l cinstesc ]ntr-at`ta pe domn,]nc`t stau cu picioarele acoperite ]n fa\a lui =i nu s-ar clinti dinloc dec`t la porunca sa.

C`nd domnul ajunge cu alaiul la biserica cea mare a patri-arhiei, turcii au porunc[ s[ r[m`n[ ]n drum, iar el ]nsu=i intr[c[lare ]n curtea bisericii, descalec[ la scar[ cum este hotar`tpentru aceast[ ceremonie, ]n vreme ce ceau=ii rostesc urareaobi=nuit[:

— “Hac teala Padi=ahumute Febeg effendimuze cioc ilarumurler virsun devlet ile cioc ia=a”, adic[ “Dumnezeu cel mare=i drept s[ dea sultanului nostru =i domnului, st[p`nul nostru,via\[ lung[ =i s[ tr[iasc[ mul\i ani noroci\i”.

La poarta dinspre drum domnului ]i ies ]nainte preo\ii ceide mir ai patriarhiei; la scara pomenit[ mai sus ]l ]nt`mpin[mitropoli\ii, episcopii =i alte fe\e biserice=ti care sunt de fa\[;la urm[, ]n u=a bisericii, ]i iese ]nainte patriarhul =i-l binecu-v`nteaz[ cu semnul crucii.

Apoi cu psal\ii patriarhului ]nainte, ]n timp ce se c`nt[ t¨axion ¼zin voievodul pa=e=te ]n casa Domnului =i, ]n mijlocul ei,]=i face semnul crucii c[tre altar, iar dup[ ce s[rut[ icoanele sfin\ilor,se ]ndreapt[ spre strana hot[r`t[ pentru domnii Moldovei.

}n vreme ce urc[ cea dint`i treapt[ a acesteia, protodia-conul roste=te ¼ƒtn¥z1 ]n care ]l pomene=te =i pe noul domn ]nchipul acesta “}nc[ ne rug[m pentru bine-credinciosul, prealu-minatul =i prea]n[l\atul nostru domn cutare, s[-i dea lui biru-in\[, t[rie, s[n[tate =i noroc, =i Domnul Dumnezeul nostru s[-lajute =i s[-l c[l[uzeasc[ =i s[-i pun[ la picioare pe to\i vr[jma=iis[i”.

1 Ectenie — rug[ciune la ortodoc=i.

85

Descrierea Moldovei

Dupa ¼ƒtn¥z patriarhul, ]n od[jdii, ]nconjurat de patru saude mai mul\i mitropoli\i, intr[ ]n altar; domnul ]l urmeaz[ =i]ngenunchind ]=i reazem[ fruntea de pristol. Patriarhul ]i punepatrafirul pe cap =i, dup[ ce ]i cite=te rug[ciunea or`nduit[odinioar[ la ]ncoronarea ]mp[ra\ilor, ]l unge cu sf`ntul mir.

Dup[ aceea domnul se scoal[ ]n picioare =i se ]ntoarce lastrana sa, ]n vreme ce psal\ii c`nt[ polihronul:

“Doamne, Dumnezeul nostru, d[-i via\[ lung[ bine-cre-dinciosului, prea]n[l\atului =i prealuminatului voievod =i domnal ]ntregii Moldove, domnul nostru cutare. D[-i Doamne, animul\i!”

Dup[ aceasta patriarhul se a=eaz[ =i el ]n strana lui, po-runce=te s[ se fac[ t[cere, roste=te c`teva vorbe de laud[ pen-tru domn =i-l ]ndeamn[ s[ fie cu frica lui Dumnezeu =i s[ aperebiserica. Dup[ aceea urmeaz[ polihronul pentru patriarh, caree alc[tuit aproape din acelea=i vorbe ca =i cel pentru domn.

La urm[ domnul =i patriarhul vin ]mpreun[ ]n mijlocul bise-ricii, unde patriarhul ]l ]nt[re=te pe domn blagoslovindu-l, iardomnul ]i s[rut[ patriarhului m`na dreapt[.

La ie=irea din biseric[, patriarhul ]l petrece p`n[ la scarapomenit[ mai sus, unde ]=i dau unul altuia s[rutare, apoi dom-nul ]ncalec[ pe cal; ]n fa\a cur\ii patriarhiei ]l primesc ]nso\itoriis[i, turcii =i, cu aceea=i r`nduial[ cu care a venit, se ]ntoarce,]n strig[rile ceau=ilor, la palatul s[u.

C`nd ajunge acolo, pofte=te ]nl[untru numai pe c[peteniile]nso\itorilor s[i, porunce=te s[ le pun[ dinainte cafea oridulce\uri, =i le ]mparte bac=i=uri, dup[ cum e obiceiul, iar ei,]mpreun[ cu oamenii lor, ]l firitisesc =i se ]ntorc ]nd[r[t la curteavizirului.

A doua zi patriarhul =i mitropoli\ii vin la noul domn =i dup[ei vin to\i boierii greci din |arigrad s[-l firitiseasc[.

Dup[ cum e obiceiul, mai vin s[-l firitiseasc[ =i solii crailorsau ai \[rilor cre=tine, mai cu seam[ dac[ au avut mai dinainteleg[turi cu domnul, fie ei ]n=i=i, fie prin dragomanii lor.

Dimitrie Cantemir

86

}n zilele ce urmeaz[ domnul se ]ndeletnice=te cu platabanilor ce datoreaz[ pentru dob`ndirea domniei =i cu plo-coanele pe care osmanl`ii le =i numesc pe=che=uri, adic[ daruride bun[voie, dar care, ]n fapt[, sunt stoarse domnului cu silade l[comia lor f[r[ sa\.

Cum a dat jum[tate din acestea, i se trimit semnele dom-niei, adic[ dou[ cozi de cal, c[rora ei le zic tuiuri, =i un steag,care ]n limba lor se cheama sangeac, =i anume cu o pomp[mai mare dec`t la a=ezarea unui vizir de cei cinsti\i cu treituiuri.

C[ci ace=tia ]=i cap[t[ semnele puterii lor f[r[ nici o pomp[;le sunt trimise de c[tre miralemaga, care este p[str[torul lor.

Dimpotriv[, c`nd acestea sunt trimise unui domn moldoveansau valah, ele sunt purtate cu mare alai prin toat[ cetatea p`n[la casa domnului.

Dis-de-diminea\[, ]n ziua hot[r`t[, ceau=ii =i slujitorii vizi-rului, care l-au petrecut pe domn la biserica patriarhiei, se str`ngla miralem-aga, adic[ p[str[torul steagurilor ]mp[r[te=ti, careeste o dreg[torie ]nsemnat[ la curte.

C`nd domnul e vestit c[ s-au adunat cu to\ii, trimite pecapuchehaie =i pe boierii moldoveni ce se afl[ acolo, ]nve=-m`nta\i ]n haine scumpe =i, mai cu seam[, cu caii ]mpodobi\ifoarte frumos, la Babihumaiun, adic[ la poarta cea mare (a=ase nume=te poarta dinafar[ a palatului sultanilor).

Ajung`nd acolo, ace=tia sunt primi\i cu mare cinste demiralem-aga, care cheam[ ]ndat[ tubulhanaua, adic[ muzica]mp[r[teasc[ or`nduit[ pentru domn. }n vremea aceasta, dup[ce tubulhanaua ]ncepe s[ bat[ tobele =i s[ c`nte din fluiere =idin alte instrumente obi=nuite la turci, tot alaiul iese ]n r`nduial[din curtea sultanului. }n frunte sunt ceau=ii, doi c`te doi; leurmeaz[ agalarii vizirului ]mbr[ca\i ]n acelea=i straie cu carese ]nf[\i=eaz[ ]n divanul sultanului; dup[ ei p[=esc capuche-haia domnului =i boierii moldoveni; iar la urm[ miralem-aga,care poart[ un steag desf[=urat =i cele doua tuiuri, tubulha-naua ]l ]mpresoar[ dind[r[t.

87

Descrierea Moldovei

C`nd trec ]n chipul acesta prin cetate, toate str[jile, ori-unde s-ar afla, chiar acelea de la curtea vizirului, trebuie s[ ser`nduiasc[ ]n drum, s[-=i coboare poala hainei, s[-=i pun[m`inile cruci= pe piept =i s[ cinsteasc[ ]n acest chip semnele]mp[r[te=ti. Ajun=i ]n cele din urm[, la casa domnului, acesta,]mpreun[ cu curtenii s[i, ]nt]mpin[ la intrarea ]n palat pe purt[-torul steagului, iar miralemaga, cu capul plecat, ]i d[ sangeacul=i tuiurile, ad[ug`nd firitisirea: “Alah teala mubares eileie”,adic[ “Dumnezeu prea]naltul s[ v[ binecuv`nteze”.

Domnul ia sangeacul ]n m`n[, ]l s[rut[ cu smerenie =i-l d[]n seama sangeacdarului s[u, adic[ stegarului.

Dup[ aceea pofte=te pe miralem-aga ]n c[mara sa de sfat=i, dup[ ce porunce=te s[-i pun[ dinainte cafea =i dulce\uri,dup[ obiceiul turcesc, pune s[-l ]mbrace cu un caftan ]mbl[nitcu samur =i-l las[ s[ plece, dup[ ce i-a dat pe=che=ul dup[obicei.

Miralem-aga se ]ntoarce cu slujitorii cur\ii la palatul]mp[r[tesc, dar tubulhanaua r[m`ne la domn c`nt`nd ]n fiecarezi c`te trei ceasuri ]nainte de asfin\itul soarelui (care vreme secheam[ ]n turce=te ikindi) neubet sau semn de straj[. Cinsteaaceasta nu o au dec`t domnii din Moldova sau Valahia, fi-indc[ nici un pa=[ nu poate s[ se slujeasc[ de muzica ost[=easc[at`ta vreme c`t se afl[ ]n |arigrad.

Dup[ ce ispr[veste a=a toate trebile pe care le are la curte=i dup[ ce pl[te=te to\i banii ce este dator, d[ de =tire vizirului,prin chehaie, c[ nimic nu-l mai ]mpiedic[ s[ purcead[ la dom-nie =i se roag[ s[-l ajute s[ se ]nf[\i=eze ]naintea sultanului =is[-i ]ng[duie s[ plece.

Odat[ hot[r`t[ ziua aceasta, care nu poate fi alta, dup[obicei, dec`t duminica sau mar\ia — acestea fiind zilele sta-tornicite de Suleiman pentru divanul sultanului — se adun[,]nc[ ]nainte de r[s[ritul soarelui, marele vizir, muftiul1 =i cadi-

1 Muftiu — interpretul suveran al legii, reprezentantul religios al profe-tului.

Dimitrie Cantemir

88

le=irii, ceilal\i viziri, agalele ienicerilor, silahdar-agasi1 =i al\iicare, datorit[ slujbei lor, au intrarea slobod[ la palat =i judec[pricinile, pe care sultanul le ascult[ st`nd ]nd[r[tul unor z[breleaurite. C`teodat[ judecata \ine patru ceasuri, p`na c`nd seispr[vesc pl`ngerile.

Dup[ ce se sf`r=e=te divanul, se porunce=te domnului s[stea drept, ]n r`nd cu boierii s[i, de la u=a bol\ii dinafar[ a s[liidivanului =i p`n[ la u=a cu care se ]nchide bolta dinl[untru,numit[ cube.

Vizirul cel mare se ridic[ de la locul s[u =i se duce la sultan]mpreun[ cu ceilal\i viziri =i cadile=iri, ]n vreme ce domnul ]=ipleac[ ad`nc capul ]n fa\a vizirului cel mare =i a celorlal\i viziri.

C`nd ajunge ]n fa\a sultanului, vizirul cel mare ]l veste=temai ]nt`i despre pricinile ce s-au judecat ]n divan sau desprealte treburi ale ]mp[r[\iei, apoi ]l mai veste=te c[ robul s[u,domnul Moldovei, se roag[ s[-i fie ]ng[duit s[ se duc[ la dom-nia lui. Dac[ sultanul ]i ]ng[duie, vrerea sa i-o spune domnuluicapugilar chehaiasi, adic[ portarul cel mare, iar muhur-agasi2

porunce=te s[ i se pun[ ]n cap domnului o cuc[ frumos lucrat[din pene de stru\.

Aceast[ cuc[ este o podoab[ a ienicerilor =i li se pune ]n capdomnilor, fiindc[ =i ei slujesc ]n r`ndul ienicerilor. De aceeanimeni altul nu poate s[ pun[ aceast[ podoab[ pe capul dom-nilor dec`t muhuraga, c[petenia str[jilor la curtea palatului vizi-rului =i care se socote=te mai marele tuturor ienicerilor de lavizir.

Dup[ ce domnul a fost ]mpodobit ]n acest chip, tefterdarulcel mare ]l ]mbrac[ cu un caftan =i mai ]mparte alte 27 decaftane mai s[race boierilor s[i care se afl[ de fa\[.

Dup[ aceasta pe domn ]l duc ]nl[untru, \in`ndu-l de subsu-ori, doi capugiba=i, asemenea =i pe al\i patru boieri de frunte ai

1 Silahdar-agasi — comandantul trupei de c[l[re\i.1 Muhur-agasi — mai-marele u=ierilor. Avea ]ndatoriri judec[tore=ti la

}nalta Poart[.

89

Descrierea Moldovei

s[i ce se afl[ acolo. C`nd ajung ]n pragul divanului, ace=tia ]lsilesc s[-=i plece capul p`n[ la p[m`nt, lucru pe care ]l face =ila pasul al treilea =i la al =aselea. }n cele din urm[ r[m`ne st`nd]n picioare ]n mijlocul divanului, care nici nu este prea mare.

Sultanul, =ez`nd pe tron, face semn vizirului, care st[ ladreapta sa cu m`inile puse cruce una peste alta, s[ spuie dom-nului ce are de spus. Vizirul, ]nchin`ndu-se ]n fa\a sultanului,aproape p`n[ la p[m`nt, spune domnului aceste cuvinte:

“Sultanul, st[p`nul nostru, care este m`ntuirea lumii ]ntregi,cunosc`ndu-\i credin\a =i cinstea, s-a milostivit asupra ta =i \i-a dat domnia Moldovei. Deci =i de acum ]ncolo s[ fii cre-dincios =i s[ sluje=ti cu dreptate, s[ dai ascultare poruncilorsale sfinte, c[rora toat[ lumea trebuie s[ se supun[, =i s[-i fiiplecat pururea. Pe supu=ii ]mp[ratului, care s[ fie s[n[to=i =iferici\i, s[-i aperi =i s[-i c`rmuie=ti cu bl`nde\e. S[ fii s`rguincios=i s[ bagi de seam[ la tot ce fac du=manii, s[ trimi\i ve=tisigure despre ei ]n orice ceas, av`nd grij[ de aceasta din r[s-puteri. Altminterea =tii ce te a=teapt[. Iar dac[ vei fi l[s[tor,nici o dezvinov[\ire de=art[ nu-\i va folosi!”

Dac[ domnul =tie turce=te, r[spunde cam a=a: “F[g[duiesccu capul meu c[-mi voi jertfi toat[ puterea slujind preasl[vitului=i preamilostivului sultan, numai s[ nu-=i ]ntoarc[ luminata luifa\[ de la mine, nevrednicul s[u rob”.

Dup[ ce roste=te vorbele acestea, capugiba=ii ]l scot afar[din divan, cu aceea=i ceremonie ca la intrare, merg`nd de-a-nd[ratelea (fiindc[ nu e ]ng[duit s[ arate sultanuluispatele).

}n vremea aceasta buiuc-imbrohorul sau comisul cel mareal sultanului g[te=te la poarta palatului un cal ar[besc cu fr`ude aur b[tut cu pietre scumpe =i acoperit cu o har=a cusut[ cuaur =i argint.

De partea st`ng[ a =elei at]rn[ o spad[, iar la dreapta unbuzdugan.

1 Achiulahli — solda\i care ]nso\esc pe domn ]n timpul c[l[toriei.

Dimitrie Cantemir

90

Doi iediclii sau slugi de la grajdul ]mp[r[tesc \in calul;al[turea se afl[ doi achiulahli1 sau traban\i cu fesuri albe ]ncap =i tot at]\ia paici ]mbr[ca\i ]n straie cusute cu fir de aur =icu chiv[re de argint poleite cu aur, care seam[n[ cu ni=tepocale.

Domnul ]ncalec[ pe cal =i, a=tept`nd sosirea vizirulul celmare, porunce=te boierilor s[i s[ se r`nduiasc[ la st`nga sa. Peurm[ se ]nchin[ cu capul plecat =i cu m`inile pe piept c[trevizirul cel mare =i ceilal\i viziri, care, de obicei, ]i r[spund ]nacela=i chip. C`nd ace=tia pleac[ spre palatele lor, domnul,c[lare, cu acela=i alai cu care a venit, cu tubulhanaua, ]nso\itde paicii =i achiulahlii sultanului, iese din curtea palatului =imerge drept spre biserica cea mare, unde este ]nt`mpinat dec[tre patriarh =i alte fe\e biserice=ti, cu acelea=i ceremonii =icu aceea=i pomp[ pe care le-am descris mai sus.

C`nd intr[ ]n biseric[, ]=i scoate cuca din cap =i n-o maipune p`n[ c`nd iese. Atunci ]ncalec[ =i pleac[ spre palatuls[u, unde ]l duc ]n divan tot agalarii care l-au ]nso\it pe drum.Dup[ ce agalarii ]=i iau bac=i=urile obi=nuite, se ]ntorc ]nd[r[tla curte. Iar paicii =i achiulahlii r[m`n cu el =i-l petrec p`n[ laIa=i, cetatea cea mai de frunte a \[rii =i scaunul domnesc.

A doua zi, rais-effendi sau logof[tul cel mare al sultanu-lui ]i trimite firmanul de domnie scris me=te=ugit cu literede aur =i-l veste=te c[ trebuie s[ plece c`t mai degrab[ ladomnie. Pentru c[ nici un domn nu poate s[ r[m`n[ ]n |ari-grad mai mult de o s[pt[m`n[, dupa ce s-a ]nf[\i=at ]nainteasultanului.

Pe drum, sultanul ]i d[ ca ]nso\itor un iskimne-agasi, care,a=a cum spune cuv`ntul, ]nsemneaz[ acela care trebuie s[-la=eze pe domn ]n scaun.

Aceast[ dreg[torie se d[ numai slujitorilor de credin\[ aicur\ii, lui capugilar chehaiagasi, adic[ portarul cel mare alcur\ii, imbrohorului cel mare sau celui de-al doilea, adic[comisul cel mare ]mp[r[tesc, adesea =i silahdarului =i ciohodaru-lui, care sunt cei mai mari dintre slujitorii de credin\[ ai cur\ii.

91

Descrierea Moldovei

Ace=tia doi din urm[ ]ns[, din pricina multor treburi ]nsemnatece au de ]ndeplinit, niciodat[ nu-l ]nso\esc ei ]n=i=i pe domn,ci trimit pe al\ii ]n locul lor.

Pe domn ]l mai ]nso\esc un capugiba=a cu patru capugii der`nd =i tot at`\ia ceau=i, doi achiulahli, doi ceat`ri =i doi paici]mp[r[te=ti precum =i o ceat[ de muzican\i, de care se sluje=tede obicei =i vizirul.

Dup[ ce se ]mplinesc toate acestea, ]n ajunul plec[rii din|arigrad domnul cere ]ng[duin\a s[-=i ia r[mas bun de la vizir=i, c`nd o dob]nde=te, se duce la curtea lui ]ntov[r[=it de capu-chehaie =i de boierii s[i.

Sosind acolo chehaia ]l duce la vizir, care ]l ]ndeamn[ iar[=is[ fie cu credin\[, ]i aduce iar aminte de sfaturile ce i-a datmai ]nainte =i-i mai arat[ =i altele de care e trebuin\[.

Domnul ]i d[ r[spuns dup[ cum e nevoie, se roag[ s[ aib[grij[ de capuchehaiele sale =i de el ]nsu=i =i, ispr[vind vorba,]i s[rut[ m`na.

La urm[ vizirul ]l las[ slobod =i-l firitise=te cu aceste cuvinte:“Te-oi vedea! Poart[-te cu b[rb[\ie =i vrednicie. S[ fii =i de

aci ]nainte cu noroc =i s[n[tos. Domnul s[ te aib[ mereu ]nsf`nta lui paz[“.

Apoi porunce=te s[-l ]mbrace cu un caftan, numit iciuncaf-tan sau caftanul de bun r[mas.

Sf`r=indu-se =i acestea, domnul se duce la chehaie =i-=i iar[mas bun de la el.

La urm[ ]ncalec[ pe cal =i se duce ori la palatul lui, ori pela ceilal\i viziri, ca s[ se roage =i de ace=tia s[ aiba grij[ ded`nsul; ]ndeob=te acestea se petrec mai cu seam[ noaptea, canu cumva domnul s[ trezeasc[ b[nuiala vizirului c[ ar c[utasau ar vrea al\i sprijinitori.

A doua zi pleac[ f[r[ grab[ din cetate, cu mare pomp[ =ialai, ]n strig[tele ceau=ilor ori de c`te ori ]ncalec[ sau desca-lec[, dup[ cum am ar[tat mai sus.

}n fruntea alaiului merg c[l[re\ii moldoveni, dac[ domnul]i are cu d`nsul, iar ]nainte duc steagul.

Dimitrie Cantemir

92

Dup[ c[l[re\i urmeaz[ o muzic[ cre=tineasc[ cu pauce =itr`mbi\e; deasupra ei flutur[ un steag alb (semn de pace =isupunere), ]ntre dou[ tuiuri sau cozi de cal, date domnului dec[tre Poart[. Urmeaz[ capuchehaia domnului =i boierii afla\ila |arigrad, ]mpresura\i de am`ndou[ p[r\ile de c`te un r`ndde ceau=i. Dup[ ace=tia vin cei =apte arm[sari domne=ti pecare domnul, ca =i vizirii, poate s[-i ia cu d`nsul. Arm[sariisunt ]mpodobi\i cu har=ale de mare pre\. De am`ndou[ p[r\ilesunt ]mpresura\i de =ase ceat`ri domne=ti, dup[ care urmeaz[doi ceat`ri ]mp[r[te=ti.

Dup[ ace=tia c[l[re=te domnul ]nsu=i, ]nve=m`ntat ]n caf-tan domnesc =i av`nd ]n cap o cealma. Capul calului s[ueste acoperit de c[tre doi paici ]mp[r[te=ti, iar sc[rile sunt\inute de doi iedeclii sau gr[jdari. Pu\in mai ]napoia domnu-lui, de-a st`nga (care se socote=te partea cea mai de cinste laturci) c[l[re=te ischimne-agasi, iar de-a dreapta, sangeac-agasi, adic[ cel ce poart[ grija steagului. Dup[ domn vinslujitorii s[i de cas[. Dup[ ace=tia, flutur`nd ]n v`nt, vin treisteaguri ro=ii, pe care le poarta cei ce \in locul lui sangeac-agasi; steagul din mijloc are sus, ]n v`rf, jum[tate de lun[, cei se zice alem, iar celelalte numai ni=te bumbi, polei\i cuaur. Urmeaz[ o ceat[ de muzican\i turci, care fac o larm[asurzitoare cu pauce mari =i cu tr]mbi\e.

}n coada alaiului vin slujitorii lui ischimne-agasi =i ai luisangeac-agasi =i al\i oameni de r`nd care trebuie s[-l ]nso\easc[pe drum.

Cu aceast[ r`nduial[ alaiul merge ]ncet p`n[ la cea dint`ioprire, care nu este departe de zidurile cet[\ii celei mari.

De aci ]nainte, pe drum, nu se mai \ine at`t seama de toateacestea; dar ori de c`te ori domnul intr[ ]ntr-o cetate sau ]ntr-unt`rg, muzica =i strig[rile ceau=ilor, ca =i celelalte ceremonii,trebuie sa se fac[ din nou.

Toata vremea c`t sunt pe drum, doi ceau=i =i un slujitor aldomnului pornesc ]nainte p`n[ la cealalt[ oprire, care se nu-

93

Descrierea Moldovei

me=te conac, =i se ]ngrijesc de s[la= =i de bucate, dup[ vrerea=i pofta domnului.

C[ci ]n toat[ vremea aceasta, dup[ porunca ]mp[r[teasc[,to\i trebuie s[ dea ascultare f[r[ =ov[ire domnului, ca =i cumar fi marele vizir ]nsu=i; iar dac[ unul din turci se arat[ f[r[cuviin\[ sau nu vrea s[ dea ascultare poruncii domnului, aces-ta poate s[ dea porunc[ lui be=li-agasi s[-l pedepseasc[ dup[cum i se cade. Iar dac[ vrea s[ fie mai bl`nd cu el, ]l d[ peseama mai marilor lui, ca s[-l pedepseasc[.

Ajung`nd domnul ]n acest chip la Gala\i, cel dint`i t`rgmoldovenesc ce le iese ]n cale acelora ce vin de la |arigrad, ]l]nt`mpin[ aici to\i boierii din |ara de Jos =i unii din |ara deSus, care se ]nt`mpl[ s[ fie pe aproape.

}nso\it de ace=tia, se ]ndreapt[ c[tre Ia=i =i ]n vremea aceastacerceteaz[ starea supu=ilor s[i, le ascult[ jalbele =i le judec[pricinile.

La o mil[ de Ia=i ]l ]nt`mpin[ caimacamii pu=i de el prinscrisoare de la |arigrad, ]mpreun[ cu ceilal\i boieri, o=teni =it`rgove\i, pe care domnul c[lare pe cal, ]i las[ s[-i s[rute m`nasau poala hainei.

Apoi, cu aceea=i pomp[ cu care a ie=it din |arigrad, intr[]n cetatea de scaun =i descalec[ la biserica sf`ntului Nicolae.}n curtea bisericii ]l ]nt`mpin[ cu mult[ cinste mitropolitul =ialte fe\e biserice=ti, care ]l duc ]n biseric[, unde se ]mplinescacelea=i ceremonii cum am ar[tat mai ]nainte.

Dup[ ce se sf`r=e=te slujba, ie=ind afar[ din biseric[, ]l]nt`mpin[ strig[rile =i muzica obi=nuit[ a alaiului turcesc, carer[m`ne toat[ vremea aceasta ]n drum. }nso\it de turci, se]ndreapt[ spre curtea domneasc[.

}ndat[ ce ajunge acolo, iskimne-agasi ]l duce ]n divanulcel mare, unde r[m`ne ]n picioare l`ng[ scaunul domnesc,care are trei trepte.

Dup[ ce boierii se a=az[ la locurile lor, sunt l[sa\i s[ intre]n divan =i c[pitanii de oaste, ca =i negu\[torii cei mai boga\idin Ia=i.

Dimitrie Cantemir

94

Se porunce=te s[ fie t[cere, iar ischimne-agasi d[ secre-tarului (care se nume=te divan-effendisi, este turc =i se afl[ ]nslujba domnului cu bun[ leaf[) s[ citeasc[ porunca ]mp[r[-teasc[, numit[ hiucm-firman, adic[ porunca st[p`nului.

Acest firman este alc[tuit din cuvintele acestea: “Ale=i =im[ri\i boieri, episcopi =i boieri, pedestrime =i c[l[re\i =i voi,to\i supu=ii =i robii mei! Sf`r=itul vie\ii voastre fie fericit! Ajun-g`nd la voi atotputernica porunc[ a ]n[l\imii noastre, de careascult[ lumea toat[, s[ =ti\i c[ ]n anul... luna... mila noastr[cea f[r[ de margini a luat ]n seam[ credin\a =i slujba cinstit[ aacestui voievod prea ales =i de frunte, din neamul care crede]n Isus Nazarineanul, =i l-a socotit vrednic de mila, ]ndurarea=i ajutorul nostru. De aceea ne-am ]ndurat a-l or`ndui domn ]nMoldova. Dar i-am ar[tat cu osebire s[ poarte grij[ p[rinteasc[de boierii de orice rang ar fi ei, de aceia care sunt pu=i peste\inuturi =i de to\i supu=ii s[i, s[-i apere =i s[ le ia partea, aseme-nea s[ ]mplineasc[ f[r[ z[bav[ poruncile noastre =i s[ neslujeasc[ ]n toate chipurile cu credin\[ =i cuget curat. Vou[iar[ v[ poruncim s[-i fi\i ascult[tori =i supu=i ]n toate, s[ ]mplini\icu h[rnicie =i de ]ndat[ tot ce v[ cere la porunca noastr[. Cinese va ar[ta ]nd[r[tnic =i f[r[ cuviin\[ =i se va ]mpotrivi s[ deaascultare poruncilor sale, oricare i-ar fi rangul, r[utatea =i]nd[r[tnicia aceluia slobod este s-o pedepseasc[ cu spada saus[-i dea orice alt[ os`nd[ ]i va pl[cea.

Deci pe acesta pomenit aici s[-l cunoa=te\i de st[p`n =idomn al vostru, or`nduit =i pus de noi ]n fruntea voastr[, =ip[zi\i-v[ s[ cugeta\i altminteri sau s[ lucra\i ]mpotriv[ =i s[ave\i credin\[ ]n prea sf`nta noastr[ pecete (anume tura, adic[semnul sultanului). Aceasta s-o =ti\i.

Dat ]n |arigrad, ]n anul... luna...”Dup[ ce ]l cite=te divan-effendisi =i dragomanul ]l t[lm[ce=te

vorb[ cu vorb[, to\i boierii r[spund ]ntr-un singur glas:“Fac[-se voia sultanului!”Atunci iskimne-agasi ]l ]nve=m`nteaz[ pe domn cu un caf-

tan pe care ]l aduce cu el =i-l ridic[ ]n scaun cu m`na dreapt[,

95

Descrierea Moldovei

iar ]n aceea=i clip[ sunt slobozite tunurile =i ceau=ii fac strig[rilelor obi=nuite.

}nt[rit ]n scaunul s[u ]n acest chip, domnul porunce=te caiskimne-agasi s[ fie ]mbr[cat cu o blan[ de samur, iar divan-effendisi =i postelnicul cel mare cu caftane de r`nd.

Dup[ ce se ]mpline=te aceast[ ceremonie, ]nt`i mitropolitul ]lfiritise=te pentru domnie ]n pu\ine vorbe =i ]i s[rut[ m`na, dup[ ce]l blagoslove=te pe domn, =i acesta s[rut[ m`na mitropolitului.

Dup[ mitropolit vin s[-i s[rute m`na =i poala hainei epis-copii =i boierii cei mari al c[ror nume ]l roste=te postelniculcel mare, ad[ug`nd vorbele:

“Robul m[riei-tale cutare s[rut[ cinstita poal[ a haineim[riei-tale.”

Postelnicul al doilea face acela=i lucru cu boierii de al doi-lea rang =i postelnicul al treilea cu boierii de al treilea rang.Dup[ boieri urmeaz[ c[pitanii de oaste de felurite ranguri, ca=i negu\[torii =i al\i t`rgove\i de vaz[ din Ia=i.

Apoi domnul se trage ]n c[mara sa de tain[, iar pe iskimne-agasi ]l duc cu alai mare, ]n frunte cu portarul cel mare, p`n[la casa ce i s-a g[tit.

A doua zi boierii se adun[ iar[=i la divan, unde, dup[ cese a=eaz[ fiecare la locul lui, se arat[ domnul, ]n urmapostelnicilor, =i trece din sala cea mare ]n cea mic[ (numit[sp[t[ria mica*).

A=ez`ndu-se domnul ]n scaun, sunt chemate pe r`nd celetrei ranguri de boieri moldoveni, fiecare de c[tre postelniculs[u. Ace=tia se apropie dup[ r`nduial[ de domn, care ]i ]nt[re=tesau ]i scoate din dreg[torii, ori ]i salt[ dintr-un rang mai de jos]ntr-altul mai ]nalt. Dar ca s[ treac[ pe un boier dintr-un rangmai ]nalt ]ntr-altul mai de jos nu ]ng[duie datina \[rii, afar[numai dac[ cineva nu prime=te de bun[voia sa. }ncolo, dom-

* I se zice a=a, fiindc[ ]n toat[ vremea spada domnului st[ pe masa dinodaia aceasta. +i nu intr[ nimeni ]nl[untru, dec`t cei =apte boieri de frunte ai\[rii.

Dimitrie Cantemir

96

nul poate face cu boierii ce pofte=te, ca =i cum n-ar mai aveadeasupra sa pe nimeni ]n aceast[ lume.

Dup[ ce pune la cale toate dup[ cum ]i este vrerea =i facer`nduial[ ]n \ara ce i s-a ]ncredin\at, ]i trimite ]nd[r[t la |ari-grad pe iskimne-agasi =i pe ceilal\i slujitori ]mp[r[te=ti.

Ace=tia sunt sco=i din cetate cu mare pomp[ =i cinsti\i cumulte pe=che=uri; ]i petrece domnul ]nsu=i, ]mpreun[ cu to\iboierii, cale de o mie de pa=i afar[ din cetate; iar de acolo led[ pe unul dintre boieri s[-i petreac[ p`n[ la Gala\i, =i el se]ntoarce ]nd[r[t la Ia=i.

97

Descrierea Moldovei


DESPRE }NT{RIREA DOMNILOR

A=a cum am ar[tat p`n[ acum, domnia le este dat[ dom-nilor moldoveni de c[tre Poart[. E drept c[ aceast[ domnieeste at`t de nestatornic[, ]nc`t dac[ n-ar fi ]nt[rit[ cu leg[turilecele mai tari, le-ar putea sc[pa din m`na turcilor, mai ]nainteca ei s[-=i fi dat seama.

}n chipul ]n care lucreaz[ asupra moldovenilor, osmanl`iiau ar[tat limpede temeinicia zicalei care spune despre ei ]n=i=ic[ nu pleac[ la v`n[toare de iepuri cu ogarul, ci cu carul =i c[nu caut[ s[ prind[ calul am[gindu-l cu sacul de=ert.

Ei au socotit dimpotriv[ c[ este mult mai bine s[ ]mbl`n-zeasc[ cu lingu=iri zimbrul moldovenesc nedomolit — a c[ruis[lb[ticie au cunoscut-o spre paguba lor nu o singur[ dat[ —dec`t s[-i ]nfr`neze m`nia cu sila, fiindc[ n[d[jduiau c[ aces-ta i=i va lep[da cu vremea firea s[lbatic[, iar atunci c`nd va fisleit de puteri ]i vor putea pune lesne la\ul de g`t.

Cu asemenea g`nduri, atunci c`nd Bogdan al III-lea, fe-ciorul lui +tefan cel Mare, a ]nchinat pentru ]nt`ia oar[ \araPor\ii, nu l-au lipsit de nici una din cinstiri =i au p[strat toatelegile \[rii, at`t cele politice=ti, c`t =i cele biserice=ti; i-aul[sat toate semnele domne=ti =i s-au mul\umit s[ se pl[teasc[cur\ii patru mii de galbeni ]n tot anul ca semn de ]nchinare a\[rii.

Dup[ moartea lui Bogdan, o cinstire ]nca mai mare s-a ar[tatfiului s[u +tefan al VI-lea, pe care boierii l-au ales domn, camo=tenitor drept al domniei: printr-un sol al s[u, comisul celmare ]mp[r[tesc, sultanul l-a firitisit la urcarea ]n scaun =i i-atrimis semnele de cinstire; tuiuri, un sangeac, turban, caftandomnesc =i un arm[sar ]mp[r[tesc. Urma=ilor s[i li s-a ]ngreu-

CUPRINS

Dimitrie Cantemir

98

nat dajdia, dar turcii n-au cutezat s[-i lipseasc[ nici de celmai mic semn de cinstire sau s[ se amestece ]n alegerea dom-nului, p`n[ c`nd, ]n vremea lui Ioan, poreclit Armeanul, aug[sit prilej s[ mic=oreze vechile slobozenii =i s[ ]mpov[reze\ara cu d[jdii noi nepomenite p`n[ atunci.

Atunci c`nd acest Ioan, care ]ncerca s[ fac[ ]nnoiri, le-ac[zut ]n m`ini prin vicle=ug =i, c[lc`ndu-=i cuv`ntul dat, l-auucis, turcii au ]nceput s[ pun[ Moldovei lan\uri tot mai grele.Ei au hot[r`t c[ domnul trebuie s[ fie ]nt[rit ]n domnie dePoart[, iar dac[ nu, s[ fie socotit vr[jma=.

Cum Moldova era acum sleit[ de puteri =i turcii vedeau c[nu e ]n stare s[ se ]mpotriveasc[ acestor lucruri, ]ndat[ dup[aceea, pe vremea domniei lui Miron Barnovschi, au statornicitobiceiul ca domnul s[ mearg[ s[-=i ia el ]nsu=i semnele dom-niei de la Poart[, iar la fiecare trei ani s[ se ]nf[\i=eze la }naltaPoart[, ca s[ se ]nchine ]mp[ratului.

+i pentru ca acestea s[ se petreac[ dup[ placul lor, ei auschimbat adesea domnii sau i-au scos din scaun. Cu chipulacesta, domnii at`ta s-au sp[im`ntat, ]nc`t nu numai c[ =i-auluat obiceiul ca dup[ ]nt`iul sau al doilea an de domnie s[ seduc[ de bun[voie la curtea turceasc[, s[ cear[ ]nt[rirea dom-niei, ca o mil[ din partea sultanului, dar =i de frica l[comieivizirului ei cer de bun[voie firmanul de ]nnoire a domniei.Firmanul se d[ lesne domnului, dac[ vizirul nu are vreun pre-pus asupra credin\ei lui =i dac[ vreun altul nu f[g[duie=te banimai mul\i; atunci vizirul ]nf[\i=eaz[ sultanului un talh`= cucuvintele acestea:

“Fiindc[ cutare, domnul de acum din Moldova, s-a ar[tatcu credin\[ ]n at`\ia ani ai oc`rmuirii sale =i nu s-a ferit s[-=ipun[ via\a =i averea ]n primejdie slujind sultanului, asemeneapl[tind ]n fiece an dajdia obi=nuit[ c[tre prea norocita Poart[;osebit boierii =i ceilal\i locuitori din Moldova, oc`rmui\i cubl`nde\e =i dreptate, =i-au ar[tat mul\umirea pentru st[p`nirealui prin scrisori multe ]n care se roag[ M[riei tale ca s[-l ]nt[re=ti

99

Descrierea Moldovei

Dimitrie Cantemir

100

]n domnie, drept care =i eu ]l socot vrednic de mila M[rieitale. Altminteri, a=tept porunca prea ]nalt[ a M[riei tale.”

Aceast[ scrisoare o duce sultanului, dup[ obiceiul turcesc,un talh`=ci (sau referendar, cum i se mai zice), iar dup[ cesultanul pune pecetea cu cuvintele obi=nuite amel aluna (“fac[-se ]ntocmai”), tot acela o aduce ]nd[r[t vizirului, care de=i adob`ndit ]nvoirea sultanului ca s[-l ]nt[reasc[ iar[=i pe domn]n scaun, se face c[ nu a vorbit ]nc[ cu sultanul despre treabaaceasta =i ]nsu=i chehaia, care vine cu viclenie ]n ajutorull[comiei vizirului, cheam[ pe capuchehaiele domnului =i-iminte c[ din pricina unor intrigi ale altora =i a ]mpotrivirii tai-nice a unor slujitori ai cur\ii, sultanul s-a ar[tat mai pu\in ple-cat s[-i asculte dec`t aveau ei n[dejde, c[ st[p`nul s[u, vizi-rul, a ]ncercat ]n c`teva r`nduri s[ aduc[ aminte sultanuluidespre acest lucru, dar ]nc[ nu a dob`ndit r[spuns mul\umitor.

V[z`nd primejdia ]nchipuit[ care ]l pa=te pe domnul lor, capu-chehaiele se arunc[ la picioarele chehaiei =i se roag[ s[-l ajutepe st[p`nul lor ]n toate chipurile, f[g[duind la urm[ s[ sporeasc[ =imai mult pe=che=urile hot[r`te pentru el =i pentru vizir. A=a joac[ambi\ia =i l[comia pe pielea s[rmanilor moldoveni. +i ]n acestchip se t`rguiesc ]ndelung, p`n[ c`nd se ]ndestuleaz[ ]ng`mfareace st[p`ne=te la cur\i al[turi de l[comia de aur.

C`nd cele doua p[r\i au c[zut la ]nvoial[ ]ntru toate =ichehaia ]n\elege c[ nu mai are ce stoarce, ]i sloboade de lasine cu n[dejdea c[ ruga lor va merge spre bine.

A doua zi trimite pe unul din slujitorii vizirului (care nu sepoate ]ntoarce cu m`na goal[) =i ]i veste=te capuchehaiele c[vizirul a dob`ndit ]n cele din urm[ de la sultan ]ng[duin\a cadomnul lor s[ fie ]nt[rit iar[=i ]n domnie =i le porunce=te s[ se]nf[\i=eze la curte. Ajun=i acolo, se duc mai ]nt`i la chehaie =idup[ aceea la vizir =i, c`nd afl[ din gura acestuia c[ sultanuls-a milostivit asupra domnului lor, sunt ]mbr[ca\i, dup[ obicei,cu c`te un caftan.

Dup[ vreo c`teva zile, vizirul trimite la domn pe capugilarchehaia agasi sau pe alt slujitor de la curte, pe care-l vrea el,

101

Descrierea Moldovei

ca s[ duc[ domnului firmanul cel nou de domnie, ]mpreun[ cuporunca sultanului, numit[ hiucm-firman.

Acest firman este de obicei la fel cu acela care se d[ dom-nilor la ]nt`ia a=ezare a lor ]n scaun, cu deosebirea c[ ]n loculcuvintelor “ai fost d[ruit cu domnia din mila =i ]ndurarea]mp[r[teasc[“ se scrie : “\i s-a ]nnoit =i ]nt[rit domnia din mila]mp[r[teasc[“.

Iar porunca are cuprinsul acesta :“Prea sl[vite dintre domnii neamului care crede ]n Isus,

prea ales domn dintre cei mai de frunte din neamul Na-zarineanului, tu, domn st[p`nitor acum ]n Moldova, (cutare)ajung`nd la tine porunca noastr[, s[ =tii c[ noi am auzit =idespre slujba ta credincioas[, dup[ cum am aflat =i de credin\ata cea nestr[mutat[ fa\[ de noi, =i drept aceea te socotim vred-nic de mila =i ]ndurarea noastr[ =i am poruncit s[ \i se ]nnoiasc[=i s[ \i se ]nt[reasc[ domnia Moldovei. }\i d[m deci domnia ta=i putere deplin[ asupra moldovenilor, supu=ii ]n[l\imii noas-tre. Poart[-te cu dreptate fa\[ de ei, ca =i p`n[ acum. S[ p[ze=ti=i s[ aperi pe boieri =i pe fiecare locuitor, de orice rang ar fi, =is[ nu lipse=ti de a ar[ta prea }naltei noastre Por\i, f[r[ z[bav[,nevoile lor, jalbele =i orice ]mpil[ri. +i s[ fii gata s[ ]mpline=tiporuncile ]n[l\imii noastre, c`te ]\i vom trimite =i s[-\i pui toateputerile pentru noi, cu poala suflecat[*; haraciul din fiece anal Moldovei s[-l trimi\i ]ntreg =i la vremea hot[r`t[ la vistierianoastr[. P[ze=te-te s[ cuge\i sau s[ f[ptuie=ti altminteri =i d[crez[m`nt sfintei nostre semn[turi. Dat la |arigrad ]n anul...luna...”

La aceast[ porunc[ se adaug[ o scrisoare a vizirului princare ]l ]n=tiin\eaz[ pe domn c[ prin rug[min\ile =i mijlocirealui a dob`ndit p`n[ la urm[ ]nnoirea domniei din mila ]mp[r[-teasc[.

Lu`nd scrisorile, capugiba=a pleac[ la Ia=i c[lare pe cai depo=t[ =i, cum ajunge la Gala\i, trimite om ]nainte, ca s[ dea de

* Aceasta este ]n chipul cum vorbesc turcii =i ]nsemneaz[ c[ e=ti gata s[sluje=ti pe cineva.

Dimitrie Cantemir

102

=tire domnului despre sosirea lui =i despre ziua c`nd intr[ ]nIa=i. }n acea zi domnul ]i iese ]ntru ]nt`mpinare la o mie depa=i ]n afara cet[\ii, ]mpreun[ cu toat[ curtea sa. C`nd se]nt`lnesc, se ]nchin[ unul la altul st`nd c[lare. Dup[ aceeadomnul ]l las[ pe capugiba=a s[ c[l[reasc[ de-a dreapta sa(care la turci este locul de mai pu\in[ cinstire) =i se ]ntoarce ]ncetate. }naintea lui c[l[re=te un slujitor al lui capugiba=a, careduce ]n m`inile sale, ]nf[=urat ]ntr-o p`nz[ alb[, firmanul]mp[r[tesc, iar pe bra\e caftanul domnesc; urmeaz[ muzica]mp[r[teasc[, iar ceau=ii fac din c`nd ]n c`nd strigarea lorobi=nuit[.

Cu aceast[ rinduial[ merg p`n[ la curtea domneasc[ =i,dup[ ce domnul a intrat ]n divanul cel mare, ]mpreun[ cu to\iboierii, =i s-a a=ezat ]n scaun, capugiba=a d[ firmanul ]n m`nadomnului, iar el ]l d[ lui divan-effendisi ca s[-l citeasc[. Toateacestea se petrec dup[ r`nduiala obi=nuit[ la ]nsc[unarea unuidomn, despre care am scris mai sus.

Osebit de aceast[ ]nnoire a domniei, care se face de obiceio dat[ la trei ani =i se nume=te mucarerul mare, se mai facealta =i ]n fiecare an, care se nume=te mucarerul mic, =i carepricinuie=te cheltuieli cu mult mai mici, a=a cum vom ar[tamai departe.

La mucarerul mic nu se mai ]nnoie=te firmanul de domnie,ci se trimite numai un hiucm-firman sau porunca st[p`nului,cu un slujitor de rang de mijloc, care =i dob`nde=te bac=i= maipu\in.

103

Descrierea Moldovei


DESPRE SCOATEREA DIN SCAUNA DOMNULUI

Dup[ ce am vorbit despre ]nsc[unarea =i ]nt[rirea domnilormoldoveni, cititorul dornic s[ afle poate s[ ne cear[ pe bun[dreptate s[ vorbim =i despre scoaterea lor din scaun. Vom p[straaceea=i r`nduial[ de care am \inut seama mai sus =i vom cer-ceta mai cu de-am[nuntul — din izvoarele care ne stau la]ndem`n[ — toate obiceiurile de care se \inea seam[, ]n tim-purile vechi =i mai noi, la scoaterea din scaun a domnilor dinMoldova. }n cele dint`i veacuri, c`nd Moldova a ]nceput s[aib[ domnie osebit[, domnii nu se scoteau deloc din scaun =inici nu puteau s[ se scoat[, c[ci ei aveau asupra supu=ilor lor,ca =i craii, st[p`nire ne]ngr[dit[, fiindc[ dob`ndeau putereaca mo=tenire de la ]nainta=ii lor =i nu erau ale=i. Cronicariiarat[, ce e drept c[ unii din domnii neamului moldovenesc aufost izgoni\i, dar aceasta s-a ]nt`mplat din pricina tulbur[rilordinl[untru =i nu din pricina amestecului vreunei puteri str[ine.

}n Moldova nu se cuno=tea dreptul celui dint`i n[scut, princare ]n \[rile europene=ti se ocoleau tulbur[rile dinl[untru. Ba,legile \[rii nu l[sau nici s[ se ]mpart[ domnia la mai mul\i, iarp[rintele putea s[ lase prin diat[ mo=tenitor pe acela dintrefeciorii s[i pe care ]l vroia el. Iar c`nd, uneori, moartea grab-nic[ a domnului ]mpiedica aceasta sau c`nd ambi\ianem[surat[ a fiilor st`rnea tulbur[ri din aceast[ pricin[, atunciera cu neputin\[ s[ nu se deschid[ drum larg g`lcevilordinl[untru. }n vremea acestora, lua domnia \[rii acela careavea noroc; cel biruit fugea, dac[ putea, ]n Transilvania sau ]n|ara Le=easc[ (\[ri ]n care domnii aveau, de obicei, mo=ii) =ia=teptau acolo prilej s[-=i adune puterile =i s[-=i ]nt[reasc[

CUPRINS

Dimitrie Cantemir

104

partida. De aici a urmat c[ at`t cronicarii le=i, c`t =i cei ungure=ti— lu`ndu-se unul dupa altul — spun c[ domnii moldoveni le-au fost lor supu=i =i socot c[ trebuie s[ numeasc[ supu=enieceea ce, la drept vorbind, nu era alt dec`t leg[turi de priete-nie. }n afar[ de aceasta, s-a ]nt`mplat de c`teva ori c[ undomn a fost scos din scaun sau c`teodat[ a fost omor`t deboierii ]n\ele=i ]ntre ei, fie din pricina tiraniei sale, fie din pric-ina unei alte r[ut[\i. Dar afar[ de aceasta, alt chip de a-i lipsipe domni de scaun nu se =tie; ba dac[ vreunul dob`ndea odat[ sceptrul, apoi ]l p[stra, f[r[ s[ se pun[ careva ]mpotriv[,p`n[ la sf`r=itul vie\ii sale. Aceast[ r`nduial[ a fost ]nt`ia dat[c[lcat[ la Petru al V-lea, poreclit Rare=, un fiu dinafar[ decununie al lul +tefan cel Mare, c`nd sultanul Soliman l-a izgonitpe acesta din scaun, ]nvinuindu-l c[ ar fi dat foc Chiliei, =i i-adat ca urma=, el fiind ]nc[ ]n via\[, pe +tefan al VII-lea, carezicea c[ d`nsul este str[nepot al lui Alexandru I.

Acela=i lucru s-a ]nt`mplat alt[ dat[ cu Petru al VI-lea,c[ruia ]i zicea cel +chiop, care a fost ales domn de c[tre boieridup[ moartea n[prasnic[ a lui Ioan Armeanul =i pe care turcii,]ndat[ dup[ aceea, l-au scos iar[=i din scaun. Ei s-au c[it ]ns[cur`nd =i i-au dat din nou domnia pe care o avusese mai ]nainte.Totu=i numai arareori, =i numai la o r[scoal[ pe fa\[, turciiobi=nuiau s[ taie capetele domnilor; p`n[ ce la urm[, c[z`ndMiron Barnovschi, a c[zut =i dreptul boierilor de a-=i alegedomnul, iar domnia Moldovei au dat-o, dup[ placul lor, lui Ilieal III-lea, un fiu al lui Alexandru al IV-lea. Iar de atunci ]ncoacenici unul n-a mai avut soarta norocit[ s[ moar[ ]n scaun, afar[de Istratie Dabija =i de tat[l meu, Constantin Cantemir. Cinedore=te s[ cerceteze mai cu de-am[nuntul faptele, s[ caute,dac[ pofte=te, la capitolul al doilea de mai sus, despre urma-rea la domnie a domnilor ]n Moldova. Scoaterea din scaun adomnilor Moldovei se face cam ]n acest chip. C`nd vizirulhot[r[=te s[ scoat[ pe domn din scaun =i dob`nde=te ]ncu-viin\area sultanului pentru aceasta printr-un talh`=, el t[inuie=teurzeala sa c`t poate mai bine =i nu o dest[inuie=te dec`t dom-

105

Descrierea Moldovei

nului cel nou pe care l-a hot[r`t, ca s[ nu prind[ de vestecapuchehaiele domnului din scaun =i s[ dea de =tire st[p`nuluilor. Dup[ aceea chehaia vizirului cheam[ la d`nsul pe dom-nul cel nou noaptea, cu haine schimbate, =i-i porunce=te s[-=ialeag[ caimacami (sau ]mputernici\i) =i s[-i puie s[ ]mplineasc[ce este s[ se fac[ dup[ porunca sultanului. Dup[ ce s-a f[cutaceasta, vizirul r`nduie=te un capugiba=a care s[ duc[ domnu-lui firmanul =i s[-l aduc[ la |arigrad. Domnul cel nou ]i d[]nso\itor lui capugiba=a pe unul din slujitorii care duce scriso-rile =i poruncile c[tre caimacami, precum =i o scrisoare ose-bit[ c[tre to\i boierii \[rii. Lui capugiba=a i se mai dau dou[firmane ]mp[r[te=ti, dintre care unul este c[tre domnul ce semazile=te, iar cel[lalt c[tre caimacamii ale=i de domnul celnou. Cel dint`i firman, care este c[tre domni, are de obiceicuprinsul acesta:

“Prea ]n[l\ate, ]ntre domnii cei care cred ]n Mesia, preaales ]ntre mai marii neamului lui lsus” (c[ci domnilor mazili\ili se d[ acela=i titlu ca =i celor care sunt ]n scaun), “care ai fostdomn al Moldovei, sf`r=itul s[-\i fie fericit. Ajung`nd la tineporunca prea]n[l\atului nostru sultan, c[ruia i se ]nchin[ toat[lumea, s[ =tii c[ din pricina lipsei tale de os`rdie ]n slujbanoastr[ =i a nep[s[rii tale ]n ]mplinirea poruncilor st[p`nuluinostru ]mp[r[tesc te-ai f[cut vinovat de tot felul de pedepse =iisp[=iri”. (Uneori se adaug[ aici =i os`ndirea la moarte.) “Darfiindc[ mila =i ]ndurarea M[riei noastre este nem[rginit[ fa\[de tine, am poruncit numai s[ \i se ia domnia =i s[ \i se deaurma= pe cutare. De aceea tu, cu toat[ casa ta, cu slugi =iavu\ii, trebuie s[ vii, f[r[ s[ z[bove=ti un ceas sau o clipit[, lapragul }naltei Por\i a prea]n[l\atului nostru sultan. +i s[ te fere=tis[ cuge\i sau s[ faci altminteri =i s[ ai credin\[ ]n sf`nta noas-tr[ pecete. Dat la |arigrad ]n anul... luna...”

Cel[lalt firman, c[tre caimacami, este alc[tuit de obiceicu aceste cuvinte:

“Ale=ilor ]ntre mai marii neamului lui Mesia cutare (c[ci seobi=nuie=te c`teodat[ s[ fie numi\i doi sau trei caimacami al

Dimitrie Cantemir

106

c[ror nume este trecut aici) sf`r=itul vie\ii voastre s[ fie fericit.Ajung`nd la voi porunca prea ]naltului nostru sultan, s[ =ti\i c[am fost vesti\i c[ domnul vostru cel de acum, cutare, s-a ar[tatcu z[bav[ ]n ]mplinirea poruncilor noastre, n-a luat ]n seam[slujba ce i-am dat, n-a purtat de grij[ norodului =i boierilor, nuap[r[ pe supu=ii no=tri, a=a cum se cade ori nu le face dreptate;ba, mai mult ]i asupre=te =i ]i stoarce ]n toate chipurile. Dinaceast[ pricin[, mila noastr[ cea nem[rginit[ s-a milostivitc[tre voi =i am poruncit s[-l scoat[ din scaun =i s[-l aduc[ la}nalta Poart[. De aceea s[ da\i ascultare poruncii noastre =is[-l da\i pe domnul mazilit, cu toat[ casa lui, cu toate slugile =iaverile, ]n mìnile lui capugiba=a, pe care l-am trimis acolo pen-tru aceasta; dar s[ v[ feri\i s[ v[ arat[\i f[r[ cuviin\[ fa\[ de elsau s[ lua\i un lucru c`t de mic din averile lui. Pe l`ng[ aceasta,s[ ]mplini\i cu to\ii f[r[ z[bav[ tot ce v[ va cere domnul cel noucutare, din porunca noastr[. Feri\i-v[ s[ cugeta\i sau s[ face\ialtfel =i da\i crez[m`nt sfintei noastre pece\i. Dat ]n..”

Dac[ turcii se temeau cumva c[ domnul scos din scaun arputea s[ fac[ vreo r[scoal[, afl`nd c[ este mazilit, sau s[ fug[la domnii cre=tini din preajm[, atunci se trimiteau porunci seras-chierului de la Babadag sau pa=ei din Bender ca s[ dea luicapugiba=a c`\iva o=teni, cu care acesta s[ poat[ prinde pedomn =i s[-l trimit[, cu straj[ tare, la |arigrad. Dar c`nd toatesunt lini=tite ]n toate p[r\ile =i nu se ive=te vreo pricin[ pentrucare domnul s[-=i p[r[seasc[ mo=iile, atunci capugiba=a vinesingur la Ia=i, c`t poate mai ]n grab[ cu cele doua firmane, a=acum am spus mai sus, cu cai de po=t[ c[rora le zic cai demenzil. }n drum, mai cu osebire c`nd ajunge la Gala\i, ]ntìult`rg al Moldovei dinspre Turcia, el t[inuie=te pricina pentrucare a fost trimis =i, ca s[-l prind[ pe domn f[r[ veste, zice c[e trimis cu alt[ treab[. El ]=i urmeaz[ ]n a=a chip drumul, ca s[ajung[ la Ia=i ]nainte de amiaz[, c`nd to\i boierii sunt aduna\ila curte. Ajuns acolo, se duce drept la curtea domneasc[, intr[]n divan, se ]nchin[ la boierii aduna\i =i d[ firmanul ]n mìnilecaimacamilor or`ndui\i de c[tre domnul cel nou — pe care

107

Descrierea Moldovei

i-i arat[ un slujitor al domnului cel nou, ]mbr[cat ]n straieturce=ti =i care se afl[ ]n alaiul lui capugiba=a — cu acestecuvinte: “Domnul vostru este mazilit, iar[ voi s[ da\i ascultareporuncilor domnului cel nou”. Atunci slujitorul domnului celnou, care se afl[ ]n alaiul capugiba=ei, ]i firitise=te ]n numelest[p`nului s[u =i le d[ ]n m`n[ scrisorile lui. La urm[, c`nd seadun[ to\i boierii ]n sp[t[rie, atunci intr[ =i capugiba=a; dom-nul trebuie s[-l ]nt`mpine la u=[. Dup[ ce se ]nchin[ unul al-tuia, capugiba=a porunce=te domnului s[ se urce ]n scaunuls[u, pentru c[ are s[-i vesteasc[ o porunc[ ]mp[r[teasc[. Iardomnul, cu toate c[ el poate s[ ]n\eleag[ lesne din acestea c[o s[ fie mazilit, ]i d[ totu=i ascultare. El se a=eaz[ ]n scaun =inu zice alt nimic dec[t: “Sa se ]mplineasc[ poruncaprea]n[l\atului =i preamilostivului sultan”. Dup[ aceeacapugiba=a d[ ]n m`na domnului firmanul ]mp[ratului. Acesta— dup[ ce ]l duce, dup[ obicei, la buze =i la frunte — ]i d[ luidivan-effendi al s[u ca s[-l citeasc[. }n vreme ce se cite=tefirmanul, domnul, capugiba=a =i to\i boierii se scoal[ ]n picioare.Dup[ ce se cite=te firmanul, capugiba=a ]l ia pe domn sub-suoar[, ]l d[ jos din scaun =i ]l a=eaz[ al[turi pe o lavi\[ scund[.Dup[ aceea domnul obi=nuie=te s[ se ]ntoarc[ spre capugiba=a=i s[-i spun[: c[ el este dator fa\[ de ]mp[rat cu mul\umirenem[rginit[, fiindc[ acesta nu a vroit s[ piard[ pe robul s[unetrebnic, numai s[-l ]ndrepte printr-o pedeaps[ bl`nd[; c[ ela=teapt[ plecat tot ce s-a hot[r`t pentru d`nsul; c[ ]=i cunoa=tevinov[\ia, dar c[ nu a lep[dat de la el orice n[dejde ]n mila]mp[r[teasc[; =i mai spune tot ce socoate el c[ e de trebuin\[ca s[ nu i se ia mila de care se bucur[ la turci.

}ndat[ ce domnul ispr[ve=te vorba, capugiba=a ]l las[ vremede trei zile ]n seama boierilor =i le porunce=te s[ g[teasc[ c`tmai ]n grab[ chervane =i alte lucruri trebuincioase la drumlung =i, dup[ ce or`nduie=te toate acestea, se duce la gazdace i-au g[tit caimacamii. Iar domnul se trage ]n curtea sa.R[m`ne acolo trei zile dup[ ce i se veste=te mazilirea, ]n carevreme are toat[ puterea domneasc[ pe care a avut-o mai ]nainte.

Dimitrie Cantemir

108

Boierii ]i arat[ aceea=i cinstire pe care i-o ar[tau atunci c`ndera ]n scaun. Iar dac[ oarecine cuteaz[ s[ se arate f[r[ decuviin\[ fa\[ de d`nsul sau nu ia ]n seam[, chiar =i numai cu ovorb[, cinstirea ce i se cade, atunci nimeni nu se poate pune]mpotriv[ dac[ el ]i zdrobe=te oasele cu buzduganul sau topu-zul pe care l-a primit de la sultan la ]nsc[unarea sa; ba chiardac[ ar str[punge cu sabia pe unul dintre cei mai de frunteboieri — numai s-o sav`r=easc[ cu m`na lui — nici aceast[fapt[ nu i-o socote=te sultanul drept o f[r[delege. Fiindc[ turciiau acest proverb: o piatr[ care a fost folosit[ o dat[ la zidirer[m`ne tot o piatr[ de zidit. }n aceste trei zile, oamenii r`ndui\ide caimacami poart[ grij[ de cai, chervane =i de alte lucruritrebuincioase la drum, ca s[-l porneasc[ pe domn. Dup[ cetrece vremea aceasta, domnul, cu toat[ curtea sa, cu familia=i averile sale — din care nimeni nu cuteaz[ s[ ia ceva, nicic`t o para — iese de la curte pe poarta cea mic[, ce se afl[spre miaz[zi, ]ncep`ndu-=i drumul spre |arigrad. To\i boierii =ic[peteniile de oaste ]l petrec cale de o mil[ afar[ din cetate,descalec[ acolo de pe cai, ]i s[rut[ cu mare cinste m`na =i ]=iiau r[mas bun de la el, ca =i c`nd ar fi ]n scaun. Iar domnul lemul\ume=te pentru cinstirea pe care i-au ar[tat-o =i pentru]n\elegerea ]n care a tr[it mai ]nainte cu d]n=ii. El ]i ]ndeamn[s[ p[streze leg[turile politice=ti dinainte =i s[ se supun[ porun-cilor sultanului =i ale domnului cel nou. Dup[ aceea boierii se]ntorc ]nd[r[t la Ia=i, iar lui ]i dau doi ]nso\itori, care trebuie s[se ]ngrijeasc[ de conac =i de masa lui. }n drumul acestacapugiba=a poart[ de grij[ ca domnul cel nou s[ nu se]nt`lneasc[ cu cel mazilit. Iar dac[ se ]nt`mpl[ acest lucru,atunci domnul cel nou trebuie s[ se dea la o parte =i s[-i fac[loc acestuia. Dup[ ce trece Dun[rea, domnul este slobod s[trimit[ ]nainte pe c`\iva din slujitorii s[i la vizir =i la prieteniicei buni, pe care ]i are la |arigrad. Ace=tia trebuie s[ cerce s[]nduplece bun[voia slujitorilor cei mari ai Por\ii. Dac[ se pri-cep s[ sature cu plocoane l[comia de bani a acelor carec`rmuiesc, atunci ei dob`ndesc porunca pentru capugiba=a ca:

109

Descrierea Moldovei

acesta s[-l duc[ pe domn la casa lui. Iar dac[ nu pot dob`ndiasemenea porunc[, atunci capugiba=a, ajung`nd la margineacet[\ii, se opre=te acolo =i veste=te pe chehaie, printr-un sluji-tor al s[u, c[ l-a dus pe domn p`n[ acolo =i a=teapt[ poruncavizirului ca s[ =tie ce s[ fac[ cu el. Dac[ domnul este ]nvinuitde vreo f[r[delege grea sau dac[ turcii voiesc s[ stoarc[ de lael o sum[ mai mare de bani, atunci i se d[ porunc[ s[-l p[zeasc[bine. Aceasta se face, dac[ turcii voiesc s[ fie bl`nzi cu el, ]ncasa lui capugiba=a sau a lui ba=-bac`culi, adic[ vistiernicu-lui. Iar dac[ sultanul vroie=te ca acesta s[-i simt[ m`nia, atunci]l ]nchide ]n cele =apte turnuri. Nimeni nu poate s[ fie ]nchisacolo dec`t la porunca dat[ de sultanul ]nsu=i. Dar odat[ ]nchis,oriunde ar fi, el nu-=i poate dob`ndi iar[=i slobozenia dec`t cubani grei =i plocoane mari. Dac[ ]=i dob`nde=te iar sloboze-nia, atunci tr[ie=te slobod ]n casa sa p`n[ g[se=te iar prilej cas[ ia domnia. +i m[car c[ este mazilit, c`nd se duce la slujb[la patriarhie, el st[ ]n strana domneasc[ — ]n care nimeni altulnu poate s[ se a=eze dec`t atunci c`nd se afl[ ]n |arigradvreunul din ceilal\i patriarhi. Acela=i drept ]l are =i doamna sa,care are o stran[ a ei deosebit[, ]n tinda bisericii, mai ]nalt[dec`t celelalte. Pe l`ng[ aceasta, el ]=i cl[de=te =i cas[ cum ]ie placul =i o ]mpodobe=te c[t poate de bogat; este slobod s[aib[ leg[turi cu trimi=ii cur\ilor europene=ti, ai fran\ujilor, aienglejilor, ai |[rilor de Jos =i ai Vene\iei, fiindc[ turcii cred c[cineva care tr[ie=te ]n |arigrad nu poate s[ urzeasc[ nimic]mpotriva Por\ii. El umbl[ prin cetate ]ntov[r[=it de patru saumai mul\i slujitori; dac[ vrea, el poate s[ ]ncalece pe un cal]mpodobit c`t mai bogat cu putin\[. El =i curtenii s[i se ]mbrac[]n haine de orice coloare pofte=te, m[car c[ celorlal\i cre=tininu le este ]ng[duit s[ poarte straie verzi =i ciubote galbene.C`nd se duce la curtea vizirului, el descalec[ la scar[, iarchehaia =i ceilal\i ]i zic domn. I se pun dinainte cafea =i zaha-ricale =i i se d[ cinstirea pe care turcii au obiceiul s[ o aratedomnilor ]n scaun. Mai ]nainte vreme se hot[r`se, at`t fiilor dedomni, c`t =i domnilor mazili\i, un tain din visteria ]mp[r[teasc[

Dimitrie Cantemir

110

de 5 p`n[ la 10 taleri ]mp[r[te=ti ]n fiecare zi. Dar mai peurm[ au lep[dat acest obicei. Totu=i domnul este ]nc[ =i ast[zislobod de bir, ]mpreun[ cu toat[ curtea, =i poate s[ aib[ vinpentru curtea sa ]n v[zul lumii, numai c[ nu i se ]ng[duie s[-lv`nd[. Dar domnii nu au cerut niciodat[ asemenea ]ng[duin\[.C[ci la moldoveni orice fel de nego\ — ]n afar[ de v`nzarearodului de pe mo=iile lor —se socote=te necinstit, iar pentruboieri, necuviincios. Asemenea domnul care nu este mazilitpentru o vin[ v[dit[, ci numai din pricina zg`rceniei viziruluieste destul de norocit; fiindc[, dup[ obiceiul turcilor, viziriifiind schimba\i foarte des, urma=ul vizirului izgonit, ca s[v[deasc[ ]n=el[ciunea =i jecm[nelile ]nainta=ului s[u,obi=nuie=te s[ cerceteze de ]ndat[ cu de-am[nuntul, ce a storsacesta cu str`mb[tate =i peste suma hot[r`t[ de la domniiMoldovei =i Munteniei. Iar ca s[ m[reasc[ ]n chipul acesta cuat`t mai mult vina ]nainta=ului s[u, el iart[ adesea de oricevin[ pe c`te un domn care s[v`r=e=te gre=eli mai mici =i d[ pefa\[ l[comia celui dint`i, ca s[-=i u=ureze calea spre ]ndestu-larea l[comiei sale.

111

Descrierea Moldovei

C A P I T O L U L A L V I - L E A

DESPRE BOIERII DIN MOLDOVA+I ST{RILE LOR

Fiindc[ p`n[ acum am vorbit adesea despre boierii dinMoldova, iar ]n capitolele urm[toare vom vorbi =i mai des des-pre ei, socotim c[ este nevoie s[ ar[t[m cu de-am[nuntulcititorului dornic s[ le =tie dreg[toriile =i drepturile, ca =i felu-ritele st[ri ale acestora. }n limba \[rii li se zice boiari — numece se trage din slavon[ =i care pare s[ fie ie=it prin stricare dincuv`ntul boliar. Neamurile slave obi=nuiesc — din vremuristr[vechi — s[ numeasc[ astfel pe to\i mai marii lor. La ]nceputnu au avut numirea cea obi=nuit[ din limba latin[ baron, ci audob`ndit-o lu`ndu-se dup[ obiceiurile de la cur\ile dimprejur.De unde se trag nu se =tie cu siguran\[ =i lucrul a r[mas ]nbezn[ din pricina lenevirii istoriografilor moldoveni. Dar pildelenoroadelor vecine, ale s`rbilor =i bulgarilor, ]nt[resc c[dreg[toriile boierilor sunt mult mai vechi dec`t ]nsu=idesc[lecatul al doilea al Moldovei, numai c[ vechii c`rmuitoriai Moldovei nu ]mp[r\eau boierilor lor dreg[toriile cele mai]nalte ale cur\ii, ]ntocmai cum se ]nt`mpl[ ast[zi. Feluriteledreg[torii, a=a cum sunt or`nduite acuma, ar fi fost a=ezate,dup[ cum spun cronicile noastre, de c[tre Alexandru I, numitcel Bun, dup[ ce a dob`ndit de la Ion Paleologul titlul de des-pot =i coroan[ cr[iasc[, vroind s[-=i alc[tuiasc[ toat[ curteasa dup[ obiceiurile cur\ii ]mp[r[te=ti. Acestei povestiri lesne ]iva da crez[m`nt oricine va voi s[ asemuiasc[ dreg[toriile dela curtea vechilor ]mp[ra\i greci, despre care Curopalates =iGeorgius Codinus1 au scris ]ntr-o carte osebit[, cu st[rile de

1 De fapt este vorba de unul =i acela=i scriitor bizantin: Georgios Codi-nos Curopalates.

CUPRINS

Dimitrie Cantemir

112

ast[zi ale boierilor din Moldova. C[ci =i la unii, =i la al\ii vada de acelea=i titluri =i acelea=i dreg[torii ale boierilor ceimari ai \[rii, care =i c`nd stau al[turi de domn ]n divan, ca =iatunci c`nd ]mplinesc poruncile sale ca obl[duitori ai \inu-turilor, slujesc curtea =i ]i dau faim[: De aceea ei se ]mpart =iast[zi la moldoveni, ca =i ]nainte vreme la greci, ]n boieri desfat sau sfetnici =i boieri de divan, pe care i-am putea numiascult[tori. Boierii de sfat, adic[ aceia care sunt sfetnicii detain[ ai domnului ]n trebile \[rii, sunt ace=tia =apte :

1. Logof[tul cel mare este cel dint`i dintre to\i ceilal\i =ieste fruntea =i capul tuturor sfaturilor. El ]nf[\i=eaz[ mai ]nt`icelorlal\i sfetnici trebile asupra c[rora va s[ fac[ sfat din po-runca domnului =i, dup[ ce ascult[ hot[r`rea fiec[ruia, el ]l]n=tiin\eaz[ pe domn despre hot[r`rea ce s-a luat. Dac[ boieriiau a face o rug[minte domnului, atunci numai el poate s[ o]nf[\i=eze domnului pentru ceilal\i. De aceea =i-a dob`nditnumele grecesc logotheta.

}n afar[ de aceasta, tot el are =i dreptul de a statornici ho-tarele; asemenea tot el hot[r[=te at`t asupra st[p`niriip[m`nturilor, c`t =i asupra cl[cii datorate pentru st[p`nireap[m`nturilor. De el ascult[ =i curtenii, adic[ oamenii de lacurte, =i aceia care nu au dob`ndit ]nc[ rangul de boieri. Casemn al dreg[toriei sale poart[ gherdan1 legat de g`t cu lan\de aur =i ]n m`n[ un toiag aurit. Pe vremea c`nd Moldova era]nc[ ]n plin[ ]nflorire, de aceast[ dreg[torie era legat[ =iobl[duirea cet[\ii Moncastrum, ce se zice acum Akerman. Dardup[ ce cetatea a fost r[pit[ Moldovei de turci, i s-a statornicitvenit dijma \inutului Cern[u\ilor.

2. Vornicul de |ara de Jos sau obl[duitorul Moldovei de Jos.Acesta are ]n grij[ la curtea domneasc[ toate trebile \inutuluiacesta. Sub ascultarea lui se afl[ scaunele de judecat[ ale\inutului. }n fa\a lui sunt aduse pricinile de judecat[. El hot[r[=te]n pricinile de os`ndire =i poate s[ hot[rasc[ pedeapsa mor\ii,

1 Gherdan — colan, =irag de m[rg[ritare sau pietre pre\ioase.

113

Descrierea Moldovei

Dimitrie Cantemir

114

f[r[ =tirea domnului, pentru t`lhari, omor`tori, jefuitori de bise-rici =i al\i tic[lo=i. Ca semn al dreg[toriei sale poart[ un toiagaurit. Alt[dat[, c`nd =i Basarabia era o parte a Moldovei, as-culta de el =i cetatea Chilia. De c`nd ea a fost r[pit[ moldove-nilor, i s-a dat obl[duirea B`rladului. +i fiindc[ din pricina dreg[-toriei sale trebuie s[ se \in[ la curtea domneasc[, el las[ laB`rlad doi vornici sau obl[duitori mai mici.

3. Vornicul de |ara de Sus sau obl[duitorul Moldovei deSus are aceea=i putere ]n \inutul s[u ca =i obl[duitorul dinMoldova de Jos =i asemenea poart[ un toiag aurit ca semn aldreg[toriei sale. Cu osebire, el are ]n grij[ obl[duirea \inutuluiDorohoi.

4. Hatmanul, mai mare peste toat[ oastea — dreg[torie pecare o avea, ]n vremea ]mp[ra\ilor bizantini, logof[tul cel mareal cur\ii. El este c[petenia tuturor c[l[ra=ilor, adic[ a c[l[re\ilor=i are la porunca sa toate o=tile cu leaf[, at`t c[l[rime, c`t =ipedestrime. Este obl[duitorul \inutului Sucevei =i poart[, c`ndse ]nf[\i=eaz[ la curte, un toiag aurit.

5. Postelnicul cel mare, mai marele treburilor cur\ii dom-ne=ti, r`nduie=te toate la curte =i are la porunca sa pe to\i sluji-torii dinl[untru ai cur\ii. El are de asemenea privegherea asu-pra o=tenilor hot[r`\i pentru po=ta de |arigrad =i de Cr`m, numi\i]ndeob=te be=lii. }n sfatul de tain[ el nu are, la drept vorbind,nici scaun =i nici nu poate s[ hot[rasc[, dar este l[sat s[ intreori cu ]nvoirea celorlal\i, ori la porunca domnului; =i atunci sesocote=te c[ \ine locul domnului =i ]ngrije=te ca sfetnicii ceilal\is[ hot[rasc[ de ]ndat[ =i dup[ voia domnului ]n trebile celemai grabnice ale \[rii. Pe deasupra mai are =i obl[duirea Ia=ilor=i judec[ de obicei pricinile locuitorilor lui. La curte, ca semnal dreg[toriei sale, poart[ un toiag de argint.

6. Sp[tarul cel mare este pus peste c[m[ra=ii ce poart[spada domnului. La s[rb[torile mari, numite domne=ti, se ]nf[\i-=eaz[ ]ntr-o hain[ cusut[ cu fir de aur =i cu un turban cu pietrescumpe. El poart[ de obicei spada domnului, toat[ vremea c`tacesta se afl[ ]n biseric[, la liturghie =i c`nd st[ la mas[.

115

Descrierea Moldovei

7. Paharnicul cel mare sau cel care toarn[ ]n pahar, ]ntindedomnului la ospe\e ]nt`iul pahar de vin =i are la porunca lui peceilal\i paharnici. Privegheaz[ toate viile domnului =i se]ngrije=te ca acestea s[ fie lucrate cum se cuvine =i s[ se culeag[la vreme. De aceea la porunca lui se afl[ =i to\i vierii. Nimeninu e slobod, ]n toat[ \ara, s[-=i culeag[ via, dac[ nu =i-acump[rat mai dinainte de la d`nsul, printr-un plocon mic,]nvoirea pe care, dup[ datin[, o d[ la 14 ale lui septembrie.Aceasta ]i aduce un venit destul de mare. Pe deasupra el maiare =i obl[duirea peste por\ile Cotnarilor.

Printre ace=ti boieri este socotit =i:8. Vistiernicul sau p[zitorul cel mare al vistieriei. Acesta

str`nge veniturile \[rii =i le \ine la porunca domnului. El \inesocoteal[ de toate cheltuielile =i veniturile; to\i scriitorii visti-eriei, care se numesc dieci de vistierie, trebuie s[ asculte deporuncile sale. El are cheia de la c[mara unde se \ine sfatul detain[ =i numai din aceast[ pricin[ se socote=te al optulea printresfetnici, c[ci altminteri ]ntre ace=tia nu are nici scaun =i nicinu poate s[ hot[rasc[. Dar atunci c`nd ]n sfatul de tain[ estevorba de trebi ale vistieriei, de obicei se afl[ =i el acolo, dar nuca s[ spun[ ce g`nde=te, ci ca s[ asculte =i s[ ]mplineasc[poruncile celorlal\i.

STAREA CEA DINT~I A BOIERILOR DE DIVAN

Dup[ ace=ti opt sfetnici urmeaz[ boierii de divan, care se]mpart ]n trei st[ri.1

1 Referirile lui Dimitrie Cantemir la institu\iile Moldovei trebuie primitecu circumspec\ie. Dac[ pentru sf`r=itul secolului al XVII-lea =i ]nceputulcelui de al XVIII-lea relat[rile sale au valoare de m[rturii autentice — fiindcontemporane cu el — ele nu mai sunt valabile pentru veacurile anterioare.Dreg[toriile enumerate n-au existat dintotdeauna, ci au fost ]nfiin\ate la dife-rite epoci. }n secolul al XV-lea, de pild[, cei mai de vaz[ boieri, care hot[rautreburile \[rii, alc[tuind sfatul domnesc, nu de\ineau dreg[torii. +i acei boiericare ]ndeplineau atribu\ii dreg[tore=ti participau la sfat ca boieri, nu cadreg[tori. Raportul se va modifica de-a lungul anilor, boierii de\in[tori dedreg[torii ocup`nd locul preponderent ]n via\a politic[. }n secolul al XVI-lea,nu erau cunoscute cele trei ierarhii dreg[tore=ti men\ionate de Cantemir.

Dimitrie Cantemir

116

Boierii din ]nt`ia stare se numesc boierii mari =i au ]n frunte pe:Stolnicul cel mare, mai marele cuhniilor, pus peste toat[

cuhnea domnului =i peste oamenii de la cuhne. La ospe\e saula alte s[rb[tori ale cur\ii, el or`nduie=te bucatele pe masadomneasc[, gust[ din ele =i r[m`ne ]n picioare la mas[ p`n[la al treilea pahar. Afar[ de alte venituri, i se dau bucatele dela cuhnea domneasc[.

Comisul cel mare sau mai marele grajdurilor are sub prive-gherea sa toate grajdurile domne=ti, hamurile cailor, pe slugilelor, pe potcovari =i pe rotari. El este pus peste Brani=te, o p[=unefoarte ]ntins[, a=ezat[ l`ng[ Prut, =i poart[ grij[ ca s[ se coseas-c[ de acolo f`nul pentru grajdul domnesc. De aici ]=i trage unanume venit. Pe deasupra, el ia de la fiecare moar[ de ap[ —din care se g[sesc foarte multe pe Prut — la fiecare trei ani, odajdie de 20 de taleri ]mp[r[te=ti.

Medelnicerul cel mare d[ domnului la ospe\e mari, ]naintes[ se pun[ la mas[, apa de sp[lat =i are jum[tate din veniturileobl[duirii mo=iilor de la +tef[ne=ti.

Clucerul cel mare, care ar putea fi numit veghetorul celmare al cur\ii domne=ti, este pus peste toate c[m[rile domne=ti]n care se p[streaz[ poame, unt, miere, br`nz[, sare =i altelucruri asemenea; el se ]ngrije=te ca toate s[ fie str`nse la vreme=i s[ se p[streze bine =i le scoate din c[mar[ c`nd este tre-buin\[ sau c`nd porunce=te domnul. Domnii i-au r`nduit venitdijma oilor de la st`nele din mun\i ale \[ranilor moldoveni.

Serdarul campidux sau, cum i se zice ]n felul europe-nesc, generalul locotenent este pus peste c[l[rimea din \inu-turile L[pu=nei, Orheiului =i Sorocii =i p[ze=te \inuturile dintrePrut, Nistru =i Basarabia de n[v[lirea t[tarilor de la Cr`m =iBugeac.

Sulgerul cel mare sau veghetorul peste casapi are slujb[ s[rostuiasc[ vitele ce e trebuin\[ s[ se taie pentru masa domnu-lui =i s[ ]mpart[ carnea celor care cap[t[ de la curte tain ]nfiecare zi =i ]n r`ndul c[rora se socote=te, printre al\i slujitori aicur\ii, =i pedestrimea seimenilor.

117

Descrierea Moldovei

Jitnicerul cel mare sau veghetorul peste bucate adun[ gr`ulhot[r`t pentru trebuin\ele domnului =i ]ngrije=te s[ se a=eze ]njitni\e.

Pitarul cel mare este pus peste pitari =i ]ngrije=te s[ g[teasc[f[in[ =i s[ se coac[ ]n fiecare zi p`ine proasp[t[ at`t pentru domn,c[t =i pentru ceilal\i c[rora le este hot[r`t tain ]n fiecare zi.

+[trarul cel mare ]ngrije=te de corturile domnului, iar ]nr[zboaie mai privegheaz[ =i tunurile =i alte arme mai mici =ia=eaz[ taberele; ]mpline=te, adic[, deodat[ at`t slujba unuigeneral de artilerie, c`t =i pe aceea a unui intendent general.

Arma=ul cel mare are la porunca sa pe ceilal\i arm[=ei sauslujitori ai cet[\ii vreo 80 cu to\ii. C`nd se os`nde=te cineva lamoarte, el or`nduie=te ]mplinirea judec[\ii domne=ti. Pe dea-supra are privegherea temni\elor =i a muzicii ienicerilor, carese nume=te tubulhana.

Logof[tul al doilea \ine locul logof[tului cel mare =i esteor`nduit de acesta, c`nd ]l ]mpiedic[ treburi mai mari, s[ sta-torniceasc[ hotarele ogoarelor =i mo=iilor.

U=ierul cel mare sau portarul cel mare este pus peste ceilal\iportari =i ]ngrije=te de capugiba=i =i de celelalte agale trimisede la curtea ]mp[r[teasc[ de vizir.

Un ag[ privegheaz[ str[jile Ia=ilor. La porunca lui stau sei-menii de scuteal[, care slujesc f[r[ leaf[ pentru slobozenia ded[ri. El judec[ pricinile mai mici ale t`rgove\ilor din Ia=i. Dac[d[ de vreun om desfr`nat sau beat pe uli\[ ]l pedepse=te ori-unde s-ar afla; =i mai are de ]mplinit aproape acelea=i trebi pecare le are de f[cut la turci aga ienicerilor.

Postelnicul al doilea \ine locul postelnicului cel mare =i prive-gheaz[ toat[ curtea domneasc[. Singura lui treab[ deosebit[ =imai de seam[ este s[ duc[ ]nl[untru la domn pe boierii cei marimazili\i =i pe to\i ceilal\i dreg[tori de alte ranguri sau s[ duc[domnului pl`ngerile celor care le fac =i s[ le aduc[ ]nd[r[t r[spuns.

Logof[tul al treilea sau secretarul domnului pune pe scriso-rile domnului pecetea cea mic[, le scrie =i le d[ domnului cas[ le isc[leasc[. El este pus peste diecii sau scriitori de hri-

Dimitrie Cantemir

118

soave =i peste c[mara domneasc[; ]nscrie pricinile m[n[stire=ti=i aduce ]n fa\a domnului pe arhiepiscopi, episcopi =i alte fe\eale bisericii. C`nd sosesc soli de la al\i domni, el ]ngrije=te cas[ se \in[ seama, la primirea lor, de obiceiurile ]nd[tinate lacurtea domneasc[. Poart[ legat[ cu un lan\ de argint peceteacu care obi=nuie=te s[ pecetluiasc[ hot[r`rile de judecat[ scri-se de m`na logof[tului cel mare.

C[pitanul de d[r[bani este pus peste d[r[bani (nume ce setrage de la cuv`ntul nem\esc Trabant =i care ]nseamn[ pedes-trime; cei care str[juiesc la curtea domneasc[). El cerceteaz[str[jile ziua =i noaptea, le r`nduie=te, le schimb[ =i, c`nd lipse=teaga, el ]i \ine locul.

To\i boierii ar[ta\i mai sus sunt din starea ]nt`i =i se numesccei mari. Osebit de cinstea pe care le-o dau dreg[toriile lor, eimai au dreptul — oriunde s-ar afla ]n toat[ Moldova — s[judece =i s[ hot[rasc[ pricinile dintre supu=i, drept pe careboierii de rangul al doilea =i al treilea nu ]l au. Serdarul,logof[tul al doilea =i al treilea, postelnicul al doilea, ca =ic[pitanul de d[r[bani, m[car c[ sunt la porunca altora, careau acelea=i dreg[torii ]n rangul marilor boieri, drept care artrebui s[ fie socoti\i mai mult de rangul al doilea, ]=i au lo-curile lor ]ntre boierii cei mari =i, odat[ cu ele, drepturi deopo-triv[ cu ale acestora, fiindc[ dreg[toriile lor le dau mai mult[vaz[ dec`t ale celorlal\i =i fiindc[ ei sunt de obicei mai ]ntoate zilele pe l`ng[ domn. Afar[ de ace=tia se obi=nuie=te s[mai fi socoti\i tot ]n r`ndul boierilor mari =i ace=tia:

Vame=ul sau mai marele v[milor =i c[minarul, care adun[dijmele de cear[ ce se cuvin domnului. Numai c[ ace=tia doinu au scaun anume ]n divan, ci trebuie s[ stea acolo unde vreadomnul. Dar ei nu pot s[ fie mai presus de serdar.

STAREA A DOUA A BOIERILOR DIN DIVAN

Sp[tarul al doilea, care poart[ spada domnului la s[rb[torilemai mici. Iar c`nd sp[tarul cel mare nu este de fa\[, atunci]mpline=te toat[ slujba lui.

119

Descrierea Moldovei

Paharnicul al doilea asemenea \ine locul paharnicului celmare =i are ]n seam[ mai ales viile domne=ti de l`ng[ Hu=i,]ngrijindu-se ca acestea s[ fie lucrate =i culese la vreme pot-rivit[.

Vistiernicul al doilea, la trei luni dup[ vistiernicul al treilea,scrie ]n condici veniturile =i cheltuielile vistieriei =i d[ seamade ele vistiernicului cel mare, care or`nduial[ este luat[ ]nseam[ la toate celelalte slujbe care au leg[tur[ cu trebile visti-eriei.

Stolnicul al doilea, ]ngrije=te ]n toate zilele de cuhnie,porunce=te ce bucate s[ se g[teasc[ pentru domn, le aduce lamasa domnului =i le gust[ el mai ]nt`i.

Comisul al doilea \ine locul comisului cel mare =i prive-gheaz[ ]n toate zilele grajdurile domne=ti, iar atunci c`nd dom-nul pofte=te s[ mearg[ c[lare, el pune =aua pe cal =i i-l aduce.Ca leaf[ are a treia parte din venitul comisului cel mare.

Medelnicerul al doilea,Clucerul al doilea,Sulgerul al doilea,Jitnicerul al doilea,Pitarul al doilea,+[trarul al doilea, ca =i vistiernicul al doilea, trebuie s[-=i ]mpli-

neasc[ slujba trei luni de zile dup[ dreg[torii din starea a treia.Arma=ul al doilea \ine condica tuturor celor ce zac ]n tem-

ni\[ =i care trebuie sa fie du=i la os`nd[. }n fiecare s`mb[t[ o]nf[\i=eaz[ domnului =i-l ]ntreab[ ce porunce=te s[ se fac[ cuace=tia. }mpreun[ cu al\i arm[=ei, el trebuie s[ aduc[ ]n fa\adomnului pe cei ce au sav`r=it vreo tic[lo=ie.

U=ierul al doilea ]mpline=te de obicei slujba marelui u=ierc`nd acesta este lips[.

BOIERII DE STAREA A TREIA

Postelnicul al treilea, care trebuie s[ se afle zi =i noapte lacurtea domneasc[ ]mpreun[ cu al\i doi postelnici. Slujba loreste ca, atunci c`nd domnul voie=te s[ porunceasc[ ceva pos-

Dimitrie Cantemir

120

telnicului cel mare, s[-i duc[ acestuia poruncile. Mai trebuies[ aib[ grij[ s[ fie ]mplinite =i alte porunci domne=ti, care lesunt aduse de c[tre c[m[ra=i =i trebuie s[ aduc[ la urm[ r[spunsdomnului despre ce s-a f[cut. Din aceast[ pricin[ acestor treipostelnici le este slobod[ intrarea ]n divanul cel mare, care nueste slobod[ altor boieri.

Sp[tarul al treilea poart[ ]n toate zilele spada domneasc[=i de aceea are, afar[ de boieria sa, =i o dreg[torie printreslujitorii cur\ii.

Paharnicul al treilea privegheaz[ viile din \inutul Bac[ului=i Trotu=ului =i are grij[ ca vierii s[ culeag[ la vreme strugurii=i s[-i calce.

Vistiernicul al treilea este sub ascultarea vistiernicului celmare =i e dator s[-i dea seam[ de chipul cum ]=i ]mpline=teslujba. Dup[ ce vistiernicul cel mare \ine trei luni de zile so-coteala cheltuielilor el d[ aceast[ slujb[ celui de al treileavistiernic, care o ]mpline=te vreme de o lun[. Dup[ ce ispr[ve=teluna aceasta, slujba o ia de la d`nsul vistiernicul al doilea,care o d[ iar[=i — a=a cum am spus mai sus — dup[ un sfert dean vistiernicului al treilea. Iar acesta d[ socotelile ]ncredin\atelui — dup[ ce trec cele treizeci de zile — din nou vistiernicu-lui cel mare. }n chipul acesta slujba vistieriei trece necontenitpe la ace=ti trei vistiernici, a=a ]nc`t ea se afl[ vreme de treiluni ]n seama celor doi mai mari, iar la urm[, vreme de dou[luni, ]n seama celui mai mic. Aceast[ r`nduial[ se \ine =i lacelelalte dreg[torii, a=a cum se vede mai jos.

Comisul al treilea are acelea=i ]ndeletniciri ca =i al doilea.Sulgerul al treilea =i jitnicerul al treilea ]mplinesc ]n acela=i

chip ca =i vistiernicul al treilea slujbele celor mai mari numi\ila fel, de fiecare dat[ ]n a patra lun[.

C[m[ra=ul de sulgerie ]mp[r\e=te carnea dup[ c`t c`nt[re=te.C[m[ra=ul de jitni\[ \ine seama bucatelor str`nse ]n jitni\ele

domne=ti =i prime=te leaf[ treizeci de aspri pentru fiecare c[ru\[.Cei patru vornici de poart[ au scaunul lor de judecat[ afar[

]n curte =i judec[ pricinile mai mici, pedepsesc femeile

121

Descrierea Moldovei

desfr`nate, iar pe fecioarele care au gre=it cu voia lor sau cusila porunce=te s[ le cunune cu f[pta=ii, dac[ =i unul =i altulsunt din norod; iar dac[ vreuna din p[r\i este de neam boieresc,atunci el ]l ]n=tiin\eaz[ pe domn =i stau al[turi de domn c`ndacesta =ade ]n scaunul de judecat[, poruncesc norodului s[tac[ =i aduc p[r\ile ]n divan. C`nd vreunul dintre ace=tiaz[bove=te s[ vin[ cu p`r`=ul ]n ziua hot[r`t[ ]naintea domnu-lui, ei ]l scriu ]n condicile lor. C[ci cine nu se ]nf[\i=eaz[ lavremea hot[r`t[ se face vinovat de nesupunere fa\[ de domn=i pierde pricina. Pentru asemenea slujbe vornicii de poart[primesc leaf[ venitul \inutului Roman.

Pe to\i boierii ace=tia pe care i-am pomenit p`n[ aici ]i \ine\ara ca s[-l slujeasc[ pe domn. De aceea cine nu este boier ra-reori poate s[ ajung[ la o asemenea dreg[torie, cu toate c[ st[ ]nputerea domnului s[ o dea ori=icui, chiar din rangul cel mai dejos. Jup`nesele lor, c`nd vin s[ se ]nchine doamnei ]n c[mara ei,adic[ ]n gineceu, ]=i au fiecare locul dup[ starea b[rba\ilor.

Domnul mai are, afar[ de boierii obi=nui\i pomeni\i maisus, care slujesc la curtea sa, =i slujitori de cas[ ce se numescboierna=i =i de obicei se primesc ]n aceast[ stare nu numaidintre boieri, ci =i dintre prin=ii ]n r[zboi =i chiar dintre oame-nii cei mai de jos =i prin aceasta dob`ndesc drepturi =i sloboze-nii boiere=ti. Din r`ndul acestora fac parte:

C[m[ra=ul cel mare; acesta privegheaz[ pe c[m[ra=ii di-vanului cel mare =i are grij[ de vistieria domnului, care estedeosebit[ de vistieria \[rii. El d[ porunci curtenilor de lac[mar[, boierilor din starea mai de jos, hot[r[=te negu\[torilorcumpenele =i m[surile cu care trebuie s[-=i v`nd[ marfa, poart[grij[ ca ei s[ nu foloseasc[ c`ntare =i co\i ]n=el[tori =i pedepse=tedup[ pravil[ pe cei vinova\i. Sub porunca lui stau =i negu\[toriizaporojeni, care nume se d[ acelora ce aduc ]n Moldova m[rfuridin cet[\ile c[z[ce=ti =i din Rusia.

V[taful de aprozi de divan este pus peste aprozii de divan;el are ]n Moldova aproape aceea=i slujb[ pe care o are laPoart[ ceau=-ba=a. Este mai mare peste aprozii divanului =i

Dimitrie Cantemir

122

]mpline=te cu sila pentru jeluitor datoriile cerute la judecat[,ca =i banii ce se hot[r[=te s[ se dea ]nd[r[t. El arat[ loculacelor care stau al[turi de domn ]n divan, iar drept semn aldreg[toriei sale poart[ ]n m`n[ un bici cu m`nerul poleit cuargint.

V[taful de stolnicei este mai marele slujitor de la mas[ =ic`nd ace=tia aduc bucatele din cuhnie la masa domneasc[, elmerge ]naintea lor, purt`nd ]n m`n[ un bici f[r[ m`ner poleitcu argint.

V[taful de p[h[rnicei este priveghetor peste p[h[rnicei. El]mparte porunci paharnicilor, care dau paharele cu vin la masadomneasc[ sau la ospe\ele la care sunt pofti\i boierii.

Cuparul, paharnicul de toat[ ziua al domnului, este pivni-cer mare peste chelarii cur\ii. El d[ negu\[torilor de vinuri m[surasa dreapt[ =i cu pecetea domneasc[, iar dac[ afl[ pe oarecinec[ a v`ndut vin cu o m[sura mai mic[ dec`t cea care este]ng[duit[ atunci ]l pedepse=te dup[ pravil[.

Ciohodarul se ]ngrije=te ca domnul =i toat[ curtea s[ aib[ciubotele =i ]nc[l\[rile de care au trebuin\[. Iar domnului, el]nsu=i ]i aduce ciubotele. Sub porunca lui stau to\i ciubotariidin Iasi.

Medelnicerii de obicei sunt cei trei sau patru care pun ]ntoate zilele masa domneasc[. Ei aduc ap[ de sp[lat. Au ]np[strare blidele, farfuriile, paharele =i ]ndeob=te toate tac`murilede argint, tot a=a =i fe\ele de mas[, =ervetele =i celelalte lucruride trebuin\[ la mas[.

C[m[ra=ul dinl[untru sau c[m[ra=ul de tain[ are sub prive-gherea sa straiele, pietrele scumpe =i celelalte podoabe domne=ti=i este pus peste c[m[r[=ei.

V[taful de copii, priveghetor peste c[m[ra=ii sp[t[riei =i aidivanului. El are privegherea asupra lor, iar venitul =i-l tragedin ]mplinirea slujbei lor, fiindc[ ace=tia sunt trimi=i adesea laboierii pe care domnul ]i cheam[ de la mo=iile lor =i atunciv[taful dob`nde=te un taler din cei =ase pe care boierulobi=nuie=te s[-i dea c[m[ra=ului.

123

Descrierea Moldovei

C[m[ra=ul de dulce\i, cofetarul cur\ii, se ]ngrije=te s[ fieaduse pe mas[, la urm[, bucate f[cute cu zah[r sau ]n altchip; tot el are ]n seam[ vasele de por\elan.

C[m[ra=ul de rafturi este priveghetor peste hamuri =i are ]nseam[ =eile, hamurile b[tute ]n aur =i argint, precum =i toatetac`murile cailor.

Pivnicerul este pus veghetor peste chelari. El ]nsu=i st[ subascultarea cuparului sau paharnicului toat[ ziua, iar sub po-runca lui sunt to\i dogarii =i ceilal\i oameni care lucreaz[ ]ncrame. Drept leaf[ are drojdia vinului, din care face rachiu.

Logof[tul de vistierie, adic[ cel ce \ine socotelile vistieriei,porunce=te peste to\i diecii vistieriei =i p[ze=te condicile decheltuieli; iar el se afl[ la porunca vistiernicului cel mare.

C[m[ra=ul de catastife \ine toate condicile de socoteli cucheltuielile deosebite ale domnului, ca =i condica o=tenilor.C`nd se cerceteaz[ oastea, atunci el cite=te pe fiecare dup[numele s[u. Asemenea face =i c`nd se pl[te=te leafa; iar laurm[ d[ c[pitanilor condica o=tenilor din ceata lor, pe care oscrie cu m`na lui, pentru care osteneal[ prime=te c`te un taler]mp[r[tesc de la fiecare.

C[m[ra=ul de lumini sau veghetorul luminilor \ine socotealadajdiilor de cear[ =i s[pun, care se numeste seu =i se folose=tepentru lum`n[rile =i l[mpile cur\ii.

Vornicul de t`rg, mai marele t`rgului, str`nge zeciuiala de latoate m[rfurile care se v`nd cu m[sura =i cu c`ntarul — dajdiecare la moldoveni se nume=te mortasipie. El prime=te =i lum`-n[rile de la c[m[ra=ul de lumini =i le ]mparte slujitorilor cur\ii.De asemenea tot el trebuie s[ ]ngrijeasc[ de lemnele pentrutrebuin\a cur\ii =i s[ le ]mpart[, la vreme, prin od[i =i cuhnii.

V[taful de aprozi de t`rg este veghetorul peste slujitoriidivanului de judecat[, care adun[ dajdia =i alte d[ri de lat`rgove\i =i le aduc apoi la vistierie. To\i ace=tia, ]mpreun[ cumai marii lor, stau la porunca vistiernicului cel mare.

V[taful de paici, mai mare peste paici, are sub suprave-gherea sa pe cei opt slujitori de cas[ a domnului care se nu-

Dimitrie Cantemir

124

mesc paici =i poart[ cing[toare de argint, spad[ =i lance, cum`nerul =i v`rful b[tute ]n argint poleit cu aur.

Doamna este slujit[ de:Doi vornici, care sunt =i obl[duitori ai \inutului Vasluiului.Un comis care ]ngrije=te de grajdul, caretele =i caii ei =iDoi cluceri, care ]ngrijesc de gr`u =i bucate at`t pentru

slujitorii cur\ii, c`t =i pentru grajduri.Dup[ ace=tia urmeaz[ la r`nd slujitorii boierimii care se

afl[ pe l`ng[ domn =i la curtea domneasc[ =i, prin aceste slujbe,ajung la dreg[torii mai ]nalte:

Cei cincizeci de c[m[ra=i ai divanului care stau l`ng[ domn,c`nd acesta se afl[ ]n divan =i care trebuie s[ cheme pe boieri]nl[untru, ]n fa\a domnului;

Cei dou[zeci =i patru de c[m[ra=i ai sp[t[riei;Cei doisprezece c[m[ra=i ai divanului cel mare;Cei trei c[m[r[=i ai divanului cel mic;Cei =apte postelnici de rang mai mare; douazeci =i patru

sau mai mul\i, dac[ vrea domnul, de rang mai mic;Cei cincizeci de aprozi de divan, a c[ror slujb[ este asemenea

cu a ceau=ilor la turci, adic[ s[ aduc[ ]n fa\a judec[\ii pep`r`\ii care nu s-au ]nf[\i=at ]n ziua hot[r`t[ =i s[ ]mplineasc[datoriile celor r[i platnici;

Cei dou[zeci =i patru de p[h[rnicei, care slujesc la mas[ =idau de b[ut oaspe\ilor;

Cei dou[zeci =i patru de stolnici aduc bucatele dincuhne la masa domneasc[;

Cei =aizeci de arm[=ei, care trebuie s[ prind[ pe t`lhari =ipe boierii care vor s[ fug[ din \ar[ sau care sunt vinova\i devreo alt[ f[r[delege mai mare;

U=ierii, care trebuie s[ ]ngrijeasc[ de cas[ =i mas[ pentrusolii }naltei Por\i =i ai hanului t[t[r[sc din Crimeia =i s[-islujeasc[.

125

Descrierea Moldovei

C A P I T O L U L A L V I I - L E A

DESPRE OASTEA MOLDOVENEASC{

Dup[ ce am vorbit de boierii moldoveni =i despre numeleslujitorilor cur\ii domne=ti, urmeaz[ s[ d[m o scurt[ l[muriredespre o=tile pe care le \inea odinioar[ Moldova =i pe care lemai are =i acum. C[ odinioar[, pe c`nd \ara mai era slobod[,oastea num[ra 70 000 =i adeseori 100 000 de oameni, ne-ospun cronicile \[rii. Aceasta n-o sa ni se par[ de necrezut,dac[ ne g`ndim cu ce vecini puternici: turcii, le=ii, cazacii,ungurii =i muntenii a purtat Moldova r[zboaie pe vremuri =i nunumai c[ =i-a p[strat slobozenia \in`nd piept lovirilor lor p`n[]n vremea lui Bogdan al III-lea, ba chiar =i-a ]ntins =i mai multhotarele. Numai c[ aceast[ putere a moldovenilor, dup[ ceajunsese la culme sub +tefan cel Mare, ]ncepu s[ decad[ cuvremea tot mai mult. C[ci c`rmuitorii \[rii dup[ Bogdan al III-lea, care a ]nchinat Moldova turcilor, fiindc[ sub pav[za aces-tora nu avea a se teme de lovirile vecinilor, nu s-au mai ]ngrijitde oaste — cum se ]nt`mpla de obicei ]n vremuri lini=tite. +i,fiindc[ socotea c[ este f[r[ folos sa \in[ at`\ia oameni, f[r[ s[fie de trebuin\[, au l[sat bucuro=i o=tile s[ se ]mpu\ineze =i s[piard[ vitejia lor de alt[dat[. Cu toate aceste cronicile noastremoldovene=ti spun c[, p`n[ ]n vremea Movile=tilor, n-au fostniciodata \inu\i ]n oaste mai pu\in de 40 000 de oameni. Nu-mai c[ dup[ aceste vremuri puterea moldovenilor a dec[zuta=a de mult — at`t din pricina tulbur[rilor dinl[untru, c`t =i dinpricina uneltirilor turcilor, care ]n r[zvr[tirile domnilor au g[sitprilej ca s[ r[peasc[ faima coroanei moldovene=ti — astfel c[acuma abia mai este ]n stare s[ ridice ]n fa\a du=manului 6p`n[ la 8 000 de oameni. Iar ace=tia se ]mpart ]n o=teni cu

CUPRINS

Dimitrie Cantemir

126

]n\elesul cel adev[rat, adic[ cei care slujesc pentru o leaf[=tiut[, =i o=teni de scuteal[ care, pentru slobozenie de d[ri,slujesc ]n oaste pe cheltuiala lor.

Peste o=tenii cu ]n\elesul cel adev[rat sunt pu=i:Ba=buluc-ba=a. Acesta porunce=te peste 10 buluc-ba=i sau

c[pitani, iar fiecare dintre ace=tia are sub el cam 100 de seimeni.Iar seimeni ]n limba turceasc[ se numesc o=teni adu=i din

Serbia, Bulgaria, Albania =i Grecia, care sunt \inu\i cu bun[leaf[ pentru straja domnului, care se schimb[ ]n toat[ vremeala curte, unde ]=i au =i locuin\ele de jur ]mprejurul zidurilor.

Patru c[pitani nem\i, odinioar[ c[petenii a peste o mie deoameni, mai au ast[zi sub steagul lor abia 25 de oameni.

Patru c[pitani cazaci, care asemenea aveau pe vremuri laporunca lor 1 000 =i chiar mai mul\i o=teni, dar care acum abiamai au 40 p`n[ la 50 de oameni din neamul lor, de obicei dinceata zaporojenilor.

20 de c[pitani de c[l[ra=i, care sunt pu=i peste vreo sut[ deoameni, fiecare dintr-]n=ii av`nd leaf[ 3 taleri ]mp[r[te=ti pe lun[.

11 c[pitani mari. To\i ace=tia stau la porunca hatmanului.C[pitanii t[tarilor lipcani (care este numele sci\ilor ce locuiau]n Lituania =i care sunt mahomedani). Ace=tia sunt patru saumai mul\i, dup[ cum vrea domnul.

Be=li-agasi, care are sub d`nsul doi c[pitani ai be=liilor. Iarbe=liii sunt t[tari sau turci, pe care domnul ]i \ine ca s[ st[vi-leasc[ ]mpil[rile o=tilor turce=ti =i ca s[ poat[ pedepsi pe turci,c`nd ace=tia se desfr`neaz[, fiindc[ musulmanii socotesc nele-giuire dac[ un mahomedan este pedepsit sau b[tut de un necre-dincios, cum le zic ei, de obicei, cre=tinilor. Ei stau mai presusde o=tenii de scuteal[, adic[ de cei care slujesc pentruslobozirea de d[ri.

Buluc-ba=ii cet[\ilor, din care fiecare cetate, mare sau mic[,are patru sau cinci, dup[ c`t e de mare \inutui ei — iar Ia=ii arezece — =i peste care este pus, de obicei, un ag[.

Opt c[pitani poruncesc d[r[banilor, peste care este pusc[pitanul cel mare al d[r[banilor, ce st[ la porunca unui ag[.

127

Descrierea Moldovei

Nou[sprezece c[pitani de mie sau de cete alc[tuite din 1000 de oameni lua\i ]n oaste din cele 19 \inuturi ale Moldovei.Fiecare din acestea se alc[tuia mai ]nainte vreme din 10 cen-turii sau companii, care se zic la moldoveni suta=i. Dar ]n zilelenoastre num[rul lor este destul de sc[zut. Odinioar[ ele st[teausub marii vornici ai Moldovei de Sus =i de Jos, iar acum toateaceste o=ti sunt date sub privigherea =i la porunca hatmanului.Aceia dintre ei care stau la hotare p[zesc trec[torile din mun\i=i vadurile apelor. Cei ce se afl[ ]nl[untrul Moldovei — undenu au a se teme de du=mani — sunt folosi\i pentru straj[ lapalatul hatmanului, ori ]i trimite el s[ slujeasc[ \ara. C[ au fostc`ndva =i husari, ne-o dovede=te ]nca numele acelei cete dinoastea lor care se nume=te hinsari. Hinsarii de ast[zi din Mol-dova de Sus =i din Moldova de Jos sunt cei ce \in de vornicul\inutului. Totu=i ace=tia nu fac vreo slujb[ ost[=easc[, ci,p[str`ndu-li-se vechiul nume, sunt pu=i s[ lucreze ogoarele.De-aici se trage la moldoveni zicala: “dalle arme alla sapa”,“de la arm[ la sap[“.

Tot printre ace=tia se socotesc =i v`n[torii moldoveni, care,]mpreun[ cu v[taful sau mai marele lor, au ]n st[p`nire un satde 100 =i mai bine de gospod[rii ]n mun\ii Moldovei, l`ngat`rgul Piatra. La vreme de r[zboi, trebuie s[ stea ]n preajmadomnului, ]n tab[r[; iar la vreme de pace, ei se ]ndeletnicesccu v`n[toarea, =i aduc la curte tot felul de fiare: cerbi, zimbri,oi s[lbatice =i orice fel de fiare care cutreier[ p[durile, partevii pentru pl[cerea domnului, parte ucise pestre masa domneas-c[, pentru care munc[ sunt slobozi de d[ri. Pentru pulbere =iplumbi dob`ndesc leaf[ deosebit[.

C[l[ra=ii din |arigrad (cetatea ]mp[r[teasc[) sau alerg[-torii \arigr[deni, care sunt cincizeci, cu v[taful sau mai marelelor. To\i vorbesc turce=te =i, c`nd este de trebuin\[, trebuie s[se duc[ la |arigrad, pentru care treab[ primesc, ]n afar[ deslobozirea de d[ri, 20 de taleri din vistieria \[rii. C[l[ra=ii deGala\i stau la porunca unui v[taf deosebit sau mai mare al lor=i ]mplinesc aceea=i slujb[ ca =i cei \arigr[deni. Iar c`nd sunt

Dimitrie Cantemir

128

trimi=i undeva, nu primesc mai mult de 10 taleri. Sunt camcincizeci cu to\ii.

Umbl[torii de Hotin, cincizeci la num[r, =i tot at`t de mul\iumbl[tori de Soroca sau alerg[tori soroceni. Gr[iesc le=e=te =iruse=te =i sunt trimi=i, c`nd este de trebuin\[, ]n |ara Le=easc[=i ]n Rusia. +i unii =i al\ii ascult[ de v[tafii sau mai marii lordeosebi\i.

Cei 24 de fu=ta=i, purt[tori de ghioage. }n vreme de pace,p[zesc u=ile de la od[ile femeilor =i de la temni\ele cur\ii ]ncare sunt ]nchi=i slujitorii cur\ii pentru gre=eli m[runte. Dac[cineva trebuie s[ fie b[tut din porunca domnului, cu vergile,ei ]mplinesc pedeapsa. C`nd domnul iese de la curte, fie cualai, fie pentru desf[tarea sa, ei ]l ]mpresur[ de am`ndou[ la-turile cu ghioage lungi ]n m`n[: aceea=i slujb[ o ]mplinesc =i]n r[zboi. Au o c[petenie a lor deosebit[, ce se nume=te v[tafde fu=ta=i.

Acestea sunt, a=adar, o=tile pe care trebuie sa le \in[ \ara,cu cheltuiala sa, pentru domn. Iar dac[ domnul vrea s[ \in[din punga lui mai multe o=ti, nimeni nu-l ]mpiedic[ s-o fac[;numai c[ domnii nu cuteaz[ niciodat[ s[-=i sporeasc[ o=tile,dec`t atunci c`nd cuget[ la vreo r[zvr[tire. C[ci ei socotescc[ este mai folositor s[ pui banii ]n vistierie, dec`t s[-i risipe=tipentru o=teni care nu sunt de trebuin\[.

129

Descrierea Moldovei

C A P I T O L U L A L V I I I - L E A

DESPRE OBICEIURILE CUR|II DOMNE+TI

De aici ]nainte credem c[ lu[m asupra noastr[ o munc[nepl[cut[ cititorului dornic s[ =tie dac[ ]i vom ar[ta fastul =ir`nduiala de care se \ine seama la alaiurile cele mari =i laospe\ele domne=ti, precum =i ]n biseric[.

Ori de c`te ori domnul iese din cetate ca s[ se duc[ la vreom`n[stire sau pleac[ la r[zboi, aceasta se face cu cel maimare fast =i el este petrecut de un mare num[r de o=teni. }nfrunte p[=esc c`teva c[petenii =i c[l[uze, alese pentru aceas-ta dintre o=teni =i alerg[tori. Dup[ ei vine c[l[rimea ]n fruntecu steagul =i c[pitanii, a=a fel c[ ]ntre cetele de oaste se las[loc, ca s[ se poat[ deosebi unele de altele. De am`ndou[laturile steagului p[=esc c[pitanii cetelor de oaste, care iauseama ca to\i o=tenii s[ mearg[ cu r`nduial[ =i ]n linie dreapt[.}n urma lor vin c[l[ra=ii =i umbl[torii cu v[tafii lor; dup[ eisunt du=i de c[p[stru caii l[tura=i, ]n fa\a c[rora sunt purtatedou[ tuiuri sau cozi de cal, pe care Poarta le d[ruie=te domnu-lui ca semn de cinstire a domniei sale.

Dup[ aceea vin coconii domnului, dup[ care vine domnul]nsu=i, oleac[ mai ]nd[r[t, ]n mijlocul r`ndului. De am`ndou[p[r\ile ]l ]nso\esc str`ns paicii. Straiele =i slujba acestora le-amdescris mai sus. Mai departe, de-a dreapta, urmeaz[ comi=iisau mai marii grajdurilor =i v[tafii slujitorilor cur\ii; de-a st`ngapostelnicul cel mare cu ceilal\i postelnici ]n r`ndul al treilea;dup[ domn, merg buluc-ba=ii, c`te patru de fiecare latur[ =ianume cei mai v`rstnici dintre ei mai aproape de domn. Alaiul]l ]ncheie seimenii sau o=tenii cu leaf[, care merg de am`ndou[laturile, sub privegherea ceau=ilor — care ar putea s[ fie numi\i,

CUPRINS

Dimitrie Cantemir

130

dup[ pilda europenilor, caporali — ca s[ mearg[ drept =i ]n-tr-acela=i pas. Iar ]ndat[ dup[ domn, ]=i are locul s[u, sp[tarul,care poart[ armele domnului. Dup[ aceea urmeaz[ slujitorii detain[ — cum li se zice — c[m[ra=ii, paharnicii, ciohodarul =imedelnicerii. }ntìul r`nd dup[ ace=tia ]l alc[tuiesc v[taful decopii, adic[ mai marele c[m[ra=ilor, cu c[m[ra=ii s[i, al doilear`nd, p[h[rniceii; al treilea, stolniceii. Pe urm[ vine sangeaculcel mare, adic[ steagul cel mare, care are ]n v`rf alemul, cu]nc[ dou[ steaguri d[ruite domnului de sultan la ]nceputul dom-niei. Dup[ purt[torii steagurilor urmeaz[ tubulhanaua sau mu-zica ienicerilor, dup[ care se ]ntind, pe am`ndou[ laturile,arma=ii. Dup[ ace=tia vin, ]n r`ndul cei dintì, boierii cei mari,]n al doilea, cei din starea a doua, ]n al treilea, cei din a treia.To\i boierii mazili merg laolalt[ dup[ rangul dreg[toriei pe careau avut-o. Coada alaiului o face o droaie amestecat[ de slugiboiere=ti, t`rgove\i =i negu\[tori. Dar c`nd domnul porne=te lar[zboi, atunci urmeaz[ tunurile, sub privegherea =[trarului celmare =i c[pitanului d[r[banilor, cu pu=ca=ii ori tunarii, precum=i merindele de trebuin\[ pentru tab[r[ =i boclucurile. Altminterito\i ace=tia merg printre ceilal\i boieri dup[ r`nduial[.

Cu r`nduiala aceasta ajung`nd la vreo biseric[ sau m[n[s-tire, c[l[rimea se ]n=ir[ la u=[, =i c`nd domnul trece pe di-naintea lor, ei i se ]nchin[ plec`ndu-=i capetele. Iar pedestri-mea, at`t c`t poate s[ intre ]n curte, este r`nduit[ ]ntr-un cercmare. C`nd domnul ajunge la scar[, descalec[ ]n strig[rileobi=nuite ale ceau=ilor: “s[ tr[iasc[ ]ntru mul\i ani!”. Apoi iese]n ]nt`mpinarea domnului, mitropolitul, cu diaconii s[i — carec[delni\eaz[ — =i cu sf`nta cruce, d`ndu-i evanghelia s-os[rute. De acolo domnul, p[=ind ]n urma mitropolitului =i, ]nc`ntarea to ezil ¤xion, dup[ ce se ]nchin[ la sfintele icoane,se suie ]n amvon (lucru ne]ng[duit nimanui afar[ de domn =ipreo\i), iar ]n mijiocul bisericii ]=i face semnul crucii. De aicise duce la strana sa =i, suindu-se ]n ea, se ]nchin[ mai ]ntìc[tre mitropolit plec`ndu-=i capul, apoi =i c[tre boieri, care ]nvremea aceasta se a=eaz[ =i ei pe la locurile lor.

131

Descrierea Moldovei

Dar pentru c[ noi vorbim tocmai de obiceiurile cur\ii, so-cotim c[ nu e de prisos s[ spunem c`teva vorbe despre or`nduialastranelor ]n biseric[.

L`ng[ st`lpul din dreapta, ]nl[untrul bisericii, se afl[ stranadomnulul, cu trei trepte =i ]mprejmuit[ cu z[brele frumos lu-crate =i poleite cu aur. Am`ndou[ laturile ei sunt ]mpodobite custema domneasc[. Deasupra se vede o coroan[ poleita cu aur,sub care se afl[ icoana sf`ntului pe care domnul =i-l alege p[zitor.}n fa\a ei, l`ng[ st`lpul din st`nga bisericii, este o alt[ stran[pentru coconii domnului, asemenea cu strana domnului, cu de-osebire c[ are numai dou[ trepte. L`ng[ domn, de-a dreapta,=ade sp[tarul cel mare, care \ine spada domnului pe um[r =ibuzduganul ]n m`n[. La st`nga =ade postelnicul, iar ]nd[r[tullui tot =irul postelnicilor, cu toiege ]n m`n[, p`na la st`lpul dinst`nga. }nd[r[tul lor sunt r`ndui\i ceilal\i slujitori ai cur\ii, dup[starea lor. De-a dreapta domnului, c[tre altar, ]=i are strana luimitropolitul, ]mpreun[ cu unul dintre episcopi, dup[ care ur-meaz[, p`n[ la strana dasc[lului, egumenii =i stare\ii m[n[stirilor.}n dreapta, ]n fa\a mitropolitului, stau doi episcopi cu egumeniistranei lor, ]n aceea=i or`nduial[. +irul fe\elor biserice=ti seispr[ve=te la dreapta cu vistiernicul cel mare, ca el s[ \in[ la]ndem`n[ dania de bani pe care domnul obi=nuie=te s[ o dea lamiruit =i ca s[ nu se tulbure lini=tea =i ruga celor ce ascult[slujba, dac[ ar fi s[ o aduc[ mai de departe. }n st`nga staulogof[tul al doilea =i logof[tul de tain[, cel dint`i fiindc[ are ]ngrij[ toate trebile m[n[stirilor =i ale fe\elor biserice=ti; cel de aldoilea fiindc[ trebuie s[ \in[ =i s[ dea celor din jur vinul sfin\itde mitropolit sau de o fa\[ bisericeasc[. }n col\ul din dreapta alstranei sunt c`nt[re\ii moldoveni, ]n cel din st`nga c`nt[re\iigreci, care c`nt[, cu schimbul, c`nt[rile biserice=ti ]n am`ndou[limbile. }nd[r[tul stranei beizadelei stau boierii de starea ]nt`i,]ntr-un =ir p`n[ la st`lpul dinafar[, ]n tinda bisericii. Dup[ ace=tiaurmeaz[ boierii f[r[ dreg[torii, apoi mai marii, c[pitanii =i to\iceilal\i c`\i pot ]nc[pea ]n biseric[. }nd[r[tul stranei domnuluistau jup`nesele boierilor cu dreg[torii, ]n dreptul b[rba\ilor lor,

Dimitrie Cantemir

132

p`n[ la st`lpul cel de pe urm[ din latura dreapt[, ]nl[untrulbisericii. L`ng[ st`lpul acesta este locul doamnei — o stran[ cutrei trepte. Dac[ are fiice, ele se a=eaz[ ]ntre doamn[ =ijup`nesele boierilor. De-a dreptul doamnei stau c[m[r[=i\ele =ijup`nesele de la curte, aflate ]n slujba ei. La st`nga o p[zesccei doi vornici ai ei, care poart[ de grij[ ca norodul s[ nu ajung[prea aproape de stranele femeilor. }n tind[ stau jup`nesele boie-rilor f[r[ dreg[torii, ]n dreptul b[rba\ilor lor. De-a lungul pere\ilorbisericilor sunt zidite, ce e drept, strane pentru toata lumea, darnimeni nu cuteaz[ s[ se a=eze dec`t la vecernie, c`nd se c`nt[vie\ile sfin\ilor sau psalmii lui David. Numai domnului ]i este]ng[duit s[ stea cu capul acoperit ]n biseric[ =i el se descoper[numai atunci c`nd se c`nt[ “Sf`nt este Dumnezeul nostru”, c`ndse cite=te Evanghelia, c`nd se spune Crezul de la Niceea, Tat[lNostru sau c`nd preotul roste=te vorbele cele sfinte ale Cineicelei de tain[. C`nd ]ncepe s[ dea cnoinicon (]mp[rt[=ania),mitropolitul se duce cel dintì s[ s[rute icoanele sfin\ilor; dup[aceea =i domnul. C`nd acesta coboar[ din stran[ to\i boierii ]=ilas[ locurile, ca s[ se ]nchine c[tre domn atunci c`nd se ]ntoarcela locul lui. C`nd se ispr[ve=te slujba, mitropolitul d[ anafor[(¡nt°dwrdn pìnea r[mas[) domnului, doamnei, coconilor =idomni\elor. Asemenea =i to\i boierii cu dreg[torii primesc anafo-ra din mìnile mitropolitului, care st[ ]n strana lui. La urm[,logof[tul al treilea le d[ s[ guste din prinoasele preo\ilor. Dup[acestea boierii ies ]naintea domnului =i, dupa ce ]ncalec[, ser`nduiesc ]n fa\a bisericii =i stau cu capetele goale p`n[ cetrece domnul; pe urm[, cu aceea=i r`nduial[ ]l urmeaz[ pe domnla curtea domneasc[. Acolo ]=i las[ caii ]n curtea cea dinafar[(fiindc[ nim[nui nu-i este ]ng[duit s[ intre c[lare ]nl[untru), ser`nduiesc apoi ]n mijlocul cur\ii dinl[untru ]n picioare =i pri-mesc cu cinste pe domn, c`nd descalec[ de pe cal. Urc`ndscara, el se ]ntoarce c[tre boieri cu capul gol, mul\umindu-le,dup[ care fiecare se duce la casa sa.

}n zilele c`nd nu sunt ospe\e, masa de pr`nz a domnului sepune de cele mai multe ori ]n sala cea mic[, adesea ]ns[ =i ]n

133

Descrierea Moldovei

cea mare sau ]n casa femeilor (gynaeceo). La masa de pr`nzsunt pofti\i de fiecare dat[ doi dintre boierii mari =i tot at`\iadintre cei mici. Dac[ mai este loc la mas[, mai vin =i c[pitanii,ba uneori =i o=teni vechi. La cin[ nu vine nimeni afar[ derubedeniile domnului sau oarecine care e v[zut cu ochi bunide domn sau care ]l vesele=te cu lingu=iri ori vorbe pl[cute.C`teodat[ la masa de pr`nz a domnului vine =i doamna; alte-ori ea porunce=te s[ i se pun[ masa deosebit ]n od[ile ei =i oslujesc c[m[ra=ii, medelnicerii, cuparul sau paharnicul =ijup`nesele alese din neamurile boiere=ti. Iar c`nd sunt ospe\emari, masa se a=eaz[ ]n divanul cel mic. R[sunetul tobelor =ial tr`mbi\elor d[ semn pentru aducerea bucatelor. Stolnicii leaduc din cuhne, ]naintea lor merg`nd v[taful =i stolnicul aldoilea, =i le dau stolnicului cel mare, ca s[ le pun[ pe mas[.C`nd vine domnul, mitropolitul roste=te rug[ciunea obi=nuit[la mas[ =i blagoslove=te bucatele; medelnicerul cel mare aduceapa pentru sp[latul mìnilor. Dup[ ce domnul se a=eaz[ lalocul s[u, se a=eaz[ =i ceilal\i dup[ or`nduial[. Iar sfetnicii =iboierii de starea ]ntì se \in aproape, ]mplinindu-=i slujba. Bu-catele puse pe mas[ pentru domn le gust[ mai ]ntì stolniculcel mare. C`nd domnul ]ncepe s[ m[n`nce, se slobozesc tu-nurile, iar muzica turceasc[ =i cea cre=tineasc[ pornesc s[ c`nte.Paharnicul cel mare aduce b[utura dintì =i gust[ vinul turnatdintr-o oal[ mare ]ntr-un pahar mai mic, care lucru se zice ]ngraiul moldovenilor “credin\[“. Atunci mitropolitul =i episco-pul (c[rora li se pun dinainte numai bucate de pe=te =i lapte,fiindc[ lor nu le este ]ng[duit, dup[ canoanele lui Vasile celMare, s[ m[n`nce carne) =i to\i boierii se scoal[ ]n picioare =ise ]nchin[ c[tre domn. Dup[ aceea ei nu se mai scoal[ ]npicioare, dar se mai ]nchin[ c`nd =i c`nd ]nspre domn, chiardac[ sunt be\i. Boierii cei mari stau la mas[ p`n[ se bea paha-rul al treilea; dup[ aceea sp[tarul cel mare d[ spada sp[taruluial doilea. Paharul celui de-al doilea ]l d[ domnului paharniculal doilea =i ceilal\i boieri de starea a doua ]mplinesc acumslujba celor mari. La urm[, domnul d[ fiec[ruia dintre ace=tia

Dimitrie Cantemir

134

c`te un blid de la masa sa, ca semn al milostivirii sale, pe careei ]l au — dup[ ce s[rut[ mai ]nt`i m`na domnului — =i ]l duc]n odaia de al[turi, unde se pune mas[ osebit[ pentru ei. Dom-nul arat[ aceea=i cinstire =i altor boieri mai mici care sunt defa\[, buluc-ba=ilor =i c[pitanilor, dupa acela=i obicei. Dup[ cem[n`nc[ =i beau cu to\ii, se ]ntorc la masa domneasc[, laslujbele lor =i se ]ngrijesc ca p[h[rniceii sa dea de b[ut boieri-lor, stolniceii s[ ia bucatele de pe mas[ =i s[ le duc[ acolo,c[m[r[=eii s[ schimbe talgerele =i toate s[ se fac[ a=a cum secade =i cu or`nduial[. Arma=ii stau la cap[tul mesei cu buzdu-ganele lor, str[juindu-l pe domn (fiindc[ masa este a=ezat[ ]nlung). Dup[ ce to\i dimprejurul mesei au b[ut c`teva r`nduride pahare =i capetele ]ncep s[ se fierb`nte, de=art[ cu to\ii unpahar mare de vin, drept mul\umit[ pentru mila =i ]ndurareacereasc[; al doilea pahar ]l beau ]n s[n[tatea sultanului, darnu pomenesc vreun nume. Fiindc[ moldovenilor li se pare f[r[rost =i searb[d s[ bea ]n s[n[tatea turcilor; dimpotriv[, este cumare primejdie s[ bei ]n s[n[tatea crailor cre=tini =i dreptcredincio=i. Paharul al treilea ]l bea mitropolitul, dup[ ceroste=te pu\ine vorbe, ]n s[n[tatea domnului. C`nd pomene=tenumele acestuia, to\i boierii se scoal[ deodat[ de la mas[ =i sea=eaz[ ]n mijiocul divanului, ]n r`nduiala lor cea obi=nuit[.C`nd ispr[ve=te rug[ciunea mitropolitul face semnul crucii asu-pra domnului =i-l blagoslove=te iar, ]n vreme ce domnul ducepaharul la gur[, se slobozesc toate tunurile ]mprejur, cu bubui-tul c[rora se amestec[ muzica, din care ]ns[ cei de fa\[ nuaud dec`t r[sunetul, care vine din bol\ile largi ale palatului.Dup[ domn, mitropolitul de=art[ =i el un pahar de argint, camde o sut[ de dramuri, dar nu se clinte=te de la locul lui, ci sescoal[ numai ]n picioare. To\i ceilal\i boieri, care stau pescaune sau ]n picioare, golesc dou[ c`te dou[ paharele care lise dau =i, dup[ ce s[rut[ m`na domnului (\in`ndu-l postelniculcel mare de subsuori) se a=eaz[ iar la locurile lor de mai ]nainte.Dup[ ce au b[ut a=a, mai de=art[ paharele ]n s[n[tatea doam-nei, coconilor =i domni\elor =i pentru orice le-ar mai pune la

135

Descrierea Moldovei

]ndem`n[ prilejul ori be\ia. Fiindc[ domnul nu obi=nuie=te s[se scoale de la mas[ p`n[ c`nd nu se aduc sfe=nicile, pe carele a=eaz[ medelnicerul cel mare, c`nd to\i oaspe\ii se scoal[=i se ]nchin[ ]n fa\a domnului. C`nd domnul ]=i pune =ervetulpe mas[ ]nsemneaz[ c[ ospa\ul s-a ispr[vit. Postelnicul celmare, ]n\eleg`nd aceasta, love=te ]n p[m`nt cu toiagul de argintpe care ]l poart[ ]n m`n[; la acest semn to\i cei care se maipot \ine pe picioare se scoal[ ]ndat[. Iar pe ceilal\i care suntat`t de be\i c[ nu-=i mai pot duce picioarele, ]i ridic[ al\ii =i-iscot afar[. C`nd se scoal[ domnul, medelnicerul ]i aduce ap[=i un =tergar. Mitropolitul roste=te rug[ciunea =i, dup[ ce dom-nul ]=i face de trei ori semnul crucii, se ]ntoarce c[tre boieri =i,cu capul gol, ]=i ia r[mas bun. C`nd se ]ntoarce cu spatele,slujitorii de la curte =i c[m[ra=ii afla\i de fa\[ iau cu mare grij[de pe mas[ ce poate apuca fiecare: c[ci ei socot c[ e o cinstepentru ei s[ m[n`nce ceva de pe masa domneasc[. Ca s[ nuse piard[ vreun tac`m de argint, nu le este ]ng[duit s[ scoat[ceva din odaie; sau, c`nd sunt mai mul\i la un loc =i fiecarevrea s[ m[n`nce ceva deosebit, atunci ei trebuie s[ arate su-praveghetorului c[m[rii argint[riei c`te talgere au luat =i sa leaduc[ dup[ aceea ]nd[r[t. Muzica domnului ]i ]nso\e=te peceilal\i boieri p`n[ la casa lor. A doua zi se adun[ cu to\ii ]ndivan, intr[ la domn ca s[-i s[rute m`n[, ]i mul\umesc pentrucinstea de care s-au bucurat =i se roag[ de iertare pentru gre=eliles[v`r=ite la be\ie.

Dimitrie Cantemir

136

C A P I T O L U L A L I X - L E A

DESPRE V~N{TORILE DOMNE+TI

Dup[ cum to\i domnii de pe p[m`nt obi=nuiesc s[ iubeasc[v`n[toarea, a=a =i domnii Moldovei o socotesc foarte pl[cut[.S[ nu se cread[ c[ unui neam plecat cu totul armelor ]i placev`n[toarea — care este un fel de r[zboi — mai mult dec`ttoate celelalte ]ndeletniciri trupe=ti; la moldoveni ea se bu-cur[ de cinste ]ndeosebi =i pentru c[ le-a dat prilejul s[-=ig[seasc[ =i s[-=i ia iar[=i ]n st[p`nire patria. Dar ]n vremurilecare au urmat, domnii au trecut peste m[sur[ =i ]ntru acestlucru, iar bie\ilor \[rani — locuitori ai c`mpiilor =i p[durilorprielnice v`n[toarei — de-abia le-au l[sat r[gaz c`t era detrebuin\[ ca s[-=i agoniseasc[ hrana de toata ziua, =i lucrulacesta e pricina c[ s-au iscat adesea r[scoale. Afar[ de aces-tea, oamenii ]n\elep\i au luat seama c[ domnii prea dornici dev`n[tori nu se ]ngrijesc de trebile \[rii, le las[ cu totul pe sea-ma sfetnicilor =i vremea r`nduit[ pentru trebile ob=te=ti opr[p[desc numai cu petreceri de acestea. Domnii urm[tori au]n\eles r[ul dintru aceasta =i au pus m[sur[ acestei ]ndeletni-ciri ]n a=a chip c[ nici \[ranul nu a mai fost prea mult ]mpilat=i nici domnul nu a fost lipsit de aceast[ desf[tare. +i ei aur`nduit pentru v`n[toare vremea dinaintea celor patru posturiale bisericii R[s[ritului, c`nd s[ se adune la v`n[toarea dom-neasc[ toate st[rile, boieri, o=teni, r[ze=i =i negu\[tori. }n zileleacestea sunt aduna\i c]teva mii de \[rani din satele de prim-prejur, care trebuie sa intre ]n p[duri =i s[ goneasc[ fiarele.Dinspre c`mpie, de toate laturile p[durilor, stau la p`nd[v`n[torii, parte dintre ei cu c`ini de v`n[toare, parte cu la\uri=i, cu chipul acesta, fiarele gonite de strig[tele \[ranilor suntprinse f[r[ mare osteneal[. Ca s[ ]mb[rb[teze s`rguin\a v`n[to-

CUPRINS

137

Descrierea Moldovei

Dimitrie Cantemir

138

rilor, domnii au r`nduit pentru fiecare fiar[ v`nat[ un dar. Cineprinde un iepure dob`nde=te bac=i= (a=a se numesc ]n limbaturceasc[ aceste mici daruri) de 25 de aspri; cine prinde ovulpe, 60 de aspri; pentru un porc s[lbatec, un taler; pentru unurs, un galben, iar pentru o ciut[ 80 de aspri. Dup[ ce seispr[ve=te v`n[toarea, fiarele cele curate, ce sunt bune dem`ncat, sunt duse parte la cuhnea domneasc[ =i parte sunt]mp[r\ite ]ntre boierii =i c[peteniile oastei; cele spurcate ]ns[,cum sunt vulpile, ur=ii, pisicile s[lbatice =i alte fiare carevie\uiesc ]n mun\ii Moldovei, sunt l[sate paicilor sau slujito-rilor domne=ti, care trag foloase destul de mari din pieile lor. }nafar[ de aceste vremi obi=nuite ale anului r`nduite pentruv`n[toare, domnul poate, oric`t de des pofte=te, s[ adune lo-cuitorii =i s[-i foloseasc[ la v`n[toare. (Pentru c[ nimeni nupoate s[-i porunceasc[ ceva sau s[ se ]mpotriveasc[ vrerei lui,dup[ cum am spus =i mai sus.) Dar el =i-ar trage prin aceastanume r[u =i =i-ar acoperi slava de ocar[, care nu s-ar =terge ]nveci dinaintea ochilor urma=ilor. Asemenea el nu poate sa fienici ]ncredin\at c[ nu l-ar p`r] boierii la Poart[ pentru aseme-nea ]mpilare a supu=ilor. Iar c`nd ]l ]ndeamn[ ori vremea fru-moas[, ori frumuse\ea locului s[ se desf[teze, atunci porne=tela v`n[toare ]n tov[r[=ia oamenilor s[i de la curte =i a o=tenilor,care trebuie s[-l urmeze ]ntotdeauna; dar nu se ]nt`mpl[ preaadesea s[-=i petreac[ vremea, pe care trebuie s-o foloseasc[pentru trebile \[rii, cu v`natul fiarelor.

139

Descrierea Moldovei

C A P I T O L U L A L X - L E A

DESPRE }NGROP{CIUNEA DOMNILOR

Moldovenii ]=i cinstesc domnul nu numai c`t este ]n via\[,ci =i dup[ ce moare. C`nd un domn ]=i d[ ob=tescul sf`r=it,trupul s[u — dac[ este var[ ]l b[ls[meaz[ ]ndat[ =i st[ne]ngropat, ]n palatul s[u, p`n[ ce se adun[ ]n Ia=i to\i boierii,cei mari =i cei mici, arhiereii, arhimandri\ii =i stare\ii tuturorm[n[stirilor, precum =i c[lug[rii vesti\i pentru via\a lor cucer-nic[ =i preo\ii cei mai de frunte. }n vremea aceasta ]l ]mbrac[]n haine domne=ti =i podoabe, iar boierii, cei mari =i cei mici,=i ceilal\i slujitori stau ]mprejurul lui cu smerenie, ca =i ]n vre-mea c`nd tr[ia. Ca s[-=i arate jalea, tot norodul umbl[ princetate cu capetele goale =i ]n zilele c`te se r`nduiesc toatepentru ]ngrop[ciune se trag clopotele bisericilor. }n ziua ]ngrop[-ciunii se r`nduie=te un alai la fel cu acela care ]l ]nso\ea pedomn c`t tr[ia, atunci c`nd se ducea undeva. Fe\ele biserice=timerg ]n frunte =i c`nt[ c`ntarile de ]ngrop[ciune obi=nuite ]nbiserica R[s[ritului; de am`ndou[ laturile p[=esc o=tenii cupu=tile =i steagurile ]ntoarse. Obrazele =i straiele tuturora, arat[jalea, la care ]=i iau p[rta=i chiar =i caii f[c`ndu-i s[ l[crimezecu zeam[ de ceap[. N[s[lia o duc pe umeri boierii de starea]nt`i, c[rora, p`n[ la cel din urm[, le iau locul, ]n drum, ceilal\iboieri mai mici, ca s[ arate prin aceasta c[ ascult[ poruncadomnului r[posat, tot a=a ca =i atunci c`nd era ]n via\[. Alaiulse ]ncheie cu o muzic[ de oaste, ]n care sunt amestecate tobe,care, cu sunetul lor ]n[bu=it, dau un c`ntec de jale. Cu aceast[r`nduial[ domnul este dus la mitropolie =i, c`ta vreme se c`nt[litaniile, ]l pun jos ]n fa\a stranei domne=ti, ]n care =edea c`tera ]n via\[. Dup[ aceea, cel care roste=te cuv`ntul de

CUPRINS

Dimitrie Cantemir

140

]ngrop[ciune se urc[ ]n amvon =i spune multe vorbe de laud[despre domn, ]i pomene=te virtu\ile, arat[ ce p[gube=te \araprin moartea lui =i la urm[ m`ngìe pe ascult[tori pentru pagu-ba aceea, n[d[jduind c[ vor afla iar[=i virtu\ile adunate alecelui r[posat ]n fiul =i urma=ul s[u. Dup[ ce sf`r=e=te de vorbit,se apropie de n[s[lie to\i arhiereii, stare\ii, boierii cei mari =icei mici =i to\i cei care au slujit la curtea lui, s[rut[ m`nadreapt[ a mortului =i crucea pe care o \ine ]n m`na aceasta.Dup[ ce ]i arat[ =i aceast[ cinstire din urm[, ]l duc — dac[ adorit s[ fie ]ngropat ]n cetate — la locul de ]ngropare hot[r`t,cu acela=i alai cu care l-au adus ]n biseric[ =i-l coboar[ ]ngroap[, cu n[frame de m[tase, boierii din starea ]ntì. Mitro-politul arunc[ peste sicriu cel dintì pumn de \[r`n[. }n vre-mea aceasta se slobozesc tunurile, iar dang[tul clopotelor, careface o larm[ asurzitoare =i care nu se opre=te p`n[ ce nu seumple groapa, se amestec[ cu sunetele muzicii. Iar dac[ dom-nul a poruncit ca s[-l ]ngroape ]ntr-o m[n[stire aflat[ departede cetate, atunci numai c`\iva boieri, ]mpreun[ cu slujitoriicur\ii, sunt r`ndui\i s[-i duc[ trupul acolo cu mare fast. Ei arat[=i acuma domnului r[posat aceea=i cinstire pe care i-au ar[tat-oc`t era ]n via\[. Dac[ drumul lor trece printr-o cetate sau printr-unt`rg, ei coboar[ trupul din car, ]l ridic[ pe umeri =i-l poart[p`n[ la marginea cealalt[ a cet[\ii sau t`rgului. C`nd ajung laurm[ la m[n[stirea hot[r`t[ pentru ]ngropare, ]l ]ngroap[ cuacela=i fast ar[tat mai sus =i anin[ stema domneasc[ pe peretelecel mai de aproape de morm`nt al bisericii.

141

Descrierea Moldovei

C A P I T O L U L A L X I - L E A

DESPRE LEGILE |{RII MOLDOVEI

Din pricina t[cerii istoricilor nu se =tie ce legi au fost ]nvremurile vechi ]n Dacia. Dup[ asem[narea obiceiurilor laalte noroade barbare, putem s[ credem c[ voia domnilor =idreptul firesc au avut putere ca =i legile scrise. Dar c`nd Daciaa fost schimbat[ ]n provincie roman[ =i ]mp[ratul Ulpiu Traiana a=ezat aici romani, dup[ ce l-a biruit pe Decebal =i s-a st`rpitnorodul din locurile acestea, Dacia a luat legile romane de lalocuitorii ei cei noi. Acestea \inur[ at`ta vreme c`t a stat \arasub st[p`nirea ]mp[ra\ilor romani =i bizantini. Iar dup[ ce afost de=ertat[ de locuitori din pricina n[v[lirilor barbarilor,]mp[ra\ii bizantini s-au v[zut sili\i s[ p[r[seasc[ aceast[ pro-vincie, cuget`nd numai la sc[parea lor, legile romane au]nceput atunci s[ se strice =i s[ se schimbe de c[tre daci, p`n[]ntr-at`ta ]nc`t la ]ntemeierea cea nou[ a Moldovei cu noro-coasa desc[lecare a lui Drago=, judec[torii abia mai =tiau cumsa ]mpart[ dreptatea. Alexandru, cei dint`i despot al Moldovei,care a vrut s[ lecuiasc[ r[ul acesta =i pe care ai no=tri l-aunumit cel Bun pentru faptele lui mari, a primit de la ]mp[ra\iibizantini, odat[ cu domnia, =i legile grece=ti twnbailiƒwn cu-prinse ]n Codicile bazilicalelor, =i din c[r\ile acelea ]ntinse ascos ceea ce alc[tuie=te acuma pravila din Moldova. Osebitde acestea, feluritele obiceiuri pe care ace=tia le-au luat, ]ntimpul r[t[cirii lor ]ncoace =i ]ncolo, de la neamurile megie=e,n-au putut fi =terse, asa cum altminteri aproape oricare neamde pe p[m`nt are obiceiurile sale deosebite, cum sunt aceleacu privin\[ la: mo=tenire, diate, ]mp[r\eala mo=iilor =i la zilelede corvoad[. De aceea la moldoveni s-au ivit dou[ feluri de

CUPRINS

Dimitrie Cantemir

142

legi: una scris[, ]ntemeiat[ pe legile ]mp[ra\ilor romani =i\arigr[deni =i pe hot[r`rile soboarelor biserice=ti, =i una nescri-s[, care ar putea fi numit[ datina norodului, cum se nume=te =i]n limba noastr[ cu vorba slavoneasc[ obicei, care ]nsemneaz[datin[ =i obicei. Dar, pentru c[ aceste obiceiuri nu sunt scrise=i au fost adesea r[st[lm[cite de c[tre judec[torii cump[ra\i =ifolosite ca s[ sprijine str`mb[tatea, Vasile Lupu Albanezul,domn al Moldovei, ]n veacul trecut a pus oameni cinsti\i =icunosc`nd legile \[rii s[ adune laolalt[ toate legile scrise =inescrise, alc[tuindu-se din ele un codice deosebit de legi1,r[mas =i ast[zi c[l[uza judec[torilor din Moldova pentru]mp[r\irea drept[\ii.

1 Pravila, ap[rut[ ]n 1646, ]n tiparni\a de la Trei Ierarhi, poart[ titlul:Carte rom`neasc[ de ]nv[\[tur[ de la pravilele ]mp[r[te=ti =i de la altegiude\e cu dzisa =i cu toat[ cheltuiala lui Vasile Voievodul =i domnul |[riiMoldovei den multe scripturi t[lm[cit[, den limba ileneasc[ pre limbarom`neasc[. Prima parte a pravilei s-a inspirat din legi bizantine, bazate pelegisla\ia lui Iustinian; partea a doua se bazeaz[ pe opera Praxis et Theo-rice (Criminalis (1616) a juristului italian Prosper Farinaccius. Titlul pravileiindic[ folosirea acestei lucr[ri ]ntr-o versiune greceasc[.

143

Descrierea Moldovei

C A P I T O L U L A L X I I - L E A

DESPRE DIVANUL DE JUDECAT{ AL DOMNULUI+I AL BOIERILOR

Domnul \ine divan de judecat[ ob=teasc[ de trei sau patruori pe s[pt[m`n[, ]n tot cursul anului, afar[ de zilele pe carebiserica le-a hot[r`t pentru posturile cele mari. Divanul — cuacest cuv`nt turcesc numesc moldovenii sala cea mare deprimire — se afl[ totdeauna ]n mijlocul palatului domnesc.Aici, la peretele din fund, este a=ezat scaunul domnului, av`ndaninat[ deasupra o icoan[ a lui Isus Hristos ]n fa\a judec[\ii =idinaintea ei arde necontenit o lum`nare. }n partea st`ng[, pecare moldovenii o socotesc, dup[ felul turcesc, mai de cinstedec`t dreapta, se afl[ scaunul mitropolitului, dup[ care ur-meaz[ boierii dreg[tori dup[ starea lor. }n fa\[, l`ng[ pereteledin dreapta al s[lii, ]=i au locul boierii f[r[ dreg[torii.

}n mijloc, l`ng[ domn, la dreapta sa, =ade sp[tarul cel mare,\in`nd spada domneasc[; ceva mai departe, tot de aceast[parte, =ade postelnicul cel mare, cu un =ir lung de postelnicei.Ceilal\i care sunt de trebuin\[ ]n divan, aprozi =i arma=i, stau]n fa\a domnului, a=a ca s[-i aib[ el ]naintea ochilor. }ndat[ cedomnul — dup[ o rug[ciune scurt[ c[tre Hristos judec[torul —se a=eaz[ ]n scaun, toat[ lumea din sal[ tace =i, la poruncaportarului, aprozii aduc ]nl[untru c`te doi, c`te trei dintrepricina=ii aduna\i ]n fa\a por\ii. Dup[ ce li se ascult[ j[luirea,ace=tia sunt l[sa\i s[ iasa afar[ prin alt[ u=[ a divanului, cared[ ]nspre curtea mica a palatului — dac[ nu sunt du=i la tem-ni\[. Dup[ ace=tia urmeaz[ al\ii, p`n[ c`nd nu mai r[m`nenimeni care s[ se j[luiasc[. La amiaz[ se hot[r[=te j[luitorilorr[ma=i alt[ zi ca s[ se ]nf[\i=eze la judecat[. Aceast[ jude-

CUPRINS

Dimitrie Cantemir

144

cat[ este ]ns[ a=a de ]nfrico=at[ =i nep[rtinitoare, ]nc`t ]nsu=ilogof[tul cel mare, dac[ ar fi p`r`t =i de un \[ran, ]ndat[ ce =i-aauzit numele pomenit trebuie s[ se scoale de la locul s[u =i s[se a=eze de-a st`nga \[ranului, p`n[ ce ispr[ve=te j[luirea.Pricinile cele mari le judec[ domnul ]nsu=i, pe cele mai micile las[ ]n seama boierilor. Boierii c[rora li se ]nf[\i=eaz[ pri-cina o cerceteaz[ pe la casele lor =i hot[r[sc. Dac[ j[luitorul=i p`r`tul sunt mul\umi\i de judecat[, atunci ea are aceea=iputere ca =i cum ar fi fost f[cut[ ]n divanul domnesc. Dar dac[una din cele dou[ p[r\i socoate c[ i s-a f[cut str`mb[tate,poate s[ se j[luiasc[ iar[=i la divanul de judecat[ al domnu-lui. }n fa\a acestuia pricina se cerceteaz[ din nou =i, dac[ sedovede=te c[ un boier a f[cut judecat[ str`mb[, pentru c[ aluat plocoane, sau din p[rtinire, sau fiindc[ nu se pricepe s[judece, atunci se pedepse=te ]nfrico=at. Iar dac[ domnul so-coate c[ aceluia care s-a j[luit din nou i s-a f[cut judecat[dreapt[, atunci ]l pedepse=te s[ fie b[tut cu vergile, pentru c[a def[imat judecata boierului, iar dup[ aceea, pentru c[ nu ab[gat ]n seam[ porunca st[p`nirii, se mai pedepse=te dup[socotin\a domnului, trebuind s[ pl[teasc[ ]ndoit =i cheltuielileceleilalte p[r\i. C`nd domnul vrea s[ asculte el ]nsu=i jalbelepe care le socote=te mai ]nsemnate sau de m`na ]nt`i,porunce=te s[ vin[ la divan p`r`tul =i j[luitorul, ]i las[ s[ spun[slobod tot ce g`ndesc c[ ar fi de folos pentru ap[rarea lor saupentru ]nvinov[\irea par\ii dimpotriv[. Dup[ ce se cerceteaz[pricina, mitropolitul =i fiecare din boierii afla\i ]n divan spunce g`ndesc cu glas tare (m[car c[ =tiu c[ domnul are alt g`nd)=i apoi ]l las[ pe p`r`t slobod sau ]l judec[ vinovat. Boierilorf[r[ de slujbe nu li se ]ng[duie s[ aduc[ nimic ]n fa\a domnu-lui =i nici s[-=i spun[ g`ndul, dec`t dac[ ]i ]ntreab[ domnul.C`nd s-au auzit g`ndurile tuturora =i s-a cunoscut c[ cineva evinovat, domnul ]ntreab[ pe mitropolit ce pedeaps[ i se cadedup[ legile politice=ti =i cele biserice=ti. Mitropolitul cite=temai ]nt`i cuv`ntul legii =i dup[ aceea cere mila domnului,c[reia legile nu-i pot pune stavil[. Acela=i lucru ]l fac ]ndat[ =i

145

Descrierea Moldovei

Dimitrie Cantemir

146

boierii. La urm[, domnul ]=i spune g`ndul s[u =i las[ slobod pep`r`t sau ]l os`nde=te la moarte sau la alt[ pedeaps[. Cei caresunt p`r`\i pentru vreo f[r[delege mare se dau arma=ului celmare, ca s[-i bage ]n temni\[. Iar aceia care se bag[ ]n tem-ni\[ din pricina datoriilor se dau pe seama v[tafului de aprozi.Os`ndele sunt de mai multe feluri: pe t`lhari ]i sp`nzur[, pejefuitorii de biserici ]i arde, boierului care a f[cut moarte deom, ]i taie capul, pe \[rani ]i pune ]n \eap[ =i-i omoar[ ]nchipul acesta cu ]ncetul =i ]n chinuri. Asemenea f[r[deleginumai arareori le pedepse=te domnul cu o pedeaps[ mai bl`nd[— doar dac[ omor`torul se ]nvoie=te cu rudeniile ucisului =iacestea arat[ ]n fa\a domnului =i a celorlal\i c[ ]l iart[ de vin[=i de pedeaps[ =i nu cer s[ se pl[teasc[ s`ngele cu s`nge saumoartea cu moarte. Dac[ omor`torul poate s[ dob`ndeasc[iertare, acesta atunci poate s[ =i n[d[jduiasc[ ]ntruc`tva c[va afla mil[ =i la domn; dar el nu poate s[ fie ]ncredin\at c[ vasc[pa cu via\[. Iar dac[ din faptele lui de p`n[ atunci domnul=tie c[ r[utatea lui nu mai poate fi ]ndreptat[ prin nici opedeaps[ sau sunt alte pricini pentru care nu voie=te s[-id[ruiasc[ via\a, atunci obi=nuie=te s[ dea r[spuns c[ j[luitorii=i rudeniile ucisului pot s[ ierte uciga=ului f[r[delegea s[v`r=it[,dar el nu poate suferi ca ]n \ara lui s[ tr[iasc[ uciga=i =i al\itic[lo=i, ca s[ se spurce de la stric[ciunea lor m[dularele celes[n[toase ale \[rii. Cu acest cuv`nt ]l os`nde=te sau la moartesau ]l trimite la ocn[. Boierii care au luat din banii \[rii saucare au uneltit cu primejdie asupra vie\ii domnului (lucru carese ]nt`mpl[ adesea dup[ cugetul cel nestatornic al moldove-nilor) domnul poate s[-i os`ndeasc[ la moarte =i la pierdereamo=iilor, f[r[ s[ mai ]ntrebe pe ceilal\i boieri. Iar dac[ nu area se teme c[ t[r[g[narea ar aduce vreo pagub[ sau primejdieca uneltitorii ceilalti, v[z`ndu-se a nevoie, s[-=i ]nf[ptuiasc[lucrarea lor, atunci domnul, ca s[ arate dreptatea judec[\iisale =i ca s[ bage spaima ]n ceilal\i, porunce=te s[-l aduc[ per[zvr[tit ]n fa\a divanului de judecat[ =i ]i v[de=te vinov[\iacu scrisorile prinse — dac[ are asemenea scrisori — sau cu

147

Descrierea Moldovei

alte m[rturii, apoi ]l os`nde=te la moarte sau la alt[ pedeaps[.Dac[ i se cade os`nda la moarte, nu poate s[-i dea alt[pedeaps[ dec`t t[ierea capului, iar daca ]l pedepse=te cu b[taia,nu o poate ]mplini nimeni altul dec`t domnul cu m`na lui, oricu topuzul (buzdugan domnesc) — care, ce e drept, love=tecel mai tare, dar nu vat[m[ onoarea — sau cu vergi =i bice,care este socotit[ b[taia cea mai de ocar[. Alte pricini nuz[bovesc mult[ vreme ]n divan, ci orice pricin[ care trebuiejudecat[ se ispr[ve=te de obicei ]n aceea=i zi sau, c`nd esteprea ]nc`lcit[, se aduce de trei, patru ori ]n divan. Dac[ dom-nul nu poate s[ vin[ ]n divan, fiindc[ e bolnav sau are altetrebi, boierii se a=eaz[ pe la locurile lor ca =i c`nd domnul arfi de fa\[, ascult[ j[luirile =i le hot[r[sc, trimi\`nd judec[\ilelor scrise la domn, ar[t`ndu-i =i chipul cum s-a f[cut judecata.Afar[ de aceasta, oricine este slobod s[ dea jalb[ domnului,atunci c`nd se duce la biseric[ sau la preumblare, pe care leia sp[tarul al treilea =i le pune pe masa domnului c`nd se]ntorc la curte. Dup[ aceea vine logof[tul de tain[, care lecite=te domnului =i scrie pe marginea jalbei hot[r`rea acestu-ia. El rupe jalbele mincinoase sau acelea prin care se cerevreo str`mb[tate. Dup[ aceea sp[tarul d[ ]napoi jalbele celorce le-au f[cut. Mai marele aprozilor are grij[ s[ se ]mplineasc[voia domnului. Nu s-a auzit niciodata zic`ndu-se c[ hot[r`readomnului ar fi fost dob`ndit[ prin daruri, nici el c[ s-ar fi ab[tutde la calea drept[\ii ca s[ p[rtineasc[ pe careva, de=i s-a v[ditc[ lucrul acesta s-a ]nt`mplat de mai multe ori printre boieri.Aceasta este or`nduiala cu care jalbele celor asupri\i ajung lajudec[torul cel mai mare al Moldovei, adic[ la domn, =i chipul]n care se judec[.

Acuma trebuie s[ mai spunem ceva =i despre judec[\ilemai mici. Ele sunt de dou[ feluri: judec[\i de ob=te ale \[rii,adic[ judec[\i ale unui \inut, =i judec[\i deosebite, adic[ alelocului. To\i sfetnicii domne=ti =i boierii divanului din starea]nt`i au putere s[ judece =i s[ hot[rasc[ pricinile de judecat[]n toat[ Moldova, de ]ndat[ ce se g[sesc afar[ din Ia=i; ]ns[

Dimitrie Cantemir

148

cei doi vornici mari au o putere =i mai mare. Nici unul dintrelocuitorii \inutului pe care ]l au ei ]n seam[ nu se poate tragede la judecata lor; dar oricare din cele dou[ p[r\i poate s[ nuprimeasc[ judecata celorlal\i boieri =i s[ se duc[ la divanuldomnesc; dac[ judecata vornicului nu mul\ume=te una saucealalt[ din p[r\i, aceasta este slobod[ s[ se jeluiasc[ din noula divanul domnesc. Dac[ s-a ]nf[\i=at divanului domnesc, pri-cina nu se mai cerceteaz[, ci se caut[ numai s[ se vad[ dac[judecata — a=a cum este scris[ ]n hot[r`rea vornicului, ce sed[ dup[ obicei la partea c`=tig[toare — a fost dat[ dup[dreptate =i dup[ legea \[rii. O pricin[ se cerceteaz[ din nounumai atunci c`nd cineva face jalb[ la divanul domnesc dup[ce a fost judecat de un boier pe care ]l primise mai ]naintejudec[tor. Dac[ judecata boierului se socote=te str`mb[ — lu-cru ce se ]nt`mpl[ adesea — atunci el trebuie s[ sufere pede-pse grele. Dar dac[ la cercetare se afl[ c[ judecata a fostdreapt[ =i c[ j[luitorul pus pe g`lceav[, a v[t[mat din nechib-zuin\[ cinstea boierului, atunci se pedepse=te cu b[taia =i tre-buie s[ pl[teasc[ ]ndoit cheltuielile p[r\ii vr[jma=e. Osebit,boierilor din starea ]nt`i li s-a mai ]ng[duit s[ judece =i s[hot[rasc[ =i ]n pricinile din cetatea Ia=i, dac[ se ]nvoiesc celedou[ par\i ]n g`lceav[, fiindc[ nimeni nu poate fi ]mpiedicats[ se duc[ la divanul domnesc. Dac[ un boier a judecat ]ndivanul domnesc vreo pricin[ care i s-a dat lui ]n seam[, eltrebuie s[ dea hot[r`rea lui ]mpreun[ cu temeiurile ei, prin-tr-un diac al divanului, logof[tulul cel mare; dac[ acestasocote=te c[ judecata s-a f[cut dup[ dreptate =i dup[ legeacea de ob=te =i dup[ cea bisericeasc[, scrie cu m`na lui dede-subt: “S-a cercetat” =i o d[ logof[tului de tain[ ca s[ o pecetlu-iasc[ cu pecetea divanului, dup[ care hot[r`rea nu se maipoate schimba. Iar dac[ socote=te c[ boierul a judecat cu str`m-b[tate, atunci logof[tul cel mare rupe scrisoarea =i trimite pej[luitor la divanul domnesc. }ns[ afar[ de curte logof[tul celmare nu poate nici s[ cerceteze iar[=i =i nici s[ lepede judeca-ta altui boier. Cu nici un chip nu-i este ]ng[duit unui boier

149

Descrierea Moldovei

dintr-un rang mai de jos s[ r[stoarne hot[r`rea unui boier maimare. Iar fiindc[ boierii cei mari trebuie s[ fie aproape necon-tenit la curtea domneasc[ =i nu pot s[ judece toate priciniledin toat[ \ara, de aceea s-au or`nduit ]n cet[\i =i t`rguri judec[toricare s[ judece pricinile locuitorilor Moldovei. }n unele locuriace=tia se numesc p`rc[labi, iar ]n altele vornici =i c[m[ra=i.La Hotin, Cern[u\i, Suceava, Neam\ =i Soroca sunt c`te doip`rc[labi, care poart[ =i numele de obl[duitori, fiindc[ acestecet[\i sunt cele mai de frunte; asemenea mai sunt c`te doi laRoman, Boto=ani (t`rg care este ]n st[p`nirea doamnei), Orhei,Chi=in[u, L[pu=na, F[lciu, Gala\i, Tecuci, Tutova =i Putna. Cele-lalte t`rguri mai mici, cum sunt Bac[u, T`rgul Frumos, H`rl[ul,Covurluiul =i Vasluiul, au fiecare numai c`te un p`rc[lab. LaB`rlad sunt doi vornici, care judec[ pricinile ]n locul vornicu-lui cel mare din |ara de Jos. Tot doi sunt =i ]n \inutul Dorohoi,]n locul vornicului cel mare al |[rii de Sus: unul la C`mpulung=i unul la Vaslui. Peste ocnele de sare din \inutul Ocna sunt doic[m[ra=i deosebi\i. Ace=tia to\i pot s[ judece aproape toatepricinile, dar nu pot hot[r] dec`t pe cele mai mici. Pe cele maide seam[ trebuie s[ le trimit[ ori la vornicul cel mare al \i-nutului acela, ori, dac[ se judec[ din nou, la divanul dom-nesc. Atunci ]ns[ ei hot[r[sc p[r\ilor ]mpricinate un soroc, adic[o zi c`nd am`ndou[ p[r\ile trebuie s[ se ]nf[\i=eze ]nainteadomnului. Aceasta se face astfel: p`rc[labul trimite o scrisoare]n care veste=te c[ cutare =i cutare, care tr[iesc ]n necontenit[g`lceav[ din cutare pricin[, fac jalb[ la divanul domnesc =if[g[duiesc s[ se ]nf[\i=eze la divan ]n cutare zi sau la cutaresoroc. Aceast[ scrisoare o rupe ]n dou[ =i d[ c`te o partefiec[reia dintre p[r\ile ]mpricinate. Dac[ vreuna din ele nu se]nf[\i=eaz[ la divan la sorocul hot[r`t, trebuie s[ pl[teasca oheria, adic[ gloab[: un \[ran 25 de galbeni, un r[ze= 100 =i unboier 600. De aceast[ pedeaps[ nu poate sc[pa nimeni dec`tdac[ poate s[ dovedeasc[ fie c[ a fost bolnav, fie c[ a ]mplinitvreo slujb[ domneasc[, fie c[ i-au fost ]ncredin\ate, de c[trecei mai mari, trebi ale \[rii, care l-au ]mpiedicat s[ se ]nf[\i=eze.

Dimitrie Cantemir

150

C A P I T O L U L A L X I I I - L E A

DESPRE VENITURILE VECHI +I CELEDE ACUM ALE MOLDOVEI

At`t cronicile noastre moldovene=ti, c`t =i hrisoavele dom-nilor de odinioar[ arat[ cu prisosin\[ c[, alt[ dat[, ]ncep`nddin vremea desc[lecatului lui Drago=, toat[ Moldova eramo=tenire a domnului1, c[ci locuitorii cei noi ai Moldovei nuputeau s[-=i aleag[ mo=ii anume nici s[ le st[p`neasc[, ciacestea le erau d[ruite de c[tre domn, ]mpreun[ cu boieria —dup[ cum fiecare izb`ndea s[ se fac[ vestit prin vitejia sa — =ica s[-=i \ina rangul, primeau ]n dar sate =i mo=ii. C[ lucrulacesta este adev[rat arat[ hrisoavele neamurilor cele vechidin Moldova, pe care se bizuie st[p`nirea lor asupra satelor =idin care se l[mure=te c[ sunt numai daruri, pentru care au amul\umi d[rniciei domnului. Ca s[ lumin[m mai bine acestlucru, am voi s[ pomenim aici un hrisov dat str[mo=ului nostruTeodor Cantemir de c[tre +tefan cel Mare, av`nd cuprinsulurm[tor: “Fiindc[ Teodor Cantemir, p`rc[lab pe Chilia =i Smi-la, s-a ar[tat a fi o slug[ credincioas[ =i un o=tean viteaz alcrucii lui Hristos, ]ntru ap[rarea acestor cet[\i ]mpotrivan[v[lirilor turce=ti =i t[t[r[=ti =i fiindc[ la urm[ toate locurileacestea au fost, cu voia lui Dumnezeu, pustiite =i r[pite de

1 La sf`r=itul secolului al XIV-lea =i ]nceputul secolului al XV-lea, exista,al[turi de proprietatea domneasc[, proprietate boiereasc[ =i m[n[stireasc[,]n afar[ de cea a \[ranilor. Afirma\ia lui Cantemir c[ ]ntreaga Moldov[ ar fifost “mo=tenire a domnului” este tenden\ioas[, determinat[ de inten\iilesale politice de a crea un stat centralizat, ]n care domnitorul s[ aib[ drep-turi absolute. Nu este mai pu\in adev[rat, ]ns[, c[ domnul r[spl[tea servici-ile boierilor credincio=i cu mo=ii. }n majoritatea cazurilor, domnii nu f[ceau,]ns[, altceva dec`t s[ le ]nt[reasc[ boierilor o proprietate existent[ de fapt.

CUPRINS

151

Descrierea Moldovei

c[tre turci, fiind silit de puterea acestora s[ p[r[seasc[ mo=iap[rinteasc[, d[ruit[ mo=ului =i str[mo=ului s[u, pentru slujbelef[cute cu credin\[, de c[tre str[mo=ii no=tri r[posa\i ]ntru dom-nul, d[ruim, de aceea, sus-pomenitului Teodor Cantemir, dindragoste, =i mil[ cre=tineasc[, trei sate ]n \inutul F[lciului cutot ce \ine de ele, p[duri, c`mpii, ape =i iazuri =i-l facem maimare peste tot codrul Tigheciului =i c[pitan mai mare al c[l[rimiide acolo” (care pe atunci era ]n num[r de opt mii de oameni,dup[ cum m[rturisesc cronicarii). }n acela=i fel gr[iesc =i hri-soavele date altor neamuri. Din aceast[ pricin[ aproape c[ nu]nt`lne=ti ]n Moldova vreun neam de boieri care s[ nu-=i trag[numele de la satul primit de ]ntemeietorul s[u ca dar de ladomn. A=a, mai t`rziu, Cantemir s-a numit Sili=teanu de lasatul cu acela=i nume, Racovi\[ de la Racova =i Ureche de laUreche=ti. Dar fiindc[ ]n vremile ce urmar[ boierii s-au ]nmul\itfoarte mult =i se p[rea c[ aceste danii vor slei veniturile \[rii]ntregi, domnii au desp[r\it, pentru binele \[rii, veniturile caremai ]nainte intrau ]n aceea=i vistierie at`t pentru cheltuieliledomnului, c`t =i pentru cheltuielile \[rii. Pentru cheltuiala cur\iilor, domnii =i-au oprit toate cet[\ile =i t`rgurile Moldovei, ]mpre-un[ cu dou[sprezece sate din apropierea lor; apoi ocnele desare, v[mile, zeciuiala la oi, porci =i stupii de albine de la\[rani =i de la r[ze=i pentru c[ boierii sunt =i p`n[ ast[zi slobozide asemenea d[ri. Pe toate celelalte le-au l[sat \[rii =i boie-rilor =i au hot[r`t ca fiecare cas[ \[r[neasc[ s[ pl[teasc[, ]nvreme de pace, pentru trebuin\ele \[rii, 80 de aspri, adic[ unflorin, dajdie numit[ de ei fum[rit; ]n vreme de r[zboi, un taler]mp[r[tesc sau 120 aspri, iar la vreme de mai mare nevoie, ungalben, care pre\uia atunci 200 aspri. Cititorul poate s[-=i dealesne seama ce mul\i bani se adunau, dac[ erau ]ndestul[toripentru a \ine 40 000 de o=teni moldoveni =i 14 000 de str[ini:nem\i, cazaci, s`rbi, bulgari, alvani\i =i greci. Se cunoa=te dincatastifele cu socoteli ale \arii c[ numai veniturile domnuluif[ceau peste 60 000 taleri ]mp[r[te=ti ]n fiece an, iar numai

Dimitrie Cantemir

152

din C`mpulung se str`ngeau 24 000 de oi sub numele de zeciu-ial[. Iar acuma, vai ! Moldova a c[zut ]ntr-o s[r[cie =i tic[lo=iea=a de mare, ]nc`t abia se mai scoate a =asea parte din veni-turile de odinioar[. Adic[ se scot din v[mi cam 30 000, dinocne 10 000, din cet[\i =i t`rgurile unde sunt p`rc[labi 15 000,din zeciuiala oilor de obicei 10 000 taleri ]mp[r[te=ti; iar ]nanul cel dint`i de domnie, c`nd =i boierii trebuie s[ dea zeciu-ial[, se scot 20 000; din zeciuiala stupilor de albine =i a por-cilor 25 000, de la curteni sau boierii de starea mai de jos 15000 de taleri ]mp[r[te=ti, care, socotindu-se laolalt[, fac cevamai mult ca 100 000 taleri ]mp[r[te=ti. Aceste venituri domnulle poate folosi cum ]i place, pentru cheltuielile lui =i pentrucele ale cur\ii sale. }ns[ veniturile \[rii nu sunt hot[r`te dup[puterile supu=ilor, ci dup[ m[sura l[comiei turcilor. C[ci oricear cere ace=tia, nu se poate s[ nu li se dea, iar domnul nu estedator s[ dea =i el ceva, din veniturile sale, pentru u=urarealocuitorilor. Purtarea de grij[ pentru veniturile \[rii o au ]n seam[cei =apte boieri de frunte, numi\i ]ndeob=te boieri de sfat. Nu-mai lor le este ]ng[duit s[ intre ]n vistierie (odaia ]n care se\ine sfatul \[rii). Asemenea numai vistiernicul cel mare (maimarele vistieriei) =ade ]ntre d`n=ii, fiindc[ pe seama lui se afl[vistieria =i are cheia de la c[mara acesteia. C`nd sose=te vreoporunc[ de la Poart[ sau c`nd domnul socote=te c[ e de tre-buin\[ pentru trebile \[rii, atunci el ]i cheam[ pe cei =apteboieri prin scrisoare la sfat. Ace=tia se adun[ la vistierie =i,dup[ ce se sf[tuiesc, ]l vestesc pe domn, prin vistiernicul celmare, despre ceea ce socotesc d`n=ii c[ trebuie s[ se fac[.Dac[ domnul ]ncuviin\eaz[ sfatul lor, atunci porunce=te s[ se]mplineasc[ lucrul p`n[ ]n at`tea zile. Dup[ aceea se trimitprin \inuturi doi sau trei dintre ei — sau =i mai mul\i dac[ e detrebuin\[ pentru ]mplinirea lucrului — ca s[ adune banii sauzahereaua sau orice li s-a poruncit =i dau totul vistiernicului,de la care iau dovad[ de ceea ce a primit. Vistiernicul e dators[ ]nf[\i=eze acelora=i =apte boieri din sfat, la fiecare sfert de

153

Descrierea Moldovei

an, socoteala veniturilor =i cheltuielilor. }n vremi lini=tite seafl[ ]ntotdeauna ]n vistierie de la 30 000 p`n[ la 40 000 taleri]mp[r[te=ti. Dar c`nd Poarta trimite domn nou sau c`nd]nnoie=te domnia celui dinainte cu firman nou de domnie, tre-buie s[ se adune ]n jur de 50 000 de taleri ]mp[r[te=ti =i totacest b[net trebuie smuls =i stors ]n toate chipurile de la bie\iisupu=i, numai s[ sature l[comia f[r[ margini a cur\ii turce=ti.De aceea trebuie s[ ne a=tept[m la o dec[dere =i mai mare,pentru c[ lipsa =i s[r[cia cresc din zi ]n zi.

Dimitrie Cantemir

154

C A P I T O L U L A L X I V - L E A

DESPRE TRIBUTUL +I PE+CHE+URILEPE CARE MOLDOVA LE PL{TE+TE POR|II

Din vremea c`nd o=tile turce=ti s-au ivit la malurile Dun[rii=i p`n[ ]n vremea lui +tefan cel Mare, moldovenii =i-au ap[ratviteje=te slobozenia =i nu s-au l[sat ]n=ela\i nici de lingu=iri,nici de mari f[g[duieli =i nici de pilda vecinilor lor, a vala-hilor, ca s[-=i v`re grumajii ]n jug str[in. Iar dac[ cronicilenoastre moldovene=ti cele vechi arat[ c[ domnii Moldovei arfi dat bani turcilor de mai multe ori, de la lucrul acesta nici noinu ne d[m ]n l[turi. C[ci domnii no=tri cei ]ntelep\i, av`ndputin\a s[ r[scumpere cu bani suferin\ele, urm`nd pilda sena-tului vene\ian, at`t de vestit pentru ]n\elepciunea lui ]n trebilepolitice=ti, mai bucuro=i au voit s[-=i ]ndurereze punga dec`t\ara =i supu=ii. Dar un tribut care s[ fi fost statornic =i necurmatnu s-a putut pune p`n[ ]n vremea lui +tefan cel Mare. Abia fiuls[u, Bogdan cel Chior, a ]nchinat Moldova turcilor — dup[cum se zice, ]n urma diatei l[sate de tat[l s[u — ]nvoindu-ses[ le dea, ]n fiece an, 4 000 de galbeni, 40 de cai =i 24 de=oimi, dar nu ca tribut, ci numai ca semn de ]nchinare, iaratunci c`nd ]mp[ratul s-ar duce el ]nsu=i la r[zboi, s[ trimit[ =id`nsul ]n oastea turceasc[ 4 000 de moldoveni, ca s[ desfundedrumurile =i s[ ]ntocmeasc[ podurile. Aceste tocmeli au \inutaproape un veac, iar turcii, mul\umi\i c[ au pus fr`u zimbruluimoldovenesc, nu ]ndr[zneau s[-i scurteze la\ul p`n[ nu-l]mbl`nzesc. Dup[ r[zvr[tirea lui Ioan Armeanul puterilemoldovenilor fiind sleite detot, ei au ]nceput s[ cear[ de laurma=ul acestuia, Petru, poreclit cel +chiop, 12 000 de galbeni(haraci). Cu toate c[ boierii s-au ]nvoit cu tributul cel nou,Petru n-a vrut sa fie socotit de c[tre urma=i drept cel dint`i

CUPRINS

155

Descrierea Moldovei

Dimitrie Cantemir

156

care a f[cut Moldova s[ pl[teasc[ tribut =i de aceea s-a lep[datde scaunul domnesc =i s-a dus ]n Transilvania, unde avea mo=ii.Turcii au pus ]n locul lui pe Iancul Sasul, un om haps`n =icrunt, Sardanapalul moldovenilor, care, ca s[ dob`ndeasc[domnia, s-a ]nvoit cu tot ce vroiau turcii, c[ci el nu se temeac[ o s[-=i vat[me cu chipul acesta numele cel bun, pe carenici nu l-a avut vreodat[. Pentru c[, ]n vremile care au urmat,domnii au n[zuit ]n mai multe r`nduri s[ scuture jugul, maiales c`nd le-au venit ]ntr-ajutor tulbur[rile dinl[untru, turcii aug[sit atunci prilej s[ m[reasc[ tributul, a=a ]nc`t cei 12 000 degalbeni s-au urcat la 65 000 taleri ]mp[r[te=ti, care trebuie s[se pl[teasc[ acum la vistieria cur\ii turce=ti. Ca s[ ridice ba-nii, turcii trimit ]n fiecare an ]n Moldova, c`nd nu se afl[ ]nr[zboi cu alte st[p`niri europene=ti, pe vreunul din slujitorii detain[ ai sultanului, care poart[ numele de hasne-agasi (prive-ghetor ai vistieriei). Pe acesta ]l duc ]n cetate cu mare alai =i,dup[ ce num[r[ banii, ]i d[ din nou domnului, ca s[-i trimit[la |arigrad. Pentru aceast[ osteneal[ i se d[ din partea domnu-lui 7 500 de taleri ]mp[r[te=ti, ]mpreun[ cu o blan[ de samur.C`teodat[ trebuie s[ i se dea =i mai mult, dac[ ]n scrisoareavizirului se afl[ vreo porunc[ de acest fel sau c`nd se =tie]ndeosebi c[ acel hasne-agasi, are mult[ trecere la ]mp[ratuls[u. Iar c`nd capuchehaiele domnului pl[tesc tributul de-adreptul, ei dob`ndesc o dovad[ de la hasne-agasi, pe care oduc lui madenkalfasi (mai mare peste mine) =i primesc de la elalt[ dovad[, ]n care se arat[ c[ haraciul s-a pl[tit pentru totanul. Am`ndou[ h`rtiile acestea le duc la mehtupci-effendi,logof[tul cel dint`i al marelui vizir, sau logof[tul de tain[,care, dup[ ce ia scrisorile celorlal\i, d[ o dovad[ din partea sac[ banii s-au pl[tit. C`nd capuchehaiele domnului ]nf[\i=eaz[dovada aceasta vizirului cel mare, acesta porunce=te s[-i]mbrace cu c`te un caftan =i, ]mpreun[ cu tefterdarul, scriedomnului o scrisoare prea pl[cut[ cu acest cuprins: (dup[ titlu)“Banii pe care voi trebuie s[-i pl[ti\i ]n fiecare an s-au adus =is-au pl[tit deplin, ]n acest an fericit, de c[tre hasne-agasi tri-

157

Descrierea Moldovei

mis de noi =i de c[tre capuchehaiele tale, care slujesc toat[vremea la Poart[. Acum, cu bine ! Fii din bel=ug binecuv`ntat]n toate =i p`inea prea]n[l\atului nostru ]mp[rat, st[p`nul nos-tru cel sf`nt, s[-\i priasc[. Am s[ te v[d. Sa faci tot asemenea=i de acum ]nainte ]n celelalte slujbe ale sultanului nostru,pun`ndu-\i toate puterile, cu poala suflecat[, dar s[ te p[zes\is[ sluje=ti str`mb[t[\ii sau s[ te pui ]mpotriva poruncilor ce \ise trimit =i pa=ii t[i s[ fie statornici ]n ascultare =i credin\[.Pace \ie ! Dat[“ etc. Afar[ de tributul de fiecare an despre caream vorbit chiar acum, Moldova trebuie s[ mai pl[teasc[ laBairam sau Pa=tele turcilor, drept pe=che= sau dar sultanului,12 500 taleri ]mp[r[te=ti, ]mpreun[ cu dou[ bl[ni, una de sa-mur pre\uind 1 500 taleri ]mp[r[te=ti =i alta de r`s; sultaneivalide, adic[ mamei ]mp[ratului, 5 000 de taleri =i o blan[ der`s; pentru ceara lum`n[rilor din palatul ]mp[r[tesc 6 000;pentru seul de trebuin\[ la unsul cor[biilor de r[zboi 12 000 detaleri; pentru c`zlar-agasi (mai marele eunucilor) 2 500 de lei1

=i o blan[ de samur; vizirului 5 000 de taleri =i o blan[ desamur de mult pre\, pentru chehaia 2 500 de taleri =i o blan[de samur; pentru tefterdar 1 000 de taleri, ]mpreun[ cu o blan[de samur; lui reis-effendi 500 de taleri =i o blan[ de samur.Celelalte daruri ce se ]mp[r\esc slujitorilor ]mp[ratului =i vizi-rului: postavuri, m[t[suri =i bl[ni mai proaste de samur (pecare le numesc pacea, pentru c[ sunt f[cute din picioarelesamurului), rareori fac mai pu\in de 40 000 de taleri ]mp[r[te=ti.

Pe deasupra, atunci c`nd se face r[zboi cu le=ii sau curu=ii, dac[ vizirul porunce=te s[ se fac[ pod peste Dun[re, saus[ se adune cai pentru grajdul ]mp[r[tesc sau pentru trasultunurilor mari, sau s[ se dea zaherea, \ara trebuie s[ se ]ngri-jeasc[ de toate acestea. Dar toate cheltuielile se scad din hara-ci. C`nd se a=eaz[ domnul nu se pl[te=te totdeauna aceea=isum[ de bani, ci se potrive=te dupa l[comia de bani a viziruluicel mare =i dup[ ambi\ia celui ce n[zuie=te la domnie. Dar

1 Leonines — monede olandeze ]n circula\ie la acea vreme.

Dimitrie Cantemir

158

este obicei s[ se pl[teasc[ ]mp[ratului 25 000 de taleri, ma-mei sultanului 5 000, vizirului 15 000, chehaiei pe jum[tateat`\ia. Tefterdarul dob`nde=te 1 000, reis-effendi 500 de taleri.Darurile pentru ceilal\i slujitori ai cur\ii =i pentru dreg[tori,cum este bairam pe=che=ul, adic[ darul de Pa=ti, se urc[ la4 000 taleri. Ischimne-agasi, care ]l duce pe domn la scaun,dob`nde=te un dar de 10 000 de lei. De multe ori toate chel-tuielile acestea ajung la 300 000 de lei, pe care trebuie s[-idea \ara, nu domnul din punga sa. Asemenea =i ]nnoirea sau]nt[rirea domniei se face cu cheltuial[. Cum am pomenit maisus, este un mucarer mic =i unul mare. Cel mic este hiucm-firmanul sau firmanul de domnie, ce se pl[te=te 25 000 detaleri, iar c`nd vizirul este binevoitor domnului, =i mai pu\in.Dar mucarerul mare, prin care se ]nnoie=te firmanul de domniedup[ trei ani, se face tot cu at`ta cheltuial[ ca =i punerea unuidomn nou. Afar[ de aceasta, c`nd un capugi-ba=a sau alt sluji-tor de la curtea ]mp[r[teasc[ se trimite la domn cu vreo po-runc[, nu se poate s[ plece f[r[ s[ i se dea daruri.

159

Descrierea Moldovei

C A P I T O L U L A L X V - L E A

DESPRE BOIERIMEA MOLDOVENEASC{

Cine vrea s[ cerceteze de unde se trage boierimea mol-doveneasc[ nu are trebuin\[ s[ alerge, dup[ pilda altor nea-muri, la n[scociri ]ndoielnice =i ]ntunecate. Scriitorii greci =ilatini, pe care to\i ]nv[\a\ii lumii ]i =tiu c[ sunt pricepu\i, nedau ]n privin\a aceasta lumina cea mai limpede. Pentru c[ noicredem c[ cineva ar putea s[ t[g[duiasc[ c[ au fost solda\i =icet[\eni romani aceia pe care Traian — dup[ ce a biruit peregele Decebal =i a nimicit \ara dacilor — i-a str[mutat ]nDacia ca locuitori noi. Dac[ ne-ar lipsi alte m[rturii, numaifaptul c[ Adrian, dup[ moartea lui Traian, l[s`nd barbariloralte \inuturi asiatice, s-a oprit s[ p[r[seasc[ Dacia, numai fi-indc[ se temea s[ nu duc[ la pieire at`tea mii de cet[\eniromani care erau acolo =i ]nc[ ar fi destul pentru cititorul carecunoa=te vremurile vechi ca s[ se ]ncredin\eze de adev[rullucrurilor, dac[ =i-ar aduce aminte =i de obiceiul statornic laromani, dup[ care nu era ]ng[duit s[ se primeasc[ cineva ]ntr-olegiune, dac[ nu era cet[\ean =i deci de neam bun. De aceeanoi socotim c[ e de prisos s[ ne ]mpotrivim n[scocirii lui Ae-neas Sylvius, care zice c[ Moldova ar fi fost numai un loc desc[pare pentru romanii surghiuni\i. De altminteri n-a fost nicio-dat[ obiceiul ca s[ se socoteasc[ m[rturia unui scriitor dinvremea aceea mai prejos dec`t ]nchipuirea =i prepusul dup[bunul plac al altuia care a tr[it o mie de ani mai t`rziu. Noi nuavem de g`nd s[ v[dim mai pe larg ]n ce chip s-a p[stratneamul roman colonizat ]n Dacia at`tea veacuri de-a r`ndulde la Traian =i p`n[ ]n vremurile noastre. Vrem s[ facem acelo-ra care mai au vreo ]ndoial[ o singur[ dovad[ =i anume c[

CUPRINS

Dimitrie Cantemir

160

limba moldoveneasc[, ce se potrive=te mai mult dec`t ori-care alt[ limb[ cu cea roman[, ne duce prea l[murit lastr[mo=ii neamului nostru, f[r[ ca cineva s[ mai poat[ t[g[dui]n vreun chip. Dar cu toate acestea noi nu cutez[m s[ spu-nem c[ neamurile boiere=ti cele mai de frunte, vestite ]n zilelenoastre ]n Moldova, ar fi ]ntrecut ]n faim[ pe altele la fel cuele, atunci c`nd romanii st[p]neau ]nc[ Dacia. Noi cunoa=temmult prea bine nestatornicia lucrurilor p[m`nte=ti =i =tim preabine c[ Drago=, desc[lec[torul Moldovei, nu a pus ]n locurilecele mai de cinste =i ]n dreg[torii ale trebilor politice=ti =i aleoastei pe aceia care puteau s[ ]n=ire nume c`t mai multe ale]nainta=ilor lor, ci pe aceia care-i ]ntreceau pe ceilal\i ]n vitejie=i credin\[. Asemenea mai =tim despre ei c[ ]n satele dinMoldova, pustiite de n[v[lirile t[tarilor, au a=ezat \[rani goni\idin |ara Le=easc[, iar satelor ridicate din nou de d`n=ii, fiec[ le-au ad[ugat numele lor, fie c[ — lucru mai de crezut —au luat satele ca semn al boieriei lor. Asemenea se =tie preabine c[ ]n vremea care a urmat — c`nd \[rile s`rbilor =i bul-garilor au fost nimicite de puterea turceasc[ =i a c[zut subst[p`nirea str[in[ =i cetatea de scaun a grecilor, multe dinneamurile boiere=ti cele mai de frunte ale acestor neamuriau fugit ]n Moldova, care era locul de sc[pare al tuturora ]nvremea aceea =i pentru credin\a lor au dob`ndit]mp[m`ntenirea =i boieria. Asemenea s-a ]nt`mplat =i cuc`teva neamuri boiere=ti ale t[tarilor, care au fost luate os-tatece ]n r[zboaiele necontenite dintre sci\i =i moldoveni saucare din pricina g`lcevilor dintre ei s-au plecat domnilor debun[voia lor, s-au cre=tinat =i s-au socotit vrednice s[ slujeasc[\ara ]n dreg[torii politice sau ale oastei. Dup[ aceea, cu de-osebire ]n veacul din urm[, de c`nd s-a ]nceput s[ se trimit[domni ]n Moldova de la |arigrad, ace=tia ]=i cump[rau robicerchezi =i abasieni (]n vremea c`nd nu erau ]nc[ domni =i seaflau ]n |arigrad) =i dup[ ce ]=i ar[tau credin\a fa\[ de st[p`n,slujindu-i mult[ vreme, ]i puneau mai ]nt`i ]n slujbele cur\ii

161

Descrierea Moldovei

Dimitrie Cantemir

162

domne=ti, iar pe urm[ ]i ridicau =i ]n r`ndul boierilor, care leaducea privilegiile nobilimii. Domnii au primit ]n r`ndurileboierilor =i vreo c`teva neamuri le=e=ti, cu deosebire pe ace-lea care erau cele mai cu priin\[ \[rii Moldovei, tot a=a dup[cum, dimpotriv[, mul\i moldoveni au fost primi\i ]n boierimeale=easc[. }nmul\indu-se ]n felul acesta prea mult num[rul boie-rilor, domnul a socotit s[ ]mpart[ boierimea ]n trei st[ri. }ncea dint`i s-au pus boierii aceia pe care ]i punea domnul]nsu=i ]n dreg[toriile cele mai ]nalte ale \[rii sau urma=iilor. Rangul lor este cam acela=i cu acela pe care ]l au ]nRusia boiarii fa\[ de ceilal\i boieri mai de jos. }n starea adoua stau curtenii sau oamenii de la curte, care au mo=tenitun sat sau altul de la ]nainta=ii lor. }n starea a treia intr[c[l[ra=ii, care pentru folosul mo=iilor ce li s-au d[ruit de dom-ni, trebuie s[-l ]nso\easc[ totdeauna la r[zboi cu cheltuialalor. Cei din urm[ sunt r[ze=ii, pe care i-am putea numi maibine \[rani slobozi dec`t boieri. Ei sunt aproape la fel cuodnodvor\ii ru=i; nici ei nu au gospod[rii \[r[ne=ti mari, cilocuiesc mai mul\i laolalt[ ]ntr-un sat =i-=i lucreaz[ mo=iilefie ei ]n=i=i, fie cu slugile n[imite. Neamurile boiere=ti pecare istoria moldoveneasc[ le pomene=te de la ]nceput s-aup[strat toate =i ast[zi =i, lucru de mirare, nici unul dintreneamurile vechi moldovene=ti nu a pierit detot ]n at`t demultele r[zboaie =i ]n at`t de multele pr[d[ciuni ale t[tarilor,afar[ de un singur neam, al domnului moldovean — VasileLupu Albanezul, care era pe vremuri mai numeros dec`ttoate celelalte, iar ast[zi s-a stins detot. Cu toate c[ uneledintre neamurile acestea au ajuns ]ntr-o s[r[cie at`t de marec[ din 5 000 de gospod[rii pe care le aveau mai fiecare ]nst[p`nire alt[dat[, abia le-au mai r[mas c`te vreo cinci, darm[car neamul ]nsu=i s-a p[strat. Vrem s[ ar[t[m aici numeleacestor neamuri =i, fiindc[ toate sunt deopotriv[ ]ntre ele, levom numi ]n r`nduiala alfabetului.

163

Descrierea Moldovei

Abaze=tiiArbure=tiiAsanii, care se trag din Asan,

frate al lui Ioan, domn al Va-lahiei, pomenit de Choniates.

Ar[pe=tii

Banta=e=tiiBa=ote=tiiBogd[ne=tiiBubu=e=tiiB[l=e=tii, dou[ neamuriBoule=tiiBu\ureniiBurgule=tii

Cantacuzinii, greci dup[ na=-tere, care se trag din Ioan Can-tacuzen, ]mp[rat la |arigrad.

Cantemirii, care se trag dinTataria Crimeii.

Caraba=e=tiiCarpe=tiiCatargie=tiiCercheze=tii, cercheziCiaure=tiiCiob[ne=tiiCiogole=tiiClucere=tiiCost[che=tii sau Gavrile=tiiCostine=tii, s`rbiChiriache=tiiCrupensche=tii, le=i

Darie=tiiDonice=tiiDr[go=e=tii

Dr[ce=tii sau Done=tii

Fratice=tii

G[ne=tiiGhenghe=tiiGoiene=tii

H[b[=e=tiiH]nce=tiiH[z[re=tiiHrysoverghii, grec, neam ]m-

p[r[tesc

Is[ce=tii

Minule=tiiMicle=tiiMile=tiiMire=tiiMovile=tii. Din neamul aces-

ta au fost cinci domni.Motoce=tiiMurgule=tii

N[cule=tiiNecule=tii, greci

Palade=tii, greciPetralifii, greciPilate=tiiPisoschie=tii, le=iPr[je=tii

Racovi\e=tiiRazii, greciRopcene=tiiRusete=tii, greci

Septilice=tii+old[ne=tii

Dimitrie Cantemir

164

+ipotene=tiiSt`rce=tiiSturze=tii

T[l[be=tiiTalpe=tiiT[m[=e=tiiTanskiiT[utule=tiiTotoe=tii

Odinioar[ era la moldoveni obiceiul — care trec`nd vre-mea a dob`ndit putere de lege — s[ nu se dea dreg[torii oa-menilor tineri, m[car de se tr[geau din neamurile cele mai defrunte, p`n[ nu-=i dovedeau credin\a ]n alte slujbe mai mici =idac[ nu ajungeau iscusi\i ]ndeletnicindu-se mult[ vreme cuacele lucruri. De aceea boierii cei mai mici, ]ndat[ ce fiii lortreceau de v`rsta copil[riei, ]i d[deau s[ slujeasc[ pe la boieriidin starea ]ntì. Ace=tia nu-i puteau ]ns[ folosi la altceva dec`ts[ slujeasc[ la mas[ =i s[ str[juiasc[ la u=[. Dup[ ce ]nv[\au,vreme de trei ani, obiceiurile cur\ii =i purtarea aleas[, boierul]nsu=i ]i ]nf[\i=a domnului =i, prin rug[mintea lui, dob`ndea caei s[ fie primi\i ]n r`ndul c[m[ra=ilor divanului cel mare, deunde dup[ un an ]i schimba ]n divanul cel mic =i de aici ]nsp[t[rie. Dac[ unul dovedea acolo cuget curat =i purtare cin-stit[, ca s[ se poat[ trage n[dejde de la el, atunci era primitprintre slujitorii c[m[rii mari. Dup[ ce mai treceau c]\iva ani,prin rug[mintea altui boier (c[ci dac[ p[rin\ii ]n=isi se rugaudomnului pentru fiul lor se socotea lipsit de cinste), el ajungeapostelnicel, adic[ postelnic mic; dintre ace=tia sunt doisprezece=i poart[ ]n mìni toiege albe =i sub\iri, c`t ei de ]nalte, ]nainteadomnului. Dup[ ce dovedea domnului ]n aceast[ slujb[ cre-din\[ =i ]ndem`nare, atunci se folosea =i ]n alte slujbe de tain[ale cur\ii, iar dup[ ce-=i petrecea ]n chipul acesta tinere\ea, ]lridica mai ]ntì ]n starea a treia a boierilor =i la urm[ ]n stareacea dintì. Dac[ domnul afla c[ vreunul are virtu\i deosebite,

Tudore=ti, greciTurcule\e=tii

|ife=tii

Uriche=tii

V`rl[ne=tii

Zore=tiiZorile=tii

165

Descrierea Moldovei

atunci putea s[ ridice chiar pe un boier din starea cea mai dejos, ]n r[stimp de c`\iva ani, p`n[ la boieria cea mai ]nalt[. }nzilele noastre, c`nd seme\ia cre=te odat[ cu s[r[cia, un boiercuget[ c[ =i-ar ru=ina starea, dac[ ar trebui s[ slujeasc[ la altboier. Dar pentru c[ ambi\ia nu-i ]ng[duie s[-=i duc[ via\a trasdeoparte, el caut[ ]n fel =i chip s[ fie primit dintr-o dat[, cumijlocirea rudeniilor sale, ]n r`ndul slujitorilor de tain[, carese numesc boierna=i. Dar fiindc[ starea aceasta este ca =i o=coal[ pentru c`rmuitori, din care se ]mpline=te de obiceinum[rul boierilor mari, aproape c[ nu se poate spune ce neoa-meni ajung la locurile de cinste cele mai ]nalte. Din aceast[pricin[ se ]nt`lnesc adesea, printre boierii din rangul cel mai]nalt, oameni plini de trufie, seme\i, ]nd[r[tnici =i care nu nu-mai c[ nu se pricep cum s[ se descurce ]n trebile \[rii, dar lelipsesc =i n[ravurile bune =i nu au deprinderea unei vie\i cin-stite, la care nu se g[se=te nimic vrednic de laud[, dec`t ce ebun la unul =i la altul, d[ruit de fire, =i la care nu s-a venit ]najutor cu nici un fel de ]nv[\[tur[ dinafar[. Cu prilejul acestasocotim c[ nu este r[u s[ povestim ]n ce chip boiere=te dom-nul pe boierii din Moldova. }n ziua cea de pe urm[ a luniidecembrie, ]n ajunul pr[znuirii sf`ntului Vasile, la porunca sp[-tarului cel mare to\i boierii ]=i las[ semnele boieriei lor ]nsp[t[rie sau ]n divanul domnesc. A doua zi, adic[ ]n ziua ceadint`i a lui ghenar — cu trei sau patru ceasuri mai ]nainte s[ secrape de ziu[ — se adun[ la curte to\i boierii, at`t cei caresunt ]n slujb[, c`t =i cei mazili\i, =i-l petrec pe domn ]n bise-ric[ la utrenie f[r[ semnele boieriei lor, ca =i cum ar fi sco=idin dreg[torii. Dup[ ce se ispr[ve=te utrenia, domnul se duce]n sp[t[rie =i se a=eaz[ ]n scaun, iar to\i boierii r[m`n afar[, ]ndivanul cel mic. Dup[ aceea domnul porunce=te c[m[ra=uluide tain[ s[-l cheme la el pe postelnicul cel mare, dac[ vroie=tes[-l lase ]n dreg[toria sa; de nu, atunci ]l cheam[ pe acela pecare a hotar`t s[-l pun[ ]n locul lui. C`nd intr[ acesta ]nl[untru,domnul ]i vorbe=te pomenindu-i slujbele f[cute \[rii de c[trep[rin\ii s[i sau de el ]nsu=i, ]i arat[ pentru ce l-a d[ruit cu

Dimitrie Cantemir

166

aceast[ dreg[torie, ori de ce i-o ]nt[re=te din nou, ]l ]ndeamn[s[ fie cu credin\[ =i de aci ]nainte, prin f[g[duieli ori amenin\[ri,=i-i spune ce are de f[cut. Dup[ aceea ]i ]ntinde un toiag deargint, pe care acesta, lu`ndu-l, s[rut[ m`na =i poala haineidomnului =i se trage pu\in ]nd[r[t; apoi c[m[ra=ul cel mare ]l]mbrac[ cu un caftan. Postelnicul cel mare ]=i prime=te celdintì semnele dreg[toriei sale (nu pentru c[ ar fi mai maredec`t ceilal\i, c[ci, dup[ r`nduial[, el este al cincilea, a=acum s-a ar[tat mai sus, dar pentru c[ el are datoria s[ cheme]nl[untru pe ceilal\i) =i, ]ndat[ ce este ]nt[rit din nou, aduce]nl[untru, la porunca domnului, pe acela pe care domnul voie=tes[-l cinsteasc[ cu dreg[toria logof[tului cel mare. Dup[ ce ]ispune pu\ine vorbe, domnul d[ acestuia un toiag aurit; iar pos-telnicul cel mare ]i pune atunci pe umeri un caftan, ]l ia cubl`nde\e de subsuoar[ =i-l duce c[tre domn, ca s[-i s[rute m`na=i poala hainei. Aceea=i slujb[ o face postelnicul cel mare =icelorlal\i sfetnici =i boieri de starea ]ntì, pe boierii de starea adoua ]i cheam[ ]nl[untru =i-i ]mbrac[ cu caftan postelnicul aldoilea; pe cei de starea a treia, postelnicul al treilea; dar peace=tia din urm[ nu-i ]mbrac[ cu caftan, ci se ]nt[resc numaila porunca domnului ]n dreg[toriile lor. Dup[ aceea to\i mergcu domnul la liturghie; acolo, ]n biseric[, boierii cei noi sea=eaz[ pe la locurile celor sco=i din slujbe; iar cei sco=i dinslujbe r[m`n cu ceilal\i boieri ]n tinda bisericii. Dup[ ce seispr[ve=te liturghia, domnul pofte=te la mas[ pe cine voie=teel; c[tre sear[ el d[ruie=te fiec[rui sfetnic =i boier de starea]ntì cele doua pahare de argint, cam de c`te dou[ m[surifiecare; acelor de starea a doua c`te unul, pe care apoi lebeau cu to\ii, pline cu vin, ]n fa\a domnului. Jup`nesele boie-rilor de starea ]ntì primesc ]n dar ]n aceea=i zi, de la doamn[,c`te un pahar pu\in mai mic. A doua zi boierii se adun[ dinnou la curte, mul\umesc domnului pentru milostenia ce le-af[cut =i fiecare ]i trimite ]n dar, prin postelnic, c`te un cal demult pre\ sau alt lucru frumos ce are fiecare.

167

Descrierea Moldovei

Aceea=i cinstire ]i arat[, ]n aceea=i zi, doamnei, jup`neseleboierilor, ]n sala cea mare a gineceului ei. }n vremea cealalt[a anului domnii rar obi=nuiesc s[ schimbe ceva ]n dreg[toriile\[rii, cu toate c[ nimic nu poate s[-i ]mpiedice s[ scoat[ dinslujbe pe boierii vechi =i s[ pun[ ]n locul lor pe al\ii noi, oric`ndar vroi. Dar fiindc[ domnii s-au obi=nuit s[ boiereasc[ =i s[schimbe dreg[torii o singur[ dat[, la ]nceputul anului, au hot[r`tpentru aceste ceremonii — poate din cinstire pentru vechiulobicei — acea vreme a anului pe care ]nainta=ii lor au socotit-ocea mai potrivit[.

Dimitrie Cantemir

168

C A P I T O L U L A L X V I - L E A

DESPRE CEILAL|I LOCUITORIAI MOLDOVEI

Nu cred s[ mai fie vreo alt[ \ar[ de m[rimea Moldovei, ]ncare s[ ]nt`lne=ti neamuri at`t de multe =i at`t de deosebite.Afar[ de moldoveni, ai c[ror str[mo=i au venit ]nd[r[t dinMaramure=, mai locuiesc ]n Moldova =i greci, albanezi, s`rbi,bulgari, le=i, cazaci, ru=i, unguri, nem\i, armeni, evrei =i \iga-nii cei cu mul\i copii. Grecii, albanezii, s`rbii =i bulgarii tr[iescslobozi ]n Moldova =i parte se ]ndeletnicesc cu negu\[toria,parte slujesc cu leaf[ domniei. Nem\ii, le=ii =i cazacii suntpu\ini, fie o=teni, fie slujitori la curte; dintre le=i, c`\iva au fostridica\i ]n r`ndul boierilor. Armenii se socotesc supu=i, la fel ca=i t`rgove\ii =i negu\[torii din alte cet[\i =i t`rguri ale Moldo-vei =i pl[tesc domnului aceea=i dajdie. Ca =i papista=ii, ei aubiserici tot at`t de mari =i la fel de ]mpodobite ca =i bisericiledreptcredincio=ilor =i ]=i urmeaz[ slobozi legea lor. Asemenea=i evreii se socotesc supu=i; ei trebuie s[ pl[teasc[ o dajdiedeosebit[ ]n fiecare an, mai mare dec`t aceea obi=nuit[. Nuau alt[ ]ndeletnicire dec`t negu\[toria =i s[ \in[ hanuri. Pot s[-=ifac[ sinagog[ oriunde voiesc, ]ns[ nu de piatr[, ci numai delemn. Ru=ii =i ungurii au fost totdeauna ]n Moldova vecini.|iganii sunt ]mpr[=tia\i ici =i colo ]n toat[ Moldova =i nu afliboier care s[ nu aib[ ]n st[p`nirea sa c`teva s[la=e de-ale lor.De unde =i c`nd a venit acest neam ]n Moldova ? Nu =tiu niciei ]n=i=i =i nici nu se g[se=te nimic despre d`n=ii ]n cronicilenoastre. To\i \iganii, din toate \inuturile, au acela=i grai, careeste amestecat cu multe cuvinte grece=ti =i, pesemne =ipersiene=ti. Ei nu au alt[ ]ndeletnicire afar[ de fier[rie =i zl[t[rie.Au aceea=i ]nfa\i=are =i acelea=i n[ravuri ca =i \iganii din alte

CUPRINS

169

Descrierea Moldovei

\[ri; ]nsu=irile lor cele mai de seam[ =i ceea ce ]i deosebe=tede al\ii sunt tr`nd[via =i furti=agul. Asemenea ]n Ia=i =i ]n altet`rguri tr[iesc mul\i turci, care fac negu\[torie; ]ns[ nic[ieri nule este ]ng[duit s[-=i cumpere mo=ii sau vreo cas[ la sat sau lat`rg; cu at`t mai pu\in s[-=i zideasc[ moschei sau s[-=i fac[rug[ciunile la vedere dup[ slujba lor religioas[ plin[ de eresuri.Poarta turceasc[ nu a st[ruit vreodata s[ li se ]ng[duie aceas-ta. Deie domnul s[ tac[ pe vecie!

Moldovenii adev[ra\i sunt — afar[ de boieri, ale c[ror st[rile-am ar[tat mai sus — fie t`rgove\i, fie \[rani. T`rgove\i lezicem acelor ce tr[iesc prin cet[\i =i prin t`rguri; \[rani, acelorcare locuiesc prin sate. Cei din t`rguri nu sunt supu=i nim[nuidec`t domniei =i-=i pl[tesc dajdiile numai acesteia. To\i suntme=te=ugari. Rareori afli un moldovean negu\[tor, pentru c[seme\ia sau, mai bine zis, lenevia le este n[scut[ din fire,]nc`t orice negu\[torie o socotesc lucru de ocar[, afar[ denegu\[toria cu roadele pe care le dob`ndesc de pe p[m`nturilelor. +i eu socot c[ aceasta este pricina cea mai de seam[ de nuse poate afla dec`t rareori un t`rgove\ moldovean bogat =i ]n\ara noastr[ este necontenit lips[ de bani, cu toate c[ se trimitpeste hotare mai multe lucruri dec`t se aduc ]n \ar[. C[cinegu\[torii str[ini: turci, evrei, armeni =i greci, pe care noiavem obicei de-i numim gelepi, au apucat ]n m`n[, din prici-na tr`nd[viei alor no=tri, toat[ negu\[toria Moldovei =i duccirezi ]ntregi de vite mari =i mici, pe care le cump[r[ ]n Mol-dova cu pre\ foarte mic, la Stambul =i ]n alte cet[\i =i le v`ndacolo de dou[ sau de trei ori mai scump. Dar fiindc[ celor mai]nst[ri\i dintre ace=tia nu le este ]ng[duit s[ aib[ ]n st[p`nirenici p[m`nt =i nici case ]n Moldova, cei mai mul\i bani se trec]n afar[ din \ar[; prea pu\ini din ace=ti se mai ]ntorc ]nd[r[tpeste Dun[re =i abia de sunt ]ndestul[tori ca s[ se poat[ pl[ticu ei haraciul turcilor =i ca s[ se ]mplineasc[ alte cheltuieliob=te=ti. |[rani moldoveni adev[ra\i nu sunt deloc. Cei pe care]i afl[m se trag din ru=i sau din ardeleni sau ungureni, cum

Dimitrie Cantemir

170

1 Teza potrivit c[reia Drago= ar fi g[sit ]n Moldova o \ar[ pustie estegre=it[. Aproape ]ntreg teritoriul era locuit. Toponimia indic[, pe acestteritoriu, continuitatea elementului autohton. Pentru unele regiuni — Vran-cea, ora=ele Baia, Siret etc. — exist[ atest[ri documentare anterioare anu-lui venirii lui Drago=, ]n aceste locuri. }n Hronic, Cantemir revine asupraacestei afirma\ii, ]ntreaga lucrare propun`ndu-=i s[ demonstreze tocmaicontinuitatea rom`nilor ]n Dacia.

2 Era denumirea dat[ =erbilor.

avem noi obicei s[ le zicem. C[ci ]n veacul cel dintì dup[desc[lecatul Moldovei Drago= o ]mp[r\ise toat[ ]ntre cei ce-auvenit cu el, c`nd a g[sit \ara cea nou[ pustie de locuitori1. Darfiindc[ se p[rea c[ nu e cu dreptate ca un boier s[ munceasc[la alt boier (pentru c[ to\i cei ce se tr[geau din s`ngele luiRoman se socoteau boieri) =i fiindc[ neamul deprins cu armelese socotea prea bun pentru ca s[ fie folosit la lucrareap[m`ntului, atunci urma=ii lui Drago= au fost nevoi\i s[ aduc[,cu ]nvoirea domnului, oameni din \[rile ]nvecinate — unde=erbia \[ranilor era ]n obicei — =i s[-i a=eze pe mo=iile lor. C[lucrul acesta este adev[rat, o dovede=te ]nsu=i numele de \[ran,care ]n graiul moldovenesc se zice vecin2 =i din care se v[de=tec[ aceia pe care armele moldovene=ti ]nving[toare i-au silits[ munceasc[ p[m`ntul au fost mai ]ntì vecini. Tocmai dinaceast[ pricin[ ]n |ara de Sus, cea dintì unde s-au a=ezatDr[go=e=tii, se afl[ multe a=ez[ri \[r[ne=ti; iar ]n |ara de Jos,unde s-au a=ezat mai ]n urm[, nu sunt al\i \[rani dec`t aceiape care boierii din acest \inut i-au cump[rat cu bani din |arade Sus =i i-au adus pe mo=iile lor sau aceia pe care i-aucump[rat dintre r[ze=ii care =i-au ]nstr[inat mo=ia lor str[-mo=easc[ din pricina s[r[ciei =i care asemenea au fost sili\i custr`mb[tate s[-=i pun[ grumazul ]n jugul =erbiei. De aceealesne se poate vedea din ce stare este cineva, c`nd un boier ]ltrage la judecat[ ca s[ i se supun[ =erb. Dac[ p`r`tul poate s[arate c[ ]nainta=ii s[i fie c[ au stap`nit ]nainte vreme vreomo=ie (chiar de au pierdut-o din pricina s[r[ciei sau din prici-na vremurilor tulburi), fie c[ au fost primi\i ]n r`ndurilec[l[ra=ilor, curtenilor =i aprozilor, atunci el este socotit om slo-

171

Descrierea Moldovei

bod. C[ci nimeni nu poate dob`ndi asemenea slujbe dac[ nu eom slobod. }ns[ acela care nu poate face asemenea dovad[atuncea trebuie s[ r[m`n[ ]n st[p`nirea boierului. Aceia careau fost adu=i din |ara Le=easc[ ]n mijlocul Moldovei =i-au ui-tat, cu scurgerea vremii, limba lor =i =i-au ]nsu=it-o pe cea mol-doveneasc[; iar aceia care locuiesc la hotarul Podoliei vorbesc=i ast[zi le=e=te =i ruse=te. Fiindc[ ungurii au r[mas neclinti\i]n legea lor papist[=easc[, =i-au p[strat =i limba \[rii lor: dar ei]n\eleg cu to\ii =i limba moldoveneasc[. To\i, de orice neam arfi, sunt sili\i s[ munceasc[ cu s`rguin\[ pentru st[p`nii lor; nuli se hot[r[=te dinainte c`t s[ lucreze, ci st[ la bunul plac alst[p`nului s[ hot[rasc[ c`te zile trebuie s[ fie pu=i la munc[.Acesta nu poate s[ le ia cu sila banii sau dobitoacele. Oric`tde mare ar fi bog[\ia pe care =i-a agonisit-o un \[ran, st[p`nuls[u nu poate s[-i ia nici o parte dintr-]nsa: dac[ i-o ia cu sila,judecata ]l os`nde=te s-o dea ]nd[r[t. Iar dac[ st[p`nul vreas[-i fac[ str`mb[tate, atunci ]l bate pe \[ran p`n[ c`nd acesta]i d[ de bun[voia lui ceea ce vrea s[ dob`ndeasc[ boierul.Dup[ lege, el nu-l poate omor] pe \[ran. +i dac[ totu=i ]l omoar[]n vreun chip, atunci nu numai c[ st[p`nul e os`ndit la moarte,dar el trebuie s[ slobozeasc[ =i muierea =i copiii ucisului. Fi-indc[ nimeni nu are putere asupra vie\ii =i mor\ii vreunui mol-dovean; numai domnul are1. Un boier poate, ce-i drept, s[ v`nd[un vecin moldovean, ]ns[ nu afar[ din satul ]n care acesta s-an[scut. Dac[ ]=i vinde ]ns[ toat[ mo=ia, cu \[rani cu tot,v`nzarea aceasta se socote=te dreapt[ =i se \ine ]n seam[. |[ra-nul pl[te=te at`tea d[ri, c`te voie=te domnia s[-i pun[; la aces-tea nu se hot[r[=te nici felul =i nici sorocul de plat[. Eu i-a=socoti, desigur, pe \[ranii moldoveni c[ sunt cei mai neno-roci\i \[rani din lume, dac[ bel=ugul p[m`ntului, =i seceri=urilebogate nu i-ar scoate din s[r[cie aproape f[r[ voia lor.

1 Sistemul juridic descris de Cantemir este valabil pentru vremea lui.}ntr-o etap[ anterioar[ judecata o f[cea fiecare boier pe mo=ia sa, iar]ntr-o epoc[ mai veche, ]n cadrul ob=tiilor, dreptatea o ]mp[r\ea sfatulob=tei.

Dimitrie Cantemir

172

1 Din acest punct de vedere, Cantemir se situeaz[ pe pozi\ia mariiboierimi care consider[ cu dispre\ c[ iobagii sunt s[raci nu din cauzaexploat[rii =i a l[comiei boierilor, ci a lenei.

La munc[ sunt foarte lene=i =i tr`ndavi1; ar[ pu\in, seam[n[pu\in =i totu=i culeg mult. Nu se ]ngrijesc s[ dob`ndeasc[ prinmunc[ ceea ce ar putea s[ aib[, ci se mul\umesc s[ adune ]njitni\e numai at`t c`t le trebuie pentru hrana lor vreme de unan sau, cum au ei obiceiul s[ zic[, p`n[ la p`inea cea nou[;de aceea, c`nd vine vreun an neroditor sau c`nd o n[v[lire avr[jma=ului ]i ]mpiedic[ s[ secere, sunt ]n primejdie s[ moar[de foame. Daca \[ranul are o vac[ sau dou[, socote=te c[ aredestul[ hran[ pentru el =i pentru copiii s[i, pentru c[ unelevaci dau 40 sau cel mai pu\in 24 de m[suri de lapte pe zi. Iardac[ vreunul are 20 de stupi de albine, atunci el poate pl[tilesne din venitul lor d[rile pentru tot anul. F[r[ s[ mai vorbimc[ fiecare stup roie=te, dac[ vremea e dup[ pofta \[ranului, ]nfiecare an al\i =apte; =i este deajuns ca fiecare stup s[ dea,c`nd se taie, dou[ sau mai multe m[suri de miere, c[ci fiecarem[sur[ se vinde cu un taler. Cei ce locuiesc ]n mun\i au oi,miere =i poame din bel=ug; cei de la c`mpie au gr`u, boi =icai. Cel mai r[u e de cei care au ca vecini pe t[tari, pentru c[ace=tia nu numai c[ ]i prad[ de tot ce pot s[ apuce, dar =is[v`r=esc uneori — cu chip c[ pornesc asupra Lehiei, c`nd leeste ]ng[duit s[ treac[ prin Moldova — cele mai mari pr[d[-ciuni, iau ostateci pe to\i locuitorii de prin sate, pe care ]i duccu ei =i-i v`nd la |arigrad, zic`nd c[ sunt ru=i. Asemenea n[v[liri,ce-i drept, nu mai sunt de mult[ vreme ]ng[duite, fiind opritede multe ori prin porunci date de sultan; dar cine poate s[ sep[zeasc[ aici de vicle=ugurile t[tarilor? Cei mai noroci\i suntaceia pe care soarta ]i duce la |arigrad, c[ci acolo capu-chehaiele domniei pot s[ ia f[r[ plat[ pe oricare moldoveanrobit, oriunde ar da de el, =i s[-l slobozeasc[.

Ceea ce am spus mai sus despre \[ranii vecini moldoveninu se potrive=te pentru locuitorii din trei \inuturi ale Moldovei,care, ce-i drept, nu \in de boierime, dar nu sunt supu=i nici unui

173

Descrierea Moldovei

boier =i fac launloc un fel de republic[1. Cel dint`i esteC`mpulung, ]n \inutul Sucevei, ]mpresurat de piscurile unormun\i foarte ]nal\i. Acest \inut are cam 15 sate, toate cu obi-ceiurile =i judec[\ile lor deosebite. Uneori primesc =i doi vor-nici trimi=i de la domnie; ]ns[ de multe ori ]i gonesc afar[ din\inut, la c`mpie, c`nd ace=tia ]nt[r`t[ cugetele locuitorilor =ise bizuie pe ]nt[riturile ce le-a dat lor firea. Nu se pricep lameste=ugul lucr[rii p[m`ntului cu sapa, fiindc[ ]n mun\ii lornu au defel \arini; toat[ munca lor este p[storitul oilor. Pl[tesco dajdie ]n fiecare an, ]ns[ nu at`t c`t le cere domnia, ci nu-mai c`t f[g[duiesc ei domnilor; iar aceast[ ]nvoial[ o ]nnoiesc,prin trimi=ii lor, de c`te ori se a=eaz[ domn nou peste Moldo-va. Dac[ un domn vrea s[ se poarte mai aspru cu ei =i s[ lepun[ biruri noi, ei nu stau mult la tocmeal[, ci cu to\ii nu maivroiesc s[ le pl[teasc[ =i fug ]n p[r\ile cele mai nestr[b[tuteale mun\ilor. De aceea nici domnii nu au cerut de la ei maimult dec`t au f[g[duit ei s[ dea. Uneori, a\`\a\i de c`tevacapete tulburi, s-au r[zvr[tit ]mpotriva domnului =i au trecutsub aripa le=ilor, care ]nt`mplare a dat prilej unor cronicari le=is[ spun[ c[ Moldova pl[tea tribut Lehiei. Dar oricine =tie =i]nsu=i episcopul S. Piasecius aduce m[rturie, cu toate c[ ]istau ]mpotriva Dlugo=, Sarnicius =i Orichovius, c[ Moldova,mai ]nainte de a c[dea sub st[p`nirea turcilor, avea ]nvoielide pace cu Lehia. Dup[ aceea ]ns[, c`nd Moldova a ]nceputs[ pl[teasc[ haraci turcilor, le=ii nici nu s-au g`ndit m[car s[ osileasc[ s[ treac[ sub ascultarea lor, cu toate c[ unii crai ai lorau umblat ]n c`teva r`nduri ca s-o aduc[ la slobozenia ei deodinioar[.

A doua republic[, dar mai mic[, din Moldova este Vran-cea, din \inutul Putnei, la hotarul Valahiei, ]nconjurat din toatep[r\ile de mun\ii cei mai s[lbatici. Aici sunt dou[sprezece sate=i dou[ mii de case =i fiindc[ se mul\umesc, ca =i cei dinC`mpulung, cu p[storitul, locuitorii nu au =tiin\[ despre plug.Asemenea =i ei pl[tesc domniei ]n fiecare an o dajdie =tiut[;

1 De fapt asocia\ii de ob=tii libere \[r[ne=ti.

Dimitrie Cantemir

174

altminteri se \in de legile lor =i nu primesc nici poruncile =inici judec[tori de la domnie. A treia este Tigheciul, ]n \inutulF[lciului, un codru aflat la hotarul cu t[tarii din Buceag. Estepav[za cea mai tare a Moldovei ]ntre Prut =i Basarabia. Locu-itorii pl[tesc domniei ]n fiecare an o dajdie mic[, to\i suntc[l[ra=i sau c[l[re\i. }nainte vreme erau o oaste de 8 000 deoameni; dar acuma abia mai pot aduna la nevoie 2 000; dealtminteri ]ntrec ]n vitejie pe to\i ceilal\i moldoveni, ]nc`t este=i o zical[: “cinci t[tari din Crimeia pre\uiesc mai mult dec`tzece t[tari din Buceac; cinci moldoveni biruie zece t[tari dinCrimeia, iar cinci codreni (p[dureni, c[ci a=a sunt numi\i ceidin Tigheci) bat zece moldoveni”. Ceva mai mult am vorbitdespre ei mai sus, ]n partea ]nt`ia a capitolului al cincilea.

175

Descrierea Moldovei

C A P I T O L U L A L X V I I - L E A

DESPRE N{RAVURILE MOLDOVENILOR

}n vreme ce ]ncerc[m s[ descriem n[ravurile moldovenilor(lucru despre care nimeni sau numai pu\ini str[ini au o ima-gine adev[rat[), dragostea ce avem pentru patria noastr[ ne]ndeamn[ pe de o parte s[ l[ud[m neamul din care ne-amn[scut =i s[ ]nf[\i=[m pe locuitorii \[rii din care ne tragem, iarpe de alt[ parte, dragostea de adev[r ne ]mpiedic[, ]ntr-aceea=im[sur[, s[ l[ud[m ceea ce ar fi, dup[ dreptate, de os`ndit. Leva fi lor mai folositor dac[ le vom ar[ta limpede ]n fa\[ cusu-rurile care-i slu\esc, dec`t dac[ i-am ]n=ela cu lingu=iri blajine=i cu dezvinov[\iri dibace, ]nc`t s[ cread[ c[ ]n asemenealucruri ei se conduc dup[ dreptate, ]n vreme ce toat[ lumeamai luminat[, v[z`ndu-le, le os`nde=te. Din aceast[ pricin[vroim s[ m[rturisim curat c[ noi, ]n n[ravurile moldovenilor,]n afar[ de credin\a cea adev[rat[ =i ospe\ie nu g[sim prealesne ceva ce am putea l[uda. Din toate cusururile obi=nuite =ipe la ceilal\i oameni, au =i moldovenii dac[ nu prea multe,totu=i nici prea pu\ine. N[ravurile bune sunt rare la ei =i ]ntruc`tsunt lipsi\i de o adev[rat[ cre=tere bun[ =i de deprindere an[ravurilor bune, va fi anevoie s[ g[sim un om cu n[ravuri maibune dec`t ceilal\i, dac[ firea cea bun[ nu i-a venit ]ntr-ajutor.

Trufia =i seme\ia sunt muma =i sora lor. Dac[ moldoveanulare un cal de soi bun =i arme mai bune, atunci el g`nde=te c[nimeni nu-l ]ntrece =i nu s-ar da ]n l[turi s[ se ia la har\[ chiar=i cu Dumnezeu, dac[ s-ar putea. Cu to\ii sunt mai cu seam[cutez[tori, seme\i =i foarte pu=i pe g`lceav[; cu toate acestease lini=tesc lesne =i se ]mpac[ iar[=i cu potrivnicul. Vorba duel]nc[ nu le este cunoscut[. |[ranii trec rareori de la vorbe la

CUPRINS

Dimitrie Cantemir

176

arme, ]ns[ astup[ gura semea\[ a potrivnicului cu ciomagul,cu b`ta =i cu pumnii. Asemenea fac =i o=tenii; foarte rar trec dela sfad[ la sabie =i dac[, totu=i, acest lucru se ]nt`mpl[ vreo-dat[, ei trebuie s[ isp[=easc[ cu pedepsele cele mai stra=nice.Sunt glume\i =i veseli; ceea ce au ]n suflet le st[ =i pe buze;dar, a=a cum uit[ u=or du=m[niile, tot a=a nu \in mult[ vremenici prietenia. De b[utur[ nu au prea mult[ grea\[, dar nicinu-i sunt pleca\i peste m[sur[. Desf[tarea lor cea mai mareeste s[ petreac[ ]n ospe\e, uneori de la al =aselea ceas al seriip`n[ la al treilea ceas dup[ miezul nop\ii, alteori =i p`n[ ce secrap[ de ziu[, =i s[ bea p`n[ ce vars[. At`ta c[ nu au obiceis[ fac[ petreceri ]n fiece zi, ci numai la s[rb[tori sau c`nd evreme rea, iarna, c`nd gerul sile=te oamenii s[ stea pe acas[ =is[-=i ]nc[lzeasc[ m[dularele cu vin. Rachiul nu-l iube=te ni-meni, afar[ de o=tean; ceilal\i beau numai un pahar mic ]naintede mas[. Locuitorii |[rii de Jos, de la hotarul cu Valahia, iubescvinul mai mult dec`t ceilal\i. Odat[ s-a iscat sfad[ dac[ mol-dovenii sau valahii sunt cei mai mari be\ivi. Cei ce se luaser[la sfad[ au mers pe podul de la Foc=ani (la hotarul dintre Mol-dova =i Valahia), unde at`ta s-au sf[dit am`ndoi cu paharelep`n[ c`nd valahul a c[zut jos de prea mult vin ce b[use. Dreptplat[ pentru izb]nda lui moldoveanul a fost d[ruit de domniecu boieria.

Arcul ]l ]ntind foarte bine, asemenea se pricep s[ poartesuli\a; dar totdeauna au izb`ndit mai mult cu spada. Numaiv`n[torii poart[ pu=ti =i moldovenii socotesc c[ e un lucru deocar[ s[ foloseasc[ aceast[ unealt[ ]mpotriva du=manului, lacare nu ajungi nici prin me=te=ugul r[zboiului =i nici prin vite-jie. La ]nceputul luptei sunt totdeauna foarte viteji, iar de-aldoilea sunt mai moi; dac[ =i dup[ aceea sunt din nou ]mpin=i]nd[r[t, atunci rar mai cuteaz[ s[ ]nceap[ a treia oara. }ns[ dela t[tari au ]nv[\at s[ se ]ntoarc[ iar din fug[ =i cu acest me=te=ugau smuls adesea izb`nda din m`na du=manului. Fa\[ de cei]nvin=i se arat[ c`nd bl`nzi, c`nd cruzi, dup[ firea lor ceanestatornic[. Ei socotesc c[ este o datorie cre=tineasc[ s[ ia

177

Descrierea Moldovei

Dimitrie Cantemir

178

1 Aceast[ imputare f[cut[ moldovenilor de r`nd este nedreapt[. Condi\iilesocial-politice au ]mpiedicat r[sp`ndirea ]nv[\[turii ]n r`ndul maselor. }nsecolul al XVII-lea, ]nv[\[m`ntul c[p[tase oarecare extindere, prin ]nfiin\areaunor =coli, pe care, ]ns[, nu le frecventau dec`t fiii boierilor =i chiar dintreei, un numar destul de mare i=i f[ceau studiile ]n Polonia.

via\a unui turc sau t[tar =i pe acela care se arat[ bl`nd cuace=tia ]l socotesc c[ nu este bun cre=tin. Ce g]ndesc ei despreacest lucru, au ar[tat ]ndeajuns la pustiirea cea din urm[ aBugeacului c`nd Petriceicu a n[v[lit ]n Basarabia dup[ b[t[liade la Viena.

Moldovenii nu cunosc m[sura ]n nimic; dac[ le merge bine,sunt seme\i, dac[ le merge r[u, ]=i pierd cump[tul. Nimic nu lise pare anevoie la ]nt`ia arunc[tur[ de ochi; iar dac[ se ive=teceva c`t de c`t s[ le stea ]mpotriv[, atunci se z[p[cesc =i nu=tiu ce s[ fac[. La urm[, c`nd v[d c[ str[duin\ele lor suntzadarnice, se c[iesc pentru ceea ce au s[v`r=it, dar prea t`rziu.De aceea nu putem face nimic alta, dec`t s[ punem pe seamaosebitei =i nem[rginitei pronii c[ ]mp[r[\ia at`t de mare =i]nfrico=at[ a turcilor — dup[ ce r[sturnase cu armele toat[puterea romanilor ]n Asia =i o bun[ parte din Europa, Ungaria,Serbia, Bulgaria =i alte nenum[rate ]mp[r[\ii =i pusese st[p`nirecu sila pe neamul cel mai ]n\elept — grecii — nu a fost ]n stares[ sileasc[ un norod at`t de prost =i f[r[ de putere s[ i se plecesub st[p`nire, norod care a umblat de at`tea ori s[ lepede ju-gul pe care l-a primit de bun[voie, dar =i-a p[strat ]ntreag[ =inev[t[mat[ r`nduiala sa politiceasc[ =i bisericeasc[.

De altminteri moldovenii nu numai c[ nu sunt iubitori de]nv[\[tur[, ci chiar le e ur`t[ aproape la to\i1. Chiar =i numeleme=te=ugurilor cele frumoase =i ale =tiin\elor nu le sunt cunos-cute. Ei cred c[ oamenii ]nv[\a\i ]=i pierd mintea =i atuncic`nd vor s[ laude ]nv[\[tura cuiva, zic c[ a ]nnebunit de preamult[ ]nv[\[tur[. Despre lucrul acesta moldovenii vorbesc f[r[cuviin\[ zic`nd c[ “]nv[\[tura este treaba popilor; pentru unom de r`nd este deajuns dac[ =tie s[ citeasc[ =i s[ scrie, s[-=iscrie numele, s[-=i treac[ ]n condica lui un bou alb, negru =i cu

179

Descrierea Moldovei

coarne, caii, oile =i alte dobitoace de povar[, stupii =i oricealte lucruri de acestea; toate celelalte sunt netrebuincioase”.Cu toate c[ femeile nu stau ascunse fa\[ de b[rba\i cu aceea=ib[gare de seam[ ca la turci, cu toate acestea, dac[ sunt c`t dec`t de neam bun, ies rareori afar[ din casele lor. Jup`neseleboierilor au, ce-i drept, o ]nf[\i=are pl[cut[, dar cu frumuse\eastau mult ]n urma nevestelor oamenilor de r`nd. C[ci acesteaau chipul mai frumos, ]ns[ sunt ]n cea mai mare parte desfr`nate.Unele beau pe acas[ mult vin; dar ]n adun[ri rareori vezi ofemeie beat[: c[ci o femeie este socotit[ cu at`t mai vrednic[de cinste, cu c`t m[n`nc[ =i bea mai pu\in la ospe\e. De aceearar va vedea-o cineva duc`nd ]mbuc[tura la gur[ sau des-chiz`ndu-=i buzele at`t ca s[ i se poat[ vedea din\ii; ea ]=iv`r[ ]mbuc[tura ]n gur[ c`t poate mai ]n tain[. Ei nu socotescnimic mai de ocar[ dec`t s[ se vad[ p[rul unei femei m[ritatesau al unei v[duve; =i se socote=te f[r[delege s[ descoperi lavedere capul unei femei. Dimpotriv[ fetele socotesc c[ e ru=ines[-=i acopere capul, chiar =i cu p`nza cea mai sub\ire, c[ci elesocotesc c[ a umbla cu capul gol este semnul cur[\iei. Alt-minteri, obiceiurile sunt tot at`t de deosebite, c`t este de deo-sebit aerul de la un \inut la altul al \[rii.

Locuitorii din |ara de Jos, de mult[ vreme obi=nui\i s[tr[iasc[ ]n r[zboi cu t[tarii, sunt o=teni mai buni =i de aseme-nea oameni mai m`nio=i dec`t ceilal\i: se r[zvr[tesc mai lesne=i sunt mai nestatornici, iar dac[ nu au un du=man dinafar[ cucare s[ se bat[, sunt lesne ispiti\i de lenevie ca s[ st`rneasc[ or[zvr[tire ]mpotriva c[peteniilor, ba chiar =i ]mpotriva dom-niei ]ns[=i. Despre slujba religioas[ =tiu pu\in lucru. Cei maimul\i dintr-]n=ii =i aproape tot norodul de r`nd crede c[ fiec[ruiom Dumnezeu ]i hot[r[=te ziua mor\ii; iar ]naintea acesteianimeni nu poate s[ moar[ sau s[ piar[ ]n r[zboi. Aceasta le d[o ]ndr[zneal[ a=a de mare, ]nc`t se n[pustesc uneori nebune=teasupra du=manului. S[ omoare sau s[ prade un turc, un t[tarsau un evreu socotesc c[ nu este p[cat =i cu at`t mai pu\inf[r[delege. Cei ce locuiesc mai aproape de t[tari prad[ =i

Dimitrie Cantemir

180

omoar[ cu vrednicie; =i atunci c`nd n[v[lesc ]n \ara t[tarilor,ei zic c[ n-au pr[dat, ci c[ =i-au luat ]napoi numai ce era allor, fiindc[ t[tarii nu ar avea ]n st[p`nire ast[zi nimic afar[ deceea ce au r[pit cu sila de la str[mo=ii lor. Preacurvia este rar[la ei. }nsa tinerii socotesc nu numai c[ nu este ru=ine, ci c[este de laud[ s[ preacurveasc[ ]n tain[ p`n[ se ]nsoar[, ca =ic`nd n-ar fi \inu\i s[ asculte de vreo lege. De aceea la ei seaude adesea vorbindu-se ]n chipul acesta: “F[tul meu iubit!fere=te-te de furti=ag =i de ucidere, pentru c[ eu nu te voi puteasc[pa de la sp`nzur[toare; dar pentru ]mpreunare ne]ng[duit[,nu ai a te teme de vreo primejdie de moarte, c`t[ vreme veipl[ti banii la =ugubinat (a=a se cheam[ acela care ]i duce lafemei desfr`nate)”. Chipul cu care primesc oaspe\i str[ini =idrume\i e vrednic de cea mai mare laud[; c[ci de=i foartes[raci din pricina ]nvecin[rii cu t[tarii, totu=i nu se dau ]napoiniciodat[ s[ dea m`ncare =i g[zduire unui oaspe =i-l ad[postescf[r[ plat[ timp de trei zile, ]mpreun[ cu calul s[u. Pe str[in ]lprimesc cu fa\a voioas[, ca =i c`nd le-ar fi frate sau alt[ rude-nie. Unii a=teapt[ cu masa de pr`nz p`n[ la al nou[lea ceasdin zi =i, ca s[ nu m[n`nce singuri, ]=i trimit slugile pe uli\e =ile poruncesc s[ pofteasc[ la mas[ drume\ii pe care ]i ]nt`lnesc.Numai vasluienii n-au faima aceasta; ace=tia nu numai c[]nchid casa =i c[mara ]n fa\a oaspetelui lor, ci se ascund c`ndv[d pe cineva venind, se ]mbrac[ ]n haine zdren\[roase, vinapoi ]n chip de calici =i cer ei ]n=i=i poman[ de la str[in.

Locuitorii din |ara de Sus se pricep mai pu\in ]n aler[zboiului =i nici nu sunt prea deprin=i cu armele; mai degrab[]=i m[n`nc[ p`inea ]n sudoarea frun\ii =i ]n lini=te. Sunt]nver=una\i aproape p`n[ la eres ]n credin\a lor, de aceea seg[sesc peste 60 de biserici din piatr[ numai ]n \inutul Sucevei,peste 200 de m[n[stiri mari, cl[dite din piatr[, ]n toat[ |ara deSus, iar mun\ii sunt plini de c[lug[ri =i pustnici, care ]=i jert-fesc acolo, ]n lini=te, lui Dumnezeu via\a smerit[ =i singuratec[.Furti=aguri nu se s[v`r=esc dec`t pu\ine sau deloc la ei. Tot-

181

Descrierea Moldovei

deauna s-au ar[tat cu credin\[ c[tre domn, iar dac[ s-au iscat=i unele tulbur[ri printre ei, acestea au fost st`rnite numai deboierii din |ara de Jos. Asemenea =i ]nainte de ]nsur[toarep[zesc cur[\ia =i au n[ravuri bune — lucru prea rar ]n |ara deJos. }n trebile \[rii sunt mai vrednici dec`t ceilal\i; trebile caseile fac cel mai bine; poruncile primite le ]mplinesc cu cea maimare r`vn[, iar oaspe\ii ]i primesc mult mai bine dec`t locui-torii din |ara de Jos.

Jocurile sunt la moldoveni cu totul altfel dec`t la celelalteneamuri. Ei nu joac[ doi sau patru in=i laolalt[, ca la fran\uji =ile=i, ci mai mul\i roat[ sau ]ntr-un =ir lung. Altminteri, ei nujoaca prea lesne dec`t la nun\i. C`nd se prind unul pe altul dem`n[ =i joac[ roata, merg`nd de la dreapta spre st`nga cuaceia=i pa=i potrivi\i, atunci zic c[ joac[ hora; c`nd stau ]ns[]ntr-un =ir lung =i se \in de mìni a=a fel c[ fruntea =i coada=irului r[m`n slobode =i merg ]mprejur f[c`nd felurite ]ntors[turi,atunci acesta se nume=te, cu un cuv`nt luat de la le=i “dan\”.La nun\i ]nainte de cununie au obicei sa joace ]n ogr[zi =i peuli\e ]n dou[ =iruri, unul de b[rba\i, iar cel[lalt de femei. Laam`ndou[ se alege o c[petenie, un om b[tr`n =i cinstit de to\i,care poart[ ]n m`n[ un toiag poleit cu aur sau unul pestri\,legat la cap[t cu o n[fram[ cusut[ frumos. La pasul cel dintìuna dintre c[petenii trage pe ceilal\i, care trebuie s[ vin[ dup[ea, de la dreapta spre st`nga, cealalt[ ]i trage de la st`nga spredreapta, astfel ]nc`t ajung s[ stea fa\[ ]n fa\[; dup[ aceea se]ntorc spate la spate, apoi se ]nv`rtesc fiecare =ir ]n =erpuiriarcuite =i, ca s[ nu se ]ncurce, se mi=c[ a=a de ]ncet, ]nc`t maic[ nu se poate vedea c[ =irurile se mi=c[. }n am`ndou[ =irurilefiecare ]=i ia locul dup[ rangul lui. Jup`nesele =i jup`ni\eleboierilor au locul dup[ starea b[rba\ilor =i p[rin\ilor lor. Totu=ic[petenia are totdeauna locul cel dintì, locul al doilea ]l ianunul, iar pe al treilea mirele. Acelea=i locuri le iau ]n =irulfemeilor nuna =i mireasa, chiar dac[ acestea sunt dintr-o staremai de jos dec`t celelalte. P`n[ la urm[, ]ns[, cele dou[ r`nduri

Dimitrie Cantemir

182

se amestec[ =i joac[ roat[, ]n a=a chip c[ fiecare b[rbat ]nsu-rat \ine de m`na dreapt[ pe nevasta lui, iar holteii \in fiecarede m`n[ c`te o fat[ de seama lor =i le ]nv`rtesc ]mprejur. Une-ori hora se ]nv`rte=te ]n trei col\uri, ]n patru col\uri sau ]n formaunui ou, dup[ voia =i iscusin\a c[peteniei. Afar[ de acestefeluri de jocuri, care se joac[ pe la s[rb[tori, mai sunt ]nc[alte c`teva aproape un eres, care trebuie alc[tuite din nume-rele f[r[ so\ 7, 9 =i 11. Juc[torii se numesc “c[lu=ari”, se adun[o data pe an =i se ]mbrac[ ]n straie femeie=ti. }n cap ]=i puncunun[ ]mpletit[ din pelin =i ]mpodobit[ cu flori; vorbesc cafemeile =i, ca s[ nu se cunoasc[, ]=i acoper[ obrazul cu p`nz[alb[. |o\i au ]n m`n[ c`te o sabie f[r[ teac[, cu care ar t[ia]ndat[ pe oricine ar cuteza s[ le dezveleasc[ obrazul. Putereaaceasta le-a dat-o o datin[ veche, a=a c[ nici nu pot s[ fie tra=ila judecat[, c`nd omoar[ pe cineva ]n acest chip. C[peteniacetei se nume=te stari\, al doilea primicer, care are datoria s[]ntrebe ce fel de joc pofte=te stari\ul, iar pe urm[ ]l spune el ]ntain[ juc[torilor, ca nu cumva norodul s[ aud[ numele joculuimai ]nainte de a-l vedea cu ochii. C[ci ei au peste o sut[ dejocuri felurite =i c`teva a=a de me=te=ugite, ]nc`t cei ce joac[parc[ nici nu ating p[m`ntul =i parc[ zboar[ ]n v[zduh. }nfelul acesta petrec ]n jocuri necontenite cele zece zile ]ntre}n[l\area la cer a lui Hristos =i s[rb[toarea Rusaliilor =i str[battoate t`rgurile =i satele juc`nd =i s[rind. }n toat[ vremea aceastaei nu dorm altundeva dec`t sub acoperi=ul bisericii =i zic c[,dac[ ar dormi ]ntr-alt loc, i-ar c[zni de ]ndat[ strigoaicele.Dac[ o ceat[ de acestea de c[lu=ari ]nt`lne=te ]n drum alta,atunci trebuie s[ se lupte ]ntre ele. Ceata biruit[ se d[ ]n l[turidin fa\a celeilalte =i, dup[ ce fac ]nvoieli de pace, ceata biruit[este supus[ celeilalte cete vreme de nou[ ani. Dac[ vreunuleste omor`t ]ntr-o astfel de ]nc[ierare, nu se ]ng[duie judecat[=i nici judec[torul nu ]ntreab[ cine a sav`r=it fapta. Cine a fostprimit ]ntr-o asemenea ceat[ trebuie s[ vin[ de fiecare dat[,vreme de noua ani, ]n aceea=i ceat[; dac[ lipse=te, ceilal\i zicc[ ]l c[znesc duhuri rele =i strigoaicele. Norodul lesne crez[tor

183

Descrierea Moldovei

pune pe sama c[lu=arilor puterea de a izgoni boli ]ndelungate.Vindecarea o fac ]n acest chip: bolnavul ]l culc[ la p`m[nt,iar c[lu=arii ]ncep s[ sar[ =i, la un loc =tiut al c`ntecului, ]lcalc[, unul dupa altul, pe cel lungit la p[m`nt ]ncep`nd de lacap =i p`n[ la c[lc`ie ; la urm[ ]i morm[ie la urechi c`tevavorbe alc[tuite ]ntr-adins =i poruncesc boalei s[ sl[beasc[. Dup[ce au f[cut aceasta de trei ori ]n trei zile, lucrul n[d[jduit sedob`nde=te de obicei =i cele mai grele boli, care s-au ]mpot-rivit lung[ vreme me=te=ugului doftoricesc, se vindec[ ]n acestchip, cu pu\in[ osteneal[. At`ta putere are credin\a p`n[ =i ]nfarmece.

Dimitrie Cantemir

184

C A P I T O L U L A L X V I I I - L E A

DESPRE OBICEIURILE DE LA LOGODN{+I DE LA NUNT{

Dup[ ce am ar[tat sufletul =i n[ravurile moldovenilor, citi-torul poftitor s[ =tie nu va fi cu siguran\[ nemul\umit, dac[ ]ivom ar[ta pe scurt =i obiceiurile de care \in ace=tia seam[ lalogodne =i la nun\i. Moldovenii ]=i ]nsoar[ copiii la v`rsta lacare trebuie s[ se fac[, dup[ legile biserice=ti, cununia. }ns[se socote=te c[ e ru=ine dac[ o fecioar[ cere pe un b[rbat; iarobiceiul \[rii a statornicit c[ fl[c[ii trebuie s[-=i aleag[ ei ]n=i=ineveste =i nu s[-=i aleag[ p[rin\ii fetei ginerele. Drept aceea,dac[ unui fl[c[u ]i place o fat[, atunci el trimite la p[rin\ii eioameni pe care ei ]i numesc, cu o rostire latineasc[ stricat[,pe\itori, adic[ petitores. Ace=tia iscodesc mai ]nt`i pe departeg`ndurile b[tr`nilor, ca s[ nu p[\easc[ ru=inea s[ nu vrea p[rin\iifetei. Dac[ bag[ de seam[ ]ns[ c[ ace=tia vor s-o dea atuncise duc cu toate rudeniile mirelui ]n casa fetei. Cel mai defrunte dintre pe\itori, numit staroste, ]ncepe s[ rosteasc[ vor-bele pe care vrem s[ le d[m aici, fiindc[ aproape pretutindenisunt la fel: “Mo=ii =i str[mo=ii p[rin\ilor no=tri, umbl`nd la v`natprin codri au dat peste \ara ]n care locuim noi acum =i ]n \araasta tr[im, ne hr[nim =i ne ]nt[rim cu laptele =i mierea ei.}mboldit de pilda lor, m[ritul boier cutare, ]n vreme ce umbladup[ v`nat pe c`mpii, prin codri =i prin mun\i, a dat de o ciut[,care, sfioas[ =i cuminte nu i-a ]ng[duit s[-i vad[ fa\a, ci a luat-ola fug[ =i s-a ascuns. Am pornit pe urmele l[sate de copiteleei, care ne-au adus p`n[ ]n casa aceasta; de aceea voi trebuiesau s[ ne da\i sau s[ ne ar[ta\i ]ncotro a fugit v`natul pe carel-am gonit cu osteneal[ =i sudoare din pustiet[\i”. Acela ceroste=te vorbele acestea mai adaug[ ]nc[ vreo c`teva alte vorbe

CUPRINS

185

Descrierea Moldovei

cu t`lc =i ]nflorite, pe care le poate ticlui. P[rin\ii r[spund la]nceput c[ ]n casa lor n-ar fi venit acest fel de v`nat; oaspe\iis-au ]ncurcat ]n urmele pe care au venit, ciuta ar putea fi as-cuns[ pe la vecini. Iar dac[ pe\itorii st[ruie s[ li se arate v`natul,atunci se aduce o fat[ b[tr`n[, ur`t[ =i ]mbr[cat[ ]n zdren\e =i]i ]ntreab[ dac[ aceasta e ciuta pe care o urm[resc. Pe\itoriir[spund: “nu” ! =i adaug[ c[ v`natul lor are plete b[laie, ochide =oim, din\i ca =iragul de m[rgele, buze mai ro=ii dec`tcire=ile, trup ca de leoaic[, pieptul ca de g`sc[, g`t ca deleb[d[, degete mai netede dec`t ceara =i fa\a mai str[lucitoaredec`t soarele =i luna. Dac[ p[rin\ii t[g[duiesc din nou c[ unastfel de v`nat s-ar fi ar[tat vreodata la ei, pe\itorii le daur[spuns c[ ei au cei mai buni c`ini de v`n[toare, care nu i-au]n=elat niciodat[ =i care le-au dat semnele cele mai adev[ratec[ ciuta pe care o caut[ ei se afl[ t[inuit[ aici.

La urm[, c`nd pe\itorii se laud[ cu sila =i cu armele, atuncip[rin\ii scot fata la iveal[, ]mpodobit[ dup[ puterile lor. C`ndo v[d, pe\itorii spun ]ndat[ c[ ea este ciuta c[utat[. Apoicheam[ un preot sau, dac[ acesta este prins cu alte trebi, pecei mai b[tr`ni dintre vecini =i ]naintea lor logodnicii ]=ischimb[ inelele. Ispr[vindu-se aceasta, p[rin\ii ascund ]ndat[fata =i se ]ntinde masa, la care, ]nainte s[ se scoale, se hot[r[=teziua nun\ii.

C`nd mirii sunt copii de boieri, atunci nu se poate face nicilogodna =i nici binecuv`ntarea preotului f[r[ ]ncuviin\areadomnului =i m[rturia arhiereului. Prin aceasta de la urm[ secaut[ s[ nu se fac[ vreo nunt[ ne]ng[duit[ de legile cre=tine=ti=i preo\e=ti; iar prin cea dint`i, s[ nu se uneasc[ mai de aproapeprin aceast[ leg[tur[ mai multe neamuri boieresti f[r[ de voiadomnului. C`nd se hot[r[=te vremea s[ se fac[ nunta, atuncirudeniile se adun[ ]n lunea dinainte, dup[ liturghie, at`t ]ncasa mirelui, c`t =i ]n cea a miresei, aduc l[utarii din loculacela, care mai ]ntotdeauna sunt \igani =i se osp[teaz[ ]n cas[]n c`nt[rile din gur[ =i din instrumente, ale acestora. Dup[ ce

Dimitrie Cantemir

186

se ridic[ de la mas[, fetele =i alte femei cern f[in[ aleas[pentru nunt[, din care pricin[ ziua aceasta este numit[ ]nde-ob=te ziua cernutului. Dac[ se afl[ ]n acela=i t`rg sau ]n acela=isat casele celor logodi\i, ori nu sunt mai departe una de altadec`t cale de dou[ sau trei zile, atunci osp[\ul de nunt[ ]ncepede joi ]n am`ndou[ casele =i \ine p`n[ s`mb[t[. Duminic[ sestr`ng toate rudeniile mirelui ca s[ aduc[ mireasa =i trimit]nainte col[cari ca s[ vesteasc[ sosirea mirelui. Cei ce suntaduna\i la casa miresei ]i p`ndesc ]n cale =i caut[ s[-i prind[]nainte s[ ajung[ la casa miresei. Ca s[ se fereasc[ de acestlucru col[carii folosesc de obicei cai foarte iu\i. Dac[ se]nt`mpl[ s[-i prind[, c`nd este vorba de oameni din norod, ]ileag[ v`rtos =i-i pun de-a-nd[ratelea pe cal; la cei de frunte,]ns[, pe ace=tia ]i ]mpresoar[ prietenii miresei =i ]i duc ]ndat[,cu chip c[ i-au robit, p`n[ la casa acesteia. Odat[ ajun=i aco-lo, ]i ]ntreab[ ce caut[? Ei dau r[spuns c[ au fost trimi=i s[vesteasc[ r[zboi =i c[ o=tenii vor sosi cur`nd ca s[ ia cetatea.Dup[ ce spun acestea, ]i duc ]nl[untru =i ]i silesc s[ de=artec`teva pahare cu vin =i ]ndopa\i astfel cu vin, ]i trimit ]ndat[]nd[r[t cu c`\iva oaspe\i ai miresei. C`nd ace=tia v[d c[ vinemirele, ]i las[ pe col[cari — nu f[r[ oc[ri — =i se gr[besc sprecas[. Dac[ aceia care ]l ]nso\esc pe mire pot s[ se ia dup[d`n=ii =i s[-i ]nha\e, atunci obi=nuiesc s[-i lege v`rtos =i s[-i iacu ei. La urm[, c`nd oaspe\ii celor dou[ p[r\i se adun[ ]n casamiresei, se pune la cale o ]ntrecere de cai, hot[r`ndu-se or[splat[ =i anume: la oamenii de r`nd, o n[fram[ cusut[ fru-mos, iar la cei mai avu\i, o bucat[ de p`nz[ sau de m[tase debun pre\. Apoi trimit ]nainte oameni care hot[r[sc \inta =i, dup[ce dau semn de pornire printr-unul dintr-]n=ii care fac strigarea,aceia ce cred c[ au caii cei mai buni le dau pinteni. }nving[torulprime=te r[splata din m`na miresei, iar calul e ]mpodobit cu ocunun[ de flori ]mpletit[ me=te=ugit. Spre sear[, dup[ vecer-nie, logodnicii sunt du=i la biseric[ cu c`t alai le st[ ]n puteri,ca s[ primeasc[ binecuv`ntarea bisericeasc[. }n mijiocul biseri-cii se a=terne un covor, pe care st[ la dreapta mirele, iar la

187

Descrierea Moldovei

st`nga mireasa. }n vreme ce stau acolo, li se pun sub am`ndou[t[lpile galbeni, iar la oamenii de r`nd, lei prin care se ]n\elegec[ s-au lep[dat de lume =i c[ trebuie s[ calce ]n picioare m[re\iaacesteia. }nd[r[tul lor stau nunul =i nuna, \in`nd dou[ lum`n[rila fel de mari =i de grele. }n vremea aceasta preotul roste=terug[ciunea obi=nuit[ la cununie =i le schimb[ de trei ori ine-lele. Dup[ ce pune celor doi miri cununiile pe cap, ]i poart[prin mijlocul bisericii la fel ca la dan\, ]n vreme ce c`nt[re\ii]nal\[ c`ntarea obi=nuit[ la acest prilej. }n aceast[ vreme rudele]mpr[=tie printre cei din jur bani m[run\i, nuci =i hamei uscat,ca s[ arate prin asemenea pilde c[ se roag[ lui Dumnezeud[t[torul de via\[ pentru rodnicia hameiului =i a nucilor, iar detoate avu\iile =i seme\iile acestei lumi trebuie s[ se lepede.Preotul d[ la urm[ celor doi cununa\i s[ guste de trei ori p`ine]ntins[ ]n miere, semn al dragostei =i unirii ve=nice. +i ca s[dea prilej celor dimprejur s[ r`d[ la aceast[ ceremonie voioa-s[, ]i las[ pe miri s[ ]ncerce de trei ori ]n zadar s[ apuce din]mbuc[tur[. Dup[ ce se sf`r=esc toate, to\i se ]ntorc, ]n aceea=ir`nduial[ ]n care au venit, la casa miresei, a carei fa\[ e aco-perit[ cu o p`nz[ sub\ire de m[tase ro=ie, prins[ cu dou[ bol-duri, pe care la urm[, c`nd mireasa e dus[ la culcare, fra\ii saurudeniile miresei le ]nfig ]n perete deasupra capului mirilor. }nvremea aceasta m[n`nc[ =i bea, c`teodat[ p`n[ la al treileaceas al dimine\ii. Dup[ acest ceas, buc[tarii pun pe mas[ uncoco= fript cu pene cu tot; unul dintre oaspe\i se ascunde submas[, c`nt[ coco=e=te =i veste=te zorii zilei. Oaspe\ii dau dup[aceea buc[tarului bac=i= =i se ridic[ cu to\ii de la mas[; iarmirele, care ]=i \ine mireasa de m`n[, se a=eaz[ ]n mijloculcamerei. Apoi un diac cite=te cu glas tare foaia zestrei, iartoate aceste lucruri, care au fost puse ]ntr-o camer[ deosebit[ca s[ poat[ fi v[zute de fiecare, sunt ]nc[rcate ]ntr-o c[ru\[ =iduse acas[ la mire. Apoi acela care vorbe=te p[rin\ilor miresei]n numele ei pomene=te na=terea, cre=terea =i toate celelaltebinefaceri primite de la ei; le mul\ume=te pentru toate =i lecere binecuv`ntarea, pe care p[rin\ii i-o dau ei ]n=i=i sau pun

Dimitrie Cantemir

188

pe altcineva s[ i-o dea ]n numele lor =i roag[ pe Dumnezeu =ipe ]ngerul lor p[zitor s[ le dea celor cununa\i dragoste credin-cioas[ =i a=ternut nespurcat, iar la urm[ le aduce paharul dedesp[r\enie — care se nume=te paharul c[ii albe — l[s`ndu-iapoi s[ plece din casa lor. C`nd dau s[ p[=easc[ peste pragulcasei, ]i opresc fra\ii miresei sau, dac[ aceasta n-are fra\i, fra\iip[rin\ilor ei, cu sabia goal[, pe care o ]nfig de-a curmezi=ul ]nst`lpii u=ii. Mirele scap[ de ei d`ndu-le fie un cal, fie un altdar pe care ]l are la ]ndem`n[. Mireasa se urc[ singur[ (pentruc[ nu-i este ]ng[duit s[ ia din casa p[rinteasc[ nici o slug[)]ntr-o c[ru\[, ]nso\it[ de mama sau sora mirelui, =i ]l urmeaz[pe b[rbatul ei, care merge ]nainte. C`nd ajung la casa mirelui— dup[ ce se mai de=art[ ]nc[ vreo c`teva pahare de vin —pe tineri ]i duc na=ii ]n odaia de culcare. Mirele se ]ngrije=tecu mult[ luare-aminte ca a doua zi p[rin\ii miresei s[ nu aflenimic despre fiica lor; pentru c[ ace=tia trebuie s[-=i vad[ fii-ca, ]mpreun[ cu to\i prietenii apropia\i, a treia zi dup[ nunt[,drum care se nume=te drumul cel mare, fiindc[ acuma p[rin\iipot s[ aib[ parte — dup[ cum se ]nt`mpl[ — sau de mult[cinste, sau de ru=ine. C[ci, dac[ fiica lor s-a aflat fecioar[, nunumai c[ toate sunt bune, dar =i p[rin\ii sunt osp[ta\i cu omas[ str[lucit[, la care, dup[ ce m[n`nc[ al doilea fel debucate, se arat[ fiec[ruia pe un taler c[ma=a cu semnele fe-cioriei, pe care to\i obi=nuiesc s[ pun[ un mic dar. Dar aceastase ]nt`mpl[ numai la oamenii de r`nd, c[ci la cei mai de susnu pot s[ vad[ c[ma=a dec`t socrii. Iar dac[ fiica lor s-a f[cutde ocar[ din pricina unei ]mpreun[ri ne]ng[duite, mirele ]=iadun[ a doua zi prietenii apropia\i, c[rora le arat[ c[ =i-a g[sitmireasa spurcat[ (cu acest cuv`nt numesc ei femeile necin-stite). Ace=tia aduc pentru ea cea mai proast[ c[ru\[ =i, cuhamuri rupte, ]nham[ ]n locul cailor pe p[rin\ii ei =i-i silesc cub[taia s[-=i duc[ ]napoi acas[, ca pe o curv[, fiica a=ezat[ ]ncaru\[. Nim[nui nu-i este ]ng[duit s[ ]mpiedice acest lucru pedrum =i dac[ cineva ar cuteza s[ slobozeasc[ pe p[rin\i, acelaar fi pedepsit nu numai cu b[taia, ci =i de c[tre judec[tor, ca un

189

Descrierea Moldovei

c[lc[tor al legii =i al obiceiurilor \[rii. B[rbatul opre=te toat[zestrea, =i, dac[ el a f[cut cheltuieli cu nunta, le prime=te ]nd[r[t,la porunca judec[torului, de la parin\ii care nu =i-au p[zit fata.A=a se ]nt`mpl[ printre \[rani cu oamenii aceia s[rmani; dar nu=i printre boieri care ]=i privegheaz[ fetele mult mai ]ndeaproape,a=a c[ nu li se poate ]nt`mpla lesne asemenea lucru. C`nd afl[c[ fata lor s-a g[sit spurcat[, r[scump[r[ necinstea fiicei lor cuo zestre mai mare ]n sate sau bani; iar dac[ ginerele nu semul\ume=te ]n nici un chip cu aceasta, ]=i iau fata acas[ =i daumirelui slobozenie s[ se ]nsoare cu alta.

C`nd domnul ]nsu=i este na=, atunci osp[\ul de nunt[ seface la curtea domneasc[. Mirele prime=te din partea domnu-lui un gugiuman la fel cu al domnului =i un cal, iar la mas[toata vremea st[ de-a dreapta domnului cu capul acoperit. To\islujitorii cur\ii ]l slujesc, ca =i pe domn; iar c`nd mirele seduce la biseric[ sau la casa sa, toat[ curtea domneasc[ — cu\imbale =i alte instrumente moldovene=ti =i turce=ti — ]l]nso\e=te ca pe domnul ]nsu=i. A treia zi dup[ nunt[ mirele seduce ]mpreun[ cu mireasa la domn =i la doamn[ ca s[mul\umeasc[ pentru cinstea at`t de mare ce li s-a f[cut — darf[r[ s[ aduc[ daruri.

Dimitrie Cantemir

190

C A P I T O L U L A L X I X - L E A

DESPRE OBICEIURILE DE }NGROP{CIUNELA MOLDOVENI

Moldovenii ]=i ]ngroap[ mor\ii dup[ r`nduiala bisericiir[s[ritene. }ndat[ ce moare cineva, se spal[ cu ap[ cald[ =i,]nainte de a-i ]n\epeni m[dularele, ]l ]mbrac[ cu hainele celemai noi =i cele mai bune pe care le-a avut; se a=eaz[ apoitrupul pe n[s[lie ]n mijlocul pridvorului. Trupul mortului nuse ]ngroap[ chiar ]n ziua cea dint`i, ci se a=teapt[ p`n[ atreia zi, ca nu cumva s[ se socoteasc[ mort un bolnav c[zutnumai ]n nesim\ire =i s[ se ]ngroape de viu. Vecinii se adun[c`nd aud clopotele =i ]=i arat[ ]ntristarea c[tre rudele de s`ngecare stau ]n jurul mortului. }n ziua sorocit[ pentru ]ngrop[ciune,to\i vecinii se adun[ =i-l petrec pe mort, dup[ ce se ispr[ve=teslujba la biseric[, ]n vreme ce preo\ii merg ]naintea lui, iarrudele ]n urm[. Dup[ ce se ]mplinesc datinele biserice=ti,trupul mortulul este ]ngropat ]n curtea bisericii. Iar c`nd moarevreo c[petenie a oastei, atunci caii lui se acoper[ cu p`nz[neagr[ =i hainele cele mai scumpe i se pun deasupra; ]nainteamortului este purtat[ o suli\[ de care at`rn[ o sabie f[r[ teac[=i cu m`nerul ]n jos. De o parte =i de alta p[=esc vreo c`\ivao=teni, ]mbr[ca\i ]n zale =i cu coifuri. Ei pun ]n ochii cailorzeam[ de ceap[ sau praf de pu=c[, ca s[ se arate ca =i c`ndcaii ar pl`nge ]n felul oamenilor moartea st[p`nului lor. Tru-pul unui boier ]l petrece de obicei domnul ]nsu=i, ]mpreun[cu toat[ curtea lui. Dac[ mortul a fost unul dintre cei mai defrunte, atunci semnele dreg[toriei lui sunt purtate ]naintean[s[liei p`n[ la groap[; iar dup[ aceea sunt a=ezate ]n sp[t[rie

CUPRINS

191

Descrierea Moldovei

sau ]n divan. Locul s[u trebuie s[ r[m`n[ gol m[car vremede trei zile. Doliul nu este acela=i pentru to\i. Dac[ moare un\[ran, atunci feciorii lui trebuie s[ umble cu capul gol =aseluni de-a r`ndul, chiar dac[ este ]n toiul iernii, =i s[-=i lase s[creasc[ p[rul =i barba; nu pot s[-=i acopere cu nimic capul,chiar dac[ au de mers cale c`t de lung[. Altminteri acela=ilucru ]l f[ceau ]ndeob=te =i boierii vreme de 40 de zile de-ar`ndul; ]ns[ acuma au lep[dat asemenea obiceiuri =i semul\umesc s[ ]mbrace hain[ cernit[ =i s[-=i lase p[rul s[ cad[]n plete. Dac[ a murit fratele unei fete de \[ran, dup[ obiceiea ]=i taie o =uvi\[ de p[r =i o at`rn[ pe crucea ce se pune lagroapa lui =i poart[ grij[ un an ]ntreg ca nu cumva s[ sepiard[ sau s[ cad[; dac[ se ]nt`mpl[ totu=i acest lucru, eaat`rn[ iar[ o =uvi\[ pe cruce. De obicei se adun[ cu to\ii ]nfiecare duminic[ la groap[ vreme de un an =i-=i pl`ng mor\ii.Cei boga\i n[imesc bocitoare, care =tiu felurite c`ntece dejale, ]n care arat[ tic[lo=ia =i de=[rt[ciunea vie\ii, dup[ cumse poate vedea din versurile acestea cu care fac de obicei]nceputul:

C`nt cu jale via\a rea a lumii acesteia,Cum se sfarm[ =i se rupe ca un fir de a\[.1

Apoi ele ]nchipuiesc fiin\a celui mort ca fiind de fa\[, ]l]ntreab[ tot felul de lucruri =i spun c[ din ur[ pentru lumea

1 }n edi\ia latin[ Cantemir a t[lm[cit versurile cu care se ]ncepe poemulfilozofic Via\a lumii de Miron Costin astfel:

A lumii c`nt cu jeleCumplita via\[,Cum se rupe =i se taieCa cum ar fi o a\[

Nu este exclus c[ motivul acesta, care descinde ]n literatura cult[ dinlirica lui Ovidiu, s[ fi avut =i o circula\ie popular[. }n nici un caz, formautilizat[ de Cantemir, nu pare a indica o provenien\[ popular[.

Dimitrie Cantemir

192

aceasta nu vroie=te s[ r[spund[ la ]ntreb[rile puse, dar, ]ncele din urm[, ]nduplecat de rug[min\ile rudelor, roste=tec`teva cuvinte. Le d[ ]nv[\[tur[ ce trebuie =i ce nu trebuies[ fac[ =i le spune c[ de aici ]nainte nu va mai vorbi cud`n=ii =i nici nu se va mai ]ntoarce pe p[m`nt, fiindc[ a =i]nceput s[ guste desf[t[rile raiului, pe care Dumnezeu le-ag[tit slugilor lui credincioase — =i alte bazaconii de acesteade-ale femeilor limbute.

I I ID E S P R E C E L E B I S E R I C E + T I

+ I A L E } N V { | { T U R I I} N M O L D O V A

Dimitrie Cantemir

194

C A P I T O L U L I

DESPRE RELIGIA MOLDOVENILOR

Lenevirea str[mo=ilor no=tri este de vin[ c[ nu putem spunece fel de religie au avut odinioar[ moldovenii mai ]nainte casoarele drept[\ii s[ fi r[s[rit pe cerul nostru. Iar dac[ vroim s[credem c[ dacii cei vechi se tr[geau din sci\i — cum zic to\iistoricii pe care ]i cunoa=tem — atunci se poate prepune, f[r[team[ c[ vom gre=i, c[ moldovenii s-au ]nchinat la aceia=i zeila care s-au ]nchinat — dup[ cum se vede din cele ce spuncronicile ruse=ti — neamurile scite, cum sunt: Peruna, zeultunetului, Volos, zeul dobitoacelor, Pohvist, zeul v[zduhului,Lado, zeul veseliei, Kupalo, zeul seceri=ului, =i al\i zei caace=tia, precum: Osliado, Chorsa, Da=uba, Striba, Semargle =iMocosa. Asemenea se vede c[ =i romanii, pe care nu i-a ]ntre-cut nici un alt neam cu eresurile, nu numai c[ nu au nimicitreligia cea veche, ci dimpotriv[ au mai sporit-o cu zei noi de-ailor. Acest lucru ]l va vedea lesne oricine ]=i aminte=te c[ roma-nii, ori de c`te ori supuneau o \ar[ nou[, aduceau jertfe at`tzeilor neamului biruit, c`t =i zeilor lor: ba ]nc[ dup[ ce aubiruit Egiptul, muma cea roditoare a idolilor, au adus de acolola Roma idoli de tot felul, c[rora li s-au ]nchinat de asemenea.Se mai adaug[ la aceasta =i credin\a tuturor celor ce se ]nchinaula idoli c[ nu numai fiecare \ar[ ar avea zeii ei, ci =i c[ fiecarefamilie ar avea zeii casei =i zeii p[zitori, despre care credeauc[ le-ar purta o grij[ deosebit[ =i c[ cel ce nu se ]n\elege cu einu poate nici s[-=i st[p`neasc[ cu norocire \ara sa =i nici s[tr[iasc[ ]n pace ]n casa lui. Nu se poate dovedi cu nici un felde m[rturii limpezi ale cronicarilor cam ]n ce vreme a ]ncetat]n Moldova eresul p[g`nesc =i s-a primit legea cea cre=tineasc[;

CUPRINS

195

Descrierea Moldovei

cu toate acestea, pesemne c[ religia cre=tineasc[ a fost adus[pe fa\[ ]n Dacia abia ]n vremea domniei lui Constantin celMare, fiindc[ sub Constan\iu, fiul lui Constantin cel Mare,am`ndou[ Daciile ]=i aveau arhiereii lor, dup[ cum arat[ ti-picul soborului \inut la Sardes. +i se poate c[ mul\i daci s[ se fiplecat cu mult[ vreme ]nainte asupra ]nv[\[turii s`ngerate amucenicilor, ca s[ urmeze steagul lui Hristos. }n zilele noastretot norodul \ine de biserica cre=tineasc[ a R[s[ritului. Nu se]ndoie=te nimeni de slova credin\ei, nimeni nu se arat[ f[r[luare-aminte fa\[ de vreuna din porunci =i nu face nimic dincele oprite de biseric[. O erezie sau un eretic nu s-au ar[tatvreodat[ ]n Moldova =i cu at`t mai pu\in s-ar fi putut r[sp`ndi1.Poate c[ pricina este =i c[ norodul nu a primit niciodat[]nv[\[tura scolastic[ =i cea viclean[ a clevetitorilor, ci a cre-zut c[ simplitatea Evangheliei =i ]nv[\[tura sfin\ilor p[rin\ibiserice=ti sunt ]ndestul[toare pentru m`ntuirea sufletului =i f[r[=coal[. Nici o alt[ religie nu este mai ur`t[ de moldoveni careligia papista=ilor, de=i \in de ea aproape to\i supu=ii moldo-veni de neam unguresc, care au =i un episcop al lor la Bac[u.Adic[ ei spun c[ celelalte erezii se cunosc de la sine, iar]ndep[rtarea lor de la biserica cea adev[rat[ se poate ]n\elegelesne; papista=ii ]ns[ sunt lupi ]mbr[ca\i ]n piele de oaie (c[ciei nu =tiu nimic despre al\i papista=i dec`t despre cei crescu\i]n biserica R[s[ritului); iar papista=ii le zic celor ce \in de bise-rica greceasc[ uneori fra\i, alteori schismatici =i ¢ƒ¸jalwn2

pentru c[ nu cinstesc capul v[zut al bisericii, adic[ pe papa;alteori ]i numesc chiar eretici. De aceea se ]nt`mpl[ c[ noro-dul cel prost abia poate s[ deosebeasc[ adev[rul de ]n=el[ciune,ca s[ se poat[ p[zi de otrava ei. Pricina cea mai de seam[]mpotriva oric[ror ]nnoiri, ca s[ vorbim ]n treac[t, pare c[ se

1 D. Cantemir are ]n vedere faptul c[ rom`nii ca popor nu au acceptatcatolicismul =i nici alte culte, cu toate ]ncerc[rile care s-au f[cut. }n acela=itimp, dovedindu-se statornici ]n credin\a lor, =i nu i-au ]mpiedicat pe al\ii s[-=iexercite religia ]n care credeau, dovedind un spirit de toleran\[ exemplar.

2 Acefali — f[r[ c`rmuitori.

Dimitrie Cantemir

196

afl[ ]n statornicia cu care moldovenii s-au plecat totdeaunac[tre biserica R[s[ritului. Pentru c[ =tie oricine a ]nv[\at isto-ria bisericii c[ \ara ungureasc[ =i Transilvania, unde au locuitstr[mo=ii no=tri ]nainte de desc[lecatul Moldovei, nu s-au ]nchi-nat niciodat[ scaunului de la |arigrad sau grecesc, ci totdeau-na scaunului de la Roma, de aceea to\i locuitorii au =i fost fiiai bisericii Apusului, ]nainte s[ fi r[zb[tut p`n[ acolo ereziilelui Luther =i Calvin. Dar fiindc[ urma=ii lui Drago= =i-au p[strattotdeauna religia pe care au avut-o ]n vatra de unde au plecat(c[ci nu ni se spune nic[ieri c[ ei ar fi p[r[sit bisericapapist[=easc[ =i ar fi trecut la biserica R[s[ritului), dar credin\alor nu se deosebe=te ]ntru nimic de aceea a R[s[ritului, sevede limpede c[ Apusul =i nu R[s[ritul s-a dep[rtat mai t`rziude la credin\a cre=tineasc[ cea adev[rat[. Dar s[ l[s[m aces-tea =i s[ ne ]ntoarcem la lucrul de care vorbeam.

M[rturisirea credin\ei sau crezul se folose=te ]n slujba reli-gioas[ a=a cum a fost alc[tuit de c[tre sfin\ii p[rin\i la Sinodulde la Niceea, iar ad[ogirea papist[=easc[ “=i de la Fiul” seleap[d[. Despre purcederea sf`ntului duh, ei cred ]ntocmaiceea ce spune Ioan evanghelistul cu vorbele M`ntuitorului.Dar, dup[ cum nu se vor s[ recunoasc[ purcederea de la Fiulfiindc[ Sf`nta Scriptur[ nu zice nimic mai limpede, tot at`t depu\in folosesc ]n slujba lor religioas[ ad[ogirea lui Palama:“de la Tat[l singur”. Au =apte taine. La ]mp[rt[=anie se \indup[ cele statornicite de sfin\ii p[rin\i Vasile =i Ioan Chrisos-tom. Folosesc la aceasta p`ine dospit[ =i se ]mp[rt[=esc ]nam]ndou[ chipurile, cu p`ine =i cu vin. Cinstesc icoanelesfin\ilor, dar nu cioplite, ci zugr[vite, ]ns[ zic c[ numai luiDumnezeu singur i se cuvine slujb[ religioas[. Cred c[ sfin\iin-au ajuns ]nc[ la m`ntuirea des[v`r=it[, ci c[, ]mpreun[ cuPavel, ei a=teapt[ ziua de apoi, adic[ judecata cea de pe urm[;mai cred c[ ace=tia au totu=i, ]n vremea aceasta ]n sufletelelor o n[dejde ne]ndoit[ ]n m`ntuire, care treze=te ]n ei o bucu-rie nespus[, a=a c[ pentru vredniciile lor nu le lipse=te nimic.Nu recunosc purgatoriul, dar zic c[ p[catele mici pot fi iertate

197

Descrierea Moldovei

Dimitrie Cantemir

198

=i dup[ moarte prin rug[ciunile bisericii =i cu pomeni. Citesc]n biseric[ Sf`nta Scriptur[ dup[ t[lm[cirea celor =aptezeci det`lmaci; ei leap[d[ Vulgata =i toate celelalte t[lm[ciri. Postesc,]n afar[ de miercurea =i vinerea, de patru ori pe an la vremear`nduit[, dar ]n postul cel mare de patruzeci de zile =i ]n postuldin zilele cele de la ]nceputul lunii lui august ]nchinate SfinteiFecioare se ]nfr`neaz[ s[ m[n`nce chiar =i pe=te. Mai suntunii care nu m[n`nc[ nici lunea carne, din prea mare eres, =icare ]=i a=eaz[ ei ]n=i=i =i alte zile de post la praznicile sf`ntuluiAtanasie, sf`ntului Gheorghe =i sf`ntului Dumitru, =i unele fe-mei, m[car c[ nu ]mbrac[ straie monahice=ti, fac jur[m`nt debun[voie s[ nu m[n`nce carne toat[ via\a lor. Altminteri no-rodul — =i la noi ]n Moldova, ca =i ]n alte \[ri pe care =tiin\a nule-a luminat ]nc[ — este foarte plecat spre eres =i ]nc[ nu s-acur[\at des[v`r=it de necur[\ia cea veche, ]nc`t se mai ]nchin[=i acuma ]n poezii =i c`ntece, la nun\i, ]ngrop[ciuni =i alte]nt`mpl[ri =tiute, la c`\iva zei necunoscu\i =i care se vede c[se trag din idolii cei vechi ai dacilor. A=a sunt Lado =i Mano(a), Z`na (b), Dr[gaica (c), Doina (d), Heiole (e), Stahia (f),Dracul din t[u (g), Ursitele (h), Frumoasele (i), S`nzienele (k),Joim[ri\ele (l), Paparuda (m), Chiralesia (n), Colinda (o), Turca(p), Zbur[torul (q), Miaz[noapte (r), Str`ga (s), Tricolici (t),Leg[tura (u), Dezleg[tura (v), Farmec (w), Desc`ntec (x), Verge-lat (y) =i multe asemenea.

[Not[]

a) Se obi=nuie=te ca numele lor s[ fie pomenit de babe, mai cu seam[la nun\i; de aceea se poate presupune c[ prin ele trebuie s[ se ]n\eleag[Venus =i Cupido, ca p[zitori ai dragostei de nunt[.

b) Acest cuv`nt ar putea s[ se trag[ din numele Diana. Totu=i rare-ori se vorbe=te despre ea singur[, de obicei se vorbe=te de mai multe;le zic Z`ne =i le socotesc ni=te fecioare frumoase, care d[ruiescfrumuse\e.

c) Dup[ cum se vede, prin ea o ]n\eleg pe Ceres. C[ci ]n aceavreme a anulul c`nd ]ncep s[ se coac[ sem[n[turile, toate fetele \[ra-

199

Descrierea Moldovei

nilor din satele ]nvecinate se adun[ =i o aleg pe cea mai frumoas[dintre ele, c[reia ]i dau numele de Dr[gaica. O petrec pe ogoare cumare alai, o g[tesc cu o cunun[ ]mpletit[ din spice =i cu multe basmalecolorate =i-i pun ]n m`ini cheile de la jitni\e. Dr[gaica aceasta ]mpodobit[]n acest chip se ]ntoarce de la c`mp spre cas[ cu m`inile ]ntinse =i cubasmalele flutur`nd ]n v`nt, de parc[ ar zbura, =i cutreier[ toate sateledin care s-a adunat lume s-o petreac[ c`nt`nd =i juc`nd laolalt[ cutoate tovar[=ele ei de joc, care o numesc foarte des sor[ =i mai-marealor ]n c`ntecele alc[tuite cu destul[ iscusin\[. Fetele din Moldova dorescdin toat[ inima s[ aib[ parte de aceast[ cinstire s[teasc[, de=i ]nc`ntecele lor spun mereu, dup[ datin[, c[ fata care a ]ntruchipatDr[gaica nu se poate m[rita dec`t abia dup[ trei ani.

d) Se vede c[ acesta a fost numele obi=nuit la daci al lui Marte saual Belonei, c[ci cu el ]ncep toate c`ntecele ]n care se c`nt[ fapteler[zboinice =i moldovenii ]l folosesc ]ndeob=te ca s[-l pun[ ]nainteac`ntecelor lor.

e) Acest nume ]l folosesc de obicei ]n c`ntecele de jale, dar nu ca ostrigare, ci ]n a=a chip, c[ s-ar p[rea c[ vor s[ arate prin el o fiin\[ =tiut[.

f) Ei ]=i ]nchipuie c[ aceasta ar fi o femeie uria=[ care str[juie=te =i est[p`na caselor vechi =i p[r[site, mai cu seam[ a celor zidite sub p[m`nt,=i de aceea =i a comorilor.

g) A=a numesc ei duhurile rele, despre care cred c[ ]=i au l[ca=ul ]nap[.

h) Ei cred c[ acestea ar fi dou[ fecioare, ce se afl[ de fa\[ la na=tereaoric[rui copil =i care ]i d[ruiesc, dup[ voia lor, ]nsu=iri suflete=ti =itrupe=ti =i ]i hot[r[sc de la ]nceput toata norocirea =i toat[ n[pasta ce va]nt`mpina ]n via\[.

i) Ei le socot pe acestea nimfe ale v[zduhului, care ]ndr[gesc adeseape feciorii cei tineri =i frumo=i. C`nd pe un fl[c[u ]l love=te deodat[sl[b[nogirea sau damblaua, ei dau vina pentru boalele acestea peFrumoase =i zic c[ ]n chipul acesta ele se r[zbun[ atunci c`nd dra-gostea li s-a schimbat ]n ur[ =i furie, fiindc[ cel ce le era drag nu le-a datascultare.

k) Acesta este numele sf`ntului Ioan Botez[torul. Ei cred c[ ]n ziuac`nd se pr[znuie=te acest sf`nt soarele nu-=i str[bate drumul s[u drept]nainte, ci ]ntr-o linie tremurat[. De aceea to\i \[ranii moldoveni sescoal[ ]n acea zi ]naintea zorilor =i privesc cu ochi mari r[s[ritul soare-lui =i cum ochiul nu sufer[ prea mult aceast[ lumina =i, din pricina ei,

Dimitrie Cantemir

200

]ncepe s[ se zdruncine =i s[ tremure, ei pun pe seama soareluitremur[tura pe care o simt ]n ochi =i se ]ntorc voio=i acas[, dup[ ce auf[cut aceast[ ]ncercare.

l) A=a le numesc pe femeile despre care zic c[ umbl[ ]n joia verde,dis-de-diminea\[, =i dac[ dau de o femeie dormind, fiindc[ ]n Moldo-va se face de obicei ]n toate casele focul la vremea aceea, o pedepsescs[ fie de atunci ]ncolo tr`ndav[ la tot lucrul de peste an.

m) }n vremea verii, c`nd sem[n[turile sunt primejduite de secet[,oamenii de la \ar[ ]mbrac[ o copil[ mai mic[ de zece ani cu o c[ma=[f[cut[ din frunze de copaci =i buruieni. Toate celelalte copile =i copiiide aceea=i v`rst[ o urmeaz[ =i se duc juc`nd =i c`nt`nd prin ]mpreju-rimi; iar oriunde sosesc, babele au obicei de le toarn[ ap[ rece ]n cap.C`ntecul pe care-l c`nt[ este alc[tuit cam a=a: “Paparudo! sui-te la cer,deschide-i por\ile, trimite de acolo ploaia aici, ca s[ creasc[ bine se-cara, gr`ul, meiul =i altele”.

n) Se potrive=te cu strigarea cre=tinilor ]n rug[ciunea lor “Kyrieeleison!” de unde se =i trage. St[p`nul casei are obicei s[ fac[ la 5ianuarie, ]n ajunul Bobotezei, o cruce de lemn, pe care o ]nvele=te c`tmai frumos cu p`nz[ alb[ sau cu p`nz[ de borangic =i catifea, cumpoate fiecare, dup[ averea lui, iar dup[ vecernie ca ]ntr-un alai, petrecu\ide o droaie de copii, o poart[ prin toate casele, unde strig[ foarte descuv`ntul Chiraleisa.

o) Aceasta aduce cu Calendis ale romanilor =i se pr[znuie=te]ndeob=te la ]nceputul fiecarui an nou, at`t de c[tre oamenii de r`nd,c`t =i de boieri, cu datini deosebite.

p) Este un joc ]nchipuit ]n vremurile vechi din ur[ ]mpotriva turci-lor. }n ziua de Cr[ciun se pune cuiva o c[p[\`n[ de cerb cu coarne,mari, de care se leag[ o masc[ f[cuta din f`=ii de p`nz[ colorat[ =i at`tde lungi ]nc`t acoper[ =i picioarele celui care o poart[. Peste acesta sea=eaz[ altul, care se face un b[tr`n ghebos, =i a=a str[bat toate uli\ele =icasele, juc`nd =i c`nt`nd cu o mul\ime de lume dup[ ei.

q) }nsemneaz[ cel ce zboar[. Ei zic c[ este o n[luc[, un om t`n[rfrumos, care vine noaptea la fete mari, mai ales la femeile de cur`ndm[ritate =i toat[ noaptea s[v`r=e=te cu d`nsele lucruri necuviincioase,cu toate c[ nu poate fi v[zut de ceilal\i oameni, nici chiar de cei care ]lp`ndesc. Iar noi am mai auzit c[ unii b[rba\i ]nsura\i mai inimo=i auprins asemenea zbur[tori =i, c`nd au aflat c[ sunt f[pturi cu trup ca =ial\ii, i-au pedepsit cum li se c[dea.

201

Descrierea Moldovei

r) Se nume=te miaz[noapte =i zic c[ este o n[luc[, care umbl[ per[sp`ntii de drum de la asfin\itul soarelui =i p`n[ la miezul noptii,lu`nd ]nf[\i=are de animale de tot felul, pierind apoi iar[=i.

s) Se trage de la cuv`ntul grecesc str°jl =i la moldoveni are acelasi]n\eles ca =i la romani, adic[ zic c[ e o vr[jitoare b[tr`n[ care omoar[copiii noi n[scu\i, pe ne=tiute, cu me=te=ug dr[cesc. Acest eres ester[sp`ndit cel mai mult la ardeleni. Ei zic c[, atunci c`nd umbl[ Str`ga,g[sesc copiii ]n[bu=i\i ]n leag[ne, f[r[ s[ fi fost mai ]nainte bolnavi.Dac[ au prepus pe vreo femeie b[tr`n[, atunci o leag[ de m`ini =i depicioare =i o arunc[ ]ntr-un r`u. Dac[ se duce la fund, atunci zic c[ enevinovat[; iar dac[ plute=te deasupra apei, atunci zic c[ e destul devinovat[ =i o ard de vie, f[r[ s[ mai fac[ cercet[ri, ]n vreme ce b[tr`nastrig[ ]n zadar c[ e nevinovat[, p`n[ ]=i d[ duhul.

t) Este ]ntocmai ceea ce la fran\uji ]nseamn[ le loup garou*. Ei zic c[cu me=te=ugul vr[jilor oamenii se pot preface ]n lupi =i alte fiare s[lbatice=i c[ pot s[-=i ]nsu=easc[ ]n a=a chip firea acestora, c[ pot s[ sen[pusteasc[ asupra oamenilor =i dobitoacelor =i s[-i sf`=ie.

u) Aceasta, zic ei, ar fi un fel de fermec[tur[ cu care se poate oprimirele s[ se ]mpreuneze cu mireasa lui ]n noaptea nun\ii. Asemenea eizic c[ tot a=a pot s[ opreasc[ lupii =i alte fiare s[lbatice s[ fac[ stric[ciunela oi =i la alte dobitoace.

v) Este slobozirea de fermec[tura dinainte a mirilor, care se poatedob`ndi, cum zic ei, prin alte mijlociri de vr[ji mai puternice.

w) Este o vraj[ obi=nuit[ la \[rani, prin care femeile, dup[ cum ]=i]nchipuie ele, fac s[ se apropie de ele iubitul lor sau pot s[-l fac[ s[]nnebuneasc[ pe cel care le este lor ur`t.

x) Acesta este alt fel de vraj[ cu care ar trebui s[ se vindece toatebolile ce nu sunt de moarte.

Vreau sa povestesc aici ceva ce-am v[zut eu ]nsumi ]n patrie.C[m[ra=ul cel mare al r[posatului meu tat[ avea un cal de mare pre\care fusese mu=cat pe c`mp de un =arpe =i i se umflase ]ntr-at`t trupul,c[ nimeni nu mai tr[gea n[dejde s[ scape. A chemat o vr[jitoareb[tr`n[, care a poruncit st[p`nului calului s[ caute un izvor =i s[aduc[ din apa aceea ne]nceput[, c`t o putea mai degrab[. Pentru c[ elvoia s[ trimit[ pe o slug[ ca s[ aduc[ ap[, vr[jitoarea cea b[tr`na i-a zisc[ nu trebuie s[ fac[ ]n a=a chip, c[ st[p`nul trebuie s[ se duc[ el]nsu=i s[ ia ap[, dac[ voieste s[-i scape calul cu via\[. }n cele din urm[

* Vr[jitor care travestit ]n lup cutreier[ ]n timpul nop\ii c`mpiile.

Dimitrie Cantemir

202

t`n[rul i-a dat ascultare =i a adus babei un ulcior mare cu ap[. Apaaceasta a desc`ntat-o cu un desc`ntec ne]n\eles =i i-a dat t`n[rului s[bea. El n-a f[cut prea bucuros ce i-a poruncit, fiindc[ adusese preamult[ ap[. Dup[ ce a b[ut-o, ]ndat[ a v[zut cum calul s[u, care z[ceala p[m`nt, aproape mort, nu departe de el, ]=i venea ]n fire iar[=i, ]ns[el se umfla =i ]l apucase ni=te dureri de nesuferit. Dup[ ce baba a maidesc`ntat o dat[, ]ntr-un sfert de ceas s-a ]ns[n[to=it =i calul, iar t`n[rula v[rsat apa, f[r[ s[-i lase vreo urm[ de durere sau de boal[. Alt[ bab[a vindecat pe de-a-ntregul ]n c`teva zile un grajd ]ntreg de cai, care seumpluse de r`ie — cu toate c[ se afla la o dep[rtare de trei zile de drum —prin desc`ntece pe care le-a rostit deasupra unui smoc de p[r de cal.

y) Este un fel de ghicire prin care moldovenii, pun`nd ni=te nuiele]ntr-un chip =tiut ]n noaptea dinspre ]nt`i ianuarie, se ]ncumet[ s[ghiceasc[ toat[ norocirea =i n[pasta pe care le va aduce anul ]ntreg. Laaceasta mai au trebuin\[ =i de linte, fasole =i oale pe care le a=eaz[ unasub alta cu o r`nduial[ =tiut[.

203

Descrierea Moldovei


DESPRE TAGMA BISERICEASC{

Privegherea dinafar[ asupra bisericii Moldovei cade ]n sea-ma domniei ]ns[=i, care ia aminte cu r`vn[ =i cu mult[ grij[ c[purtarea =i ]nv[\[tura fe\elor biserice=ti s[ se potriveasc[ cutemeiurile credin\ei; ca nici unul dintre d`n=ii s[ nu se abat[din calea adev[rului =i s[ nu ascund[ inim[ de lup sub pielede oaie; nici p[storul s[ nu poarte grij[ pentru turma sa sau s[fie o pild[ rea. Grija pentru cele duhovnice=ti, adic[ ]ndruma-rea sufletelor pe calea Domnului, este ]ncredin\at[ mitropoli-tului, care cerceteaz[ — ca un p[stor credincios =i slujitor treazal Domnului s[u — bisericile de sub ascultarea lui, le a=eaz[arhierei, care nu prea au ]nva\[tur[, dar sunt plini de duh sf`nt,=i care nu nesocote=te nimic din ce i se pare c[ este de tre-buin\[ pentru hrana =i m`ntuirea turmei sale. Dar fiindc[,dup[ ce s-au ]nmul\it locuitorii din Moldova, lucrul acesta aajuns prea greu ca s[ poat[ s[-l ]mplineasc[ un om singur,pentru ]nlesnirea mitropolitului s-au mai f[cut ]n Moldova ]nc[alte trei scaune arhiere=ti, unul la Roman, altul la R[d[u\i =i altreilea la Hu=i; dar numele de episcop s-a dat numai vl[dicilorde la R[d[u\i =i de la Hu=i. Cel de la Roman a fost numitarhiereu =i i s-a ]ng[duit s[ poarte la slujba bisericeasc[ mitraarhiereasc[, dar el nu este mai mare peste ceilal\i episcopi, nuare dec`t ]nt`ietate. Mitropolitul moldovean a fost uns de pa-triarhul din |arigrad, de c`nd s-a a=ezat scaunul s[u p`n[ ]nvremea soborulul de la Floren\a. Pentru c[ mitropolitul era peatunci un om de r`nd =i nu cuno=tea bine Sf`nta Scriptur[,precum =i ca s[-=i p[streze cinstea ce i-o d[dea cel de al =apte-lea scaun, precum =i alte cinstiri pe care i le f[g[duise papa, a

CUPRINS

Dimitrie Cantemir

204

semnat ]mpotriva vrerii solului trimis cu el de Alexandru celBun, domnul Moldovei, toate hot[r`rile gre=ite =i am[gitoareale soborului, dar dup[ ce s-a ispr[vit soborul, nu a mai cutezats[ se ]ntoarc[ ]n Moldova; de aceea Marcu, arhiereul din Efes,a dat Moldovei ca mitropolit pe un arhidiacon bulgar de neam,om foarte vestit pentru smerenia =i credin\a lui; iar pentru c[ =ipatriarhul de la |arigrad se d[duse de partea potrivnic[, i-aporuncit s[ cear[ ]nt[rirea sa totdeauna de la patriarhul dinOhrida. +i, ]ncep`nd de-atunci, mitropoli\ii Moldovei au luatobiceiul s[ cear[ totdeauna p`n[ la ]nceputul veacului trecuthirotonisirea de la patriarhul din Ohrida. Dar c`nd a luat dom-nia Vasile Lupu =i a cercat s[ or`nduiasc[ trebile \[rii pe carele-a g[sit ]ncurcate, parte din pricina lenevirii ]nainta=ilor s[i,parte din pricina tulbur[rilor din[untru, atunci Partenie, pe vre-mea aceea patriarh de |arigrad, i-a trimis scrisoare alc[tuit[ ]nchipul acesta:

“Noi d[m de =tire M[riei tale s[ afle c[ biserica mol-doveneasc[ era odinioar[ sub ascultarea bisericii R[s[ritului,aceasta fiind muma cea bun[ =i dreapt[ a tuturor cre=tinilor,iar mitropolitul ei, ca to\i ceilal\i, era uns de scaunul sobornicescde la |arigrad. Veacuri la r`nd a r[mas sub aceast[ ascultare,p`n[ ]n vremea domniei lui Ioan Paleologul, c`nd patriarhulmincinos Mitrofan a semnat hot[r`rile soborului bisericesc dinFloren\a, zdruncin`nd credin\a tuturor iubitorilor credin\ei celeiadev[rate ]n scaunul sobornicesc cel mai dint`i de la |arigrad.Dar fiindc[ uneltele =i aceia care au st`rnit aceast[ molim[rea au fost da\i la o parte din cale cur`nd dup[ aceste tulbur[ri,iar sf`nta biseric[ a lui Dumnezeu, mireasa mirelui cel nevi-novat, a fost adus[ iar[=i la pacea ei de odinioar[, ]n faima eicea de mai nainte, asemenea s-a dat ]n l[turi orice pricin[ deprepus; de aceea mai cu seam[ este des[v`r=it lipsit de cuvi-in\[ ca biserica moldoveneasc[, socotit[ totdeauna unul din-tre m[dularele cele mai alese =i mai de frunte ale bisericii

205

Descrierea Moldovei

R[s[ritului, s[ nu dob`ndeasc[ sfin\irea de la scaunul cel mai]nalt, ci de la cel mai de jos. De aceea pu\in[tatea noastr[ =itot soborul cel sf`nt se roag[ prea plecat de M[ria ta s[ ]ng[duica un m[dular at`t de ales al bisericii s[ se lipeasc[ iar[=i descaunul mai cinstit =i s[ porunce=ti ca mitropolitul Moldo-Vala-hiei (a=a numesc grecii Moldova), a=a cum era obiceiul ]naintevreme, s[ cear[ ungerea de la scaunul nostru cel pravoslavnicde patriarh — lucru ]ntru lauda Domnului =i slava maicii noas-tre, biserica cea adev[rat[, iar pentru noi va fi o pricin[ debucurie ve=nic[.”

Vasile (Lupu), ]nduplec`ndu-se de aceast[ scrisoare a patri-arhului =i a soborului, porunci s[ nu se mai ung[ de atunci]ncolo mitropolitul Moldovei de nimeni ]n afar[ de patriarhulde la |arigrad. +i porunca aceasta a ]nt[rit-o, pu\in[ vremedup[ aceea, soborul bisericesc ce s-a f[cut la Iasi, chiar subacest domn, ]mpotriva iconocla=tilor =i a altor eretici din acelevremuri, cu glasul =i isc[litura tuturor patriarhilor =i chiar alcelui de la Ohrida. Altminteri mitropolitului Moldovei i se arat[]n biserica R[s[ritului o cinstire cu totul deosebit[, care nu searat[ altora. El nu poart[, ce e drept, numele de patriarh, darnici nu ascult[ de vreunul, c[ci cu toate c[ este uns de patriar-hul de la |arigrad, totu=i nu poate fi a=ezat sau scos din scaunde c[tre acesta =i nici nu trebuie s[ a=tepte yÖjon1 ca to\iceilal\i mitropoli\i, bisericii celei mari \arigr[dene.

Dup[ ce a dob`ndit ]nt[rirea domniei, trei episcopi ai Mol-dovei ]mplinesc punerea m`inilor deasupra capului =i dau de=tire patriarhului printr-o scrisoare c[ cutare =i cutare om cucer-nic, cu frica lui Dumnezeu =i ]nv[\at, s-a ales cu ajutorulsf`ntului duh =i nu ]n alt chip care s[ at`rne de vrerea omeneas-c[. Acela=i lucru ]l face =i domnul printr-o scrisoare osebit[c[tre patriarh =i-l roag[ s[ ]nt[reasc[ ]n slujba aceasta, prinbinecuv`ntarea sa, pe cel a=ezat ]n scaun; la care lucru pa-triarhul nu poate s[ se ]mpotriveasc[ ]n nici un chip =i trebuie

1 Vot.

Dimitrie Cantemir

206

s[ urmeze ]ntru totul vrerea domnului. Afar[ de aceasta, elmai este de tot slobod de dajdia care se pl[te=te patriarhuluisub numele de ƒoin¨thtoz ƒa± bohqe±az1; asemeni nici o legenu-i porunce=te s[ ]ntrebe pe patriarh despre lucruri care s-aus[v`r=it sau se vor s[v`r=i ]n biserica moldoveneasc[; dimpo-triv[, el are tot a=a de mult[ slobozenie ]n biserica sa ca =ipatriarhul din Ohrida ]n a sa. Cu toate c[ mitropolitul st[ la unloc de cinste at`t de ]nalt, totu=i el nu poate nici s[ a=eze =inici s[ scoat[ din scaun pe vreunul din arhiereii s[i, c[ci nu-mai domnul poate s[ c`nt[reasc[ felul de via\[ =i ]nv[\[turaacelora care ar putea sa fie ale=i =i s[ cerceteze pricinile celorce trebuie sa fie sco=i din slujb[, precum =i s[ hot[rasc[. C[cidomnia a luat pe seama ei toate acestea; numai binecuv`ntareadupa canoanele statornicite de apostoli a l[sat-o ]n grijamitropoli\ilor. }n schimb nici domnul nu poate s[ schimbe, s[adauge sau s[ scoat[ ceva ]n trebile duhovnice=ti f[r[]ncuviin\area mitropolitului, cu toale c[ el c`rmuie=te ca stap`nsingur peste to\i supu=ii s[i. Aceast[ r`nduial[ n-o \in dec`tdomnii cei evlavio=i. C[ci, dac[ domnul nu cinste=te credin\a,atunci nici o lege nu poate sa-l ]ngr[deasc[. Iar c`nd e vorbade vreo ucidere =i domnul os`nde=te pe oarecine la moarte,slujba mitropolitului nu este alta dec`t sau s[ ]nt[reasc[ sau s[]ndrepteze ]naintea divanului judecata domnului dup[ lege, iardomnul, ca bun cre=tin =i iubitor al drept[\ii, ]ng[duie aceasta.

Arhiereii ]=i ]mplinesc f[r[ vreo ]mpotrivire din partea cui-va slujba ]n eparhiile lor, a=eaz[ ]n slujb[ preo\ii de sub ascul-tarea lor =i, dac[ ace=tia s[v`r=esc vreo tic[lo=ie, ]i scot dinslujb[ f[r[ s[ aib[ mil[; =i nimeni nu se ]mpotrive=te la aceas-ta. Totu=i ei nu au dreptul s[ a=eze =i s[ scoat[ din slujb[ pestare\i =i arhimandri\i, fiindc[ pe ace=tia ]i judec[ numai di-vanul domnesc. Pentru gre=eli mai mici, fiecare se pedepse=tede c[tre mai marele s[u: diaconul de preot, preotul de proto-pop, ieromonahul =i calug[rul de egumen sau arhimandrit, proto-

1 }mp[rt[=ire =i ajutor.

207

Descrierea Moldovei

popul, egumenul =i arhimandritul de episcop, episcopul de mi-tropolit, mitropolitul de domn, domnul de cugetul s[u =i deDumnezeu, care folose=te c`teodat[ pe sultan drept unealt[pentru a ]ndrepta sau a pedepsi pe domn. Pentru gre=eli maimari, care trebuie pedepsite sau cu moarte sau cu luareapreo\iei, numai preo\ii, ieromonahii sau c[lug[rii stau sub ju-decata episcopilor lor. Iar stare\ul, arhimandri\ii =i arhiereii nuse pot pedepsi dec`t de c[tre domn. Dar dac[ unul din acei pecare domnia i-a scos de sub puterea judec[\ii ei s[v`r=e=teceva ]mpotriva legii sobornice=ti sau vreo str`mb[tate, atunciarhiereul este dator s[ dea de =tire mitropolitului printr-o scri-soare, iar acesta ]nf[\i=eaz[ domniei pricina. Mitropolitulprime=te de la fiecare preot din eparhia sa, ]n fiecare an, dou[sute de aspri ca dajdie =i o piele de vulpe sau de jder; ]n afar[de acestea, el nu mai are voie s[ mai cear[ =i altceva. Aseme-nea nu are venituri nici de la arhierei, dac[ ace=tia nu-i d[ruiescceva de bun[voia lor. Acelea=i venituri le au =i arhiereii dineparhiile lor.

Dimitrie Cantemir

208


DESPRE M{N{STIRILE DIN MOLDOVA

Toate m[n[stirile din Moldova sunt a=ezate pe unul =i acela=itemei =i ele din canoanele date c[lug[rilor de sf`ntul Vasile.M[n[stiri mari, sub ascultarea unui arhimandrit, sunt numaipatru; iar m[n[stiri mici, aflate sub ascultarea unor stare\i, suntpeste 200, afar[ de aproape tot at`tea schituri, care au =i elem[n[stiri ]ntr-un loc sau altul. Ele se ]mpart ]n m[n[stiri ]nchi-nate1 (¢jier©mena) =i m[n[stiri slobode (¼lenqesa). Cele dint`isunt ]nchinate ori cet[\ii Ierusalimului, ori muntelui Sinai sauSf`ntului Munte. }n Moldova s-a f[cut obicei ca domnii sauboierii, dac[ voiesc s[ ]nal\e vreo m[n[stire, s[-=i ]mpart[ toat[averea ]ntre m[n[stire =i fiii s[i =i s[ lase mo=tenire m[n[stiriitot at`t c`t dob`nde=te fiecare dintre copiii s[i. Iar dac[ cti-torul se teme c[ m[n[stirea se va d[r`ma sau c[ ar putea s[ seruineze dup[ moartea lui, atunci o ]nchin[ uneia din m[n[stirilecele mai de frunte din locurile pomenite mai sus. }n chipulacesta arhimandri\ii acelei m[n[stiri sunt datori s[ poarte grij[de m[n[stire =i s[ ia aminte ca =i c[lug[rii s[ se str[duiasc[ s[duc[ ]ntotdeauna o via\[ curat[ =i cinstit[. Iar ei las[ m[n[stiriinumai at`ta din veniturile ei, c`t este de trebuin\[ pentru hra-na c[lug[rilor; ceea ce prisose=te se folose=te pentru trebuin-\ele m[n[stirii mai mari =i se trimite ]n fiecare an acolo. }n

1 Regimul m[n[stirilor ]nchinate a durat p`n[ la 11 decembrie 1863,c`nd a fost lichidat prin legea seculariz[rii averilor m[n[stire=ti. La aceadat[, 27% din suprafa\a \[rii apar\inea marilor m[n[stiri din Athos =i Ieru-salim. Este demn de remarcat c[ Dimitrie Cantemir, ]n scurta lui domnie, areu=it s[ anuleze ]nchinarea unor m[n[stiri c[rora, ]n schimb, le reveneaacum obliga\ia de a pl[ti anual domnului o anumit[ sum[.

CUPRINS

209

Descrierea Moldovei

Dimitrie Cantemir

210

m[n[stirile slobode, c[lug[rii trebuie s[ are, s[ pr[=easc[ =i s[secere ei singuri, iar ]n ceasurile ]n care sunt slobozi de ]mplini-rea treburilor lor duhovnice=ti, ei trebuie s[ se ]ndeletniceasc[cu me=te=ugurile hot[r`te de c[tre stare\, s[ lucreze ]n vie, peogoare =i ]n gr[dinile lor =i s[ g[teasc[ roadele adunate pentrufolosul m[n[stirii.

Toate m[n[stirile ]=i pl[tesc ]n fiecare an d[jdiile c[tredomnie, dup[ starea mo=iilor lor, ]ns[ mitropoli\ii =i episcopiinu dau nimic domniei. Osebit, to\i c[lug[rii sunt a=a deascult[tori canoanelor sf`ntului Vasile cel Mare, c[ mai de-grab[ ar muri de o sut[ de ori, dec`t s[ m[n`nce o ]mbuc[tur[de carne, chiar dac[ le-ar porunci un doftor. Nu ies niciodat[din m[n[stirea lor, dac[ nu-i m`n[ egumenii sau dac[ nudob`ndesc ]nvoire pentru c`teva ceasuri sau c`teva zile. Pur-tarea de grij[ pentru cheltuielile m[n[stirii se ]ncredin\eaz[celor mai b[tr`ni, care au dovedit stare\ului cinstea lor =i bunen[ravuri. Altminteri, nu avem ]ncotro =i trebuie s[ l[ud[m chipulcum sunt primi\i oaspe\ii ]n toate m[n[stirile din Moldova.C[ci orice drume\ care se opre=te acolo — fie el drept credin-cios ori evreu, ori turc, ori armean — nu numai c[ este bineprimit, ba chiar, dac[ ar voi s[ z[boveasc[ acolo un an ]ntreg,cu toate carele =i dobitoacele sale, i se d[ de m`ncare =i i sepoart[ de grij[ — dup[ puterile m[n[stirii — cu cinste, cum secuvine =i f[r[ murmur.

211

Descrierea Moldovei


DESPRE GRAIUL MOLDOVENILOR

Scriitorii au felurite p[reri despre izvorul graiului mol-dovenesc. Mul\i dintre ace=tia socotesc ca el ar fi graiul lati-nesc st`lcit, f[r[ amestecul altor graiuri. Al\ii socotesc c[ el s-artrage din graiul italienesc. Noi vroim s[ ]nf[\i=[m aici temeiurileam`ndorora p[r\ilor, pentru ca cititorul s[ poat[ vedea c`t maidegrab[ adev[rul. Cei ce zic c[ graiul latinesc ar fi muma ceadreapt[ =i adev[rat[ a graiului moldovenesc se sprijin[ pe te-meiurile acestea: mai ]nt`i, zic ei, coloniile romane au foststr[mutate ]n Dacia cu mult mai ]nainte ca graiul romanilor s[fi fost stricat ]n Italia de c[tre n[v[lirile go\ilor =i vandalilor;nici unul ]ns[ dintre cronicari nu ne spune c[ ele s-ar fi ]ntorsiar[=i ]n vremea st[p`nirii barbarilor ]n Italia; a=a-dar locuitoriiDaciei nu ar fi putut s[-=i strice graiul din pricina vreunui graiasemenea, care nici nu s-a aflat. }n al doilea r`nd, moldoveniinu s-au numit niciodata italieni, nume care a ajuns al roma-nilor ]n vremile care au urmat, ]n mai multe locuri, ci au p[strattotdeauna numele de romani, acela=i pentru to\i locuitorii Italiei]n vremea c`nd Roma era cetatea cea mai de frunte a lumii]ntregi. }n schimb nu se t[g[duie=te c[ ungurii =i le=ii le zicvlahi — nume pe care aceste popoare ]l dau tocmai italienilor.C[ci mai cur`nd a= crede c[ aceste noroade ]nvecinate auluat numele de valah de la moldoveni, care le erau cu multmai cunoscu\i, d`ndu-l italienilor, dec`t de la italieni pentrua-l da moldovenilor. A treia =i cea mai bun[ dovad[ este c[ ]ngraiul moldovenesc se mai g[sesc multe vorbe latine=ti, care]n graiul latinesc nu se afl[ deloc; dar substantivele =i vorbele

CUPRINS

Dimitrie Cantemir

212

ce au intrat ]n graiul italienesc de la go\i, vandali =i longobarzinu se afl[ ]n graiul moldovenesc.

Ca s[ limpezim mai bine acest lucru, vroim s[ d[m aicic`teva pilde:

Latine=te Italiene=te Moldovene=teIncipio Commincio }ncepAlbus Blanco AlbCivitas Citta CetateDominus Signore DomnMensa Tavola Mas[Verbum Parola Vorb[Caput Testa CapVenatio Caccia V`nat

Aceia ]ns[ care vor s[ trag[ graiul moldovenesc din graiulitalienesc aduc ]mpotriv[ acestea

1. C[ ]n acest grai sunt verbe auxiliaria terminate ]n em, ei,are;

2. Articolele substantivelor;3. Asemenea c[ vreo c`teva cuvinte ar fi pe de-a-ntregul

italiene=ti ca schiop, sciopo, claudus. La fel =i cerc, cerco, quaero,cuvinte care, fiind cu totul necunoscute ]n graiul latinesc, nu potfi trase din alt grai dec`t din cel italienesc1.

La aceasta ]ns[ cei ce ]mp[rt[=esc socotin\a celor dint`ir[spund:

1. Moldovenii folosesc, ce e drept, verba auxiliaria, daracestea nu sunt italiene=ti, ci ale lor.

2. La fel stau lucrurile =i cu articolele, c[ci ]n nici una dinp[r\ile vorbirii nu este graiul moldovenesc mai deosebit de celitalienesc dec`t tocmai ]n aceasta. Italianul ]=i pune articolul]naintea numelui. Moldoveanul dup[ nume. Precum l’huomo,la moglie; pe moldovene=te, omul, muierea.

1 }n rom`n[ exist[ ]mprumuturi din italian[, de dat[ mai recent[ ]ns[, =i,mai ales, ]n domeniul limbii literare. Cele dou[ exemple invocate provindin limba latin[: =chiop — lat. excloppus (forma neatestat[ din latina popu-lar[), cerc — lat. circus.

213

Descrierea Moldovei

Italianul are numai un articulum masculini generis, la sin-gular, il, la plural, gli, sau i, la feminino singularis, la, la plu-ral, le; moldovenii au ]ns[ la singulari masculino dou[ articoleul =i le, pe unul ]l adaug[ la cuvintele care se termin[ ]ntr-oconsoan[; ca omul, homo, calul, equus, scaunul, scamnum,vasul, vas, =arpele, serpens, c`inele, canis etc. La plural eipun la sf`r=itul cuvintelor care ]nsemneaz[ fiin\e vii articolulii; precum caii, oamenii, equii, homines; lucrurile ne]nsufle\itese sf`r=esc ]ns[ la plural cu ele, ca: scaunele, vasele =.a.m.d.De asemenea moldovenii au dou[ articulos faeminini generis:e =i a, ca: muiere, g[ina, mulier, gallina. Cuvintele care setermin[ cu e primesc la plural ile, ca: muiere-muierile, iarcele care se termin[ ]n e au la plural ele, ca: g[ina, g[inile.

3. Se poate ]ns[ b[nui mai degrab[ c[ acele vorbe care sepotrivesc mai mult cu graiul italienesc dec`t cu graiul cel vechial romanilor s-au strecurat ]n graiul nostru din leg[turilenegu\[tore=ti ]ndelungate pe care moldovenii le-au avut cu geno-vezii, pe vremea c`nd ace=tia st[p`neau \[rmurile M[rii Negre.

Moldovenii au primit ]n limba lor, ]n acela=i chip, =i vorbedin graiul grecilor, turcilor, =i le=ilor, dup[ ce au ]nceput s[fac[ nego\ cu aceste neamuri; de exemplu, de la greci:

pa±deniz pedeaps[, ƒnb¼rnhsiz chivernisire, proƒopÓ proco-pie1, blasjhmÊ bl[stem, aznmon azim[, dr©moz drum, p¼µsmapizm[.

Acum c[ am ar[tat, a=adar, socotin\a am`nduror p[r\i, noinu cutez[m s[ hot[r`m care din dou[ ar fi aproape de adev[r,de team[ c[ dragostea de patrie s-ar putea s[ ne orbeasc[ =i s[l[s[m s[ scape privirii noastre unele lucruri pe care al\ii arputea sa le vad[ lesne. De aceea l[s[m pe bunul cititor s[judece singur, =i noi ne mul\umim s[ punem aci ceea ce nezice Covatius:

“Este lucru de mirare — spune el — c[ graiul moldovenescare mai multe vorbe latine=ti dec`t graiul italienesc, cu toate

1 Procopie — procopsire.

Dimitrie Cantemir

214

c[ italianul locuie=te ast[zi acolo unde a locuit alt[dat[ ro-manul. Poate c[ totu=i nu este chiar a=a de mirare, c[ci italie-nii =i-au alc[tuit un grai la mult[ vreme dup[ aceea.”

Osebit mai trebuie s[ ia aminte c[ ]n graiul moldovenescse g[sesc vorbe r[mase pesemne din graiul cel vechi al daci-lor, fiindc[ ele nu se cunosc nici ]n graiul latinesc =i nici ]ngraiurile noroadelor megie=e.

C[ci ce ne st[ ]mpotriv[ s[ credem c[ odinioar[ coloni=tiiromani din Dacia i-au avut atunci pe daci sclavi sau de ase-menea c[ atunci c`nd ]i murea vreunuia nevasta, se ]nso\eacu o femeie din neamul dacilor? De aceea se putea foartelesne c[ ]n graiul lor s[ se strecoare vorbe str[ine. Astfel sunt:stejar, p[dure, hele=tea, c[rare, gr[iesc, nemeresc1 etc. Graiulmoldovenesc are, altminteri ca =i celelalte graiuri, rostirile luifelurite. Cea mai bun[ rostire este la Ia=i, ]n mijlocul Mol-dovei, fiindc[ oamenii din p[r\ile acestea sunt mult mai]nv[\a\i, din pricina c[ acolo se afl[ curtea domneasc[.

Cei ce locuiesc la Nistru amestec[ ]n graiul lor multe vorbele=e=ti, =i numesc unele lucruri ce le sunt de trebuin\[ ]n cas[cu nume le=e=ti, ]nc`t ei mai c[ nu pot fi ]n\ele=i de c[tre altmoldovean. Cei ce ]=i au a=ez[rile ]n mun\i, l]ng[ Transilva-nia, folosesc adesea vorbe ungure=ti. Cei din F[lciu ]=i stric[graiul cu vorbe grece=ti =i turce=ti. Asemenea femeile dinMoldova au cu totul alt[ rostire dec`t b[rba\ii, c[ci ele schimb[silabele bi =i vi ]n chi, ca: bine, ghine; vie, ghie; pi ]n chi:pisma, chizma, piatra, chiatra; silaba ]ncep[toare ]n ]n ng, pecare n-o poate lesne rosti altcineva. +i, dac[ un b[rbat, s-aobi=nuit odat[ cu aceast[ rostire, el n-o poate lep[da dec`t cumult[ trud[ =i se v[de=te singur, ca un pui de =oarece, c[ a statprea mult ]n poala maic[-si. De aceea oamenii de acest fel

1 }n esen\[, afirma\ia lui D. Cantemir are valabilitate. }n limba rom`n[s-au p[strat elemente din vechiul fond de limb[ traco-iliric. Exemplele datenu sunt ]ns[ cele mai potrivite. Cercet[rile ]n acest domeniu au progresatmult, pun`nd ]n eviden\[ sute =i sute de cuvinte care trebuie considerate caf[c`nd parte din fondul str[vechi al limbii rom`ne.

215

Descrierea Moldovei

sunt ]ndeob=te lua\i ]n r`s cu vorba “fecior de bab[“1. Valahii =iardelenii au acela=i grai cu moldovenii; dar rostirea lor esteceva mai aspr[, precum: giur, pe care valahul ]l roste=te jur, cale=escul z sau fran\uzescul j; Dumnedzeu, valah Dumnez[u;acmu, valah acuma; acela, valah ahela. Mai au =i c`teva vorbepe care moldovenii nu le =tiu; ]ns[ pe acestea nu le folosescc`nd scriu.

Se \in pas cu pas de graiul =i scrierea moldoveneasc[ =irecunosc, ]n chipul acesta, de fapt c[ graiul moldovenesc estemai curat dec`t al lor, cu toate c[ vr[jm[=ia dintre moldoveni=i valahi ]i ]mpiedic[ s[ o spun[. Un grai mult mai stricat aucu\o-vlahii, care locuiesc ]n Rumelia, la hotarul Macedoniei.Ei amestec[ ]ntr-un chip de mirare graiul \[rii lor cu cel gre-cesc =i cu cel albanez; a=a fel c[ amestec[, ]n vorbirea lor vala-h[, uneori fr`nturi din graiul grecesc, alteori din cel albanez.

Dar, ]n tot locul, p[streaz[ sf`r=itul moldovenesc la nume=i la verbe2. }ntr-un grai stricat ca acesta se ]n\eleg, ce e drept,numai ei ]ntre ei, c[ci nici un grec, albanez sau moldovean nueste ]n stare s[-i priceap[. Dar dac[ to\i ace=tia trei s-ar g[silaolalt[ ]ntr-un loc =i ar auzi un cu\o-vlah vorbind, atunci arputea cu siguran\[ s[ ]n\eleag[ ce vrea omul, dac[ fiecaredintre ei ar t[lm[ci celorlal\i fr`nturile din graiul s[u.

1 Cantemir este, se pare, primul care a consemnat acest fenomen cu-noscut ]n lingvistic[ sub denumirea de palatalizarea labialelor. Observa\iasa cu privire la diferen\a dintre felul de a rosti al femeilor =i b[rba\ilor sepoate explica prin aceea c[ femeile st[teau mai mult acas[, spre deosebirede b[rba\i, care aveau frecvente leg[turi cu ora=ul.

2 Mai exact: dezinen\ele sunt de origine latin[, transmis[ =i graiurilor.

Dimitrie Cantemir

216


DESPRE LITERELE MOLDOVENILOR

}nainte de soborul bisericesc de la Floren\a, moldovenii fo-loseau litere latine=ti, dup[ pilda tuturor celorlalte neamuri alc[ror grai se trage din cel roman. Dar c`nd mitropolitul mol-dovean a trecut, la acest sinod — dup[ cum am ar[tat mai sus —de partea papista=ilor, atunci urma=ul s[u, cu numele Theoctist —diacon al lui Marcu din Efes, bulgar de neam, ca s[ st`rpeasc[aluatul papista=ilor din biserica moldoveneasc[ =i s[ taie celortineri prilejul de a citi vicle=ugurile papista=ilor — l-a sf[tuitpe Alexandru cel Bun s[ izgoneasc[ din \ar[ nu numai pe oa-menii de alt[ lege, ci =i literele latine=ti =i s[ pun[ ]n locul lorpe cele slavone=ti. Cu aceast[ r`vn[ prea mare =i nepotrivit[,el a ajuns ctitorul cel dint`i al barbariei ]n care este ]mpot-molit[ ast[zi Moldova. Dar fiindc[ literele slavone=ti nuajungeau pentru scrierea tuturor vorbelor pe care graiul mol-dovenesc le-a luat parte din graiul latinesc =i parte din graiurileneamurilor ]nvecinate, atunci a trebuit s[ fie n[scocite c`tevalitere noi: de aceea graiul moldovenesc a avut apoi un num[rat`t de mare de litere cum nu are nici un alt grai europenesc.Ast[zi num[rul literelor, ]mpreun[ cu c`teva semne prozodice=i de scriere, se ridic[ la 471.

Literele mari ale moldovenilor sunt la fel cu acelea ale gre-cilor =i slavilor, c[ci am`ndou[ felurile de litere ei le folosesc ]nacela=i timp. Asemenea semne de litere, ca acelea din care am]nf[\i=at c`teva chiar acum ]n fa\a ochilor cititorului, le folosescmoldovenii ]n scrisorile lor =i ]n catastife, dup[ ce au lep[dat pe

1 }n edi\ia german[ nu sunt trecute literele alfabetului slavon.

CUPRINS

217

Descrierea Moldovei

cele latine=ti; ]n schimb ]n c[r\ile de slujb[ bisericeasc[, ]n sc-risorile domne=ti, ]n socotelile vistieriei =i ]n alte scrisori elecur\ii domne=ti nu s-au folosit vreme de 200 de ani, alte literedec`t cele slavone=ti. De aceea =i fiii boierilor nu ]nv[\au alt[limb[ dec`t cea slavoneasc[, dar ]n care nu puteau ]nv[\a alte=tiin\e. De aceea dup[ ce ]nv[\au s[ citeasc[ ei trebuiau s[]nve\e pe de rost cartea de rug[ciuni a bisericii R[s[ritului, oh-toihul, =i psalmii lui David. Dup[ aceea li se l[murea Evanghe-lia, Faptele apostolilor =i cele cinci c[r\i ale lui Moise, rareori]ns[ =i celelalte c[r\i ale Vechiului Testament, pentru ca s[ poat[]n\elege c`t de c`t ce st[ scris ]n Biblie. Acela=i lucru ]nv[\au =ifiicele boierilor, ca s[ poat[ citi =i scrie c`t mai bine ]n graiul\[rii lor. Rar se afla cineva care s[ ]nve\e gramatica slavoneasc[;mai cu seam[ c[ foarte rar se poate g[si o gramatic[ a acesteilimbi alc[tuit[ de Maximus din Creta — pe care ru=ii l-au ]n[l\at]n r`ndul sfin\ilor — =i care s-a tip[rit numai o singur[ dat[ laMoscova. Dar ]n veacul din urm[, c`nd ]n vremea domniei luiVasile Albanezul Moldova s-a ]ntors iar[=i sub ascultarea patri-arhului greco-ortodox, a ]nceput s[ se trezeasc[ =i s[ vin[ iar[=icu ]ncetul la lumin[ din ad`ncul ]ntuneric al barbariei ce se]ntinsese asupra \[rii. C[ci prin grija acestui domn s-a ]ntemeiatla Ia=i, pentru ]nt`ia oar[, o =coal[ greceasc[1 =i s-a dat porunc[]n toate m[n[stirile mai mari s[ se primeasc[ c[lug[ri greci,care s[ ]nve\e pe fiii boierilor =tiin\ele grece=ti. Asemenea totacest domn a or`nduit c[, ]n cinstea bisericii patriarhalice=ti ]nmitropolie s[ fie un cor alc[tuit din psal\i greci =i jum[tate dinliturghie s[ se slujeasc[ ]n grece=te, iar cealalt[ jum[tate ]nslavone=te, obicei care se \ine =i ast[zi. Tot acest domn a rostuito tipografie2 greceasc[ =i moldoveneasc[ =i a pus s[ se

1 +coala func\iona ]ntr-o cl[dire durat[ ]n piatr[, nu departe de m[n[-stirea Trei Ierarhi. Lec\iile se predau ]n limbile greac[, slavon[ =i latin[. Se]nv[\a: retorica, dialectica, teologia, aritmetica, geometria, astronomia =imuzica. }n afar[ de Sofron, Pocia\ki, directorul =colii, dintre profesorii careau predat aci cit[m =i numele lui Igna\iu Iovlevici.

2 }n 1641, prin grija lui Vasile Lupu, cu ajutorul mitropolitului PetruMovil[ al Kievului este adus[ o tipografie =i instalat[ ]n m[n[stirea Trei

Dimitrie Cantemir

218

Ierarhi. Conduc[torul era Sofronie Pocia\ki, fostul egumen al m[n[stiriiBra\ka =i director al tipografiei Lavrei Pecerska. Acesta de\inea ]n acela=itimp =i calitatea de egumen, func\ion`nd =i ca director al =colii ]nfiin\ate dedomnul moldovean.

1 }n 1679, +erban Cantacuzino ]nfiin\eaz[, ]n cl[direa m[n[stirii Sf.Sava, o =coal[ de ]nv[\[tur[ superioar[. Cursurile — teologia, filozofia,retorica, fizica =i matematicile, istoria etc. — erau predate ]n limba greac[veche. Primul director al =colii a fost eruditul Sevastos Kymenites, iar printreprofesori se num[ra =i Ioan Comnenul, care preda =tiin\ele fizico-matemati-ce. }n Bucure=ti, ]n acea vreme, mai func\iona =i =coala domneasc[ deslovenie, pe l`ng[ m[n[stirea Sf. Gheorghe Vechi, care instruia diecii ne-cesari aparatulul de stat.

}nc[ din 1678, ]n Bucure=ti lu[ fiin\[ pe l`ng[ mitropolie o tipografiecondus[ de mitropolitul Varlaam; aci se tip[re=te, zece ani mai t`rziu,Biblia, izvodit[ pe rom`ne=te din ]ndemnul =i cu cheltuiala lui +erban Can-tacuzino, care moare ]nainte de a-=i vedea t[lm[cirea tip[rit[.

2 Tat[l lui Miron Costin ob\inuse de la poloni indigenatul pentru el =i ceitrei fii ai s[i. Hatmanul Costin ]=i instaleaz[ familia l`ng[ Bar, unde \inea ]narend[ o mo=ie. Miron Costin urmeaz[ Colegiul Iezuit din Bar, unde ]nva\[limba latin[ =i face studii clasice. Cultura lui umanist[ se reflect[ ]n scrierilesale, at`t ]n izvoarele folosite, c`t =i mai ales ]n punctul de vedere adoptat =i]n argumentele aduse ]n problema originei poporului rom`n. Cei trei copii ais[i: Ioni\[, Nicolae =i P[tra=cu =i-au f[cut de asemenea studiile ]n Polonia.

}ntre 1405 =i 1503, numai cursurile universit[\ii din Cracovia au fostfrecventate de vreo dou[zeci de moldoveni.

F[ra ]ndoial[, copiii boierilor ]nv[\au limba latin[ chiar ]n Moldova ]n=colile iezuite care func\ionau aci. Se =tie c[ Miron Costin =i IordacheRusset au subven\ionat Colegiul Iezuit din Ia=i. Al\i tineri boieri se instruiau]n particular cu ajutorul profesorilor acestor =coli.

tip[reasc[ c[r\i biserice=ti =i pravile. A=a s-a f[cut c[ au pututs[ se citeasc[ ]n graiul \[rii, la ]nceput evangheliile =i scrierileapostolilor, dup[ aceea =i toat[ liturghia. C`teva zeci de anidup[ aceasta, +erban Cantacuzino, domn al Valahiei, lu`ndu-se dup[ aceste r`nduieli bune, a ]ntemeiat ]n \ara sa =coli gre-ce=ti =i tipografii grece=ti =i rom`ne=ti1. La sf`r=itul veaculuitrecut au ]nceput, p`n[ la urm[, =i c`\iva moldoveni s[ ]nve\elimba latineasc[ =i alte =tiin\e. }n aceast[ treab[ vrednic[ delaud[ unul Miron2 le-a luat ]nainte pilda sa. Acesta era logof[t=i cel mai bun cronicar pe care l-au avut moldovenii. +i-a tri-mis fiii ]n |ara Le=easc[ =i i-a pus s[ ]nve\e acolo limba lati-

219

Descrierea Moldovei

1 Ieremia Cacavelas — erudit preot grec, cunosc[tor al limbilor latin[,elin[, italian[. Era cunoscut ca un “iatro-filozof” (filozof medic). Pe la 1670,este profesor de limb[ greac[ la =coala domneasc[ din Ia=i; o vreme se afl[la curtea lui +erban Cantacuzino, ]n Muntenia, apoi devine preceptorulcopiilor lui Constantin Cantemir. A scris lucr[ri cu caracter teologic ]n limbagreac[. }n 1697, tip[re=te la Ia=i, ]n limba rom`na, }nv[\area sf`nt[ —comentarii liturgice; din latine=te traduce ]n grece=te Vie\ile papilor dePlatina.

neasc[ =i alte me=te=uguri slobode. Dup[ o vreme =i Duca,domn al Moldovei, a adus pe un b[rbat t`n[r, foarte ]nva\at, cunumele de Ioan Papis (care lu[ dup[ o vreme, la Moscova,numele de Comnenus =i care a fost ]n cele din urm[ mitropolitla Dristra) =i pe Cigala, un c[lug[r, ca s[ dea ]nv[\[tur[ fiilors[i. Apoi =i tat[l nostru domnitorul Constantin Cantemir, a che-mat ]n Moldova pe un ieromonah foarte iscusit, cu numeleIeremia Cacavela1, n[scut ]n Creta, =i i-a ]ncredin\at pe copiiis[i =i ai altor boieri, ca s[ le dea ]nv[\[tur[. Din vremea aceeamul\i moldoveni au ]nceput s[ ]nve\e literatura greceasc[, lati-neasc[ =i italieneasc[.

Dimitrie Cantemir

220

REFERIN|E ISTORICO -LITERARE

Dimitrie Cantemir a pus pe alte baze istoria poporului s[u, =i acesta estef[r[ ]ndoial[ cel mai mare merit al lui: el a considerat poporul s[u ca unsingur ]ntreg, ]ntocmai ca acel muntean contemporan, Constantin Can-tacuzino Stolnicul. C`nd ]ntr-un popor apare un singur om cu o idee, estemare meritul omului aceluia nepotrivit cu timpul s[u, dar, c`nd nu numaiun singur om, ci mai mul\i r[sar cu aceea=i idee, aceasta ]nseamn[ c[ ideeaeste a poporului ]ntreg, =i are o valoare =i mai mare. Prin urmare, ]nsocietatea rom`neasc[ de atunci, ideea unit[\ii na\ionale se impusese; dup[ce b`jb`iser[ pu\in Miron Costin =i Nicolae Costin ]n jurul acestei idei, eaajunsese a se afirma deplin =i ]n Muntenia =i ]n Moldova. Dar DimitrieCantemir aducea un element nou ]n ordinea aceasta, la care ajunsese,]naintea lui, unul pe calea influen\ei polone, celalt mai mult a influen\eiitaliene, dar la care el ajunge printr-o concep\ie mai modern[ =i mai aproapetotu=i de mintea fiec[ruia, =i anume ideea dreptului de proprietate ances-tral[ a rom`nilor asupra ]ntreg teritoriului lor. Astfel dou[ leg[turi suntstabilite de Cantemir: leg[tura ]ntre rom`nii de pretutindeni =i leg[turarom`nilor de pretutindeni cu p[m`ntul rom`nesc. F[r[ ]ndoial[ aceastaeste una dintre cele mai mari idei ale trecutului nostru.

Peste tot, ceea ce armonizeaz[ =i leag[ la un loc materialul de fapte pecare ]l m`nuia, era lumina cu totul nou[ pe care el o arunca uneori spreviitor. }n dou[ domenii mai ales ea se manifest[. P`n[ la el geografia erao ]n=irare de nume, c[ci nu este o singur[ oper[ ]n Europa ]n care s[vedem via\a ]ntreag[ a unui popor a=a cum este cazul cu DescriereaMoldovei a lui Cantemir. Aici se g[se=te o prezentare a p[m`ntului, aorganiza\iei administrative, a supersti\iilor populare, pe l`ng[ scene, atinseoarecum ]n treac[t, de istorie. Acele supersti\ii populare pe care StolniculCantacuzino le credea necesare pentru istorie sunt pe larg tratate aici;acele legende pe care Neculce le punea ]n fruntea cronicii sale sunt inter-calate aici. Dar =i ]n tehnica geografiei, d. G. V`lsan a g[sit, acum ]nurm[, contribu\ii nea=teptate ale lui Cantemir, descoperind =i admirabilalui hart[ a \[rii moldovene=ti. P`n[ acuma se credea c[ harta Moldovei a

CUPRINS

221

Descrierea Moldovei

Dimitrie Cantemir

222

lui Dimitrie este alta; d-sa a g[sit-o ]ns[ pe cea adev[rat[, care este multsuperioar[ celor atribuite lui. E interesant pentru paralelismul nostru c[=i Stolnicul Cantacuzino a f[cut o hart[, a |[rii Rom`ne=ti, pe care ocunoa=tem numai din scrierea unui italian Del Chiaro, autorul Istorieirevolu\iilor din Muntenia; ]n timpul din urm[ se ]ncepuse a se spune c[nu este harta lui Cantacuzino, ci a lui Ivan sau Ierotei Comnenul, episcopulde Silistra, dar acum c`teva luni de zile d. Dim[nescu, consulul nostru dinStatele Unite, a ]nf`\i=at Academiei harta lui Cantacuzino pe care a g[sit-o:e vrednic[ de toat[ aten\ia. Dar ceea ce nu ar fi putut face ConstantinCantacuzino Stolnicul a f[cut-o Dimitrie Cantemir, c`nd, ca tovar[= che-mat ]n Crimeea de \arul Petru, a schi\at profiluri de mun\i a=a cum leschi\eaz[ geografii ]n timpurile noastre.

Nicolae IORGA,Memoriali=ti =i erudi\i, ]n Istoria literaturii rom`ne=ti. Introduceresintetic[. Editura Litera, Chi=in[u 1997, pag. 121-122.

}n Istoria imperiului otoman Cantemir anun\[ o lucrare despreMoldova, pe care o scrie ]nc[ din 1716, r[spunz`nd unui ]ndemn venit dela colegii lui din Berlin. Ea e scris[ ]n latine=te sub titlul Descriptio antiquiet hodierni status Moldaviae. }n limba sa el o numea: Cartea hot[r`riiMoldovei sau Geografia Moldovei, dar inten\ia de a o traduce ]n rom`ne=tenu ajunse s[ =i-o realizeze. De=i ]n 1717 lucrarea era revizuit[ ]n primaredac\ie, ea nu-i terminat[, c[ci ]n cursul scrierii ei (precum se dovede=tedin multe m[rturisiri ale autorului) se n[scu ]n mintea lui planul de a danu numai o geografie, ci =i o istorie a \[rii sale. Cu c`t =i-a studiat mai multpoporul, cu c`t l-a cunoscut mai bine, cu at`t i s-a m[rit =i entuziasmul =iiubirea pentru el. Astfel =tirile reci =i adesea dispre\uitoare despre rom`ni,din Descriptio, nu mai corespundeau convingerilor sale de mai t`rziu, =iel se ]ntoarce la manuscrisul s[u, f[c`nd unele rectific[ri. Dar ]ndrept[rilefinale, schimb[rile =tirilor gre=ite, pe care le d[duse str[inilor despre mol-doveni, nu mai avu vreme s[ le fac[. +i scrierea aceasta se public[ dup[moartea autorului ]n str[in[tate ]n traducere german[ ]n Magazin fürdie neue Histhorie und Geographie, Hamburg, 1769, vol. III- IV =i adoua oar[ ]n 1771, fiind tradus[ =i ]n ruse=te (1789) =i ]n grece=te (1819).

Descrierea Moldovei va r[m`ne pururea unul din cele mai pre\ioaseizvoare pentru cunoa=terea vie\ii politice =i sociale a moldovenilor din aceltimp. Ea e ]nainte de toate o dovad[ str[lucit[ despre spiritul larg =i aptitu-dinile lui Cantemir ca om de =tiin\[. Acel spirit =tiin\ific se v[de=te de altfeldin cuvintele sale: „Sufletul odihn[ nu poate afla, p`n[ nu g[se=te adev[rul,care ]l cearc[ oric`t de departe =i oric`t de cu trud[ i-ar fi a-l nimeri“.

223

Descrierea Moldovei

Harta Moldovei ]n timpul lui Dimitrie Cantemir, reprodus[ dup[Dimitrie Cantemir: Descrierea Moldovei, traducere de G. Pascu, Bucure=ti,

Editura Cartea Rom`neasc[, 1923.

TABVLAGEOGRAPHICAMOLDAUIAE

Dimitrie Cantemir

224

Lucr[rile ]nainta=ilor nu-l mul\umeau. La cronicarii \[rii g[se=teunele =tiri folositoare — uneori ]mprumut[ de la ei p`n[ =i titlurilecapitolelor sale — dar g[se=te, mai ales pentru vremile mai vechi, =ilacune multe, explicabile din „negrija str[mo=ilor, c[rora le st[tea lainim[ s[ fac[ fapte bune mai degrab[ dec`t s[ le scrie“. De asemenea eranemul\umit cu izvoarele str[ine. Mai ales ]l sup[ra ignoran\a geogra-filor str[ini care ]n h[r\ile lor nu =tiau s[ delimiteze \[rile vecine de celerom`ne=ti =i s[v`r=eau gre=eli grosolane, ca localizarea Chiliei =i Cet[\iiAlbe ]n Muntenia. De aceea el concepu planul unei descrieri a \[rii sale,care avea s[ fie mai mult dec`t o simpl[ geografie fizic[ sau politic[.Desigur c[ descrierea \[rii cu fauna, mun\ii, ora=ele =i r`urile ei, pe carele desemneaz[ =i ]ntr-o hart[, precum =i excursiile istorice care se ocup[=i de originea neamului s[u, sunt interesante, dar mai pre\ios e ceea cene spune despre institu\iunile, structura social[ =i obiceiurile \[rii, de-spre firea rom`nului =i despre cultura lui. Ni se d[ descrierea ceremoni-ilor de la curte =i de la ]ntronare, a alaiurilor, obiceiurilor la confirmare=i mazilire; se vorbe=te despre boieri, judec[\i, negustori, \[rani, religie,cult, supersti\ii, despre limb[, cultur[ =i literatur[. „Putem spune cum`ndrie“ c[, atunci c`nd Apusul nu d[dea dec`t capitole r[zle\e =i]n=ir[ri reci „...prin\ul moldovean a dat cea dint`i lucrare ]n sensulepocii noastre, cuprinz`nd al[turi de descrierea fizic[ =i politic[, tot ce serefer[ la via\a poporului ]nsu=i..., o ]ntreag[ enciclopedie, sub formaaceasta a unui studiu de geografie“ (N. Iorga).

Sextil PU+CARIU,Dimitrie Cantemir, ]n Istoria literaturii rom`ne. Epoca veche. Editu-ra Eminescu, Bucure=ti, 1977, pag. 146-147.

D. Cantemir £...¤ e un erudit de faim[ european[, voievod moldovean,academician berlinez, prin\ moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru.Autor ]ntre altele al unei Istorii a imperiului otoman scris[ latine=te, carei-a f[cut renumele ]n Occident, ]ntruc`t ne intereseaz[ prin Divanul sauG`lceava ]n\eleptului cu lumea sau Giude\ul sufletului cu trupul, com-punere =col[reasc[, =i prin mai matura Istorie ieroglific[. Divanul, cupesimismul lui biblic, e de o uimitoare asem[nare cu dialogurile de mait`rziu ale lui Leopardi. £...¤ Opera literar[ viabil[ a lui Cantemir esteIstoria ieroglific[, adev[rat Roman de Renard rom`nesc, asupra t`lculuipolitic al c[ruia, destul de str[veziu, s-a insistat cu exces.

George C{LINESCU,Dimitrie Cantemir, ]n Istoria literaturii rom`ne, Compendiu. Editu-ra Litera, Chi=in[u 1997, pag. 31-32.

225

Descrierea Moldovei

Prin scrisul lui, Cantemir a adus neamului o glorie mai mare =i maidurabil[ dec`t aceea a armelor: con=tiin\a european[ rom`neasc[. Scri-ind cu predilec\ie ]n latine=te — limba universal[ de comunicare a savan\i-lor —, s-a adresat tuturor oamenilor de =tiin\[ din vremea lui. Membru alAcademiei din Berlin, organizator al Academiei ruse=ti, Cantemir esteprimul rom`n tradus =i citit ]n Europa.

Pompiliu CONSTANTINESCU,]n Scrieri, vol. II, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1967,pag. 11-13.

}nc[ din 1714 Dimitrie Cantemir fusese ales membru al Academiei dinBerlin =i la ]ndemnul membrilor acestei adun[ri de ]nv[\a\i s-a apucat s[ scriecartea, al c[rei titlu complet este: Descriptio antiqui et hodierni Status Mol-daviae. £...¤ Planul Descrierii Moldovei, surprinde prin l[rgimea preocup[rilorincluse ]n cadrul unei „descrieri“. Nici una dintre geografiile vremii, ]n Europa,nici cea folosit[ de Dimitrie Cantemir, Geografia universal[, a lui PhilippeCluvier, nici cea greceasc[ a lui Meletic de Arta, fostul profesor al lui Cantemir laAcademia din Constantinopol, nu sunt alc[tuite pe un plan a=a larg; ele privescnumai \ara =i organizarea statului, dar nu =i obiceiurile st[p`nirii, vorbesc denobilime, clasa conduc[toare, dar nu =i de popor. Singur istoricul =i geografulpolon din veacul al XVI-lea, Martin Cromer, se apropie de concep\ia descrieriiunei \[ri, a=a cum este ]n\eleas[ ]n Descrierea Moldovei.

}n special aten\ia dat[ poporului, descrierea obiceiurilor de la nun\i =i]nmorm`nt[ri, enumerarea tuturor figurilor fabuloase din tradi\ia popular[(paparudele, dr[gaica, z`nele =i zbur[torii), jocurile =i ceremoniile (\urca =ic[lu=arii, desc`ntecele), legendele locale, de pild[ a Ceahl[ului =i altele, formeaz[originalitatea acestei scrieri. Aten\ia deosebit[ dat[ vie\ii populare ]n cadruldescrierii \[rii este dovada nu numai a unei concep\ii largi, din punct de vedere=tiin\ific, dar =i a unei atitudini progresiste a scriitorului, fa\[ de problemelesociale =i politice. A introduce via\a poporului ]ntr-o carte de =tiin\[ despre statulfeudal, ]nseamn[ un pas ]nainte ]n ]n\elegerea rosturilor statului ]n general.

Fiind scris[ ]n latine=te, Descrierea Moldovei nu face parte nemijlocitdin literatura rom`n[, dar prin subiectele tratate, prin locul pe care ]locup[ ]n crea\ia cultural[ a lui Dimitrie Cantemir, prin ideile sociale seleag[ de istoria literaturii noastre.

Pentru istorici Descrierea Moldovei este cea mai de pre\ dintre lucr[rilelui Dimitrie Cantemir, fiind singura descriere a societ[\ii =i a statuluifeudal moldovenesc datorit[ unui rom`n. Valoarea ei istoric[ este ]ns[limitat[ la epoca lui Cantemir, adic[ la sf`r=itul secolului al XVII-lea =i la]nceputul celui urm[tor. }n ce prive=te originile =i epoca din istoria struc-

Dimitrie Cantemir

226

turii feudale a Moldovei, anterioara aceleia ]n care a tr[it autorul,informa\iile lui sunt nesigure =i chiar deformate de ideile lui politice.

Principalele idei politice ale lui Dimitrie Cantemir erau lupta ]mpotrivajugului otoman, precum =i lupta pentru formarea ]n Moldova a unui statautoritar domnesc, care s[ ]nlocuiasc[ formula statului nobilar. Aceste ideisunt cuprinse ]n tratatul ]ncheiat la Lu\k ]ntre Moldova =i Rusia, ]n 1711,care prevedea independen\a Moldovei =i stabilirea unui regim centralizatdomnesc ]n aceast[ \ar[, sub garan\ia Rusiei. Descrierea Moldovei formeaz[o completare =i un comentariu =tiin\ific al tratatului ]ncheiat de Cantemircu \arul Petru I. Era necesar s[ se arate c[, ]nainte de cotropirea turceasc[,Moldova era o \ar[ independent[, a c[rei libertate a fost ]n[bu=it[ treptatprin c[lcarea tratatelor. Pe de alt[ parte, autorul Descrierii caut[ s[dovedeasc[ existen\a unui regim centralizat domnesc dat`nd de la ]nte-meierea \[rii =i care a fost r[sturnat ]n chip abuziv de boierime. Se stabileauastfel temelii istorice, argumente trase din cunoa=terea trecutului, pentruideile politice urm[rite de Cantemir ]n activitatea lui ca domn. £...¤

Dar Descrierea Moldovei este nu numai un pre\ios document, privitorla institu\iile feudale ale Moldovei, o m[rturie a ideilor politice progresisteale lui Dimitrie Cantemir, ci =i o carte scris[ frumos, care cuprinde poeziavechii Moldove, cu p[durile =i r`urile ei, cu animalele crescute de \[raniimuncitori, cu vechile t`rguri =i cu obiceiurile oamenilor la ]ntristare =i labucurii. Fire=te, ea nu ascunde nedreptatea rela\iilor feudale, l[comia tur-cilor =i a boierilor, exploatarea \[ranilor, nu ]nf[\i=eaz[ o imagine idilic[ =iidealizat[, dar este o carte scris[ cu dragoste pentru Moldova Veche. £...¤

Umanismul lui Cantemir nu formeaz[ o particularitate a unui omizolat, care a v[zut multe \[ri =i care a citit multe c[r\i. Desigur c[ ideilelui sociale =i politice, ca =i cele despre civiliza\ie ]ntrec pe ale lui MironCostin =i ale stolnicului Cantacuzino, dar ele deriv[ din acela=i curentcultural, care formeaz[ =coala umanist[ rom`neasc[. +i Miron Costin, =istolnicul ]ncercaser[, mai rezerva\i, o reform[ a limbii literare, folosindexemplul limbilor clasice, =i ei dezv[luiser[ cititorilor marea tain[ a origi-nilor romane ale poporului =i limbii rom`ne. Miron Costin tradusese =iscrisese versuri, ]ncercase s[ descrie frumuse\ile Moldovei, v[zute de pev`rful Ceahl[ului. A=adar Dimitrie Cantemir are locul s[u ]n istoria cul-turii noastre =i nu ]n afara ei; el este un mare continuator =i nu un v`rf demunte izolat de =irul mun\ilor din \ara noastr[.

I. L{Z{RESCU, I. L{UDAT, Nestor CAMARIANO,P. P. PANAITESCU, Ariadna CAMARIANO-CIORAN,Al. PIRU, I. PERVAIN,Dimitrie Cantemir, ]n Istoria literaturii rom`ne, I, Editura Acade-miei Rom`ne, Bucure=ti, 1964, pag. 623-624, 625, 639.

227

Descrierea Moldovei

Ca model pentru ]ntocmirea scrierii sale, Cantemir pare a fi luatlucr[rile cronicarilor poloni St. Sarnicki (Descriptio veteris et novalPoloniae, Cracovia, 1585) =i Martin Cromer (Polonia sive de situ, po-pulis, moribus, magistratibus et respublica regni Poloniae, Frankfurt,1575), dar se va fi folosit =i de c[r\ile geografilor greci Hrisant Notaras =iMeletic de Arta, cunoscute ]nainte de publicare. Pentru diverse date elrecurge la letopise\ul lui Grigore Ureche, la letopise\ul lui Miron Costin, lasinopsisul istoriilor ruse=ti de la Kiev tip[rit ]n 1674, la geografi =i istoricica Ptolomeu, Strobo, Eutropiu, Ammian Marcelin, Nichita Choniates,Codin Curopalat, Dlugosz, S. Orzechovski, Piasecki, Bielski, Martin Crei-sius (Turcogrecia), Matei Pretorius (Orbis Gothicus), Oliva, 1688, Phi-lippe Cluverius. Cantemir citise De neamul moldovenilor de Miron Costin=i probabil =i lucr[rile acestuia ]n limba polon[ despre geografia =i istoria\[rilor rom`ne.

Descriptio Moldaviae se ]mparte ]n trei p[r\i. Prima parte este geografic[,a doua politic[, a treia trateaz[ despre literatur[, biseric[, limb[ =i =coli.Desigur, informa\iile =tiin\ifice nu mai prezint[ azi interes, mai ales c[autorul f[cuse pu\ine cercet[ri directe, =i proiecteaz[ asupra trecutuluiobserva\ii valabile numai pentru vremea sa. Unele rela\iuni surprind prinnaivitate, altele reprezint[, dup[ opinia autorizat[ a istoricilor, mistifica\ii.}n prima categorie intr[ =tirea c[ ]n anume regiuni ale Moldovei roua sepreface ]n unt, c[ ]ntr-un \inut oile au cu o coast[ mai mult dec`t ]n modobi=nuit. (M. Sadoveanu reia aceast[ credin\[ ]n Fra\ii Jderi), c[ ]ntr-olocalitate porcii au copite ca ale cailor, ]n fine, c[ Baba de pe Ceahl[u ar fifost construit[ prin mijloace magice de preo\ii unei vechi religii idolatre.

}n categoria pl[smuirilor intr[ uricul lui +tefan cel Mare pentru Te-odor Cantemir, numit c[pitan de Tigheci cu dania a trei sate, tratatul cucapitula\iile Moldovei ]ncheiat de Bogdan al III-lea cu turcii =i scrisoareapatriarhului de Constantinopole c[tre Vasile Lupu, privitoare la ]ntoarcereabisericii Moldovei sub suprema\ia Patriarhiei Constantinopolitane.

Ideile politice =i sociale, prezente =i ]n celelalte opere, ]=i g[sesc aiciexpresia cea mai clar[. }nt`lnim lupta lui Dimitrie Cantemir pentru unstat domnesc centralizat =i ]mpotriva anarhiei boiere=ti, lupta pentruindependen\a \[rii fa\[ de turci prin alian\[ cu Rusia.

Interesant[ este compara\ia st[rii sociale din Moldova cu aceea dinRusia. }n Moldova autorul distinge trei clase sociale, boierii, curtenii =ir[ze=ii, corespunz[toare ]n Rusia cu neamurile boiere=ti (boiarski rod),cu dvorenii =i odnovor\ii. Referitor la boierii moldoveni, Cantemir mani-fest[ o v[dit[ ostilitate £...¤ .

Pentru \[r[nime ]ns[ Cantemir are cuvinte de simpatie =i de mil[ £...¤.

Dimitrie Cantemir

228

}ncercarea de fixare a unor note ale caracterului na\ional din ca-pitolul Despre obiceiurile moldovenilor merit[ ]nc[ aten\ia, de=i obser-va\iile sunt subiective, reduse la simple impresii. Printre calit[\i se re-marc[ ospitalitatea =i veselia („inima lor nu e departe de gur[“), printredefecte arogan\a, irascibilitatea, lipsa de modera\ie =i nestatornicia. Mol-dovenii din |ara de Jos sunt mai deprin=i cu armele, cei din |ara de Sus,mai pa=nici =i mai credincio=i.

Deosebit de interesante sunt datele despre dansuri, ceremoniile de lalogodn[ =i nunt[ (se citeaz[ o ora\ie care a circulat p`n[ foarte t`rziu ]npopor), riturile funebre, zeit[\i mitologice (Lado, Mano, Z`na, Dr`gaica,Stahia, Dracul ]n vale, Ursitele, Frumoasele, S`nzienele, Joim[ri\ele, Pa-paluga, Striga, Tricoliciul). Dintre speciile poeziei populare sunt amintitedoina, bocetul (heoile, se citeaz[ dou[ versuri din Via\a lumii de MironCostin), colinda, desc`ntecul.

La sf`r=itul c[r\ii se afl[ o hart[ desenat[ de Cantemir, prima hart[ aMoldovei.

Alexandru PIRU,Dimitrie Cantemir, ]n Istoria literaturii rom`ne de la originip`n[ la 1830, Editura =tiin\ific[ =i enciclopedic[,Bucure=ti 1977, pag. 299-301.

Ciclul operelor cu caracter istoric =i =tiin\ific, redactate ]n Rusia, cu-prinde pentru ]nceput o scriere ]n limba latin[, din 1714, Monarchiarumphysica examinatio (Cercetare natural[ a monarhiilor) — o aplicare ]ndomeniul istoriei politice a teoriei evolu\iei ciclice. Plec`nd de la o profe\iebiblic[, dup[ care omenirea va fi st[p`nit[ de patru monarhii universalesuccesive, Cantemir preveste=te \arului Petru I c[ va ]ntemeia a patramonarhie. Prima etap[ a ascensiunii acestei ]mp[r[\ii o va reprezentazdrobirea puterii otomane =i eliberarea popoarelor cre=tine subjugate.Una din scrierile de mare r[sunet ale lui Cantemir Descriptio Moldaviae(Descrierea Moldovei), oper[ vast[ =i de meticuloas[ elaborare, redac-tat[ definitiv ]ntre 1714-1716, ilustreaz[ un alt aspect al crea\iei enciclo-pedice a autorului. Prima parte a lucr[rii, consacrat[ geografiei fizice seocup[ de \inuturile =i t`rgurile Moldovei =i con\ine o introducere referi-toare la vechii locuitori, la originea roman[ a poporului rom`n. Partea adoua, mai ampl[, cu caracter politic, av`nd ca subiect or`nduirea de stat,descrie ceremonialul de alegere =i ]nsc[unare, de scoatere din domnie,relateaz[ despre obiceiurile cur\ii domne=ti, despre dreg[torii =i ranguriboiere=ti, despre legile \[rii =i divanurile de judecat[ ca =i despre veniturileMoldovei. Partea a treia, cu referiri la religie =i la =coal[, atinge direct

229

Descrierea Moldovei

problema latinit[\ii poporului, analizat[ pe baza limbii rom`ne, pe careautorul o compar[ cu cea latin[ =i italian[, indic`nd =i unii termeni pecare ]i crede de origine dacic[. Descrierea Modovei este ]n acela=i timp ooper[ ce apar\ine =i literaturii prin pasajele cu caracter fabulos =i prinnumeroasele sale reflec\ii.

Algeria SIMOTA,Dimitrie Cantemir, ]n Dic\ionarul literaturii rom`ne de la origini p`n[la 1900, Editura Academiei Rom`ne, Bucure=ti 1979, pag. 152.

N. Iorga spunea despre Descrierea Moldovei c[ e nea=teptat[, altfeldec`t scrierile contemporane ei. Le dep[=e=te f[r[ a le nega sau ignora: ea leinglobeaz[ de fapt pe toate, ]ntr-o sintez[ precoce =i clarv[z[toare, ca =i cumg`ndirea =i scrisul rom`nesc, ]nainte chiar de a-=i fi enun\at =i maturizattoate temele de medita\ie, ar fi dob`ndit dintr-o dat[ o miraculoas[con=tiin\[ de sine, o facultate aperceptiv[ =i sintetic[ premerg`nd cu multevolu\ia al c[rei termen final =i t`rziu trebuia s[ fie.

Aprecierile posterit[\ii asupra acestui opuscul clar, dens =i precis, s-au]ntemeiat tocmai pe prodigioasa lui valoare de diferen\iere. }n mijloculunei literaturi a faptelor, ap[rea o carte de idei. }n locul succesiunii crono-logice, ca singur principiu ordonator, era instaurat[ logica schemelor,construc\iilor =i sistemelor coerente. Fatalismul descurajant, ca stare despirit, =i supersti\ia teologic[, ca explica\ie universal[, erau dislocate deafirmarea unor cauzalit[\i istorice =i comb[tute printr-o senin[ ]ncre-dere ]n cursul legic al evenimentelor. Carte solar[, echilibrat[, armoni-oas[, Descrierea Moldovei reprezint[ o v`rst[ spiritual[ evoluat[ aproapeprin salt =i devenit[ astfel modern[.

Dar modernitatea e o valoare de selec\ie =i coinciden\[, alterabil[ decio dat[ cu modificarea ]mprejur[rilor care au putut-o promova.

A doua motiva\ie a marelui prestigiu de care se bucur[ cartea luiCantemir a fost aflat[ ]n inestimabilul ei aport informativ. Istoricii v[d ]naceast[ oper[ o surs[ documentar[ unic[ pentru stadiul social, na\ional,moral descris ]n ea. Interesul de ramur[, specializat =i delimitat, oric`t deimportant, e totu=i prea restr`ns pentru a dob`ndi investitura unei pre\uiriat`t de durabile cum e cea a Descrierii. Circumscris[ la ipostaza de docu-ment, Descrierea Moldovei nu s-ar deosebi cu nimic de indiferent ce actde arhiv[, epuizat prin chiar consemnarea =i valorificarea datelor pe carele con\ine.

}n fine, meritele Descrierii Moldovei, aceast[ „prim[ lucrare =tiin\ific[rom`neasc[”, au fost distinse ]n valorile de pionierat pe care ea le afirm[pentru numeroase =tiin\e cu metodologiile lor specifice. Geografia, =tiin\ele

Dimitrie Cantemir

230

naturii, arheologia, folcloristica =i etnografia, lingvistica comparat[, dia-lectologia, stilistica au v[zut aici, dac[ nu actul lor de ]ntemeiere, cel pu\intentative precursoare, uneori prioritare chiar pe plan european.

Performan\a este ]ntr-adev[r spectaculoas[ =i m[gulitoare, dar s[ nuuit[m c[ ea nu reprezint[ totul ]ntr-un domeniu, cum e cel =tiin\ific,unde valoarea, odat[ descoperit[, se vede mereu dep[=it[ de ceea ce ]isuccede.

Modernitatea, bog[\ia informativ[, pionieratul =tiin\ific sunt ]nsu=irilecare dau pre\ Descrierii Moldovei, f[r[ a putea totu=i s[ explice deplinrezisten\a c[r\ii, prezen\a ei durabil[, fertil[ =i incitant[, ale c[rei ecourise pot afla ]n aproape toate direc\iile majore ale culturii rom`ne=ti. Olectur[ nou[ se cuvine s[ urm[reasc[ =i s[ sublinieze tocmai aceste struc-turi dominante care au stimulat medita\ia ulterioar[, f[c`nd din De-scrierea Moldovei un punct constant de referin\[, o valoare permanent[a patrimoniului na\ional. £...¤

Descrierea Moldovei e o hart[ a spiritualit[\ii rom`ne=ti pe care au fosttrasate ]n alb, ad`nc incizate, contururile unor idei-matc[. Desenul e exact =isigur. Totu=i lipse=te culoarea, afectivitatea, participarea. Succesorii vor umpleaceste spa\ii, ]nc[ neutre, cu o past[ policrom[ abundent[, marcat[ de am-prenta bogat[ a personalit[\ii lor, ceea ce va face din viziunile lor imaginiacaparante, modelatoare pentru =tiin\a colectiv[.

Cantemir e ]ns[ impersonal: are impersonalitatea adev[rului pur. Aicist[ paradoxul atitudinii sale, de aici deriv[ toate avantajele =i toate sc[derileviziunii lui. Descriindu-=i \ara, principele se descrie pe sine =i pe ai s[i, faceoper[ de autocunoa=tere, dar, ]n mod excep\ional, absolvit parc[ de su-biectivismul pe care o asemenea analiz[ l-ar presupune. Aceasta ]i asigur[o perfect[ adecvare la obiect =i ]n acela=i timp deta=area de el. R[sfr`ngereades[v`r=it[, distant[ ]ns[, rece, neutr[. Reprezentarea incumb[ cel maimare coeficient de precizie =i cel mai ]nalt grad de absen\[.

Momentul e unic ]n istoria g`ndirii rom`ne=ti =i izolat chiar ]n des-tinul crea\iei lui Cantemir. Vom ]ncerca s[-l ]ncercuim, pentru a ]n\elege,pe c`t posibil, conjunctura de excep\ie ]n care a fost creat[ DescriereaMoldovei.

Cantemir, at`t de atras de imboduri diverse, de neunificat parc[ dintr-operspectiv[ actual[, e un tipic reprezentant al vremurilor sale =i deci inteli-gibil din unghiul de vedere implicat contemporaneit[\ii lui. Fiu de domn,e desp[r\it timpuriu, ]nc[ neformat, de familie =e de \ar[, =i trimis caostatec la Istambul. Copil =i adolescent, se las[ condus de ambi\iilebinef[c[toare ale unui p[rinte care intuise extraordinarele resurse alefiului s[u =i le cultiva ca pe o compensa\ie a propriei inferiorit[\i. Dimitrie

231

Descrierea Moldovei

folose=te tot timpul spre a se instrui. Studiaz[ intens, ]ntre\ine convorbirisavante =i prietenii profitabile cu cele mai luminoase cercuri ale Constan-tinopolului interna\ional, e pasionat de nou =i de necunoscut, are curiozit[\ide cercet[tor =i colec\ionar. Adun[ ]n palatele sale vestigii ale artei anticepl[tindu-le cu bani grei, e singurul om al vremii care ajunge la documen-tele secrete ale seraiului, unde pune s[ se copieze portretele tainice alesultanilor, ]nva\[ logic[, filozofie, istorie, geografie, teologie, muzic[, e unbun desenator =i un bun executant, compune arii =i manuale, construie=teinstrumente, pred[ lec\ii unor elevi deveni\i la r`ndul lor ilu=tri, are oconversa\ie sclipitoare ]n mai multe limbi, e un om fermec[tor, distins =iagreat care c`=tig[ pretutindeni simpatii ]ntr-o lume unde doar banul,care lui ]i lipsea, avea u=i deschise.

Pe de alt[ parte ]ns[, omul se risipe=te ]ntr-o complicat[ re\ea deintrigi politice, cheltuind tot at`ta talent =i efort, dar dovedind mai pu\in[probitate, dealtfel ]n perfect acord cu spiritul timpurilor. E insidios =i abil,calomniaz[ =i p`r[=te, ]ntre\ine o re\ea personal[ de spionaj, ]=i pierdeadversarii =i e pierdut de ei, cade =i se ]nal\[ p`n[ la a ob\ine o domnieefemer[ de c`teva luni.

Putem fi uimi\i de aceast[ continu[ ruptur[ aparent[ a personalit[\iisale. Exist[ ]ns[ o explica\ie direct[ =i simpl[, prin fapte =i prin vremuri.Cantemir nu putea fi altceva dec`t domn. Mo=tenitor prezumtiv al tronu-lui, el e ales, la nici dou[zeci de ani, voievod de c[tre boierii care-l pre\uiaumai mult dec`t pe =tersul Antioh. Candidatura nu e ]ns[ acceptat[ deturci, care ]l prefer[ pe docilul frate mai v`rstnic. Domn nerecunoscut,capuchehaie a voievodalului frate, Cantemir se bucur[ timp de decenii laIstambul de statutul unui fost =i posibil viitor domn, integr`ndu-se uneinumeroase categorii de postulan\i, pe care Poarta ]i ]ntre\inea, cu pensii =ionoruri, pentru a face din ei ni=te concuren\i direc\i ]n licitarea tronuluiMoldovei. Cine cunoa=te analele epocii, toat[ acea istorie care premerge =isuccede anilor de domnie, singurii consemna\i ]n cronicile oficiale, poatevedea de c`te ori a fost repetat acest destin de pribegie, solicitare =i aven-tur[ perpetu[. Cantemir nu era un izolat =i avea exact mentalitatea cate-goriei din care f[cea parte. }l caracteriza nea=ezarea, lipsa unui sentimentconstructiv de solidaritate cu o situa\ie stabil[, cu o ambian\[ =i un modde via\[ neschimbat. El e un aventurier de un rang superior, care ]=iconsolideaz[ sau recl[de=te ]n fiecare clip[ destinul. F[r[ mijloace de traipotrivite situa\iei sale, exclus deci de la o con=tiin\[ de cast[ nobiliar[,sigur[ pe feudele =i tradi\iile sale, Cantemir e de fapt un de-clasat, care]nlocuie=te voit =i obstinat o mentalitate de neam, refuzat[ lui, cu o men-talitate individual[ =i individualist[, sprijinit[ exclusiv pe criteriul meritu-

Dimitrie Cantemir

232

lui personal =i pe mirajul suveranit[\ii. Acest fiu de r[ze=i f[lcieni acuz[poate cea mai impozant[ psihologie voievodal[ din ]ntreaga istorierom`neasc[, tocmai pentru c[ =i-o acapara ca pe singura esen\[ accesibil[lui. Domnia era treapta care-i asigura o situa\ie pe m[sura personalit[\iisale de excep\ie, sco\`ndu-l dintr-un provizorat umilitor =i subaltern. Pro-gramul s[u politic are la ]nceput tocmai aceast[ surs[ individualist[: elvrea s[-=i salveze eul din jocul ]nt`mpl[rii. Dintr-o asemenea perspectiv[,dezvoltarea multilateral[ a spiritului =i geniala ]nscenare politic[ suntperfect conciliabile.

Trebuie s[ distingem ]ns[ nuan\ele ]nnobilatoare pe care le ]mpru-mut[ Cantemir unui destin integrat epocii. Cu o con=tiin\[ nem[surat[ apropriei valori, el are o ne=tirbit[ demnitate =i un sus\inut orgoliu din carededuce o atitudine antiotoman[ consecvent[.

Omul se comport[ ca un spirit universal. El nu se simte legat de un loc=i de o colectivitate anume, ci ]=i caut[ doar spa\iul cel mai prielnic desf[=ur[riipersonalit[\ii. Vizeaz[ tot timpul nu scaunul Moldovei, cum s-ar crede, ci pecel al Munteniei, mai bogat[ =i mai prestigioas[, unde programul s[u ceza-ric ar fi g[sit resurse mai vaste de manifestare. Domn, Cantemir ]=i aplic[ne]nt`rziat proiectele ideologice, de suveran luminat: proclam[ ]nfr[\ireatagmelor ]n jurul tronului, ini\iaz[ reforme fiscale ]n favoarea p[turilors[r[cite, reia m`n[stirile ]nchinate =i \iganii domne=ti, schimb[ colabora-torii tradi\ionali ai cur\ii, ]nlocuindu-i cu un guvern[m`nt t`n[r =i inteli-gent, ata=at lui. Transpare aici graba de a traduce teoreticul ]n praxis,specific[ g`nditorului, care verific[ principii, ignor`nd pruden\a =icunoa=terea adev[rat[ a conjuncturii. Chiar ideea de a rupe contactele cuturcii, ]ntorc`ndu-se spre Imperiul rus ]ntr-o etap[ ]nc[ necoapt[ pentru oasemenea schimbare de orient[ri, ]l indic[ pe experimentatorul fragilneh`r=it cu via\a adev[rat[. Cantemir e tot timpul purtat de mari pro-grame personale =i de mari iluzii, pe care realitatea nu obose=te a i le ruina,]n timp ce el ]nsu=i nu obose=te s[ reia de fiecare dat[ totul de la cap[t.

Detronat =i exilat, va continua s[ aplice, ]n mic, principiile statuluicentralizat =i ale c`rmuirii autoritare: are preten\ia s[ conduc[ str`nscele c`teva mii de refugia\i care ]l ]nso\iser[ ]n surghiunul s[u, judec[ =iinstituie legi, pedepse=te =i r[spl[te=te, e dur =i inclement cu supu=ii lui,provoc`ndu-le nemul\umirea =i dep[rtarea, ]ntr-un cuv`nt vrea s[ creezeun stat ]n stat. }n aceast[ faz[ ]n care el se instaureaz[ ca domnitor alunui principat inexistent, realiz`nd fie =i numai fictiv condi\ia voievodal[c[reia i se dedic[ neprecupe\it, Cantemir se stabilizeaz[ de fapt pentrutotdeauna ]ntr-o atitudine ]n fine asumat[. Aceast[ modificare esen\ial[va avea repercusiuni =i ]n atitudinea lui fa\[ de scris.

233

Descrierea Moldovei

Forma g`ndirii lui =tiin\ifice =i literare fusese determinat[ p`n[ atuncide aceea=i con=tiin\[ a neintegr[rii sau, mai degrab[, a particip[rii simul-tane la mai multe sfere de cultur[. }n Orient, intervine ]n discu\iile teo-logice, aduc`nd argumentele =tiin\elor =i ra\ionalismului apusean. Facechiar extrase =i compendii din operele filozofilor europeni, pe care le stu-diaz[ cu inten\ia expres[ de a le populariza ]ntr-un mediu, dac[ nu ostil,cel pu\in str[in =i indiferent. Dimpotriv[, ]n Europa, adres`ndu-se deciOccidentului, se ]nf[\i=eaz[ ]n postura unui emisar al culturilor R[s[ritului.El ]=i rezerv[ rolul unui intermediar, transmi\[tor de informa\ii, la nivelulunor sinteze geniale, desigur, dar cu sentimentul secret al absen\ei contro-lului, al deta=[rii de obiectul expunerii =i de subiectul c[ruia i se adreseaz[.Opera lui persupune mereu un public str[in, care trebuie ]nv[\at, orien-tat, ]ndoctrinat. El reprezint[ factorul de tranzi\ie ]ntre lumi care nu secunosc =i nu comunic[, dar a c[ror deplin[ ]n\elegere el pare c[ o de\inepe r`nd.

Moldova din Descrierea lui e =i ea la ]nceput un astfel de obiect alcuriozit[\ii cunosc[toare, avid[ de pitoresc =i spectaculos. S[ nu uit[m c[ideea de a scrie o istorie =i o geografie a \[rii sale ]i fusese sugerat[, coman-dat[ chiar, =i nu pornit[ din ini\iativ[ proprie. El i se dedic[ cu aceea=ilarg[ disponibilitate =i universal[ competen\[ cu care, ]ntr-o tinere\e nuprea dep[rtat[, f[cea exerci\ii de retoric[ dogmatic[ pe teme oferite dementorul s[u Ieremia Cacavela, pre\uind mai mult performan\a spiritu-lui, mai pu\in ]ndemnul inimii. De aceea, nu trebuie ignorat aspectulatr[g[tor al scrierii, tendin\a mereu urm[rit[, al[turi de altele, de a creao oper[ frumoas[ =i pl[cut[, fastuoas[ =i captivant[, care, ]ntre\in`ndunui public neavizat aplecarea spre instruc\ie, i-o =i stimula prin dulcea\aesteticului. Moldova fusese ini\ial doar un subiect de dizerta\ie savant[ =ide stilizare artistic[, cu tot ceea ce o astfel de atitudine presupune cadeta=are superioar[. Dar, primindu-=i tema numai ca subiect de medita\ie,Cantemir o descoper[ treptat ca obiect al unui afect. El se leag[ treptat defaptele pe care le surprinde sau le treze=te din memoria sa sentimental[,umbrit[ p`n[ atunci de urm[rirea unor ambi\ii imperioase. „Omul uni-versal“ afl[ acum despre sine ]nsu=i c[ apar\ine unui loc =i unui neamanume, care ]l acapareaz[ dincolo de voin\a lui r[zbun[toare =i de imper-sonalele principii teoretice.

Ne afl[m ]n fa\a ]ntemeierii =i ]nt[ririi unui sentiment patriotic, spri-jinit pe orgoliul na\ional =i pe intima aderen\[ la o colectivitate. De-scrierea Moldovei reprezint[ tocmai momentul de catalizare a energiilorlatente care exprimau aceast[ secret[ =i atotst[p`nitoare apartenen\[. Vaurma un lung r[stimp ]n care Cantemir se arat[ preocupat ad`nc de

Dimitrie Cantemir

234

soarta poporului s[u, c[ruia ]i d[ruie pateticul =i fierbintele Hronic alvechimii. Categoric opus ca tonalitate afectiv[ Descrierii, Hronicul mergep`n[ la apologie =i apoteoz[.

N. Iorga sugera ]n Istoria literaturii rom`ne=ti ]n secolul al XVII-leao ipotez[ pe care trebuie s-o primim ca adev[rat[. Cantemir elaboraserelativ repede Descrierea (]ntre 1714--1716), dar ]nt`rzia s-o publice,de=i solicit[rile erau grabnice. Scriitorul ]ncepuse ]ns[ s[ se dezic[ nu defaptele exprimate, ci de atitudinea fa\[ de ele. El preget[, inten\ion`ndprobabile modific[ri ]n spiritul ideilor care-i animau acum con=tiin\a =i pecare el le expusese ]n chip superlativ ]n Hronic. Concep`nd Descrierea cape un preambul sintetic la vasta lucrare despre poporul rom`n, Cantemirsim\ea ruptura afectiv[ dintre cele dou[ p[r\i =i ezita s[ le fac[ publice]nainte de a le aduce la unitate. Mai mult chiar, Descrierea Moldovei,form[ exclusiv adresat[ unui public str[in, trebuia transpus[ ]n idiomulna\ional, pentru a deveni ]n fine accesibil[ adev[ratului ei destinatar.

P`n[ la sf`r=itul vie\ii, pe Cantemir ]l va preocupa ideea, nerealizat[ inte-gral, de a traduce, rescriind de fapt ]n rom`ne=te, operele sale fundamentale,oferindu-le singurului mediu unde audien\a putea fi eficace =i fructuoas[.

Dimitrie Cantemir se afl[ ]n fruntea unui lung =ir de spirite conge-nere, al c[ror destin el ]l premerge =i ]l exprim[, intens =i decis, pentru c[le e model =i prototip. Momentele istorice =i oamenii care vor selecta g`ndirea=i opera voievodului, con\in`ndu-le, vor reprezenta faze de sensibilitate acon=tiin\ei na\ionale =i a medita\iei integratoare asupra destinului cul-tural al na\iunii. Un asemenea moment, cu o con=tiin\[ exasperat[ prinultragiu =i interdic\ie, se va crea mai ]nt`i ]n Transilvania. Sistematicainvestiga\ie istoric[, lingvistic[, etnografic[ pe care o sus\ine +coala Arde-lean[ de-a lungul a o sut[ de ani, are ca model m[rturisit =i urmat ]nprimul r`nd opera lui Cantemir.

Moldova =i Muntenia ]l redescoper[ la un secol dup[ moarte,atunci c`nd se contura redob`ndirea autonomiei politice =i economice, =ise structurau bazele statului na\ional modern. }n 1825, Descrierea Mol-dovei era publicat[ ]nt`ia oar[ ]n rom`ne=te. Asachi cump[ra, ]n jurulanilor 1830, la Roma, manuscrise uitate de ale voievodului =i ]ncerca s[-idezvolte sugestiile ]ntr-o fantastic[ mitologie na\ional[, dezechilibrat[ defanatismul ideilor fixe =i de absen\a sim\ului estetic. Ha=deenii, disting`ndsimilitudini de soart[ =i spirit cu agitatul destin al lui Cantemir, preiauacest cult =i ]l ridic[ la rangul de simbol na\ional. Eminescu ]l cite=te =i selas[ fascinat de aceast[ faimoas[ =i contradictorie personalitate. Aca-demia ]ncepe, dup[ 1870, s[-i publice, ]ntr-o lung[ serie de docte volume,totalitatea operei cunoscute la vremea aceea.

235

Descrierea Moldovei

Secolul nostru, mai tran=ant ]n opinii, =i-l revendic[ pe Cantemirdup[ sinuoase distan\[ri. N. Iorga ]i judec[ la ]nceput inconsecven\ele =i ]icritic[ deta=area, pentru a ajunge apoi la o ]nalt[ pre\uire entuziast[.Pentru Blaga, principele e „inorogul alb“ al g`ndirii rom`ne=ti, f[ptur[stranie =i pur[, de o genial[ claritate ]n previziuni, de o ne]n\eleas[ totu=ire\inere ]n a persevera ]n intui\ii.

Tot acum se scriu c`teva cercet[ri sintetice, serioase =i documentateasupra c[rturarului, a c[rui activitate e restituit[ integral circula\iei deidei, opera lui figur`nd ca obiect de =coal[ =i de studiu multilateral.

Dar cea mai decis[ reluare a venit dintr-o direc\ie nea=teptet[. Operalui Sadoveanu, spirit aparent opus lui Cantemir, poate fi v[zut[ ca oretopire a ideilor savantului, ca o plasm[ care desf[=oar[, ]n concret,concisa hieroglif[ a medita\iei cantemire=ti. Aceasta e forma cea maiprofund[ de verificare a vitalit[\ii unei viziuni, apt[ s[ ]mbrace ciclicexpresii noi.

Magdalena POPESCU,Postfa\[, ]n vol. Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, EdituraMinerva, Bucure=ti 1976, pag. 241-242, 270-277.

Reprezent`nd cea „dint`i mare sintez[ ]n cultura rom`neasc[“1, operalui Dimitrie Cantemir devine ipso facto =i prima deschidere a acesteia spreuniversal. Modelat[ ]n retorta unei spiritualit[\i specifice poporului nostru,aspira\ia renascentist[ a principelui c[rturar de a se ]mp[rt[=i din tot ceea cemintea omeneasc[ a elaborat p`n[ atunci, proiecteaz[ crea\ia sa — =i o dat[cu ea umanismul rom`nesc — ]n sfera valorilor de prestigiu european. Inex-plicabil la prima vedere, faptul se lumineaz[ dintr-o dat[, prin considerareaatent[ a tuturor factorilor, care au favorizat o astfel de performan\[. Estevorba, ]n primul r`nd, de tradi\ie. }nscriindu-se ]n prelungirea impulsuluiprimit de Grigore Ureche, Miron Costin =i N. Costin, pe de alt[ parte, datorit[]nzestr[rii sale excep\ionale =i spiritului nou de cercetare pe care ]l inau-gureaz[ — =i avem aici a doua explica\ie a saltului produs — Cantemir ridic[]ntreprinderea acestora la un nivel cvasi=tiin\ific, capabil s[ sus\in[ confrun-tarea cu opere similare ale altor culturi, iar ]n anumite discipline devinedeschiz[tor de drumuri =i dincolo de hotarele \[rii. }n sf`r=it ]ns[=i dec[dereaeconomic[, politic[ =i social[ ]n care se afl[, la un moment dat, un stat, poateconduce, ]n mod dialectic, la o recuperare pe alt plan. Cantemir a fost, ]n acestsens, compensa\ia pe care =i-a creat-o spriritualitatea rom`neasc[ ]n]mprejur[rile deplorabile cunoscute din propriile-i opere. £...¤

1 Const. Ciopraga, Personalitatea literaturii rom`ne, Ia=i, Editura Juni-mea, 1973, p. 266.

Dimitrie Cantemir

236

}n acela=i chip, complexitatea problematicii abordate =i contradic\iileinterne ale unei opere impresionante nu se pot justifica dec`t princunoa=terea exact[ a situa\iei politice, economice, culturale a Moldovei =ia contextului mai larg ]n care ea se ]ncadra. Astfel, timpul lui Cantemir,situat la r[scrucea dintre veacul al XVII-lea =i cel de al XVIII-lea, devinetotodat[ =i timpul unor alte importante r[scruci. Consider`nd faptele dinperspectiva organiz[rii politice, observ[m c[ Europa ]=i deplaseaz[ cen-trul de greutate de la m[runtele st[tule\e feudale la statul unitar, creat deregimul „domniei absolute“ al monarhilor. Concomitent cu definitivareaacestui proces, Principatele Rom`ne, aflate sub controlul Turciei, intr[tot mai mult ]n aten\ia, deloc dezinteresat[, a Rusiei =i Austriei. Pe de alt[parte, din punct de vedere filozofic, asist[m la ]nlocuirea ]n\elegerii teo-logice a lumii cu una =tiin\ific[, elaborat[ de ra\iune, pe temeiul examin[riiatente a fenomenelor naturii =i a descoperirii legilor care le guverneaz[.

}n |[rile Rom`ne ]ns[, ca =i ]n Ungaria =i Polonia dealtfel, datorit[unei puternice clase boiere=ti, feudalismul st[ ]nc[ pe fundamente solide.Cu toate acestea, drept consecin\[ a muta\iilor pe care le-am semnalat ]ncadrul examinat =i care nu reflect[ dec`t ]ns[=i mi=carea dialectic[ aistoriei, fiorul primenirilor p[trunde =i aici, sub forma unor idei social-politice =i filozofice ]nainte, promovate de c[rturarii no=tri ]n frunte cu]nsu=i Cantemir. }n consecin\[, Principatele Rom`ne vor deveni terenul de]nfruntare al culturii slavone, refractar[ acum progresului, =i al celeioccidentale care, chiar dac[ se ]nf[\i=a la ]nceputuri ]n haine latine origrece=ti, era animat[ de alte tendin\e, mai apropiate de elanurile de a semanifesta ale spiritualit[\ii omului modern. }n tot cazul, din aceast[lupt[ de idei, t`n[ra noastr[ cultur[ nu avea dec`t de profitat. Operac[rturarului Cantemir va fi expresia =tiin\ific[ =i artistic[ a acestui timpde mari confrunt[ri, dup[ cum destinul principelui nu va putea fi socotitdec`t expresia lui politic[. £...¤

Scris[ la ]ndemnul Academiei din Berlin, ca =i Hronicul de altfel, De-scrierea Moldovei era menit[ s[ furnizeze ]nv[\a\ilor din Europa, informa\iidespre \ara al c[rei domn fusese nu demult. Prezen p`n[ acum, mai cuseam[ sub forma unor note de c[l[torie, interesul manifestat de un poporfa\[ de altele mai ]ndep[rtate, tinde s[ dob`ndeasc[, datorit[ marilor pre-faceri economice =i politice care au deschis o nou[ etap[ ]n istoria spirituluieuropean, o form[ organizat[, sistematizat[ din perspectiva unor =tiin\eca, istoria, geografia, cartografia. }n acel=i timp, reversul pe care ]l com-port[ un astfel de fenomen nu poate fi dec`t o puternic[ de=teptare acon=tiin\elor na\ionale. Fiecare popor ]=i avea, sub acest aspect, propriilesale ra\iuni de a se face cunoscut. C[rturarii rom`ni, ajung`nd la o ]n\elegere

237

Descrierea Moldovei

clar[ a originii ilustre a neamului nostru, sperau ca, prin popularizarea ei]n lumea civilizat[, s[ contribuie la eliberarea \[rii de sub asuprirea tur-ceasc[. Cartea lui Cantemir trebuie considerat[ ca un reflex al acestormultiple tendin\e.

Elaborat[ ]n aceea=i perioad[ cu Cre=terea =i descre=terea Cur\iiOtomane =i pu\in ]nainte de a ]ncheia prima versiune (redactat[ ]nlatine=te) a Hronicului...,Descrierea Moldovei este structurat[, ca =i aces-tea, de aceea=i nervur[ ideatic[ =i elan patriotic. Drept urmare, av`nd ]nvedere concep\ia istoric[ vast[ =i metoda critic[ utilizat[ ]n lucrarea dedi-cat[ m[ririi =i dec[derii puterii otomane, era firesc ca, ]n momentulconcretiz[rii sugestiei prestigioasei institu\ii germane, savantul s[ implice]n viziunea sa numeroase coordonate spa\io-temporale ori elemente ma-teriale =i spirituale, ce explic[ =i definesc fiin\a unui popor. }n linii mari,planul lucr[rii va fi expus mai t`rziu de ]nsu=i Cantemir, ]n Hronic: „}mpin=i=i pofti\i fiind de la unii prieteni streini, =i mai cu deadins de la ]nso\ireanoastr[ carea iaste Academia +tiin\elor din Berolin, nu numai o dat[ saude dou[ ori, ci de multe ori ]ndemna\i =i ruga\i fiind, pentru ca de]ncep[tura, neamul =i vechimea moldovenilor, m[car c`t de pre scurt s[-i]n=tiin\[m; a=ijderea de lucrurile carile din vremile st[p`nitorilor dindesc[lecatul |[rii Moldovei, ceal vechiu, p`n[ la vremile noastre s-ar fit`mplat, de starea =i pusul locului ei; de a=ez[m`ntul aerului, bil=ugulp[m`ntului, ocolitul hotar`lor, =i de altele carile spre folosul vie\ii omene=ticaut[; =i ]nc[ de obicealele, leagea, \er[moniile politice=ti =i biserice=ti =i dealte carile spre or`nduiala =i cinste=ia omeneasc[ st[ruiesc, pre c`t ]nputin\a slabei noastre =tiin\e va fi, s[-i adeverim“. Ca mod de abordare achestiunii, presupusele modele1 ale Descrierii Moldovei, Geografia veche=i nou[ de Meletie, Introducere ]n geografie de Hrisant Notara, Descrip-tio veteris et novae Paloniae de St. Sarnicki, ori Polonia sive de situ,populis, moribus, magistratibus et respublica regni Poloniae de MartinCromer, nu par a se situa la nivelul operei lui Cantemir. Prin intuireanum[rului mare de factori (de natur[ geografic[, istoric[, economic[,politic[, social[, etnografic[, folcloric[, relgioas[, administrativ[, mili-tar[ etc.) ce colaboreaz[ la conturarea individualit[\ii unui popor, ]nv[\atulnostru dep[=e=te concep\ia ce st[ la temelia lucr[rilor pomenite =i des-chide drum reflec\iei asupra specificului nostru na\ional.

Potrivit exigen\elor noului spirit care se f[cuse sim\it ]n Europa, fapteletrebuiau prezentate sub semnul adev[rului, adic[ obiectiv: „dragostea ceavem pentru patria noastr[ ne ]ndeamn[ pe de o parte s[ l[ud[m neamuldin care ne-am n[scut =i s[ ]nf[\i=[m pe locuitorii \[rii din care ne tra-

1 Vezi, ]n acest sens P. P. Panaitescu, op. cit., p. 150—151.

Dimitrie Cantemir

238

gem, iar pe de alt[ parte, dragostea de adev[r ne ]mpiedic[, ]ntr-aceea=im[sur[, s[ l[d[m ceea ce ar fi, dup[ dreptate, de os`ndit“. Con=tiin\a c[se conformeaz[ acestui deziderat este prezent[, sub diferite ]nf[\i=[ri, de-alungul ]ntregii scrieri. Cel mai frecvent poate fi ]nt`lnit[ sub formarepro=urilor la adresa ]nainta=ilor, care nu s-au ostenit s[ a=tearn[ ]n scristot ceea ce =tiau despre str[mo=ii lor: „Nep[sarea str[mo=ilor no=tri, c[rorale st[tea la inim[ mai mult s[ s[v`r=easc[ fapte de isprav[ dec`t s[ descrie,este vinovat[ c[ noi nu putem spune nimic sigur despre cele dintì vre-muri ale neamului nostru“. Alt[dat[, ]n cazuri mai fericite, m[rturise=tesatisf[cut c[ s-a informat „din izvoarele care ne stau la ]ndem`n[“ =iciteaz[ din istoriografii consultan\i confrunt`ndu-i, iar, ]n lipsa docu-mentelor scrise, nu uit[ m[rturiile contemporanilor cerceteaz[ faptele delimb[ sau ini\iaz[ un fel de investiga\ii arheologice: „pe rùl Ciucur, l`ng[v[rsarea acestuia ]n Prut, se v[d ruinele unei cet[\i foarte vechi. N-amputut afla cine a zidit-o, cu toate cercet[rile pe care le-am f[cut adeseori,cu b[gare de seam[“. }n c`teva r`nduri, fapt ce scoate =i mai pregnant ]nrelief \inuta =tiin\ific[ a lui Cantemir, neg[sind nimic privitor la o chesti-une care-l intereseaz[, el ]ncearc[, totu=i, un nou procedeu de investiga\ie,judecata prin analogie cu ceea ce cunoa=te la neamurile vecine: „Dinpricina t[cerii istoricilor nu se =tie ce legi au fost ]n vremurile vechi ]nDacia. Dup[ asem[narea obiceiurilor la alte noroade barbare, putem s[credem c[ voia domnilor =i dreptul firesc au avut putere ca =i legile scise“.Nu credem s[ for\[m nota afirm`nd c[ ]n atari str[danii se poate ]ntrevedeagermenul viitoarelor cercet[ri comparate.

}n tot ceea ce ]ntreprinde, Cantemir dore=te s[ se manifeste ca un omde =tiin\[, p[truns de ]nsemn[tatea red[rii nealterate a faptelor. De aicitonul autoritar ce nu admite replic[, aerul deta=at fa\[ de cele relatate,respira\ia mai scurt[ a frazelor, totul tinz`nd parc[ spre a impune un stilsobru =i rece: „Moldova — scrie Cantemir — n-a avut acelea=i hotare ]ntoate vremurile, c[ci ]ntinderea ei este c`nd mai mare, c`nd mai mic[,dup[ starea de ]n[l\are sau de c[dere a \[rii“. Ceea ce-l intereseaz[ peautor, ]n cazul de fa\[, nu este dec`t comunicarea nud[ a unei constat[ri,]n maniera manualelor =i tratatelor de geografie =i istorie. Convergen\aunor atari considera\ii, secondate de numeroase altele privind valoarea=tiin\ific[ a observa\iilor lui Cantemir, nu putea duce dec`t la afirma\ialui P. P. Panaitescu, potrivit c[reia, „Descrierea Moldovei este cea dintìscriere =tiin\ific[ a unui rom`n“.

Paralel ]ns[ cu aceast[ atitudine voit neutr[ =i adeseori pe ]nsu=i trun-chiul ei, inser\ia subiectiv[ se infiltreaz[ aproape pe nesim\ite, for\`ndfaptele s[ se subordoneze ideilor, ]mbr[c`nd relatarea cu o simpatie difuz[

239

Descrierea Moldovei

ce se transform[ uneori ]ntr-o abia re\inut[ iubire de patrie, imprim`ndfrazelor o mi=care ampl[ =i conferind stilului c[ldur[ =i culoare. F[r[ s[d[uneze numaidec`t adev[rului — fapt evident ]n cazul descrierilor denatur[, c`nd ]i confer[ acestuia dimensiuni noi — prezen\a subiectivit[\ii1

(]n\eleas[ ca manifestare a sensibilit[\ii) aduce opera ]n matca literaturii:„Cel mai ]nalt dintre mun\i este Ceahl[ul, care, dac[ ar fi intrat ]n bas-mele celor vechi, ar fi fost at`t de vestiti ca =i Olimpul, Pindul sau Pelias.Este a=ezat ]n p[r\ile Neam\ului, nu departe de izvorul Tazl[ului, iarmijlocul lui e acoperit de z[pezi ve=nice; pe v`rful lui ]ns[ nu se g[se=te picde nea, fiindc[ pare s[ fie deasupra norilor de z[pad[. Din v`rful s[u, carese ]nal\[ ca un turn, se pr[vale un p`r[u foarte limpede, ce se n[puste=tecu mare larm[ peste o statuie str[veche, ]nalt[ de cinci co\i, ]nf[\i=`nd, denu m[ ]n=el, o b[tr`n[ cu dou[zeci de mioare“. Deschiz`ndu-se cu oafirma\ie care, la nivelul de atunci al =tiin\ei, se considera exact[, frag-mentul pare s[ ]nainteze pe f[ga=ul frazelor transcrise mai sus. Treptat]ns[ la lumina aducerilor aminte, ce scap[r[ ]ntr-o aglomerare de sub-stantive legate de c`teva epitete =i compara\ii, muntele se transfigureaz[,dob`ndind contururi mitice, altminteri spus, oblig`nd =tiin\a s[ devin[art[. „Descrierea Ceahl[ului — scria Perpessicius — poate fi comparat[descrierii \[rii Ardealului la B[lcescu“2.

Fiind extrem de rare cazurile ]n care pot fi ]nt`lnite ]n stare pur[, celedou[ atitudini, ca =i structurile prin care se manifest[, coexist[, deplas`n-du-=i mereu centrul de greutate de pe una pe cealalt[, fapt ce m[re=tefarmecul lucr[rii =i ]i determin[ statutul de =tiin\ific[ =i literar[.

}n ciuda diversit[\ii fascinante a materialului utilizat de Cantemir, sepoate spune c[, mutatis mutandis, modul de a-l expune r[m`ne ]n liniimari identic cu cel ]nf[\i=at ]n exemplele de mai sus. Drept urmare, al[turide nota\ia arid[, d[m de observa\ia purt[toare de virtu\i artistice =i invers.F[r[ s[ n[zuim la o depistare =i catalogare a tuturor celor dou[ tipuripomenite, lucru, dealtfel, inutil, interesul cercet[rii noastre se ]ndreapt[,ghidat de o latent[ sugestie a scrierii examinate, spre descoperirea centre-lor ideatice care, prezid`nd dispunerea materialului de-a lungul c[r\ii,pot constitui tot at`tea perspective noi de structurare a lui. }n felul acesta,cele trei p[r\i ale c[r\ii (I Partea geografic[, II Partea politic[ =i III De-

1 }n genere, ]n\elegerea subiectivit[\ii ca afirmare a unei ideologii propriitinde spre subiectivism (c`nd aceasta din urm[ se afl[ ]n dezacord cu istoria) =ise integreaz[ ]n sfera obiectivit[\ii (specific[ =tiin\elor sociale) c`nd ea se ]nscrie]n direc\ia sensurilor istoriei. }n ambele cazuri ]ns[, apropierea de literatur[ esteposibil[ numai prin colaborarea sensibilit[\ii (n. n.).

2 Perpessicius, op. cit., p. 302.

Dimitrie Cantemir

240

spre cele biserice=ti =i ale ]nv[\[turii ]n Moldova) cedeaz[ locul unordelimit[ri pe orizontal[, revelatoare a ]ns[=i structurii mentale a autoru-lui. Prezente pe parcursul ]ntregii scrieri, ]ns[ sub mereu alte ]nf[\i=[ri,astfel de centre organizeaz[, ]n final, altminteri materia, cre`nd, prinacumul[ri succesive de nota\ii aride =i literare, imagini de o net[g[duit[for\[ =i amploare, ce nu tr[deaz[ dec`t arareori spiritul =tiin\ific.

£…¤ Dac[ ideile politice ale lui Cantemir corespundeau, ]n fond,sensurilor evolu\iei istorice, fundamentarea lor pe experine\a unui trecutcare ar[ta altminteri dec`t era ]nf[\i=at, se ]nscrie printer contradic\iileconcep\iei sale despre istorie. }n realitate, Moldova nu a fost cu totulindependent[ ]n acele timpuri, domnul nu primea tronul ca mo=tenire, ciera ]ntotdeauna ales dintre membrii familiei, puterea lui asupra supu=ilorera ]nfr`nat[ de sfatul boierilor, iar organizarea de atunci a Moldovei nuera identic[ cu cea de pe vremea c[rturarului. Proiec\ie a ideilor salepolitice asupra trecutului, statul preconizat de Cantemir anticipa maicur`nd pe cel propus de filozofia luminilor. Crea\ie a imagina\iei, viziuneatrecutului exemplar este departe de a avea propor\iile, bog[\ia =I vigoareape care o etaleaz[ tabloul dec[derii Moldovei. Respins[ de spiritul =tiin\ific,o atare imagine ar putea fi acceptat[ numai de structurile literare, ]nm[sur[ ]n care, \in`ndu-se seama de ansamblul lucr[rii, ea contribuie,prin jocul opozi\iilor, la consolidarea sentimentului patriotic sau amplifi-c[ satira la adresa unor aspecte ale contemporaneit[\ii celui care scrie.

}n sf`r=it, cel din urm[ centru ideatic prive=te materialul etno-psihologic, etnografic =I folkloric, de natur[ lingvistic[ sau religioas[etc., care, ]n inten\ia autorului, era menit s[ ]ntregeasc[ informa\ia isto-ric[ =I geographic[, prin schi\a unui profil spiritual al poporului nostru.

Sumare dar dense, altern`nd luminile cu umbrele, cele c`teva pagini„despre n[ravurile moldovenilor“ constituie prima ]ncercare de etnopsi-hologie la noi. Temperament echilibrat, Cantemir este de p[rere c[tr[s[tura fundamental[ a firii moldovenilor este dat[ tocmai de lipsaacestei ]nsu=iri. }nc[ din capitolul dedicat divanului de judecat[ al dom-nului =I al boierilor, vorbind de dreg[torii care ]=I ]nsu=esc „banii \[rii“ sauuneltesc ]mpotriva c`rmuitorului lor, autorul pomenea de „cugetul celnestatornic al moldovenilor“. Spre finalul celei de a II-a p[r\i a DescrieriiMoldovei, revenind la „firea lor cea nestatornic[“ va g[si prilejul s[ oargumenteze din perspective multiple. Moldovenii s]nt viteji la ]nceputulb[t[liei =I „mai moi“ pe urm[, „dac[ le merge bine, sunt seme\i, dac[ lemerge r[u, ]=I pierd cump[tul”, totul li se pare u=or „la ]nt`ia arunc[tur[de ochi”, dar dac[ ]I se opune ceva, „se z[p[cesc =I nu =tiu ce s[ fac[ se c[iescpentru r[ul f[cut, ]ns[ prea t`rziu, cu „cei ]nvin=i se poart[ c`nd bl`nzi,

241

Descrierea Moldovei

c`nd cruzi”, „uit[ u=or du=m[niile”, dar nici prietenia nu o \in mult, sunt„cutez[tori, seme\i =I foarte pu=i pe g`lceav[“ ]ns[ „se lini=tesc lesne =i se]mpac[ iar[=I cu potrivnicul”, sunt petrec[re\i, iubesc b[utura, ]ns[ „nu-isunt pleca\i peste m[sur[“, „nu au obicei s[ fac[ petreceri ]n fiecare zi”,]ns[ c`nd le fac dureaz[ p`n[ diminea\a, iubesc via\a, dar fiind fatali=ti,=I-o d[ruiesc cu u=urin\[.

}n acest necurmat dezechilibru, exist[ ]ns[ =I unele constante, caref[r[ a-l nega deocamdat[, tind s[-l atenueze totu=i. Este vorba de „credin\acea adev[rat[ =I de ospe\ie“ care, ]n ciuda s[r[ciei oamenilor, a devenitproverbial[. Demn[ de men\ionat este =i relevarea lipsei de religiozitate aacestora, ]n vreme ce observa\ia c[ „nu sunt iubitori de ]nv[\[tur[“ =i „nucunosc me=te=ugurile cele frumoase“ nu este concludent[, ]ntruc`t prover-belor care o ilustreaz[ li se pot opune altele care dovedesc contrariul. Deasemenea, cel care =I-a dat seama de „]ndoitul jug care apas[ pe umeriiMoldovei“ nu a sesizat virtu\ile statorniciei =i r[bd[rii locuitorilor locuito-rilor ei =I nici sim\ul lor de justi\ie. }n felul acesta, sprijini\i numai peaceste date, la care ne permitem s[ ad[ug[m =I extraordinarul sim\ alpropor\iilor, ce eman[ din ]ntreaga crea\ie popular[, ajungem la conclu-zia c[ m[sura =I nu absen\a ei constituie tr[s[tura fundamental[ a ca-racterului nostru. De aici provine =I acel „classicism de nature[ structu-ral[“1, pe care cercet[torii specifit[\ii rom`ne=ti l-au scos, ]n repetater`nduri, ]n eviden\[.

Al[turi de preocup[rile etnopsihologice, Cantemir accord[ o mareimportant\[ elementului etnografic =I folkloric. Consemnarea luicon=tient[ =i atitudinea =tiin\ific[ (]n limitele epocii) fa\[ de aceasta auf[cut pe unii cercet[tori s[-l considere pe principele moldovean dreptunul dintre ]ntemeietorii etnografiei2. Informa\iile pe care le ofer[ De-scrierea Moldovei se ]nscriu, ]n cea mai mare m[sur[, ]n sfera culturiispirituale =I numai o parte apar\in culturii materiale (p[storitul,albin[ritul, cultivarea vi\ei de vie, aur[ritul, extragerea s[rii etc.)

C`t prive=te pe cele dint`I, consemn[m date referitoare la folclorulliterar (legende: legenda Cheilor B`cului, legenda ora=ului Ia=I, legendaMovilei R`b`i; tradi\ii cu caracter legendar: relatarea despre Petru Rare=ca negustor de pe=te sau cea despre Despot-Vod[ care s-a pref[cut mortetc.; proverbe; o ora\ie de nunt[ =I textul unei paparude), folclorul muz-ical (numele instrumentelor ce intrau ]n alc[tuirea orchestrelor de mu-

1 Const. Ciopraga, op. cit., pag. 31.2 Bobu Florescu, Florea, Elemente etnografice ]n opera lui Dimitrie

Cantemir Descriptio Moldaviae, ]n Studii =I cercet[ri de istoria artei, an. 2,nr. 1-2, pag. 15-25.

Dimitrie Cantemir

242

sic[ turceasc[ sau rom`neasc[), folclorul coregrafic (descrierea horei, adan\ului =i a c[lu=arilor), obiceiuri din ciclul vie\ii omene=ti (ritualul denunt[ =i de ]nmorm`ntare), obiceiuri calendaristice (dr[gaica, turca)credin\e supersti\ioase cu caracter mitologic (ursitoarele, z`nele, tricolicii,miaz[noapte, zbur[torul, frumoasele) =i diverse practici magice(desc`ntecul, farmecul)1.

Nu pot fi trecute cu vederea, din pricina valorii lor =tiin\ifice =i literare,relat[rile unor obiceiuri practicate ]n cercurile de sus ale societ[\ii. Cuc`teva excep\ii, toate aceste date privind „obiceiurile vechi =i noi la]nsc[unarea unui domn“ sau a scoaterii lor din scaun nu fac dec`t s[]ntregeasc[, a=a cum am mai subliniat, imaginea dec[derii Moldovei. Unelepagini de aici, cum sunt cele ce ]nf[\i=eaz[ alaiul unui domn ]nsc[unat saual unui domn care pleac[ la r[zboi ori la biseric[ pot sta prin pitorescul =ibog[\ia detaliilor ]nregistrate, al[turi de cele mai izbutite pagini ale litera-turii noastre de inspira\ie istoric[. Dar fapt, din transmiterea unor informa\iica acestea sau ca cele deja consemnate cu ocazia abord[rii chestiunii pri-vind dec[derea Moldovei vine toat[ valoarea =tiin\ific[ a c[r\ii: „ scriereaaceasta a c[r\ii: scrierea aceasta, remarc[ P. P. Panaitescu, este o carte ceoglinde=te epoca autorului, ca atare este pre\ioas[ pentru a studia Moldo-va din vremea lui“.2

Dup[ cum s-a putut observa, constantele ideatice ]n jurul c[rora s-ainchegat Descrierea Moldovei, au permis o regrupare a materiei din totat`tea unghiuri, prilejuind relevarea ponderei =i func\iei fiec[reia ]n an-samblul operei. Centrul de greutate al unei at`t de mari diversit[\i decon\inut nu poate fi dec`t st[ruitoarea idee a st[rii jalnice ]n care se aflaMoldova. Aproape nu exist[ capitol care, direct sau indirect, prin nota\iirealiste sau prin pl[smuiri ale imagina\iei, printr-un simplu am[nuntsau prin fragmente ]ntregi, s[ nu poat[ fi racordat la aceast[ dominant[.Celelalte constante ideatice, frumuse\ea =i bog[\ia p[m`ntului moldove-nesc, cea a trecutului exemplar ori p`n[ =i elementul etnografic (com-pararea unor obiceiuri vechi cu cele noi) nu fac dec`t s[ o pun[ =i maiputernic ]n lumin[, dar s[ =i justifice totdeodat[, ]n alt sens dec`t trecutulexemplar, necesitatea unor primeniri viitoare. }n felul acesta, imagineadec[derii Moldovei dob`nde=te, prin dimensiunile ei, mul\imea detaliilor=i sobrietatea expresiei o monumentalitate sumbr[. Faptul trebuienumaidec`t corelat cu inten\ia autorului de a impresiona pe cititorii

1 A se vedea, ]n acest sens, Adrian Fochi, D. Cantemir, etnograf =i folclo-rist, ]n Revista de etnografie =i folclor, 1964, nr. 1, pag. 84-85.

2 P. P. Panaitescu. Dimitrie Cantemir. Via\a =i opera. Editura AcademieiRom`ne. Bucure=ti, 1958.)

243

Descrierea Moldovei

str[ini =i de a crea astfel un curent de simpatie pentru \ara sa, care ar fiputut s[ se transforme ]ntr-un ajutor mai substan\ial, necesar eliber[riiei de sub domina\ia turc[.

}n acela=i timp, privind lucrurile la modul strict =tiin\ific =i estetic sepoate constata, ]n primul caz, c[ prin fuziunea ]ntregului material pe carese reazem[ cele patru constante, ob\inem o imagine complex[ =i multilate-ral[ a individualit[\ii unui popor, iar, ]n cel de-al doilea, c[ dob`ndim un tot]nchegat, n[scut prin unificarea unor elemente eterogene. Cu acest prilej,afirma\ia de la care am pornit, referitoare la statutul =tiin\ific =i literar alDescrierii Moldovei, s-a confirmat ]nc[ o dat[. £...¤

Dac[ personalitatea lui Cantemir a fascinat nume ilustre ale lite-raturii noastre ca Hasdeu, Eminescu, Iorga sau Blaga, ecourile Descri-erii Moldovei, excluz`nd informa\iile pe care le furnizeaz[ istoricului,etnografului ori altor oameni de =tiin\[ despre epoca sa, nu pot fi detec-tate ]n cultura =i literatura noastr[ dec`t ]n linii mari. Astfel, sub aspectetnografic, lucrarea examinat[ deschide seria cercet[rilor consacratespecificului nostru na\ional, iar din punct de vedere literar nu facedec`t s[ schi\eze cele dou[ nuclee fecunde ]n jurul c[rora se va dezvoltao bun[ parte a literaturii noastre de inspira\ie istoric[ sau cu un pronun\atcaracter de satir[ social[. Este vorba de cele dou[ antiteze, cea careopune bog[\iei =i frumuse\ii p[m`ntului o situa\ie economic[, politic[=i social[ deplorabil[ =i cealalt[ care pune fa\[ ]n fa\[ trecutul exemplar=i prezentul dec[zut. A. Russo, Odobescu, Hasdeu, Eminescu ori Sa-doveanu sunt numai c`\iva din scriitorii care au preluat direct sauindirect astfel de sugestii, dar le-au dezvoltat la modul propriei lor perso-nalit[\i.

Considerat[ din aceast[ perspectiv[, Descrierea Moldovei nu va ]n-ceta s[ r[m`n[ mereu o permanen\[.

Leonida MANIU,Prefa\[, ]n vol. Dimitrie Cantemir. Descrierea Moldovei, Bpt, EdituraMinerva. Bucure=ti 1981, p. V-VII, XV-XIX, XXVI-XXX.

Dimitrie Cantemir a apar\inut acelui veac de ]nceput ]n aventuraform[rii con=tiin\ei moderne. Prin urmare morfologia spiritului cantemi-rian concentreaz[ formele simbolice prin care el a ]n\eles lumea, a tran-smis contemporanilor =i posterit[\ii un mesaj despre ]nf[\i=[rile ei. Acesteforme — ]n fapt zonele cunoa=terii pe care le-a abordat — i-au permis luiCantemir s[ se implanteze cu propriu spirit ]n lumea veacului s[u gra\ieunor metodologii diversificate pentru fiecare domeniu de care s-a ocupat,al artei ori al =tiin\ei. Dac[ ne raport[m la aceste metodologii, ]ncerc`nd

Dimitrie Cantemir

244

s[ extragem fundamentele unit[\ii lor subtextuale, atunci o astfel decritic[ a ra\iunii aplicat[ fiec[rui domeniu devine, prin lectura unitar[ auniversului cantemirian, o critic[ a culturii al c[rei ultim resort ar fidezv[luirea ]ns[=i a con=tiin\ei actoriale. Plec`nd de asemenea de la meto-dologia =tiin\elor =i artelor ]n viziunea (sau versiunea) lui Cantemir, sepoate reconstitui, prin confruntare cu alte demersuri de epoc[, o teoriegeneral[ a formelor de expresie ale culturii rom`ne, adic[ morfologia ei]n acel moment de ]nceput al epocii moderne rom`ne=ti care ne-a creat,peste trei veacuri, pe noi ]n=ine.

Dimitrie Cantemir a procedat concentric ]n privin\a atingerii unuianumit standard al cunoa=terii. Nu se poate vorbi, ]n acest sens, dec`t ]nlinii mari de o progresie temporal[ de la simplu la compus, de la uni-tatea unui domeniu abordat la unitatea personalit[\ii creatoare. Ceeace ni se pare cert este faptul c[ umanismul de tip bizantin i-a oferit ]naceast[ privin\[ cel mai larg cadru de ac\iune, educa\ia ra\ionalist[ ceamai sigur[ metod[ de pertinen\[ ]n structurile cognoscibilului, iar re-zultanta vizibil[ cu ochiul liber p`n[ ast[zi a fost enciclopedismul s[uaplicat la rela\ia Orient—Occident. Putem considera toate aceste chesti-uni ca fiind tran=ate =i unanim recunoscute ]n urma celor aproape treiveacuri de cercetare a ]ntreprinderii cantemiriene. Ceea ce ne intere-seaz[ acum, ]n pragul ]ncheierii mileniului doi, este ]n ce m[sur[ de-mersul lui, situat mai la ]nceputurile culturii rom`ne=ti, ne apar\ine]nc[ =i merit[ s[ fie comunicat viitorului ca parte integrant[ aspiritualit[\ii acestui popor. Ne intereseaz[ prin urmare, ]n primul r`nd,o critic[ a ra\iunii cantemiriene ]n sens kantian, adic[ stabilirea unit[\iimetodologice a demersului s[u ]ntreprins ]n diversele sfere alecunoa=terii. Zona cea mai ]ndep[rtat[ ]n timp la care a apelat Cantemira fost aceea a magiei =i miturilor, cunoscute fie pe cale livreasc[, fie prinanchete personale (pe care azi le numim etnografice), adic[ prin inte-grarea a ceea ce folclorul =i obieceiurile mai p[strau (=i putea fi detec-tat) din acest strat de profunzime al cunoa=terii omene=ti. Concluziilepe care le-a desprins pe baza acestei duble investig[ri au fost de natur[s[-l conving[ c[ at`t lumea Orientului c`t =i cea a Occidentului au]nglobat ]n structura culturii lor din veacul al XVII-lea acest strat alcunoa=terii magice =i mitologice. +i dac[ exist[, evident, din acest punctde vedere, frontiere care le separ[ (Cantemir considera de pild[ c[ ma-gia literal[ =i a cifrelor e mai ales un dat al culturii orientale contempo-rane lui =i mult mai pu\in al celei occidentale), exist[ =i un fundamentcomun care le aproprie: cel pe care l-a concentrat Biblia, baza religiilor

245

Descrierea Moldovei

islamic[ =i cre=tin[. Aceast[ baz[ a oferit repere culturale asem[n[toarede pild[ pentru evolu\ia limbilor, idee pe care Cantemir a folosit-o dinplin ]n formularea propriei sale teorii asupra evolu\iei acestora. }n ceprive=te problema miturilor, autorul e convins c[ ele separ[ net Orientulde Europa =i c[, din acest punct de vedere, teritoriul vechii Dacii, locuit]n vremea sa de rom`ni (=i accentul cade ]n mod firesc asupra Moldoveiunde cuno=tea mai bine situa\ia), apar\ine f[r[ putin\[ de t[gad[ Eu-ropei. Explica\ia pe care a g[sit-o pentru aceast[ stare de lucruri a fostaceea c[, ]n timp ce Dacia era parte, ca =i Europa occidental[, a Imperi-ului Roman =i apoi a zonei de influen\[ bizantine, stepele Asiei n-auintrat niciodat[ pe deplin sub controlul romanit[\ii, au r[mas ]n afaraunei influen\e culturale sistematice, traductibil[ prin no\iuniea de ro-manizare. Concluziile care s-au impus cu necesitate spiritului cantemi-rian, numai dac[ privim aceast[ form[ simbolic[ a culturii sale re-zumat[ la cunoa=terea magico-mitic[, l-au dus ]n mai multe direc\ii:teoria limbilor, exegeza religiilor, istorie. }n ce prive=te teoria limbilorCantemir a folosit — ca =i ]n cazul mitologiei =i magiei — compara-tismul, f[r[ ]ndoial[ cea mai solid[ dintre metodele sale de lucru. Aajuns astfel la concluzia c[ poporul de pe teritoriul fostei Dacii vorbe=teaceea=i limb[ cu alte popoare europene, o limb[ de origine romanic[,fapt ce verific[ ideea apartenen\ei sale la Occident. Referirile autoruluila alte familii de limbi, egale cu limbile romanice prin expresivitate =ipoten\ial creator, atest[ credin\a sa ]n =ansa teoretic egal[ a fiec[reilimbi de a afirma o mare cultur[. El ]ncearc[ ]n concluzie folosindmodelele ]nainta=ilor (Homer =i Cicero sunt cele mai pregnante) s[ fac[proba puterii limbii rom`ne de a-=i afirma poten\ialul creator. Aceast[cale l-a dus spre literatur[. Baza religioas[ de construc\ie a teoriei uni-tare a limbilor (ideea originii lor ]n Turnul Babel) afirm[, ]n ordineacon=tiin\ei, un moment premerg[tor aceluia al ]n\elegerii deosebirilorprofunde dintre Orient =i Occident ]n probleme propriu-zise religioase.O teorie cantemirian[ a religiilor atest[ primul mare moment al]n\elegerii urm[rilor produse ]n cultura rom`n[ din cauza divergen\elordintre cele dou[ blocuri spirituale. Ar fi gre=it s[ consider[m c[ el iden-tific[ ]n toate punctele aceste divergen\e ca fiind acelea dintre islamism=i cre=tinism. Pe de o parte autorul a ]n\eles c[ marea suprafa\[ geograf-ic[ pe care o acoper[ fiecare din aceste religii a avut ca urmare im-posibilitatea de a fi \inute sub un control centralizat, ceea ce a permisdiversificarea lor intern[. }n acest punct Cantemir afirm[ nu numaiprincipalele divergen\e interne ale islamului (=ii\i/sunni\i) =i

Dimitrie Cantemir

246

cre=tinismului (ortodoc=i/catolici), ci =i pulverizarea ]n secte mai multsau mai pu\in marginale a fiec[reia dintre ele. Pe de alt[ parte el a]n\eles c[ =i „boomul“ ini\ial reprezentat ]n ambele religii de folosireaBibliei s-a concretizat prin tentative diferite: ]n timp ce islamismul a]ncercat s[ armonizeze at`t de diversele credin\e ale Orientului oferind,pe baza Bibliei, o nou[ sintez[ textual[ — Coranul — cre=tinismul alucrat chiar cu textele biblice, ]ncerc`nd s[ le abordeze ]n permanen\[cu realit[\ile istorice (evident cu implicite mi=c[ri de progres =i de recul.El citeaz[ de pild[ pe Luther, hugheno\ii). +i din acest punct de vederevechea Dacie (=i ]n spe\[ Moldova, judeca autorul ]n parametrii statelorfeudale rom`ne=ti) apar\ine Europei, calea sa fiind aceea a dep[=iriistatutului teoretic, textual al religiei spre implicarea ei ]n fenomenulistoric. Din aceast[ cauz[ puterea religioas[ trebuia subordonat[ celeilaice, domnului. Cele dou[ atitudini op\ional diferite ale Orientului =iOccidentului ]n probleme religioase i-au prilejuit lui Cantemir mariledeschideri spre filosofie =i istorie. Prin urmare, al[turi de mitologie =imagie ca forme simbolicce ale con=tiin\ei, religia este cea de-a treia care-ipermite lui Cantemir accesul spre ]n\elegerea =tiin\ei istorice. C`t desprefilosofie, ea a constituit ]n formula spiritului cantemirian un punct decon=tientizare a propriului s[u demers =i de implicare a lui ]n marileorizonturi culturale. Fie =i numai prin acest fapt =i Cantemir se pre-zint[, spiritual, ca o con=tiin\[ modern[. Nu este de aceea ]nt`mpl[torfaptul c[, ]n ordine cronologic[, filosofia constituie ]nceputulpreocup[rilor cantemiriene, locul geometric de unde se desfac toatecelelalte c[i de acces spre inima cognoscibilului. Interesul lui Cantemirpentru ceea ce ast[zi numim ontologie =i epistemologie a fost ]ntr-unsens critica propriei sale ra\iuni =i ar fi un subiect intresant: acela aldezbaterii acestei „auto-critici“ ]n compara\ie cu ceea ce ]nregistreaz[cititorul de ast[zi drept unitatea metodologic[ a formelor simbolice alecon=tiin\ei cantemiriene, adic[ unitatea spiritului s[u sub aspectul esen\ei(]n sens fenomenologic). Nu mi se pare iar[=i deloc ]nt`mpl[tor faptulc[ dup[ filosofie, tot ]n ordine cronologic[, au urmat literatura =i cele-lalte arte. Era afirmarea liniei orientale =i formaliste a forma\iei sale —aceea a primatului textului asupra realit[\ii =i afirmarea principial-umanist[ a egalit[\ii spirituale a oamenilor =i deci a egalit[\ii capacit[\iilor expresive. Aceast[ egalitate era argumentat[ cu ajutorul celor maivechi sfere ale cunoa=terii: magia =i mitologia. Faptul c[ tratatulcantemirian de muzicologie are la baz[ sistemul alfabetic ne las[ s[]n\elegem c[ autorul intuise (chiar teoretizeaz[ ]n acest sens) originea

247

Descrierea Moldovei

comun[, spiritual[, a limbajelor culturale. }n ce prive=te arta plastic[,tot o descoperire timpurie a lui Cantemir, ea a tradus mai mult dec`t opreocupare mimetic[: o incitare a logicii formale =i spiritului analitic alautorului. C[ile de unificare metodologic[ sunt ]ns[, ]n compara\ie curestul formelor simbolice ale con=tiin\ei sale, de natur[ diferit[, atest`ndtotu=i traversarea aceleia=i exprerien\e filosofice. Aceste c[i nu seraporteaz[ la unitatea ra\ional[ a spiritului cantemirian, ci la ]ns[=imatricea sa formativ[. Unitatea logic[ se arat[ a fi ]n fond determinat[de acea formativ[, vizualiz`nd aceast[ matrice ]n arta plastic[, deciproced`nd prin completarea spa\iilor libere ]ntr-un posibil tablou alsistemului artelor (sonore =i vizuale). Astfel, al[turi de literatur[ =i muzic[a fost ad[ugat desenul. Faptul c[ sistemul artelor era o descoperirecantemirian[ timpurie nu-l scute=te de intui\ia a ceea ce a devenit mait`rziu pentru el calea regal[: =tiin\a istoriei. Toate formele simbolice alecon=tiin\ei sale care corespund artelor sunt impregnate de substan\aistoriei datorit[ faptului c[ autorul procedeaz[ prin ]nglobarea progre-siv[ a plusului de cunoa=tere dob`ndit pe parcurs ]ntr-un ]ntreg care sel[rge=te continuu, de la sfera magiei =i mitologiei la aceea a religiei =iartelor, apoi la a =tiin\elor, categorie ]n care intr[ istoria cu toate auxi-liarele ei (]n versiune cantemirian[): numismatica, heraldica, geogra-fia, arheologia (cu aspectul ei modern: arhitectura). Evident, astfelprezentat, sistemul =tiin\elor este la r`ndul s[u incomplet, ]nf[\i=`ndu-ne doar principala linie de interes a autorului. Dar ra\ionalismul s[ufunciar, bazat pe logica aristotelic[, l-a f[cut s[ ]ncerce o acoperire a]ntregii suprafe\e a =tiin\elor a=a cum existau ele ]n cultura epocii. In-teresul lui Cantemir pentru ceea ce numea generic, ]n spirit aristotelic,„fizica“, adic[ =tiin\ele naturii, mergea de la matematic[ la =tiin\e apli-cative: medicina, =tiin\ele naturale, finan\ele, construc\iile (poduri, nave,cl[diri), diografia (adic[ geografia plus geodezia) etc. El s-a construitastfel rotund mai cur`nd ]n sens occidental dec`t oriental, din momentce remarc[ toate caren\ele studiului =tiin\elor ]n Imperiul Otoman. }nplus, procesul de trecere de la ]n\elegerea formalist[ a formelor con=tiin\eila ]n\elegerea lor substan\ialist[ (ca produse ale realului) atest[ undrum al g`ndirii cantemiriene de natur[ s[-l proiecteze din Orientul ]ncare se formase ]n mijlocul unei Europe aflat[ ]n plin[ tornad[ spiritu-al[ impus[ de cea mai fierbinte realitate: aceea politic[. Dincolo dedeterminismele care stau la baza politicii =i care nu mai intr[ ]n calcululacestor conculzii, ghicim acest ultim sens politic al construc\iei de sine alui Cantemir. El n-a fost prin voca\ie un om politic, ci pentru c[ a

Dimitrie Cantemir

248

]ncercat un r[spuns ]n ordinea spiritului la o stare real[. Era, dintr-unpunct de vedere, prin tentativa sa politic[, un fel de a se exprima caeuropean ]n peisajul Imperiului Otoman =i ]n sens mai larg al Orientu-lui. Sistemul artelor =i al =tiin\elor, accesul la zona religiilor au fostpentru Cantemir nu doar forme simbolice ]n sine ale con=tiin\ei, ciforme orientate spre cuprinderea politicului. Acesta a reprezentat punctulde racordare al spiritului la realitate, al omului la lumea ]n care tr[ia.Faptul c[ a venit spre universul politic din sfera culturii =i apoi s-a ]ntorsdin nou la ea, nu numai c[ atest[ voca\ia lui real[ de om de cultur[, dara =i permis posterit[\ii s[-l recepteze gra\ie crea\iei culturale, oper`nd astfelcorec\iile necesare ]ntr-un demers politic mai greu de explicat ]n absen\aacestei opere.

Pasul urm[tor al acestor concluzii, dup[ circumscriera amplitudiniicon=tiin\ei culturale cantemiriene, se refer[ la situarea ei al[turi de altedemersuri similare ale ]nceputului de secol optsprezece. Acest pas e deter-minat de dorin\a de a ]n\elege at`t semnifica\ia pe care-o acorda autorulcon=tiin\ei culturale c`t =i pe aceea pe care-o intuim ast[zi, dup[ trecereaa trei veacuri. Condeele de prim[ m[rime ale Europei timpului dialogau]n principal ]n continuarea lui Descartes pe tema priorit[\ii ra\ionalismuluisau empirismului (ambele cu numeroase nuan\[ri de la autor la autor)ca metod[ fundamental[ a spiritului uman. }n func\ie de aceast[ metod[era dezb[tut[ o alt[ chestiune nu mai pu\in important[: a liberuluiarbitru, adic[ a posibilit[\ilor voin\ei omene=ti de a afirma un punct devedere ]n fa\a divinit[\ii. Strict problematic Cantemir n-a fost absent ladezbaterea nici uneia din aceste mari teme, de=i forma\ia sa preponderentbizantin[ l-a f[cut s[ recepteze ra\ionalismul sub forma aristotelismuluiscolastic, iar problema liberului arbitru prin confruntarea doctrinelorislamic[ =i ortodox[. Unghiul de abordare al religiei de c[tre Europaoccidental[ focalizeaz[ at`t pe adep\ii liberului arbitru, c`t =i pe adversar-ii s[i alc[tuind ]ns[ numai rama plin[ de culoare a unui tablou variat, ]ninteriorul c[ruia se cuprind o serie de alte mari probleme: ]mp[r\ireacre=tinismului occidental ]n mai multe confesiuni, supunerea ori nesupu-nerea fa\[ de papalitate ori rege =. a. +i aici Cantemir a fost prezent,intuind esen\a problemei =i trat`nd-o din nou adecvat la zona care-linteresa: islamism/ortodoxie. Pe aceast[ cale a religiei se face ]n Occident,]n cel mai direct sens, leg[tura cu problemele acute ale istoriei. Ele nusunt, ]n Europa vremii, probleme ale stabilirii continuit[\ii =i unit[\iipopoarelor cu propriul lor trecut, c`t probleme ale prezentului, adic[ alediscernerii, din mul\imea de evenimente, a celor semnificative pentru

249

Descrierea Moldovei

definirea conduitei optime, care s[ asigure supravie\uirea =i avansul poli-tic al for\elor angrenate ]ntr-un sistem de rela\ii bazate pe conflict.Exemplific[m: Gianbattista Vico, spirit istorist, anticartezian, a scris deo-potriv[ De nostri temporis ratione, referindu-se la rela\ia antic/modern]n probleme de ]nv[\[m`nt, La scienza nuova, unde-=i define=te metodaistorist[ bazat[ pe studiul miturilor, monumentelor =i limbilor cap[str[toare de m[rturii (Cantemir nu preconiza alt[ metod[ dec`t aceas-ta) =i, ]n sf`r=it, De rebus gestis Antonii Caraphaei, dedicat[ lui AntonioCarafa, o figur[ marcant[ a Ligii de la Augsburg, comisar general alarmatei habsburgice. Locke, la r`ndul s[u, a l[sat =i el m[rturii ]n acesteprincipale orient[ri ale culturii europene scriind Reasonableness of Chris-tianity as delivered in Scripture, unde ap[r[ noble\ea fiin\ei umane ]nfa\a acuzelor teologice care afirmau corup\ia ei (dup[ Adam) deschiz`ndastfel calea unor erezii ce vor rodi nea=teptat, mai ales pe p[m`nt englez,p`n[ la apropiatul de noi De ce nu sunt cre=tin al lui Bertrand Russell.}mpotriva cartezienilor de la Cambridge Locke a scris Essay on concer-ning Human Understanding, oferind solu\ia empirismului, gra\ie c[reianu exist[ adev[ruri ]nn[scute, fie ele teoretice ori practice. C`t despreproblemele momentului istoric, el propune teza contractului social ]nTwo Treatisess of Government. }n acela=i inteval de timp Leibnitz ]i dedic[lui Eugeniu de Savoia celebra sa La Monadologie unde afirm[ existen\aunei substan\e simple =i indivizibile care st[ la baza alc[tuirii universuluifizic =i spiritual. Cantemir sus\ine =i el, ]n continuarea, ce-i drept, a lui VanHelmont (care l-a impresionat tocmai ]n calitatea lui de model european)existen\a unei astfel de substan\e (c[utarea ei era un bun comun alEuropei), pe care-o nume=te „gas“. Dar problemele istoriei =i ale religiei seafl[ puse ]n rela\ie la Cantemir ]n cu totul alt fel dec`t o f[ceau autoriieuropeni. Sesiz`nd problema, el ]i ofer[ tratarea =i rezolv[rile adecvatespa\iului de jonc\iune Orient-Occident c[rui apar\inea Moldova. Ori, pen-tru acest spa\iu, problema cea mai acut[ din punct de vedere istoric era, ]nacel moment, mai mult a supravie\uirii dec`t a avansului. }n acest senstrebuie ]n\eleas[ tentativa cantemirian[ de a demonstra unitatea =i con-tinuitatea poporului rom`n pe teritoriul fostei Dacii. }n Europa occiden-tal[ alte voci se adaug[ celor men\ionate, cu nuan\[ri de pozi\ii ori intro-ducerea unor teme noi, aflate ]ns[ ]n leg[tur[ cu cele de mai sus. Male-branche scrie dialogurile ]ntre discipol =i divinitate, o tem[ comun[ Ori-entului =i Occidentului cre=tin (la Cantemir, ]n Sacrosanctae Scientiae…]nt`lnim dialogul ]nv[\[celului cu Caritatea trimis[ de divinitate), intitu-late Méditations chrétiennes et metaphysiques, dialoguri unde

Dimitrie Cantemir

250

ra\ionalismul cartezian e implantat pe terenul jansenist al Port-Royalu-lui, fiind considerat o cale de cunoa=tere egal[ cu aceea a credin\ei. Cura-jului lui Malebranche de a fi supus analizei conceptele-tabu alecre=tinismului i s-a datorat punerea la index a lucr[rii sale Traité de lanature et de la gr`ce. Aflat ]ntr-o situa\ie mai bun[ dec`t el, Bossuet n-acontribuit totu=i mai pu\in la subminarea autorit[\ii religiei prinrecunoa=terea faptului c[ =i papalitatea e supus[ erorii ca orice puterelaic[ (Sur l’unité de l’Eglise). Nu revenim asupra felului complex ]n careCantemir abordeaz[ problemele cre=tinismului ortodox, pun`ndu-l adesea]n rela\ie cu cel catolic, =i nici problemele islamismului. Dar este de remar-cat faptul c[ el trata astfel chestiuni care erau la ordinea zilei ]n Occident,era orientat deci dup[ luminile lui atunci c`nd le-a luat ]n discu\ie. Nuputem face abstrac\ie, fire=te, de forma\ia sa, care era clar circumscris[spa\iului post-bizantin =i oriental, =i care i-a condi\ionat net aspira\iaeuropean[. De pild[ dialogul Sufletului cu Trupul din Divanul… aminte=tede tema at`t de frecvent[ ]n Orient. Pe la 1700 a fost scris[ Jivanandana,o dram[ alegoric[ a indianului Ãnandãrayamakhin, unde sufletul v[zutca un rege (precum ]n desenul cantemirian din Divanul…) lupt[ cuarmata bolilor. Dar important este s[ relev[m tocmai aceast[ aspira\ieoccidental[ a umanismului rom`n.

Faptul c[ spa\iul cultural european se define=te folosindu-se de Orientca de o substan\[ fotografic[ revelatoare a propriului s[u specific devinedin ce ]n ce mai pregnant la ]nceputul veacului al XVIII-lea. }n 1720apare Lettres persanes a lui Montesquieu, relat`nd impresiile a doi per-sani afla\i la Paris ]ntre 1711—1720 (adic[ de la r[zboiul de la Prut laterminarea r[zboiului nordului =i preg[tirea campaniei ruso-persane).Era numai debutul unei ac\iuni pe care Voltaire va amplifica-o miraculos,aduc`nd ]n mediu european nu numai pe Zadig (care travers`ndBabilonul, Asiria, Egiptul, Arabia =. a. e salvat, ]n chip semnificativ, deru=i), dar =i impresii ale huronilor din America, ba chiar ale unui locuitorde pe planeta Sirius. La r`ndul s[u, Orientul ]ncearc[ s[ fixeze ]n lentila sadep[rtat[ imaginile ]n=el[toare ale necunoscutului Occident. Arai Hakusekiscrie despre judecarea unui misionar catolic venit ]n Japonia p[str`nd,dincolo de reguzul religios, semnele unei reale simpatii umane. }n acestperimetru al interesului cultural ]n primul r`nd al Occidentului pentruOrient trebuie situat[ din nou problema antic/modern care a f[cut epoc[la vremea respectiv[ ]n cultura european[. Amplul proces al asimil[riiautorilor greco-latini, valabil altminteri =i ]n culturile care urmau for-mula Bizan\ului, este ]ns[ dublat ]n Europa de formarea spiritului critic

251

Descrierea Moldovei

=i enciclopedic, datorat[ ]n bun[ m[sur[ tot ra\ionalismului, spirit care eresponsabil, ]n ultim[ instan\[, de ini\ierea unei formule culturale cedesprinde Europa de modelul greco-latin =i permite prefigurarea modele-lor culturale moderne, diferite de la popor la popor. De pild[ Boileau seinspir[ din Juvenal ]n Satirele sale, dar ceeaz[ o Art[ poetic[ specific[pentru spiritul francez: ra\iunea, fortificat[ prin studiul anticilor, estecriteriul naturalului. Dryden opteaz[ =i el pentru regula antic[ a unit[\iide timp, loc =i spa\iu, dar o pune ]n slujba istoriei contemporane. }n Essayon Dramatic Poesy momentul e acela al b[t[liei anglo-olandeze de la 3iunie 1665. Metastasio se inspir[ din Eneida (=i nu e singurul) pentruDidona abbandonata, Fénelon din Homer (=i iar[=i nu e singurul) pen-tru Aventurile lui Telemac, Jacoppo Martello din Euripide (tem[ la fel deactiv[ ca =i celelalte) pentru Ifigenia ]n Taurida. Dup[ Racine, alte su-biecte provenite de la autorii antici (Andromaca, Atalia) ori v[dind in-teresul pentru Orient (Baiazid) ]ncep s[ fie tratate frecvent. }n sf`r=it,]nc[ o tem[ major[ pentru autorii primei jum[t[\i a veacului al XVIII-lea(de la Cantemir nu va absenta) este epoca lui Alexandru cel Mare, =i elcuceritor al Orientului. Pe acest fond tematic sfera literaturii se define=tedin ce ]n ce mai pregnant prin genurile ei de rezisten\[ p`n[ ast[zi: teatrul,tomanul, poezia (mai ales epic[) =i critica (unde se cuprindeau eseul, dar =iceea ce azi numim teoria =i estetica literaturii). Un loc aparte ]l ocup[studiul limbilor. Apar dic\ionare, enciclopedii, tratate. £…¤

£…¤ Dimitrie Cantemir s-a manifestat prin crea\ia sa ca afirm`nd oanume linie cultural[ datorit[ profesorilor lui forma\i ]n Europa. A pro-cedat de asemenea dup[ regula comunic[rii optime a mesajului pentrucontemporanii s[i, deci inform`ndu-se el ]nsu=i ]n leg[tur[ cu ceea ceconstituia pentru ace=tia cel mai mare interes. Din aceste motive, care nu\in de esen\a ]ns[=i a mesajului – el fiind unul fundamental patriotic – cide contextul cultural =i istoric, Dimitrie Cantemir a concentrat ]n crea\iasa literar[, filosofic[, istoric[ etc. modalit[\ile optime care-l fac comuni-cabil. Construindu-=i propriul spirit, el a vrut s[ construiasc[ spiritul]nsu=i al culturii rom`ne. N-a fost original ]n afirmarea a ceea ce nu-meam mai sus esen\a patriotic[ a mesajului. Chiar temele principale aleistoriografiei, ba chiar ale literaturii =i filosofiei rom`ne=ti fuseser[ pusede ]nainta=i ori contemporani. Dar Cantemir a fost f[r[ putin\[ de t[gad[primul care a stabilit locul acestei problematici ]ntr-un ansamblu mailarg, de propor\ii continentale =i a stabilit-o prin raportare la fluxul cul-tural dintre Europa =i Asia, eviden\iat din cele mai vechi timpuri p`n[ ]nvremea sa. +i a f[cut acest lucru sesiz`nd c[ apartenen\a (intuit[ =i de

Dimitrie Cantemir

252

Miron Costin, Stolnicul Cantacuzino =i al\ii) devenise o chestiune nu nu-mai de situare cultural[, ci =i de existen\[ independent[ a culturii poporu-lui s[u. Era un moment bine ]n\eles, de=i demersul s[u politic a dovedit uncalcul gre=it al vitezei proceselor. Abia +coala Ardelean[, abia 1848, abiar[zboiul de independen\[ vor dovedi pe deplin juste\ea intui\iilor sale deom de cultur[ =i ]n primul r`nd de istoric. Nici muzica european[ a vremiinu f[cea, ]n cea mai mare parte, excep\ie de la regula prelucr[rii motive-lor antice. Antonio Caldara scrie Andromaca =i Ifigenia ]n Aulida (op-ere), Haendel Athalia (oratoriu). Nu este mai pu\in adev[rat c[ aceea afost deopotriv[ epoca lui J.S. Bach =i a primului tratat de muzic[ europe-an care sintetiza experien\a muzicii grece=ti (a=a cum a f[cut =I Cantemir]n tratatul s[u): G. A. Anghelini-Bontempi – L’Histoire de la musiquedans laquelle sont rassemblées toutes les connaissances sur la théorieet la pratique de la musique harmonique selon la doctrine des Grecs,1695. Ambi\ia sintetic[ nu i-a lipsit nici lui Cantemir. El a folsoit experien\agreceasc[ a muzicii spre a organiza ]ntr-un sistem muzica oriental[ =i, ]nciuda tuturor caracteristicilor inerente obiectului tratat, demersul mu-zical cantemirian se ]nscrie ]n aria celor europene prin voin\a de a valo-rifica sintetic trecutul grecesc =i oriental deopotriv[. Modernizarea muziciiorientale ]n versiune Cantemir atest[ nu numai tentativa sa de a-i „euro-peniza“ prin sistematizare procedurile, ci =i pe aceea de a prezenta Europeiun fenomen infinit mai complex dec`t cel de care dispunea ea ]ns[=i, unadev[rat model de perfec\iune. O spune chiar autorul, ]n mai multer`nduri.

}n sf`r=it, dac[ privim acum de la distan\a pe care ne-o impune ana-liza operei lui Cantemir ]ntreprins[ gra\ie unor termeni de contrast ori deasem[nare, de natur[ diferit[, dup[ domeniul aflat ]n discu\ie, putemobserva c[ unicitatea lui pentru cultura rom`n[ nu rezult[ din aceea c[s-a format ]n principal ]n alte spa\ii culturale dec`t cel rom`nesc, c`t dinaceea c[ a supus fenomenul rom`nesc unui foc concentric, venind spre elcu o ]nc[rc[tur[ spiritual[ de care poate au dispus unii cona\ionali, darnici unul n-a vizat drept obiect de cercetare tocmai acest fenomen.

Cantemir a pus temelia con=tiin\ei de sine a culturii rom`ne ]n cali-tate de cultur[ european[. }ntr-o vreme c`nd Occidentul ]=i definea el]nsu=i acest spirit european, Dimitrie Cantemir a traversat experien\aunei sinteze personale ]ntre cele dou[ spa\ii culturale — oriental =ioccidental — =i a intuit ]n profunzime caracteristica european[ a cul-turii poporului s[u. Acesta este meritul lui cel mai mare, pe care urma=ii]ns[, necunosc`ndu-i opera, nu l-au luat ]n considerare. C`t despre

253

Descrierea Moldovei

unitatea spiritual[ a Europei, ea a r[mas o problem[ activ[ p`n[ ast[zi.Cu destul de pu\in[ vreme ]n urm[ Stefan Zweig spunea, referindu-se lacoresponden\a lui cu Romain Rolland ]n timpul celui de-al doilea r[zboimondial, c[ spiritul european va supravie\ui cataclismului politic prinunitatea lui cultural[. Or aceast[ unitate se f[urea atunci, pe vremealui Cantemir. El a contribuit la con=tientizarea apartenen\ei spa\iuluirom`nesc la aceast[ unitate. }i dator[m faptul de a fi deschis peste timparcul de cer care ne situeaz[ ]n plin[ lumin[ european[ =i ne permite s[p[str[m activ spiritul critic al culturii rom`ne, consolidat[ pe linia me-dian[ dintre Orient =i Occident.

Ecaterina |AR{LUNG{,Concluzii, ]n vol. Dimitrie Cantemir. Contribu\ii documentare la unportret, Editura Minerva. Bucure=ti, 1989, pag. 313-321.

Dimitrie CANTEMIR - Provincialul · Dimitrie Cantemir 4 Textele au fost reproduse dup[: Dimitrie...

Documents

Transcript of Dimitrie CANTEMIR - Provincialul · Dimitrie Cantemir 4 Textele au fost reproduse dup[: Dimitrie...