Comunicarea didactica

1. Comunicarea psihopedagogica sipsiholingvistica.

Comunicarea este un proces relational, in cadrul caruia doi sau mai multi interlocutori fac schimb de informatii, se inteleg si se influenteaza intre ei. A comunica presupune castigarea si activarea competentei comunicative care este deopotriva aptitudinala si dobandita. Codurile folosite in comunicare sunt: cuvantul, gestul, imaginea, miscarea, starile afective etc. Fiind o relatie de schimb de informatii, interlocutorii potdeveni in acest timp atat receptori cat si emitatori, folosind diferita canale: vizual, auditiv, tactiletc.Comunicarea este relatia bazata pe co-impartasirea unei semnificatii. Informatia este permisaunui act de comunicare; este necesara si intelegerea ei.O propozitie intr-o limba necunoscunoscuta contine informatie, dar nu o putem intelege din cauza necunoasterii limbii.Comportamentul uman poate deveni comunicare; se poate comunica si fara cuvinte; absenta intetiei de comunicare nu anuleaza comunicarea, se pot transmiterea nehotararea, nelinistea,blazarea, etc. Comportamentul interlocutorilor are valoare comunicativa. Exista o diversitate de coduri utilizate (sunet, cuvant, gest, imagine, cinetica, pozitie) si acceptarea multicanalitatii comunicarii (auditiv,vizual,tactil,olfactiv).Comunicarea educationala sau pedagogica estecea care mijloceste realizeazafenomenul educational in asamblul sau, indiferent de continuturile, nivelurile, formele sau partenerii implicati. Comunicarea didactica este o forma particulara, obligatorie in transmiterea unorcontinuturi determinate, specifice unui act de invatare sistematica, asistata. Comunicarea didactica este baza procesului de predare-invatare a cunostintelor in cadrul institutionalizat al scolii si intre parteneri cu roluri determinate: profesor, elevi. Comunicarea educationala si didactica sunt forme specializate ale comunicarii umane.In situatiile scolare de instruire, sursele comunicarii pot fi:mesajul didactic sieducational alprofesorului,manualul scolar, reviste,carti, atlase, harti, materiale didactice, filme sidiafilme didactice, video-text, videodisc, lectii televizate sau radio-difuzate etc.

2. Tipuri de comunicare umana: caracteristici, relatii

Un tip de comunicare anume este o problema de dominanta si nu de exclusivitate. Doar din necesitati didactice se fac delimitari transante, in realitatea vie a comunicarii aceste forme coexistand.Clasificarea comunicarii:I. dupa numarul departeneri: a. comunicare intrapersonala (cu sine;monologul); b. comunicare interpersonala (intre douapersoane); c. comunicare in grup mic; d. comunicare publica (conferinte, miting, radio, TV).II. dupa statutulinterlocutorilor: a. comunicare verticala(elev-profesor, soldat-ofiter); b. comunicareorizontala (elev-elev,profesor-profesor).III. dupa codul folosit: a. comunicare verbala (C.V.):- informatia este codificata si transmisa prin cuvant si prin tot ceea ce tine de acesta sub aspectfonetic, lexical,morfo-sintactic;- este specific umana; are forma orala sau scrisa; utilizeaza canalul auditiv sau vizual; permite inmagazinarea si transmiterea unor continuturi extrem de complexe. b. comunicarea paraverbala (C.P.V):- informatia este codificata si transmisa prin elemente prozodice si vocale care insotesccuvantul si vorbirea in general;- in aceste categorii se inscriu: caracteristicile vocii(tanar-batran, alintat-hotarat, energic-epuizat); particularitati de pronuntie (urban-rural, zona de provenienta); intensitatea rostirii, ritmul si debitul,intonatia, pauza. c. comunicarea non-verbala (C.N.V):- informatia este codificta si transmisa printr-o diversitate de semne legate direct de postura,miscarea, gesturile, mimica, infatisarea partenerilor;- este obiectul unor cercetari menite sa-i aprofundeze mecanismele si functiile;- poate exista si ca forma de comunicare de sine statatoare (dans, sport, limbajul surdo-mutilor,pantomima).IV. dupa finalitatea actului comunicativ: a.comunicare incidentala: se caracterizeaza prin transmiterea intamplatoare de informatii, ce nu sunt destinate procesului de invatare (de exemplu constatarea lipsei cretei sau a buretelui); b.comunicare subiectiva: exprima direct starea afectiva a locutorului dinnecesitateadescarcarii si reechilibrarii, in urma acumularii unei tensiuni psihice (pozitive sau negative);de exemplu exclamatia de surpriza la un raspuns deosebit:Bravo, copile! , tonul ridicat al reprosului, elevul care-si rasuceste automat suvita de par, doar, doar va aparea raspunsul, profesorul care-si invarte tot mai nervos ochelarii pe masura ascultarii raspunsurilor; c. comunicarea instrumentala apare atunci cand sunt reunite o serie departicularitati:- focalizarea intentionata si vadita, pe un scop precis, comunicat mai mult sau mai putinpartenerilor;- atingerea lui printr-un efect anumit urmarit la nivelul comportamentului receptorului;- capacitatea de a semodifica in functie de reactia aprtenerilor, pentru a-si atinge obiectivele; - acest tip de comunicare este dominant in actul didactic, fara ca acest fapt sa excluda siprezenta celorlalte doua.In realitate aceste forme decomunicare coexista;de exemplu, comunicarea profesorului poate fi o comunicare in grup (se adreseaza tuturor o cerinta), o comunicare interpersonala(accentueaza o idee ca raspuns direct pt. elevul X) si intrapersonala (se autointerogheaza: m-au inteles?,este X atent la ceea ce am spus?).

Comunicarea verbalaE specific umana, are forma orala si/sau scrisa, si utilizeaza canalul auditiv si/sau vizual.Discursul verbal ocupa un loc principal in predarea-verificarea cunostintelor.Limbajul are urmatoarele functii:-de comunicare ;-de apel (orientata spre destinatar) ;- expresiva(vizeaza pe cel ce vorbeste);- metalingvistica(orientata sprecod);- poetica(are ca obiect enuntul);

Comunicarea nonverbalaInformatia este codificata sitransmiterea prin semnele, miscarea, gesturile, mimica,infatisarea partenerilor. De ex. (privirea, orientarea corpului, pozitia si distanta dintreparteneri sunt esentiale intr-o comunicare).Exprimarea verbala este inlesnita de prezenta gesticulatiei, fizionomia si tinuta fizica a educatorului. Mimica fetei si gestica acompaniaza limbajulvorbit, prelungeste sau intregeste semnificatia cuvintelor.Comunicarea nonverbala se realizeaza prin:a) paralimbaj (inaltime, ton,volum,tarie)b) miscarea corpului : emblemele- miscari ce se traduc direct in cuvinte(ex. semnul maini pt. luati loc); ilustratorii -se arata cu mana directia, marimea etc; regulatorii- a te pregati sa asculti ridicand ochii, ciulind urechile; expozitorii - a rosi de rusine;adaptorii -a strange mana, a saluta;c) atractivitate ;d) impodobireacorpului;e) spatiul si distanta(ca indicatori ai statului sau intimitatii);f) atingerea(functional-profesionala,social-politicoasa,calduros-prietenoasa,intimal-erotica);g) timpul cand/cat are loc Comunicare.

Comunicarea incidentala(accidentala)Se caracterizeaza prin transmiterea intamplatoare de informatii, care nu sunt vizate expres de emitator si care sunt destinate procesului de invatare dezvoltatde receptor. De exemplu,constatarea lipsei cretei si buretelui in momentul transcrierii la tabla a textului tocmai citit, iiprilejuieste profesorului o remarca-parantezacu privire la necesitate retroproiectorului, care l-ar fi scutit pe el de nervi si de blam pe elevul de serviciu.

Comunicarea subiectivaSe caracterizeaza prin faptul caexprima direct (verbal,nonverbal), starea afectiva acelui care vorbeste din necesitatea descarcarii si echilibrarii, in urma acumularii de tensiuni psihice(pozitive sau negative). De exemplu, exclamatia de surpriza la un raspuns corect: Bravo copile! sau tonul ridicat al reprosului: M-ati suparat!. Comunicarea subiectiva are si aspectele comunicarii nonverbale: elevul care-si aranjeaza bluza in timpce raspunde, copilul care face bucati creta in timpul raspunsului oral, profesorul care-si invarte tot mai nervos ochelarii.

Comunicarea instrumentalaApare cand sunt reunite o serie de particularitati: a)focalizarea intetionata si vadita pe un scop precis, comunicat mai mult sau mai putinpartenerilor. b)urmarirea atingerii lui prinobtinereaunui efect anumit incomportamentul receptorului. c)capacitatea de a semodifica, in functie de reactia partenerilor, pentru a-si atinge obiectivul.Comunicarea instrumentala este dominata in actul didactic.

Implicatiile psihopedagogice a)Randamentul comunicarii: didactica nu se reduce la stapanirea continuturilor verbale.Componenta nonverbala exprima atitudini. b)Comunicarea nonverbala pregateste terenul pentru mesajulverbal. Elevul are sentimetul de importanta continutului ce i se propune, transmis de profesor concomintent cu mesajul verbalal demonstratiei. Rolul afectivitatii este important, informatiile receptate peun fond afectivpozitiv sunt mai bine retinute. c)O comunicare complexa (verbala si nonverbala) usureaza realizarea unor sarcini diferite. De exemplu, verbal se ofera o explicatie, (paraverbal pot fiatentionati cei neatenti prin ridicarea tonului vocii) si nonverbal se solicita caietul unuielev pentru verificarea consemnarii unei informatii anterioare. d)Folosirea multicanalitatii in transmiterea si receptarea mesajului, se faciliteaza prelucrarea si retinerea unei mari cantitati de informatii. Se elimina monotonia lectiei. e)Combinarea variata a mesajelor verbale si nonverbale reprezinta un spor de claritate(de exemplu, cand se explica notiunea de spirala, e mult mai clar atunci cand se schiteaza in aer o spirala), iar pentru intelegerea mesajului se realizeaza astfel o economie de timp.

3. Comunicare si interactiune didactica: definire, structura cadru, mecanisme,caracteristici.

Comunicarea didactica este o comunicare instrumentala convergenta direct implicata in sustinerea unui proces sistematic de invatare. In aceastadefinire a comunicarii didactice se observa ca nu apar restrictii de continut (invatarea poate fi centrata pe dobandirea de cunostinte, formari de deprinderi, motivatii, atitudini), de cadru institutional (comunicarea didactica poate exista si in afara procesului de invatare) sau privitoare la parteneri. Actul de invatare da unei comunicari statutul de comunicare didactica.Astfel, comunicarea didactica apare si in prezenta urmatoarelor cupluri: elev-elev, manual-elev, carte-persoana careinvata, instructor-instruiti, antrenor-antrenati etc.Modelul comunicarii didactice este unul interactiv; este bazat pe o multitudine de coduri(ganduri, gusturi). Comunicarea este predominant verbala, se bazeazape dialogul scolar.Dupa felul atitudinii (pozitiva sau negativa), ea poate facilita actul comunicarii didactice.Comunicarea didactica este complexa si convergenta; faciliteaza realizarea mai multor sarcini didactice. Verbal informeaza princuvant, paraverbalul atentioneaza prin intonatie,nonverbalul actioneaza prin gest. Comunicarea didactica este un tip instrumental pentru ca sebazeaza pe un scop precis.In aceste acceptiuni nu apar:- restrictii de continut;- restrictii de cadru institutional;- restrictii privitoare laparteneri.Schema unei comunicari cuprinde:- factorii comunicarii (actorii,personajele, agentii comunicarii);- distanta dintre ei;- dispozitia asezarii;- cadrul si contextul institutional;- situatiaenuntiativa (interese,dezbateri, lectii);- repertoriile active saulatente.Caracteristici:- dimensiunea explicativa a discursului didactic este pronuntata deoarece vizeaza, prioritar,intelegerea celor transmise;- comunicarea didactica trebuie structurata conform logicii pedagogice (aceasta are ca prima cerinta facilitarea intelegerii unui adevar si nu simpla lui enuntare);- rolul activ pe care-l are profesorul fata de continuturile stiintifice cu care va opera(profesorul actioneaza ca un filtru ce selectioneaza,organizeaza,personalizeazacontinuturile,ghidat fiind de programa in vigoare si de manualul pentru care a optat);- pericolul transferarii autoritatii de statut asupra continuturilor, sub forma argumentului autoritatii (riscul ca un lucru sa fi considerat adevarat sau fals nu pentru ca faptul acesta este demonstrabil, ci pentru ca provine de la o sursa cu autoritate);- combinarea celor doua forme verbale, oralul si scrisul, duce la o serie de particularitati: de ritm; de forma; de continut.- personalizarea continutului didactic (in functie de propriile particularitati de structura psihica si de filozofia educatiei la care adera, profesorul accentueaza una sau alta dintre dimensiunile comunicarii: cea informatica, cea relationala, cea pragmatica).

4.Relatii de comunicare in actul didactic: tipuri, disfunctii, blocaje

Blocajele de comunicare sau distorsiunea informatiei pot interveni atunci cand: emitatorul nu stapaneste textul, are o expunere neclara, vorbeste prea incet sau prea repede, nu creeaza motivatii, elevii nu au cunostintele necesare pentru aintelege comunicarea sau acele cunostinte nu sunt bine fixate, influentandu-le negativ pe cele noi, prin producerea de interferente ce le modifica (distorsioneaza) continutul. Blocajele apar si candinformatia nu corespundeproblemelor pe care elevii le au de rezolvat, fiind prea abstracte, iar ei nefiind dispusi sa le asimileze; comunicarea este multilaterala sau chiar bilaterala, dar cuefective scazute,neangajand elevii in elaborarea cunostintelor, care sa duca la formarea si dezvoltarea de noi structuri cognitiv-senzoriale, psihomotrice sauafectiv-motivationale.Inaintea oricarei comunicari didactice, profesorul va efectua mai multe operatii: stabilirea obiectivelor si a continutului esential alcomunicarii, aunor explicatii, exemple, fapte, date cu valoare motivationala, a intrebarilor-problema, aintrebarilor retorice, sau care determina reflectii (Ce se intampla daca? Din ce cauza? Ar putea fi si altfel? La ce credeti ca va folosesc aceste informatii?). De asemeneaprofesorul va preciza si strategiacomunicarii (inductiva,explicativ-demonstrativa, euristica,deductiva,prin analogie sau combinata), precum si mijloacele audio-vizuale, acaror folosire sporeste receptia.Dintre factorii care genereaza un climatpsihosocial pozitiv in clasa, favorizand invatarea, ii mentionam pe cei socio-afectivi (relatii de simpatie sau antipatie), motivationali-aptitudinali,cognitivi-axiologici (cunoastereainterpersonala, conceptii, convingeri), instrumentali (relatiide cooperare, competitie, stilul de conducere al profesorului), factori de structura (varsta si numarul elevilor din clasa) si factoriproiectivi anticipativi (scopuri, idealuri,nivelul deaspiratie). Respiratia si viteza vorbirii sunt factori importanti ce potoptimiza sau distorsiona expunerea. O expunere lenta este enervanta, in timp ce alta prea rapida nu poate fi urmarita.

Bibliografie

1.Dinu, M.Comunicarea,Editura Stiintifica,Bucuresti,1997

2.Mignot,X.Comunicarea, Editura UniversitatiiAl.I.Cuza Iasi, 2000

3.Pnisoara, O.I.Comunicarea eficienta, Editura Polirom,Iasi, 2003