Continutul notiunii de criminalitate economică.

Între formele crimei organizate se distinge şi criminalitatea economică, care există de multă vreme în societate şi se va menţine atâta timp cât persistă fenomenele economice şi mijloacele de câştig ilicit.Desigur, de-a lungul secolelor, tradiţiile şi condiţiile istorice şi geografice, precum şi dezvoltarea economică mondială, au modificat considerabil sensibilitatea opiniei publice în ceea ce priveşte perceperea şi evaluarea criminalităţii economice, precum şi modul în care aceasta este tratată prin reglementări legale. Criminalitatea economică reprezintă un complex de activităţi ilicite desfăşurate la nivel microeco-nomic pentru obţinerea de avantaje materiale sau alte foloase.Încercări de delimitare a noţiunii de criminalitate economică s-au făcut şi se fac pretutindeni. Astfel. John A. Gardiner subliniază că fenomenului criminalităţii economice nu i se poate da o singură definiţie, deoarece criminalitatea economică este o problemă naţională şi internaţională, cu multiple forme de manifestare şi, ca atare, are şi ea multiple accepţiuni. După cum afirmă E. Hirsch Ballin, fenomenul criminalităţii economice se manifestă pe diferite căi, „fiind un monstru cu mai multe capete”.F.B.I.ul defineşte criminalitatea economică organizată ca fiind orice grupare structurată în ideea înfăptuirii unei activităţi infracţionale conspirate şi constituite, având ca principal scop obţinerea unui profit. Fiind un fenomen universal, criminalitatea economică în înţelesul său larg, are un impact direct asupra dezvoltării economice şi sociale. Datorită acestui fenomen oameni de afaceri cinstiţi dau faliment, regulile unui sistem economic sănătos sunt destrămate, distorsionate, iar companiile financiare devin vulnerabile şi la discreţia celor care realizează venituri ilicite fabuloase. De altfel, criminalitatea economică este inamicul democraţiei. Statornici în eforturile de a se opune unei guvernări deschise, liderii criminalităţii economice se agaţă de putere, îngrădind libertatea personală şi încălcând cele mai elementare drepturi ale omului.

Apariţia, caracteristica generală a infracţiunilor economice

Primele idei despre crimă în domeniul economie, au apărut în anii 40 ai secolului trecut, în lucrarea criminologul american Edwin Sutherland ,,criminalitatea guleraşilor albe”, prin care a descris infracţiunea în cauză săvîrşită de persoane de afacere prin intermediul atribuţiilor profesionale ale acestora, pentru persoanelor juridice sau în interes personal. Fiind reglementată de art. 126 al Constituţiei Republicii Moldova1, economia Republicii Moldova ca o economie de piaţă, legiuitorul se referă la o economie naţională. În cadrul aceiaşi prevederi este statuat faptul că statul trebuie să asigure, printre altele: libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător; protecţia concurenţei loiale; crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie; protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutara etc. Astfel, economia naţională este valoarea socială fundamentală apărată prin mijloace juridico-penale împotriva infracţiunilor economice. Conceptul de economie naţională a Republicii Moldova este o categorie economică fundamentală, care desemnează ansamblul de resurse naturale şi umane, de cativităţi productive, de schimb şi servicii, constituite ca ramuri sau domenii de activitate economică pe teritoriul naţional al Republicii Moldova, ca rezultat al dezvoltării forţelor de producţie şi al diviziunii sociale a muncii, în cadrul frontierilor ţării

noastre. În alţi termeni, economia naţională este totalitatea activităţilor şi interdependenţelor economice la nivel micro-, mezo- şi macroeconmic, coordonat pe plan naţional prin mecanismele proprii de funţionare.

Reglementări cu privire la infracţiuni economice din legislaţiile precedente şi cea actuală a Republicii Moldova.

Cadrul normativ de drept penal în materia infracţiunilor economice a cunsocut pe parcursul timpului o continuă evoluţie, ceea ce a determinat, sub aspect juridic eficienţa combaterii şi prevenirii infracţiunilor cu caracter economic. Evident legislaţia penală care a fost şi este în continuare o schimbare crează cadrul de drept necesar pentru delimitarea infracţiunilor economice de alte categorii de infracţiuni şi deci, determinînd dreptul aplicabil de catre organele de urmărire penală şi de către instanţele de judecată în materia luptei cu fenomenul infracţionalităţii economice. Pentru o întelegere mai eficientă a fenomenului voi recurge la compararea cadrului normativ penal în contextul legislaţiei penale vechi a Republicii Moldova şi celei noi, precizînd inclusiv cele mai importante momente legate de modificarea şi ajustarea legislaţiei penale în domeniul infracţiunilor economice. Evident, istoricul evoluţiei dreptului penal în materia infracţiunilor economice poate fi apreciat şi din perioade mai vechi, la care voi face pe scurt trimitere cu comentariile şi precizările de rigoare. Codul penal de la 1865 (denumit și „Codul Cuza”) realizează unificarea legislativă penală și marchează începutul dreptului penal român după unirea din 1859 a Moldovei cu Țara Românească. Pentru elaborarea acestui cod sau folosit izvoare precum Codul penal francez (1810) și Codul penal prusian (1859).

În cadrul respectivului act normativ infracţiunile cu caracter economic erau tratate doar limitat, deoarece la acea vreme persoana juridică nu era considerată subiect al infracţiunii şi infracţiunile economice vizau mai mult activitatea lucrativă din domeniul industriei şi comerţului. Infracţiunile economice din cadrul respectivului cod erau tratate similar infracţiunilor contra patrimoniului. Acest lucru se datora faptului că la acea vreme nu exista o delimitare atît de pronunţată ca în prezent al obiectului juridic al dreptului penal. În mare masură legislaţia penală de la acea vreme considera orice atentat la securitatea economică a statului ori a particularilor ca infracţiuni contra patrimoniului acestora. Delimitarea mai clară în materie s-a făcut mult mai tîrziu , deja în cea de-a doua jumătate a sec. XX, o dată cu diversificarea legislaţiei penale, în primul rînd a părţii speciale din codurile penale europene.

O poziţie similară în materia infracţiunilor care vizează activitatea economică a fost determinată şi de Codurile Penale romane de la 1937 (caroligiana). Acest cod, deşi inovativ, nu a constituit o modificare esentială în materia delimitării infracţiunilor din sfera economică de cele comise contra patrimoniului persoanei, aceste doua tipuri de infracţiuni deseori suprapunîndu-se în cadrul respectivei legi.

În perioada de aplicare a dreptului penal sovietic pe teritoriul de astăzi al Republicii Moldova evident au fost operate modificări specifice la legislaţia penală , diferite de cele ale legislaţiei române aplicabile anterior.

În Codul Penal al RSSM din 1961Codul penal al RSSM din 24.03. 1961 infracţiunilor economice le-a fost consacrat un capitol aparte din partea specială a legii. Astfel Capitolul al VI-lea, ,,Infracţiuni economice” reglementa la art.155-176 un set vast de infracţiuni. Interpretarea dată de legiutorul sovietic este, după cum voi arată mai jos una mai simplistă decît cea existent în legislaţia actuală, datorită faptului că infracţiunile care astăzi sînt reglementate similar la capitolul care vizează infracţiunile din domeniul sănătăţii publice şi ordinii publice la fel erau incluse în respectivul capitol al vechiului cod penal. În cadrul respectivelor articole erau reglementate infracţiuni precum ,,Divulgarea secretului comercial sau a secretului fiscal”, ,,Folosirea neconformă destinaţiei a mijloacelor bugetare”, ,,Încălcarea normelor contractelor de gaj”, ,,Încălcarea regulilor de creditare” etc.

Codul Penal al Republicii Moldova a instituit la Capitolul X al Părţii Speciale infracţiunile economice. Printre ele în prezent pot fi menţionate urmatoarele infractiuni:

Fabricarea sau punerea în circulatie a semnelor băneşti false sau a titlurilor de valoare false art.236 CP

Fabricarea sau punerea în circulaţie a cardurilor sau a altor instrumente de plată false - art.237 CP

Dobîndirea creditului prin înşelăciune - art.238 CP

Încălcarea regulilor de creditare - art.239 CP

Utilizarea contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile interne sau externe garantate de stat - art.240 CP

Practicarea ilegală a activităţii de întreprinzător art.241 CP

Pseudoactivitatea de întreprinzător - art.242 CP

Spălarea banilor - art.243 CP

Evaziunea fiscală a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor - art.244 CP

Evaziunea fiscală a persoanelor fizice - art.244 ind.1 CP

Abuzurile la emiterea titlurilor de valoare - art.245 CP

Abuzurile în activitatea participanţilor la piaţa valorilor mobiliare - art.245 ind.1

Încălcarea legislaţiei la efectuarea înscrierilor în registrul deţinătorilor de valori mobiliare - art.245 ind.2 CP

Limitarea concurenţei libere - art.246 CP

Concurenţa neloială - art.246 ind.1 CP

Falsificarea şi contrafacerea produselor - art.246 ind.2 CP

Constrîngerea de a încheia o tranzacţie sau de a refuza încheierea ei - art.247

Contrabanda - art.248. etc

Factorii care genereaza si amplifica criminalitatea economica.

Cercetarea criminologică a fenomenului criminalităţii economico-financiare are drept obiectiv imediat identificarea şi explicarea cauzelor de ordin subiectiv şi obiectiv, caredetermină săvârşirea unor delicte iar ca finalitate, stabilirea unor măsuri şi programe eficiente de prevenire şi combatere a acestui flagel. Există o complexitate cauzală a genezei criminalităţiieconomico-financiare, pe ansamblul său şi pe diferite forme de manifestare, în virtutea căreia pot fi explicate nu numai explozia infracţională din etapa actuală, ci şi evoluţia saprobabilă. Factorii criminogeni se asociază şi se localizează la nivelul macrosocialului,socialului cu grad mediu de generalizare, microsocialului şi individualului, iar relaţionarea lor configurează complexitatea generală şi complexitatea cauzală a unor tipuri distincte de delicte.Procesul complex şi dificil, uneori contradictoriu, de transformări şi restructurări radicale pe care îl implică trecerea de la un sistem politic la altul, de la economia hipercentralizată la economia de piaţă, are în conţinutul său intense fenomene de dezorganizare socială, inerente unei noi organizări. De aceea, ca şi în cazul altor tipologii de delicte, cauzele de ordin individual şi social ale criminalităţii economico-financiare trebuie privite într-o strânsă interdependenţăşi raportate la condiţiile concrete ale fiecărei ţări. Criminalitatea economico-financiară este un fenomen complex şi aproape universal. Acest lucru nu înseamnă că ea se manifestă în acelaşi grad şi cu aceeaşi intensitate pretutindeni. In fapt formele, cauzele şi intensitatea criminalităţiieconomico-financiare diferă în funcţie de anumiţi factori economici, sociali, politici, culturali şi comportamentali. Altfel spus, criminalitatea economico-financiară, ca dimensiune şi forme de manifestare, este întotdeauna expresia unui anumit context economico-social. Principalii factori generatori ai criminalităţii economicofinanciare pot fi structuraţi astfel:

a. Conjunctura economică. Pentru a apăra interesele firmei sale, omul de afaceri aflat în dificultate recurge la bilanţurile contabile, prezentând garanţii fictive sau practicând corupţia. In perioadele de prosperitate, posibilitatea de a realiza profituri mari în anumite ramuri ale vieţii economice conduce la formarea societăţilor comerciale fantomă; b. Intervenţia statului pe piaţă. Dreptul de a obţine credite fără prezentarea unor evidenţe contabile corespunzătoare, în baza unor criterii bine stabilite, antrenează tentaţia de a pretinde că aceste condiţii sunt satisfăcute şi deci, există dreptul la subvenţii. Atunci când instituţiileautorizate nu verifică în ce măsură sunt îndeplinite condiţiile necesare, oamenii de afaceri sunt tentaţi să folosească mijloace frauduloase pentru a le obţine. S-a observat, de asemenea, că tarifele vamale protecţioniste antrenează adesea intensificarea contrabandei; c. Forma juridică a întreprinderii. Statutul juridic al societăţii comerciale riscă, uneori, să permită comiterea unor delicte din moment ce directorul are o răspundere limitată faţă de creditorii societăţii dar, în acelaşi timp, se consideră proprietar de fapt şi de drept al patrimoniului acesteia; d. Mediul afacerilor. Toate activităţile economicofinanciare urmăresc profitul, puterea şi un

maxim de productivitate. Nici unul din aceşti factori nu este criminogen prin el însuşi însă, dacă pentru realizarea acestor scopuri se acţionează cu orice preţ, fară a se ţine cont de consecinţe, acest mod de abordare a problemei poate devein un factor generator al marii criminalităţi economicofinanciare; e. Imperfecţiunile sistemului juridic. O incriminare imprecisă şi lacunară a fraudelor din domeniul economicofinanciar este rapid speculată şi depistată de către specialiştiiîn afaceri;f. Sărăcia generalizată determină o anumită toleranţă faţă de criminalitate, având în vedere tendinţa generală a individului de a acumula sub orice formă şi cu orice preţ, pentru a ieşi din starea de sărăcie. Această cauză determină atât constituirea de organizaţii criminale deosebit de periculoase cât şi recrutarea de noi membrii pentru întărirea organizaţiilor criminale deja existente. Sărăcia generalizată duce la o orientare antisocială a personalităţii, astfel căanumiţi indivizi percep schimbarea ca o excelentă oportunitate pentru comiterea unor delicte orientate spre profit. Se poate concluziona că factorii care generează apariţia şi amplificarea criminalităţii economice sunt multipli şi deosebit de complecşi. In perioada actuală, criminalitatea economicăeste favorizată, îndeosebi, de criza instituţionalizată, înspecial la nivel local, din principalele sfere de activitate socială, constând în scăderea controlului social şi normativ; criza de autoritate şi credibilitate a unor instituţii şi organe; slaba influenţă a normelor legale asupra conduitei indivizilor şi toleranţa manifestată de cei care controlează aplicarea legii; lipsa unor reglementări legale specifice care să fie potrivnice oricăror forme de manifestare a criminalităţii. Criminalitatea economică îşi mai are sorginteaîn descentralizarea deciziilor şi a structurilor administrative, autonomia funcţională şi liberalizarea economică la nivelul instituţiilor publice şi al agenţilor economici, în condiţiile lipsei de fermitate şi de autoritate a organelor de control şi a instituţiilor publice, precum şi în întârzierea restabilirii legalităţii încălcate în absenţa unei legislaţii corespunzătoare, în implicarea directă în acte de criminalitate a celor desemnaţi să aplice legea, în imoralitateaunor funcţionari ai statului. întrucât,în orice ţară, administraţia de stat dispune de cele mai mari depozite de fonduri şi aparat birocratic, ţinta cea mai vizată a criminalităţii economice este guvernul aflat la putere.O atare stare de criză, în cadrul căreia normele economice, juridice, morale, politice şi religioase nu mai au decât un slab impact asupra acţiunilor marii criminalităţi, este resimţită de populaţie şi are efect demoralizator, deoarece determină polarizarea societăţii:– pe ele o parte săracii, care formează marea majoritate a populaţiei şi care continuă să creadă în moralitate şi legalitate;– pe de altă parte bogaţii şi cei în curs de a se îmbogăţi, între care se numără şi cei favorizaţi de putere sau de autoritate, ori se identifică cu aceştia şi care ignoră legalitatea folosind, pentru realizarea intereselor lor, căi ilicite şi, în primul rând, acte de mare criminalitate economica.

Evoluţia numărului infracţiunilor economice din Moldova între anii 2007-2013 (Grafic)

Pe parcursul a 7 ani, perioada 2007-2013, numărul infracțiunilor economice a înregistrat ritmuri diverse de dezvoltare. Analizând evoluția acestora ca număr, în acesti 7 ani, se observă că în anii 2007-2008 și 2010-2012, acestea au înregistrat ritmuri de creștere, cele mai multe infracțiuni fiind înregistrate în anul 2008, circa 3,03 mii.

Scăderea cea mai bruscă a numărului de infracțiuni comparativ cu perioada precedentă a fost înregistrată în anul 2009, atunci infracțiunile economice au scăzut cu aproape 60 la sută, potrivit datelor publicate de Biroul Național de Statistică.

Ca pondere în numărul total de infracțiuni pe țară, nivelul maxim a fost înregistrat în 2008, când numărul infracțiunilor economice a atins cota de 12,2 la sută. În 2013, ponderea infracțiunilor economice este de 2,6%, cu 2,7 puncte procentuale mai puțin decât în 2012.

Concluzii:

Fenomenul infracţiunilor economice este unul dintre cele mai actuale exemple ale activităţii infracţionale în societatea contemporană. Vizînd securitatea economică a statului, transparanţa şi legalitatea în domeniul activităţii de întreprinzător, infracţiunile economice prezintă în prezent un pericol evident pentru întreaga ordine de drept. În plus, similar pentru alte state în curs de dezvoltare, în cazul Republicii Moldova, infracţiunile economice prezintă unul dintre factorii care tergiversează evoluţia economică a statului în ansamblu, dar şi relaţiile economice din domeniul privat, în particular. Respectivele infracţiuni sunt condiţionate de scopul eludării controlului statal al activităţii economice, obţinerii profiturilor rapide, realizării de beneficii inclusiv nepatrimoniale prin acţiuni ori inacţiuni care încalcă normele imperative ce reglementează activitatea de antreprenoriat, fiscalitatea, circulaţia monetară, importul şi exportul de mărfuri şi alte activităţi din sectorul financiar-bancar sau nebancar al economiei naţionale. Pe lîngă faptul că este un fenomen de mare amploare deosebit de extins în sfera activităţilor economice, fenomenul ifracţiunilor economice este şi unul foarte profund, zdrucinînd temelia economică a statului şi ambianţa circuitului comercial. Iată de ce activitatea de cercetare criminologică a infracţiunilor economice, precum şi elaborarea programelor de prevenire, combatere a acestora prezintă o importanţă practică atît de mare, din perspectiva ajustării nemijlocite a legislaţiei penale din materie şi elaborării programelor de lungă şi de scurtă durată a activităţii organelor de ocrotire a normelor de drept în sensul respectiv. Astfel cercetarea criminologică a fenomenului infracţiunilor economice va continua să prezinte un interes deosebit pentru doctrina dreptului în genere, dar şi pentru practica activităţii organelor de urmărire penală şi instanţelor de judecată în materia cercetării şi combaterii acestor infracţiuni.