FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

MASTER: CONSILIERE EDUCAŢIONALĂ ŞI INTERVENŢIE ÎN ORIENTAREA

ŞCOLARĂ ŞI VOCAŢIONALĂ

AN I SEM. I

MODUL: Activarea resurselor şi competenţelor creative implicate în

consilierea educaţională

STIMULAREA CREATIVITĂŢII LA ORA DE RELIGIE

Masterand: SÎRBU (FLOREA) DIANA GABRIELA

Februarie 2012SÎRBU (FLOREA) DIANA GABRIELAFACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEIMASTER CONSILIERE EDUCAŢIONALĂ ŞI O.S.V.

1

AN I SEM. I

STIMULAREA CREATIVITĂŢII LA ORA DE RELIGIE

1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

2. ABORDAREA CREATIVITĂŢII

3. CREATIVITATEA ÎN ŞCOALĂ

4. EXERCIŢII DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII LA ORA DE RELIGIE

5. CONCLUZII

1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Creativitatea este o rezultantă a funcţionării optime a întregii personalităţi. Ea reprezintă

sinteza unor factori multipli de natură aptitudinală şi intelectuală, la care se adaugă factorii

motivaţionali, atitudinali şi emoţionali.

Dacă în trecut se considera că actul creaţiei era un atribut al unor categorii de oameni cu

potenţial deosebit, după cum afirmă Vâgotski, astăzi se consideră că „tot ceea ce depăşeşte în

viaţa de toate zilele limitele rutinei şi cuprinde măcar un gram de noutate poate fi numit proces

creator”1. Astfel, putem spune că:

- Ideile creative nu sunt în exclusivitate produsele inspiraţiei iluminatorii, ci sunt rezultatul

unui efort susţinut şi al unei angajări de durată în activitate, Edison afirmând că geniul şi

creativitatea sunt 99% transpiraţie şi 1% inspiraţie;

- Creativitatea nu implică în mod absolut un nivel deosebit de ridicat al inteligenţei, mai

multe studii în acest sens atestând faptul că inteligenţa şi creativitatea sunt fenomene

relativ independente;

- Randamentul şcolar nu reprezintă principalul indicator al creativităţii la elevi, existând în

istoria umanităţii o serie de genii care au fost mediocri la şcoală. Spre exemplu:

1. Einstein a fost descris de profesorul lui ca lent în gândire şi a fost exmatriculat din şcoală;

2. Isaac Newton a luat note slabe în şcoala primară şi a fost ultimul din clasă;

3. Când Edison era copil, profesorii lui i-au spus ca este prea prost ca sa înveţe ceva;

4. Un editor de ziar l-a concediat pe Walt Disney pentru ca nu avea destule idei;

5. Profesorul de muzica al lui Caruso i-a spus ca nu poate cânta deoarece nu are pic de voce;

6. Lev Tolstoi a fost dat afara din facultate;

7. Luis Pasteur a fost considerat mediocru la chimie când a terminat Royal College;

1 Vâgotski (1936), apud. Adriana Băban (coord.), Consiliere educaţională, Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi consiliere, Cluj Napoca, 2001, p. 177.

2

8. Winston Churchill a rămas repetent in clasa a şasea2.

- Creativitatea nu este o capacitate psihică omogenă şi unitară, ea existând doar în forme

specifice, ca de exemplu: creativitate ştiinţifică, tehnică, artistică, socială etc. Ele dispun

de caracteristici comune, precum originalitate, flexibilitate şi de trăsături specifice

domeniului de manifestare;

- Creativitatea nu cunoaşte o evoluţie continuă, existând, în viaţa unui om, perioade de

maximă creativitate, dar şi de eficienţă creativă mai modestă;

- Creativitatea este o trăsătură modificabilă în timp, fiind influenţată de experienţele şi

evenimentele vieţii persoanei respective.

2. ABORDAREA CREATIVITĂŢII

Cele mai importante aspecte psihologice ale creativităţii sunt: procesul creativ, produsul

creativ şi personalitatea creatoare.

Cercetările specialiştilor au arătat că există o anumită stadialitate a procesului creativ.

Astfel, Wallas (1926) susţine că stadiile în cadrul creativităţii ştiinţifice sunt: stadiul

pregătitor, al incubaţiei, al iluminării şi al verificării.

În cadrul procesului creativ, s-a constatat că stadiile sunt aproximativ aceleaşi în toate

domeniile:

a) Stadiul pregătitor al apariţiei, sesizării, delimitării problemei, identificării obiectului,

fenomenului ce poate fi obiect al produsului creator un rol important avându-l sensibilitatea la

probleme a subiectului, bogăţia fondului informaţional interdisciplinar, capacitatea de mobilizare

a subiectului pentru antrenarea şi menţinerea în procesul creator;

b) Stadiul incubaţiei este procesul de creaţie care continuă să se desfăşoare la nivel

inconştient;

c) Stadiul iluminării, delimitat fiind ca momentul intuiţiei, vizualizării obiectului nou

creat;

d) Stadiul verificării în care soluţia identificată este verificată în practică şi apoi

implementată.3

Orice proces creativ însă, trebuie să se finalizeaze cu un produs care, pentru a fi considerat

creator, posedă următoarele calităţi: noutate, originalitate, utilitate.

2 Veronica Bogorin, Ruxandra Tudose, Jocul de-a viaţa, exerciţii pentru ora de dirigenţie, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2007, p. 40.3 Mariana Caluschi, Curs de Psihologia creativităţii, p. 61

3

O personalitate creatoare foloseşte mult gândirea divergentă, gândire ce presupune

abilitatea de a produce într-un mod neconvenţional soluţii inedite în rezolvarea unor probleme.

În acest caz, elementele definitorii ale creativităţii includ fluenţa în producţia ideilor, adică

abilitatea de a genera cât mai multe răspunsuri referitoare la o problemă dată, flexibilitatea, adică

modificarea fluxului ideativ în scopul găsirii unor utilizări noi ale unor produse uzuale şi

originalitatea, adică aptitudinea de a oferi răspunsuri neuzuale la problemele ridicate.

3. CREATIVITATEA ÎN ŞCOALĂ

În şcoala contemporană, cercetările în domeniul creativităţii, au arătat faptul că există o serie

de factori care inhibă creativitatea în loc să o stimuleze şi să o dezvolte. Aceşti factori sunt

datoraţi atât sistemului de învăţământ care nu încurajează ci mai mult inhibă activităţile creatoare

ale elevilor în clasă, prin cultivarea unui comportament stereotip, prin accentul pus pe gândirea

convergentă, care orientează spre un mod unic demersul rezolvării problemelor şi prin accentul

pus mai mult pe aspectul informativ, în defavoarea celui formativ, care dezvoltă potenţialităţile

personalităţii elevilor, prin supraîncărcarea şcolară etc. O serie de factori inhibatori ţin de însăşi

caracteristicile elevilor, cum ar fi: intoleranţa faţă de opiniile colegilor, imaginea de sine scăzută,

frica de ridicol, conformismul, tendinţa de a interpreta orice structură ca fiind închisă etc.. Alţi

factori ţin de profesor, care consideră, în mod frecvent, că elevii creativi sunt o sursă de

indisciplină, în loc să valorifice potenţialul lor creativ, care nu încurajează răspunsuri originale ci

doar cele anticipate de aceştia, care utilizează anumite fraze standard ce limitează răspunsul la

varianta dorită şi care pune accentul pe reproducere etc. Adevăraţii profesori, care respectă

principiile ce ţin de dezvoltarea armonioasă a elevilor şi care pun accent pe dezvoltarea

creativităţii, devin un mediator între elevi şi realitate, nu doar o sursă directă a furnizării de

informaţii. Elevii vor tinde să descopere noi probleme şi să problematizeze dacă vor fi ghidaţi în

aflarea răspunsurilor dorite de anumite întrebări puse de profesor de tip reflectiv („Ce s-ar

întâmpla dacă…?”, „Ce te face să crezi asta…?” etc.) şi care stimulează gândirea divergentă.

Pentru crearea unei atmosfere propice dezvoltării creative, se impune ca profesorul:

- să recompenseze elevii care întreprind acţiuni creative sau oferă un feed-back cât mai

original;

- să nu-şi impună soluţiile proprii;

- să provoace elevii cu întrebări controversate, care pot să provoace punerea în discuţie a

unor probleme etc.

4. EXERCIŢII DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII LA ORA DE RELIGIE

4

A) La lecţia din clasa a IV a, „Marea poruncă a iubirii”, a cărui scop este conştientizarea

faptului că un creştin, iubindu-l pe Dumnezeu îşi iubeşte şi aproapele ca pe el însuşi, se

propun următoarele exerciţii pentru stimularea imaginaţiei:

1. În prima etapă, pe un fond muzical (ciripitul păsărilor, foşnetul frunzelor, adierea

vântului, clipocitul apei etc.), elevii închid ochii, îşi imaginează o grădină a lor pe care

trebuie să sădească flori care le plac cel mai mult, să o îngrijească şi să o iubească pentru

unicitatea ei. Elevii sunt încurajaţi să „miroase” florile, să „audă” albinele care culeg

nectarul, să „vadă” cu ochii minţii grădina, să o „protejeze” cu un gard împrejurul ei.

După acest exerciţiu, fiecare elev va fi solicitat să povestească cum arată grădina lui, de

ce a ales un anume tip de flori, ce parfum a mirosit, cum s-a simţit în timpul acestei

experienţe.

2. În etapa a doua va fi introdusă o imagine reprezentând un bocanc. Li se va cere elevilor

să găsească o posibilă legătură cu grădina pe care tocmai au creat-o. Elevii vor fi

îndrumaţi şi prin următoarele întrebări: Ce poate face persoana care poartă bocancii

grădinii lor?; Cine ar dori acest lucru?; Cum l-ar putea determina pe acesta să nu intre în

grădină şi să nu strivească florile?; În ce situaţie se pot afla ei în locul acestei persoane?

Etc.

3. În a treia etapă elevii vor fi îndemnaţi să facă asocierea dintre: bocanc – grădină - suflet,

ca de exemplu: „În grădina sufletului nu poţi intra cu bocanci, că o distrugi!”. Elevii bor

fi ajutaţi să înţeleagă mesajul acestei metafore prin întrebarea: „Ce credeţi că înseamnă

acest lucru în realitate?” Astfel, elevii vor înţelege că fiecare suflet este ca o grădină, că

ce cultivi în ea te reprezintă, că iubeşti pe aproapele ca pe tine însuţi, respectându-l pe

acesta etc.

4. În a patra etapă, elevii vor avea de comentat proverbul: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i

face!”, făcând legătura cu marea poruncă dată de Hristos – a iubirii de Dumnezeu şi de

aproapele ca pe ei înşişi.

B) Pentru stimularea creativităţii prin desen şi muzică, elevii vor asculta o rugăciune a

Bisericii şi vor fi îndemnaţi să exprime prin desen conţinutul acesteia. După terminarea lor,

elevii vor expune lucrările şi, prin metoda „Turul galeriilor”, vor nota şi aprecia lucrările cele

mai expresive.

C) O altă modalitate de stimulare a creativităţii elevilor este aceea de a da un început sau un

final al unei povestiri, aceştia fiind îndemnaţi să continue restul povestirii, astfel încât să exprime

prin conţinutul ei învăţăturile desprinse din lecţie.

5

D) O altă categorie de exerciţii, de data aceasta pentru cultivarea originalităţii gândirii,

inclusiv a fluidităţii constau în solicitarea de răspunsuri cât mai variate la întrebări care necesită

o reflexie din partea lor. Spre exemplu, exerciţii de tip înlocuiri: „Cum te rogi dacă ţi-ai pierde

glasul?”, „Cum să faci fapte bune dacă nu ai avea mâini?”; metode educative: „Alin merge

duminica la biserică. În drum spre aceasta, se întâlneşte cu colegii lui de şcoală care îi propun o

partidă de fotbal. Cum ar trebui să procedeze Alin şi de ce? „

E) Pentru cultivarea originalităţii şi abilităţii manuale se va cere elevilor, de exemplu, să

confecţioneze cruci, icoane din diferite materiale, cât mai variate (seminţe, boabe, mărgele, făină

etc.).

F) Pentru cultivarea originalităţii, flexibilităţii şi fluenţei gândirii se propun elevilor diferite

situaţii din experienţa concretă. Spre exemplu: „Ce s-ar întâmpla dacă n-ar mai exista biserici?”,

„Ce s-ar întâmpla dacă nu s-ar mai respecta Decalogul?” etc.

G) Pentru cultivarea capacităţii empatice şi de implicare, elevii vor fi puşi să se asemene cu

unul din personajele biblice şi să descrie, din punctul acestuia de vedere, cum vede situaţia în

care se află, apoi să transmită un mesaj tinerei generaţii etc.

H) Pentru cultivarea altor abilităţi creative, elevii vor fi puşi să facă conexiuni între două sau

mai multe elemente. Spre exemplu: să asocieze comportamentul unor animale ca ţapul, şarpele,

porcul, păunul, tigrul etc. cu unul din păcatele prezente în inima omului păcătos, să găsească

analogii între rugăciune şi semafor, între porumbel şi Duhul Sfânt sau analogii pentru inventarea

unor prospecte, spre exemplu a unui medicament numit RABDOCALM 4, adică rabdă cu calm .

5. CONCLUZII

Prin intermediul procesului instructiv-educativ, a strategiilor didactice utilizate,

profesorul poate stimula sau inhiba creativitatea elevilor. Acest lucru are un impact deosebit

asupra reuşitei şcolare, a atitudinii elevilor faţă de învăţătură în general, cât şi asupra dezvoltării

armonioase a personalităţii. De aceea, rolul cadrului didactic este de a îndepărta blocajele

obiective şi subiective ale creativităţii elevilor, de a stimula potenţialul creativ al fiecăruia,

pentru a le permite dezvoltarea abilităţilor şi competenţelor creative.

4Mioara Lica, Valentina Sava, şi alţii, Primăvara credinţei, Editura Sf. Mina, Iaşi, 2007, p.177.6

Lecţiile de religie oferă reale posibilităţi de organizare şi desfăşurare a unor activităţi

menite să dezvolte capacitatea de creaţie a elevilor. În realizarea acestor activităţi se urmăreşte

valorificarea valenţelor formative ale strategiilor primare ale creativităţii care au ca efect

antrenarea şi manifestarea abilităţilor creative ale elevilor.

BIBLIOGRAFIE

Băban, Adriana (coord.), Consiliere educaţională, Ghid metodologic pentru orele de dirigenţie şi

consiliere, Cluj Napoca, 2001.

Bogorin,Veronica, Tudose,Ruxandra, Jocul de-a viaţa, exerciţii pentru ora de dirigenţie, Editura

Eikon, Cluj-Napoca, 2007.

Caluschi, Mariana, Curs de Psihologia creativităţii

Lica, Mioara, Sava, Valentina şi alţii, Primăvara credinţei, Editura Sf. Mina, Iaşi, 2007.

7