CONTROLUL FINANCIAR AL STATULUI

CUPRINS

CONTROLUL FINANCIAR AL STATULUI

1. Sfera controlului financiar al statului

2. Programarea şi organizarea activităţii de control financiaral statului. Registrul unic de control

3. Selectarea agenţilor economici la care urmează să se efectueze controlul financiar şi stabilirea

duratei acestuia

4. Actele de control financiar

5. Valorificarea constatărilor controlului financiar al statului

6. Soluţionarea plângerii prealabile formulate împotriva procesului-verbal de control financiar

7. Evidenţa, urmărirea şi raportarea rezultatelor activităţii de control financiar

BIBLIOGRAFIE

CONTROLUL FINANCIAR AL STATULUI

~ 2 ~

1. Sfera controlului financiar al statului

Controlul financiar al statului include în sfera sa regiile autonome, societăţile/companiile

naţionale, societăţile comerciale la care statul, direct sau printr-o instituţie ori autoritate publică, are

calitatea de acţionar şi la alţi agenţi economici în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor financiare şi

fiscale faţă de stat.

Controlul financiar al statului are ca atribuţii să controleze:

a) administrarea şi utilizarea fondurilor acordate de la buget pentru cheltuielile de funcţionare şi

întreţinere a organelor centrale şi locale ale administraţiei de stat, unităţilor finanţate de la buget;

b) utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investiţii de interes general, subvenţionarea

unor activităţi şi produse şi pentru alte destinaţii prevăzute de lege;

c) folosirea mijloacelor şi a fondurilor din dotare şi respectarea reglementărilor financiar-contabile în

activitatea regiilor autonome şi a societăţilor comerciale cu capital de stat;

d) exactitatea şi realitatea înregistrărilor în evidenţele prevăzute de lege şi de actele de constituire a

societăţilor comerciale şi a celorlalţi agenţi economici, urmărind stabilirea corectă şi îndeplinirea

integrală şi la termen a tuturor obligaţiilor financiare şi fiscale faţă de stat.

În exercitarea acestor atribuţii, controlul financiar are următoarele

principale obiective:

a) modul de respectare a disciplinei economico-financiare şi de realizare a prevederilor din bugetul de

venituri şi cheltuieli;

b) modul de administrare şi gestionare a mijloacelor materiale şi a fondurilor financiare de către regiile

autonome, societăţile naţionale, companiile naţionale şi societăţile comerciale la care statul, direct sau

printr-o instituţie ori autoritate publică, are calitatea de acţionar;

c) modul de utilizare a ajutorului de stat: subvenţii, alocaţii, credite cu garanţia statului, fonduri,

facilităţi etc., potrivit destinaţiei prevăzute de lege;

d) exactitatea şi realitatea înregistrărilor în evidenţe, stabilirea corectă şi îndeplinirea integrală a

obligaţiilor financiare şi fiscale faţă de stat;

e) calitatea managementului.

~ 3 ~

2. Programarea şi organizarea activităţii de control financiaral statului. Registrul unic de control

Activitatea de control financiar al statului:

a) se exercită prin Direcţia de control financiar şi structurile subordonate aparţinând direcţiilor

generale ale finanţelor publice judeţene, a municipiului Bucureşti şi Direcţiei generale de administrare

a marilor

contribuabili din cadrul agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală;

b) se desfăşoară în baza unor programe anuale, trimestriale şi lunare, aprobate de preşedintele

Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală:

– proiectul programului de activitate pentru întregul aparat de control financiar al statului din Agenţia

Naţională de Administrare Fiscală se întocmeşte de Direcţia de control financiar, până la data de 15 a

penultimei luni din trimestru, pentru trimestrul următor, pe baza sarcinilor primite de la conducerea

Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a propunerilor primite de la direcţiile din cadrul Agenţiei

Naţionale de Administrare Fiscală şi Ministerului Finanţelor Publice şi de la structurile

de control teritoriale;

– structurile de control din cadrul Direcţiei generale de administrare a marilor contribuabili şi

direcţiilor generale ale finanţelor

publice teritoriale, pe baza sarcinilor ce le revin din programul aprobat, întocmesc propriile programe

de activitate, pe care le transmit Direcţiei de control financiar din cadrul Agenţiei Naţionale de

Administrare Fiscală, până la data de 20 a ultimei luni din trimestru pentru trimestrul următor.

Toate acţiunile de control care nu se regăsesc în programul aprobat de conducerea Agenţiei

Naţionale de Administrare Fiscală se înscriu la „alte acţiuni”, menţionându-se natura acţiunii şi cine a

aprobat-o.

Registrul unic de control

Agenţii economici, în calitate de persoane juridice înregistrate la Oficiul Naţional al Registrului

Comerţului, autorizate potrivit legii, au obligaţia să ţină registrul unic de control. Registrul unic de

control este obligatoriu pentru toţi agenţii economici, indiferent de profilul de activitate

al acestora.

Registrul unic de control are ca scop evidenţierea tuturor controalelor desfăşurate la

contribuabil de către toate organele de control specializate, în domeniile: financiar-fiscal, sanitar, fito-

sanitar, urbanism, calitatea în construcţii, protecţia consumatorului, protecţia muncii, inspecţia muncii,

protecţia împotriva incendiilor, precum şi în alte domenii.

~ 4 ~

Evidenţierea controalelor în registrul unic de control se face cu semnăturile reprezentantului

legal al agentului economic şi organului de control. Agenţii economici au obligaţia de a prezenta

organelor de control registrul unic de control.

Organele de control au obligaţia:

a) de a consemna în registru, înaintea începerii controlului, următoarele elemente:

– numele şi prenumele persoanelor împuternicite de a efectua controlul şi unitatea de care aparţin,

numărul legitimaţiei de control, numărul şi data delegaţiei/ordinului de deplasare:

– obiectivele controlului;

– perioada controlului;

– perioada controlată;

– temeiul legal în baza căruia se efectuează controlul acestor date în registrul unic de control.

În situaţia neprezentării registrului unic de control, controlul se efectuează, iar cauzele neprezentării se

consemnează în actul de control;

b) ca, înainte de începerea acţiunii de control, să consulte actele de control încheiate anterior, care au

legătură cu domeniul lor de activitate, pentru a cunoaşte constatările făcute, măsurile stabilite şi stadiul

îndeplinirii lor.

După finalizarea controlului, în registrul unic de control se înscriu obligatoriu numărul şi data

actului de control întocmit.

Registrul unic de control:

• se numerotează, se sigilează şi se păstrează de reprezentantul legal al agentului economic controlat

sau al înlocuitorului acestuia;

• se ţine la sediul social şi la fiecare sediu secundar pentru care s-au eliberat avize/autorizaţii şi/sau

acorduri de funcţionare;

• se eliberează contra cost de direcţiile generale ale finanţelor publice din raza teritorială unde îşi are

sediul social contribuabilul – agent economic, pe baza certificatului de înregistrare fiscală.

Constituie contravenţii următoarele fapte:

▪ neachiziţionarea registrului unic de control de la direcţiile generale ale finanţelor publice din raza

teritorială unde îşi are sediul social agentul economic-contribuabil, în termen de 30 de zile de la data

înregistrării (în cazul agenţilor economici nou-înfiinţaţi). Fapta se sancţionează cu amendă

de la 500 lei la 1000 lei:

▪ neprezentarea registrului unic de control la solicitarea organelor de control specializate. Fapta se

sancţionează cu amendă de la 1000 lei la 2000 lei.

~ 5 ~

Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de organele de control specializate.

Neînscrierea de către organele de control specializate, în registrul unic de control, a elementelor

obligatorii menţionate mai sus constituie abatere disciplinară şi se sancţionează potrivit prevederilor

legii privind statutul funcţionarilor publici sau, după caz, potrivit legislaţiei muncii.

3. Selectarea agenţilor economici la care urmează să se efectueze controlul financiar şi stabilirea

duratei acestuia se fac cu respectarea următoarelor reguli:

– într-un an calendaristic, un agent economic face obiectul unui singur control al contabilităţii, pentru

sinceritatea bilanţurilor şi determinarea sumelor datorate cu orice titlu statului;

– este supusă controlului întreaga perioadă scursă de la precedentul control de aceeaşi natură şi cu

aceleaşi obiective, care nu se prescriu;

– fac excepţie acţiunile de documentare, analiză şi urmărire a implementării unor reglementări care se

pot efectua numai după notificarea şi obţinerea acordului agentului economic, precum şi controlul

reclamaţiilor cu privire la existenţa unor eludări ale legilor financiare şi fiscale, care se

efectuează ori de câte ori este cazul;

– durata maximă a unei acţiuni de control, la sediul unui agent economic, este de 3 luni, indiferent de

perioada supusă controlului. Prin norme, Ministerul Finanţelor Publice stabileşte durate maxime

diferenţiate în funcţie de categorii de agenţi economici, de natura acţiunilor de control, precum şi de

perioada cuprinsă în control.

În scopul întăririi disciplinei economico-financiare la agenţii economici la care statul, direct sau

printr-o instituţie ori autoritate publică, are calitatea de acţionar, în urma analizelor lunare efectuate pe

baza raportărilor primite, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală poate dispune, ori de câte ori este

cazul, efectuarea unor acţiuni de control financiar.

Procedura de selectare a agenţilor economici ţine cont, în principal, de:

– importanţa agentului economic (strategică, naţională, regională, locală);

– situaţia economico-financiară a agenţilor economici (pierderi, arierate);

– facilităţi acordate (ajutor de stat, credite interne şi externe cu garanţia statului, fonduri comunitare,

fonduri de cofinanţare etc.);

– programe de restructurare a activităţii economice.

La agenţii economici la care statul, direct sau printr-o instituţie ori autoritate publică, are

calitatea de acţionar, de regulă, controlul financiar precede celui fiscal (inspecţie fiscală). În scopul

evitării controalelor paralele sau repetate, al depăşirii duratei controlului şi creşterii eficienţei

~ 6 ~

economice a activităţii de control, fiecare direcţie de control ţine o evidenţă strictă a acţiunilor de

control financiar pentru fiecare agent economic la care statul, direct sau printr-o instituţie ori autoritate

publică, are calitatea de acţionar.

În situaţiile în care în efectuarea controlului financiar nu se pot respecta termenele stabilite prin

program, conducătorul direcţiei de control analizează condiţiile concrete şi poate dispune prelungirea

duratei acţiunii fără a influenţa realizarea celorlalte acţiuni prevăzute în programul de activitate şi fără

depăşirea duratei maxime prevăzute de lege.

Pregătirea şi desfăşurarea activităţii de control financiar

Activitatea de pregătire profesională continuă a întregului aparat din centrală şi teritoriu asupra

reglementărilor bugetare, financiar-contabile, fiscale, precum şi de pregătire a activităţii de control

financiar pe baza tematicilor şi obiectivelor de control se desfăşoară la sediu, la începutul fiecărei luni,

potrivit programului de activitate şi în conformitate cu prevederile legii privind statutul funcţionarilor

publici.

Înaintea desfăşurării controlului financiar, organul de control financiar are obligaţia să

înştiinţeze agentul economic în legătură cu acţiunea care urmează să se desfăşoare prin transmiterea

unui aviz de control, care cuprinde temeiul juridic şi data de începere a controlului financiar.

4. Actele de control financiar

Actele de control sunt documente în care se consemnează constatările rezultate din acţiunea de

control financiar.

Organele de control financiar-fiscal întocmesc, de regulă, următoarele acte de control:

– proces-verbal de control financiar;

– proces-verbal intermediar;

– proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor;

– notă de constatare;

– notă unilaterală;

– notă de prezentare;

– raport de inspecţie fiscală.

5. Valorificarea constatărilor controlului financiar al statului

Organele de control financiar al statului au dreptul legal să dispună măsuri:

– pentru înlăturarea şi prevenirea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă:

~ 7 ~

– privind suspendarea unor dispoziţii care nu sunt în concordanţă cu reglementările financiar-contabile

în vigoare;

– alte măsuri care se impun, în funcţie de abaterile consemnate în procesele-verbale de control

financiar. Măsurile care se dispun se iau pe baza actelor de control financiar legal întocmite de

organele de control financiar al statului şi se adresează conducătorului agentului economic controlat.

Pentru dispunerea acestor măsuri de valorificare a constatărilor controlului, Ministerul Finanţelor

Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, prin organele specializate de control financiar al

statului, emite documente şi ţine evidenţe, după cum sunt: Dispoziţia mobligatorie şi sistemul de

evidenţă, urmărire şi raportare a rezultatelor activităţii de control financiar.

Dispoziţia obligatorie

Dispoziţia obligatorie se emite pentru înlăturarea şi prevenirea neregulilor constatate, respectiv,

suspendarea aplicării măsurilor nelegale. În cazul înlăturării şi prevenirii neregulilor constatate,

dispoziţia obligator se dă cu scopul ca cei controlaţi să acţioneze pentru a intra în legalitate. În cazul

suspendării dispoziţiilor care nu sunt în concordanţă cu reglementările financiar-contabile în vigoare,

dispoziţia obligatorie se dă când actul ilegal este în curs de consumare şi consumarea lui nu a început şi

are scopul să nu se comită o ilegalitate, să nu se acţioneze ilegal până când se dispune intrarea în

legalitate. Suspendarea este, deci, o măsură temporară. Dispoziţia obligatorie:

– se întocmeşte de către organul de control financiar, se avizează de şeful de serviciu şi se aprobă de

conducătorul activităţii de control financiar;

– cuprinde măsurile stabilite în sarcina agentului economic controlat şi termenele până la care acesta

este obligat să comunice organului de control financiar modul de ducere la îndeplinire;

– se transmite la sediul agentului economic controlat. Agentul economic are obligaţia să îndeplinească

măsurile dispuse prin procesul-verbal de control financiar, în termenele şi condiţiile stabilite

de către organele de control financiar, în caz contrar aplicându-se sancţiunile prevăzute de lege.

6. Soluţionarea plângerii prealabile formulate împotriva procesului-verbal de control financiar

Împotriva procesului-verbal de control financiar se poate formula plângere prealabilă. Plângerea

prealabilă formulată împotriva procesului-verbal de control financiar:

~ 8 ~

a) este calea administrativă de atac prin care se solicită autorităţii publice reexaminarea

procesului-verbal de control financiar, în sensul revocării acestuia;

b) cuprinde:

- datele de identificare a contestatorului;

- obiectul plângerii. Nu poate avea ca obiect alte sume şi măsuri decât cele stabilite prin actul de

control atacat;

- motivele de fapt şi de drept;

- dovezile pe care se întemeiază;

- semnătura şi ştampila contestatorului.

Contestatorul poate depune în dovedirea plângerii formulate acte care nu au fost avute în vedere de

organul de control financiar;

c) se depune la direcţia din care face parte organul de control financiar al cărui act este atacat.

În cazul în care plângerea prealabilă este depusă la un organ necompetent din cadrul Agenţiei

Naţionale de Administrare fiscală, aceasta se înaintează, în termen de 5 zile de la data primirii,

organului emitent al actului atacat;

d) se soluţionează de către direcţia din care face parte organul de control financiar al cărui act

este atacat, printr-un compartiment special constituit;

e) poate fi retrasă de contestator până la soluţionare. Organul de soluţionare competent

comunică contestatorului decizia prin care se ia act de renunţare la plângere. Prin retragerea plângerii

nu se pierde dreptul de a se înainta o nouă plângere în interiorul termenului general de depunere a

acesteia;

f) se soluţionează de organul competent prin pronunţarea deciziei de soluţionare, care este

definitivă în sistemul căilor administrative de atac. Decizia se emite în formă scrisă şi cuprinde:

preambulul, considerentul şi dispozitivul. Preambulul cuprinde: denumirea organului de control

învestit cu soluţionarea, numele sau denumirea contestatorului, sediul social al acestuia, numărul de

înregistrare a plângerii prealabile la organul de soluţionare competent şi obiectul cauzei.

Considerentele cuprind motivele de fapt şi de drept care au format convingerea organului de control

competent în emiterea deciziei. Dispozitivul cuprinde soluţia pronunţată, calea de atac, termenul în

care aceasta poate fi exercitată şi instanţa competentă. Decizia se semnează de către conducătorul

direcţiei din care face parte organul de control financiar al cărui act a fost atacat. În soluţionarea

plângerii prealabile organul de control competent controlează motivele de fapt şi de drept care au stat

la baza emiterii procesului-verbal de control financiar.

~ 9 ~

Analiza plângerii prealabile se face în raport de susţinerile părţilor, de dispoziţiile legale

invocate de acestea şi de documentele existente la dosarul cauzei. Soluţionarea plângerii prealabile se

face în limitele sesizării.

Organul de soluţionare competent pentru lămurirea cauzei poate solicita punctul de vedere al

direcţiilor de specialitate din minister sau al altor instituţii şi autorităţi. Prin soluţionarea plângerii

prealabile nu se poate crea o situaţie mai grea contestatorului în propria cale de atac. Prin decizie,

plângerea prealabilă poate fi admisă, în totalitate sau în parte, ori respinsă. În cazul admiterii plângerii,

se decide, după caz, anularea totală sau parţială a actului atacat. Dacă organul de soluţionare competent

constată neîndeplinirea unei condiţii procedurale, plângerea prealabilă se respinge fără a se proceda la

analiza pe fond a cauzei.

Decizia se comunică contestatorului şi organului emitent al actului atacat. Deciziile emise în

soluţionarea plângerilor prealabile pot fi atacate la instanţa judecătorească de contencios administrativ

competentă.

7. Evidenţa, urmărirea şi raportarea rezultatelor activităţii de control financiar

Compartimentele de lucru din direcţia de control financiar şi structurile subordonate din cadrul

direcţiilor generale din teritoriu asigură, ori de câte ori este necesar, urmărirea la agenţii economici

controlaţi a aplicării măsurilor stabilite în timpul controlului sau a celor transmise prin documentele de

valorificare. Pentru fiecare proces-verbal de control financiar se întocmeşte fişa rezultatelor

controlului, în care se înscriu constatările proprii ale echipei de control.

BIBLIOGRAFIE

~ 10 ~

1. Minica Boaja, Sorin Claudiu Radu, Audit și control financiar, Ed. Universitară, Bucuresti

2009

2. Luminita Ionescu, Control financiar – fiscal și audit, Ed. Ars Academica, Bucuresti 2009

3. Constantin Roman, Vasile Tabara, Aurelia Roman, Control financiar si Audit public, Ed.

Economica, Bucuresti, 2007

4. www.mfin.ro

~ 11 ~