Universitatea din PiteștiFacultatea de Drept Științe Administrative

Referat: Contractul de împrumut de folosință

Moiseenco RaduDrept – III

GR. IV

PITEȘTI 2014

Cuprins

1. Noțiune și caractere juridice;

2. Condiții de validitate a comodatului;

3. Efectele contractului;

4. Încetarea comodatului;

5. Concluzii;

2

1. Noțiune și caractere juridice

Împrumutul de folosință (comodatul) nu este o noțiune nouă în noul Cod civil, acesta a fost reglementat și în vechiul Cod civil care-l definea în art. 1560 ca fiind „un contract prin care cineva împrumuta altuia un lucru spre a se servi de dânsul, cu îndatorire de a-l înapoia”.

Actualul Cod civil vine cu o definiție mai amplă, care cuprinde mai multă informație decât cea dată de vechea reglementare. Potrivit art. 2146 C. civ. „împrumutul de folosinţă este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numită comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte părţi, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligaţia de a-l restitui după un anumit timp”.

Din această noțiune înțelegem că o persoană care este identificată ca fiind comodant poate împrumuta un bun mobil sau imobil unei persoane numite in lege comodatar, care in principiu, numai el beneficiază de obiectul contractului, deoarece legea atribuie comodatului caractere juridice precum ”cu titlu gratuit”, ”unilateral”, ”intuitu personae”. Comodatarul poate folosi acest bun potrivit destinației lui dar are principala obligație de a-l restitui după un anumit timp, perioada pentru care se face împrumutul este, de regulă, indicată în contract, cu toate acestea, poate fi o perioadă nedeterminată, iar bunul se v-a restitui atunci când comodatarul și-a satisfăcut necesitățile prin utilizarea acestuia sau la cererea comodantului.

Literatura de specialitate1 inregistrează următoarele caractere juridice pentru contractul de împrumut de consumație:

- este un contract intuit personae;

- este un contract real;

- este un contract cu titlu gratuit;

- este un contract unilateral;

- este un contract translativ de folosință;

- este un contract cu executare succesivă;

- este un contract numit.

1 L. Stănciulescu, Curs de drept civil – contracte, Ed. Hamangiu, București, 2014, pp. 401-402; Barbu V., Cernat C., Genoiu I., Drept civil. Contracte speciale, Editura C.H. Beck, București, 2009, pp. 192 – 194; D. C. Florescu, Contracte civile, Ed. Universul Juridic, București 2014, pp. 256-257.

3

a) Este un contract ituitu personae – acest contract se încheie în considerația personală și în favoarea comodatarului, care nu își asumă nici o obligație față de comodant, înafara de restituirea bunului.

b) Este un contract real – deoarece pentru formarea sa nu este suficientă simpla manifestare de voinţă a părţilor, ci este necesar să aibă loc remiterea materială a bunului care formează obiectul  derivat al contractului;  înţelegerea părţilor, prealabilă predării, valorează antecontract  (promisiune unilaterală sau bilaterală). Dacă bunul se află deja în posesia/detenţia  comodatarului, contractul se încheie solo consensu, fiind suficientă manifestarea de voinţă a părţilor contractante. Dacă împrumutul se mărginește doar la a-i permite împrumutatului de a uza împreună cu el de lucrul pe care împrumutătorul continuă să-l posede pentru el, acesta nu poate fi considerat comodant. În acest fel, de pildă, locatorul care găzduiește la el membrii familiei sale nu le împrumută locuința sa sau bunurile aflate în aceasta. Dar, în alt caz, oferta de a pune la dispoziție un mijloc pentru a transporta marfa acasă de la magazinul de la care a cumpărat-o clientul constituie o ofertă de împrumut de folosință.

c) Este un contract cu titlu gratuit – aceasta întrucât are drept cauză imediată intenţia comodantului de a procura comodatarului un folos gratuit, fără a urmări obţinerea unei contraprestaţii. Noțiunea de gratuitate se referă aici la absența unei remunerații a comodantului pentru folosirea bunului de către comodatar. O simplă despăgubire a împrumutătorului de către comodatar nu conferă caracter oneros contractului de împrumut de folosință. De asemenea, stipularea în contract a unei sume de bani care să compenseze uzura suferită de lucru în timpul folosinței nu afectează caracterul gratuit al comodatului, ci poate fi interpretată ca o concretizare a obligației de restituire a lucrului în starea în care a fost predat (partea pierdută din lucru prin uzură este returnată prin echivalență, în bani). Dacă folosința bunului ar fi transferată contra unui preț, contractul ar fi unul de locațiune. În lipsa unei stipulații contrare, împrumutul de consumație se prezumă a fi cu titlu gratuit. Cu toate acestea, „împrumutul care are ca obiect o sumă de bani se prezumă a fi cu titlu oneros până la proba contrară”.2

d) Este un contract unilateral – deoarece naşte obligaţii numai în sarcina comodatarului. Este posibil ca pe  parcursul executării contractului, să se nască obligaţii şi în sarcina comodantului, obligaţii care nu au, însă, ca temei acordul

2 F. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei, …, Noul Cod Civil – comentariu pe articole, Ed. C. H. Beck, București, 2012, p.2125.

4

de voinţă al părţilor, ci derivă dintr-un fapt accidental şi ulterior încheierii contractului.

e) Este un contract translativ de folosință – alți autori mai folosesc și sintagma de netranslativ de proprietate, care, de fapt este una și aceeași cu translativ de folosință, adică Împrumutul de folosință nu este un contract translativ de proprietate. În consecință, lucrul împrumutat pentru folosință rămâne în patrimoniul împrumutătorului. Împrumutatul este tot timpul în poziția de a restitui ceea ce i s-a împrumutat. Din această perspectivă, restituirea este de esența împrumutului.

Comodatul poate fi, astfel, opus tuturor contractelor translative de drepturi reale. Dacă, de exemplu, împrumutătorul ar accepta în mod liber să cedeze vreun avantaj definitiv împrumutului, contractul real de împrumut ar deveni contract solemn de donație. Astfel, trebuie să înțelegem că prin contract nu se transferă proprietatea către împrumutat, după încheierea contractului comodantul rămâne proprietarul bunului, comodatarul dobândind doar un drept de folosință, în raport cu bunul, acesta fiind doar un simplu detentor precar (art. 918 C. civ.). Cred că s-ar putea spune că acest contract este unul generator de drepturi de creanţă întrucât comodatarul dobîndeşte doar  un  drept  de  folosinţă asupra lucrului. În consecinţă, proprietarul bunului, iar nu comodatarul, va avea  toate drepturile şi va suporta toate consecinţele ce decurg din calitatea de proprietar.

f) Este un contract cu executare succesivă – deoarece sancţiunea aplicabilă în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare de către o parte a obligaţiei va fi rezilierea.

g) Este un contract numit pentru că este prevăzut și reglementat expres de Codul civil, titlul VIII, capitolul XIII, secțiunea a II-a, (art. 2146-2157) – sub denumirea de ”Împrumutul de folosință”.

2. Condiții de validitate a comodatului

Sunt acele condiții generale de validitate prevăzute de art. 1179 C. civ. :

- capacitatea de a contracta;

- consimțământul părților;

- un obiect determinat și licit;

- o cauză licită și morală;

5

- forma contractului, dacă legea o prevede.

Capacitatea juridică necesară a părţilor contractante  –  întrucât încheierea contractului de comodat are semnificaţia juridică a unui act de administrare, ambele părţi  contractante trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege pentru efectuarea unui asemenea act.

Consimţământul părţilor – exprimarea unui consimţământ valabil presupune ca acesta să provină de la o persoană cu discernământ, să fie dat cu intenţia de produce efecte juridice, să fie exteriorizat şi să nu fie viciat (prin dol, eroare sau violenţă, nu şi leziune, fiind vorba de un act esenţialmente gratuit).

Obiectul contractului de comodat – poate forma obiect al contractului de comodat orice bun, mobil sau imobil, corporal sau incorporal. Având în vedere obligaţia comodatarului ca la încetarea contractului să restituie în natură bunul împrumutat, contractul poate avea ca obiect doar bunuri nefungibile(nu pot fi înlocuite unele cu altele) şi neconsumptibile. Prin  excepţie, bunurile consumptibile  prin  natura  lor, dar apreciate de părţi  ca  nefungibile vor putea constitui obiect al unui împrumut de folosinţă. Comodatul nefiind un contract translativ de drepturi reale, condiţia ca bunul ce formează obiectul (derivat) al contractului să fie proprietatea comodantului nu trebuie îndeplinită. Deci,  ar putea avea calitatea de comodant, spre exemplu, uzufructuarul, locatarul, chiriaşul dacă legea sau convenţia părţilor nu interzice închirierea.

Comodatarul nu poate împrumuta altei persoane bunul, decât, numai prin excepție, cu aprobarea prealabilă a comodantului (art. 2148 C. civ.).

Cauza contractului de comodat  –  scopul imediat urmărit prin încheierea contractului  constă atât în prefigurarea remiterii bunului, cât şi în intenţia comodantului de a procura comodatarului un folos gratuit. Aceasta trebuie să fie licită şi morală.

În ceea ce privește forma, din conținutul art. 2157 alin. (1) înțelegem că comodatul poate fi încheiat în formă autentică sau poate lua forma unui înscris sub semnătură privată.

3. Efectele contractului

Obligațiile comodatarului – de regulă, comodatul dă naștere la obligații numai în sarcina comodatarului, fiind vorba de un act unilateral.

6

a) Obligaţia de conservare a lucrului – potrivit art. 2148 alin. (1), comodatarul este dator să se îngrijească, ca un bun proprietar, de conservarea lucrului împrumutat, cu prudență și cu diligență.

b) Obligaţia de folosire a lucrului potrivit destinaţiei – bunul care formează obiectul contractului trebuie să fie folosit potrivit destinaţiei sale, determinată prin natura lui sau prin convenţia  părţilor. Nerespectarea acestei obligaţii este sancţionată prin obligarea comodatarului la plata de daune-interese şi la suportarea riscului pieirii fortuite. De asemenea, va putea constitui temei pentru admiterea unei acţiuni în rezilierea contractului. Dacă deteriorarea  bunului  este  consecinţa firească a folosirii lucrului, lipsind culpa, comodatarul nu va răspunde.

c)  Obligaţia de suportare a cheltuielilor de folosinţă – reprezentând un accesoriu al folosinţei  bunului, cheltuielile necesare folosirii lucrului împrumutat vor fi suportate de către  comodatar. Spre exemplu, dacă s-a împrumutat un autoturism, atunci cheltuielile necesare  achiziţionării combustibilului nu vor putea fi imputate comodantului, ci rămân în sarcina comodatarului. Cu toate acestea, conform legii, comodatarul are dreptul la restituirea cheltuielilor făcute asupra bunului, cheltuieli care nu puteau fi prevăzute la încheierea contractului. Aceste lucrări trebuie să fi fost făcute cu înștiințarea prealabilă a comodantului și acesta să nu se fi opus sau să existe o cauză de urgență pentru efectuarea acestor lucrări și comodatarul sa nu fi putut fi înștiințat în timp util.

d)  Obligaţia de restituire a lucrului  –  comodatarul are obligaţia de a înapoia bunul împrumutat  comodantului la data stipulata in contract sau dacă aceasta nu a fost stipulată – la cererea comodantului, neputându-se elibera de această obligaţie oferind în schimb contravaloarea lucrului sau, eventual, un alt lucru în schimb. Bunul trebuie restituit împreună cu accesoriile sale, iar fructele produse de bun se cuvin comodantului, în lipsă de stipulaţie contrară. Comodatarul va fi îndreptăţit să pretindă restituirea cheltuielilor ce le-a făcut cu producerea şi culegerea lor. Potrivit art. 2156, „comodantul poate cere restituirea bunului înainte de momentul prevăzut la art. 2155 alin (1) atunci când are el însuși o nevoie urgentă și neprevăzută de bun, atunci când comodatarul decedează sau atunci când acesta își încalcă obligațiile”.

Obligațiile comodantului – împrumutul de folosinţă creează obligaţii numai în sarcina comodatarului, nu şi a comodantului. Cu  toate  acestea, este

7

posibil ca executarea contractului  să ocazioneze  naşterea  unor  obligaţii şi pentru comodant, care vor avea o natură extra-contractuală deoarece nu îşi au temeiul în convenţia de comodat.

Potrivit legii, comodantul este obligat la restituirea cheltuielilor pentru lucrările necesare efectuate de către comodatar, care nu puteau fi prevăzute la încheierea contractului.

De asemenea, comodantul are obligația să despăgubească pe comodatar pentru pagubele provocate de viciile ascunse ale bunului pe care nu le-a adus la cunoștință comodatarului.

4. Încetarea contractului

Contractul de comodat încetează prin executarea lui și restituirea în starea corespunzătoare a lucrului la termenul stipulat în contract sau după satisfacerea trebuințelor comodatarului ori la termenul stabilit de instanță3 (în caz de o acțiune în revendicare pe care o are la dispoziție comodantul atunci când comodatarul se opune restituirii bunului). Comodatul poate înceta prin pieirea lucrului, sau dacă comodatarul devine proprietarul bunului. De asemenea, comodatul încetează prin moartea comodatarului, comodantul putând cere bunul de la succesorii săi, care vor fi obligați să restituie bunul, știind faptul că comodatul este un contract intuitu personae.

5. Concluzii

Este cel mai des întâlnit dintre contractele reale, intervine la un moment dat în viața fiecăruia, aproape în fiecare moment din zi. Reglementarea lui la prima vedere nu ar fi necesară, cel mai adesea oamenii mergând pe încredere, fără să încheie o convenție scrisă. Totuși, reglementarea este necesară întrucât acest împrumut naște obligații în sarcina împrumutatului (obligația de restituire), existând riscul neîndeplinirii acestei obligații.

În concluzie contractul de comodat este un împrumut de folosință care intervine între două persoane, având ca și obiect bunul împrumutătorului.

3 D. C. Florescu, op. cit., p.263.

8

BIBLIOGRAFIE

1. Baias F. A., Chelaru E, Constantinovici R., Macovei I., …, Noul Cod Civil – comentariu pe articole, Ed. C. H. Beck, București, 2012.

2. Barbu V., Cernat C., Genoiu I., Drept civil. Contracte speciale, Editura C.H. Beck, București, 2009.

3. Florescu D.C., Contracte civile, Ed. Universul Juridic, București 2014.

4. Stănciulescu L., Curs de drept civil – contracte, Ed. Hamangiu, București, 2014

5. Noul cod civil, republicat în Monitorul Oficial nr. 505 din 15 iulie 2011, în vigoare de la 1 octombrie 2011.

9