Noţiuni generale

Omenirea, permanent se află sub pericolul declanşării situaţiilor excepţionale. Aceasta se referă atât la activitatea de producţie , cât şi la diverse situaţii cotidiene. Pentru ca omul să supravieţuiască şi să-şi manifeste potenţialul său de producere, de a influenţa asupra tuturor factorilor negativi ce-l înconjoară, el are nevoie nu numai de protecţie socială, dar şi protecţie din partea unor factori ai naturii. Cunoaşterea particularităţilor caracteristice a situaţiilor excepţionale, care dereglează procesele vitale, are o însemnătate hotărâtoare pentru protecţia omului. Însă numai cunoaşterea acestor situaţii extremale, este insuficient pentru a depăşi influenţa lor distructivă asupra omului. De aceea este absolut necesar, ca fiecare individ (de la mic la mare) să însuşească metodele de acţiune în situaţii excepţionale, pentru a-şi apăra viaţa sa şi a celor din jur.

Tragediile care au avut loc pe parcursul istoriei şi îndeosebi cele din ultimii ani (cutremurul de pământ din Iran, Turcia, Armenia, inundaţiile şi chiciura din Moldova, alunecările de teren, uraganele, avariile de la staţiile atomo-electrice, conflictele militare din diferite zone ale lumii etc.), urmate de mari pagube materiale şi umane, subliniază necesitatea de a le cunoaşte în amănunţire, pentru a fi evitate (în măsura posibilităţilor) sau minimalizarea consecinţelor acestora. Lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale v-a fi eficientă atunci, când fiecare individ, fiecare grup de oameni vor fi instruiţi la nivelul automatismului, pentru a acţiona promt în caz de pericol sau declanşare a situaţiilor excepţionale şi acordarea primului ajutor sinistraţilor în focarele apărute.

Viaţa ne demonstrează foarte frecvent, că atunci când se declanşează o SE, individul iniţial rămâne pentru o perioadă neputincios, inhibat (din cauza lipsei de experienţă, a fobiei şi stărilor de panică, a incapacităţii factorilor de decizie de a organiza lucrările de lichidare a consecinţelor SE, din lipsa mijloacelor tehnice şi a celor de intervenţie, mijloacelor de protecţie antiincendiară, lipsa medicamentelor etc.) pentru a se încadra în procesul de lichidare a consecinţelor lor.

Dar, trebuie să menţionăm, că păturile largi ale populaţiei nu au pregătirea necesară în domeniul protecţiei civile.

Organele de administrare publică centrală şi locală, administraţiile întreprinderilor şi organizaţiilor sunt obligate să informeze operativ si veridic populaţia, prin intermediul mass-media, alte mijloace de informare, despre situaţia în domeniul Protecţiei Civile, despre măsurile întreprinse pentru îmbunătăţirea acesteia, despre situaţiile excepţionale pronosticate sau deja declanşate, despre modul si mijloacele de protecţie în caz de pericol sau declanşare a SE.

Situaţiile excepţionale devin tot mai frecvente si de mai mari proporţii. Ele pot duce nu numai la subminarea economiei, dar pot pune în pericol securitatea oamenilor pe teritorii mari.

1

Scurt istoric al protecţiei civile (PC)

Istoria PC îşi ea începutul din anii 1940-1941. Unităţile militare şi formaţiunile Apărării locale antiaeriene ale republicii din primele zile ale celui de al II-a război mondial localizau şi stingeau incendiile, acordau ajutor medical răniţilor, construiau adăposturi. După război participă la restabilirea obiectelor economice, a căilor ferate, drumurilor, liniilor de telecomunicaţii şi electricitate, asanarea teritoriilor de muniţii neexplodate (mine, bombe, proiectile). Mulţi lucrători au fost decoraţi cu ordine şi medalii. Sistemul Apărării locale antiaeriene a fost reorganizat în anul 1961 în Apărarea Civilă, iar în anul 1971- în Protecţia Civilă. Forţele PC au participat la lichidarea avariei de la Cernobîl, a cutremurelor din anii 1986, 1990, a ninsorilor abundente din 1988, a inundaţiilor din 1991, 1994, a poleiului din 2000.

Extras din legea “Cu privire la protecţia civilă”

Protecţia civilă a Republicii Moldova reprezintă un sistem de măsuri şi acţiuni, întreprinse pe scara întregului stat, în vederea asigurării protecţiei populaţiei, proprietăţii în condiţiile calamităţilor naturale şi ecologice, avariilor şi catastrofelor, epidemiilor, epizootiilor, epifitotiilor, incendiilor, precum şi în cazul aplicării mijloacelor de nimicire în masă. Protecţia civilă include: organele de conducere, de administrare, reţeaua naţională de observare şi control de laborator asupra stării mediului înconjurător şi obiectelor potenţial periculoase, forţele şi mijloacele de lichidare a efectelor situaţiilor excepţionale, sistemul de instruire la protecţia civilă. Protecţia civilă se organizează conform principiului teritorial de producere, în corespundere cu organizarea administrativ-teritorială a republicii, cuprinzând toate ramurile economiei naţionale. Organizarea Protecţiei Civile poartă un caracter obligatoriu.

Răsponsabilitatea de pregătirea organelor protecţiei civile pentru a desfăşura acţiuni în condiţiile situaţiilor excepţionale este pusă în seama Guvernului, conducătorilor ministerelor, departamentelor, administraţiei publice locale, unităţilor economice. Activitatea ministerelor, departamentelor, autorităţilor administrării publice locale, unităţilor economice în domeniul PC este coordonată de către Departamentul Situaţii Excepţionale, creat pe lângă Guvern.

Departamentul Situaţii Excepţionale este organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul protecţiei civile. Organele lui principale sunt: Direcţia protecţia civilă, Direcţia Pompieri şi Salvatori, Statul Major al Forţelor Protecţiei Civile, detaşamentele de pompieri şi salvatori.[1]

2

Sarcinile principale ale protecţiei civile sunt:

(art.4)

- protecţia populaţiei şi a teritoriului în condiţiile situaţiilor excepţionale;- executarea lucrărilor de salvare şi altor lucrări de neamînat în condiţiile

situaţiilor excepţionale şi la lichidarea consecinţelor acestora;- organizarea pregătirii iniţiale şi multilaterale a populaţiei, a obiectivelor

economiei, Forţelor Protecţiei Civile pentru intervenţie în caz de pericol sau declanşare a situaţiilor excepţionale şi lichidarea consecinţelor acestora.

Protecţia civilă în conformitate cu sarcinile ce-i revin: - organizează forţele necesare capabile să asigure protecţia de nădejde a

populaţiei, a proprietăţii în condiţiile situaţiilor excepţionale, realizează înzestrarea lor tehnico-materială şi pregătirea specială, le menţine în stare permanentă de pregătire pentru acţiuni în condiţiile situaţiilor excepţionale;

- creează şi menţine în stare permanentă de pregătire sistemele de comandă, înştiinţări şi comunicaţii, organizează controlul şi supravegherea situaţiei radioactive, chimice, bacteriologice şi antiincendiare pe teritoriul republicii;

- acumulează şi păstrează în siguranţă mijloacele de protecţie, produsele alimentare şi medicamentoase, mijloacele tehnice materiale, financiare şi de altă natură, sursele autonome de aprovizionare cu energie electrică şi cu apă, prevăzute în caz de situaţii excepţionale;

- acumulează fondul necesar de construcţii de protecţie, le menţine în stare permanentă de pregătire pentru adăpostirea persoanelor supuse pericolului;

- protejează sursele de apă şi sistemele de aprovizionare cu apă, produsele alimentare şi materie primă, furajul, animalele agricole şi plantele de contaminare radiativă, chimică şi biologică, iar mediul ambiant - de poluare cu substanţe radiative, otrăvitoare, puternic toxice şi cu mijloace bacteriologice;

- pregătirea din timp a evacuării, iar în caz de apariţie a pericolului nemijlocit - evacuarea populaţiei şi proprietăţii din zonele periculoase;

- înştiinţarea organelor de conducere şi populaţiei republicii despre pericol sau apariţia situaţiilor excepţionale, aduce în stare de pregătire completă forţele şi mijloacele protecţiei civile şi conduce acţiunile la executarea lucrărilor de salvare;

- acordă ajutorul multilateral sinistraţilor; - antrenează unităţile economice în acţiunile de preîntâmpinare şi

lichidarea consecinţelor situaţiilor excepţionale;

3

- execută controlul asupra efectuării măsurilor de profilaxie, menite să zădărnicească sau să diminueze probabilitatea apariţiei situaţiilor excepţionale şi să reducă proporţiile efectelor lor, să sporească securitatea şi stabilitatea funcţionării tuturor ramurilor şi obiectivelor economiei naţionale;

- asigură securitatea antiincendiară a obiectivelor, a populaţiei şi stingerea incendiilor;

- organizează şi efectuează instruirea lucrătorilor unităţilor economice şi cetăţenilor privind acţiunile în condiţiile SE.

Conducerea protecţiei civile

(art.17)

Conducerea generală a protecţiei civile este executată de către Guvern, care determină caracterul, volumul şi termenele desfăşurării activităţilor, ce a sigură îndeplinirea sarcinilor protecţiei civile. Guvernul exercită funcţiile de conducere prin intermediul Departamentului Situaţii Excepţionale, care se completează cu militari şi poartă răspundere pentru pregătirea generală la îndeplinirea sarcinilor ce-i revin. Şeful Departamentului SE este vicepreşedintele Comisiei pentru Situaţii Excepţionale a republicii (preşedintele Comisiei pentru Situaţii Excepţionale este prim-ministru) şi are dreptul să dea dispoziţii (ordine) din numele lui. Conducerea protecţiei civile în raioane, municipii, oraşe, sate este executată de către conducătorii administraţiei publice locale, ministere, departamente, instituţii de învăţământ, obiectivele economiei – corespunzător miniştrii, şefii departamentelor şi conducătorii respectivi, care în acelaşi rând sunt preşedinţii Comisiilor pentru Situaţii Excepţionale, create din numărul personalului de conducere şi colaboratorii aparatului administrativ, fără eliberarea lor de la locul de muncă de bază.

Organele supravegherii de Stat în domeniul PC

(art.19)

Supravegherea de Stat în domeniul protecţiei civile este executat de organele Inspectoratului de Stat la protecţia civilă care intră în componenţa Departamentului Situaţii Excepţionale. Organele Inspectoratului asigură supravegherea asupra stării de protecţie genistică, radiativă, chimică şi medico-biologică a populaţiei şi obiectivelor.[2]

Situaţiile excepţionale şi caracteristicile lor

Situaţie excepţională - se numeşte procesul declanşat de forţe naturale sau de activitatea omului (planificată sau ocazională) care poate provoca pagube materiale şi pierderi umane.

4

Situaţiile excepţionale se împart în două grupe:

1.Situaţiile excepţionale provocate de procesele naturale (cutremure de pământ, alunecări de teren, inundaţii, secete, furtuni, înzăpeziri etc.).

2.Situaţiile excepţionale provocate de activitatea omului - tehnogene (accidente nucleare, chimice, incendii etc.).

Situaţiile excepţionale determinate de procese naturale de regulă sunt spontane şi nu pot fi controlate şi evitate.

Cutremurul de pământ

Toate calamităţile naturale au caracter periculos, însă cele mai tragice urmări apar în rezultatul cutremurului de pământ, care este rezultatul vibraţiei scoarţei pământului provocată de cauze tectonice şi vulcanice.

Intensitatea cutremurului de pământ depinde de adâncimea la care au loc procesele tectonice sau vulcanice (de magnitudinea cutremurului). Intensitatea cutremurul se măsoară în baluri pe scara Rihter - pînă la 12 baluri. Cu cât mai multă energie se formează în timpul cutremurului, cu atât, vibraţia este mai mare şi urmările sunt catastrofale (8-12 grade). Locul de producere al cutremurului (focarul) poate fi de suprafaţă, intermediar (50-250 km) sau la adâncime (250-700 km).

Cutremurul de magnitudine 5,7 produs in seara zilei de 22 noiembrie 2014 in regiunea seismogena Vrancea, zona MARASESTI-PANCIU, la adancimea de 39 km, a fost cel mai puternic cutremur crustal din Vrancea in ultimii cel putin 100 de ani.

Un cutremur moderat cu magnitudinea moment de 5,5 grade s-a produs in ziua de marti, 7 octombrie2014, in Islanda. Seismul a avut loc la ora 10h22min UTC (10h22min timp local in Islanda). Potrivit datelor publicate de Centrul Seismologic Euro-Mediteranean, epicentrul cutremurului a fost localizat in zona vulcanului Bardarbunga, fiind un eveniment asociat cu activitatea acestui vulcan. Cutremurul s-a produs la adancimea de 10 km.

Un cutremur moderat cu magnitudinea moment de 5,8 grade s-a produs in dimineata zilei de vineri, 29 august 2014, in sudul Greciei. Seismul a avut loc la ora 3h45min UTC (ora locala 6h45min in Grecia). Potrivit datelor publicate de Centrul Seismologic Euro-Mediteranean, epicentrul cutremurului a fost localizat in sud-vestul Marii Egee, la cca. 145 km sud de ATENA si 120 km est de SPARTA.

Un cutremur puternic cu magnitudinea de 6,9 grade s-a produs in dimineata zilei de sambata, 24 mai 2014, in Marea Egee. Cutremurul a avut loc la ora 9h25min 5

UTC (12h25min ora Romaniei) , potrivit datelor publicate de Centrul Seismologic Euro-Mediteranean. Epicentrul cutremurului a fost localizat in Marea Egee, la cca. 260 km nord-vest de IZMIR (vestul Turciei). Seismul s-a produs la adancimea de 27 km.

Un cutremur moderat s-a produs in seara zilei de vineri, 4 aprilie2014, in sudul Greciei.  Cutremurul a avut loc la ora 20h08min UTC. Potrivit datelor publicate de Centrul Seismologic Euro-Mediteranean, epicentrul seismului a fost localizat in sudul Greciei, la cca. 90 km sud de capitala Atena, in Marea Mediterana. Seismul s-a produs la adancimea de 111 km si a avut magnitudinea de 5,6 grade pe scara bazata pe moment seismic. Cutremurul a fost resimtit in sudul Greciei, la Atena si in insulele grecesti din Marea Egee. Nu au fost raportate pagube.

Un nou cutremur puternic, cu magnitudinea moment de 6,0 grade, s-a produs in Grecia in dimineata zilei de luni, 3 februarie2014. Seismul a avut loc la ora 3h08min UTC. Potrivit datelor publicate de Centrul Seismologic Euro-Mediteranean, cutremurul a avut epicentrul in zona insulei Chefalonia, iar adancimea focala a fost de 10 km.

Măsuri de protecţieÎn momentul cutremurului postaţi-vă lângă peretele de rezistenţă, stâlpi de

rezistenţă, în spaţiul uşilor, la colţurile interioare ale încăperilor, sub mese. Aceleaşi locuri similare pentru adăpostire se vor alege la serviciu şi în locurile publice (magazine, săli de spectacole, restaurante etc.).

Părăsirea încăperii, clasei se va realiza numai dacă vă aflaţi la etajul 1-2, dacă condiţiile permit (porter, mai multe uşi de evacuare). Ţineţi-vă mai departe de geamuri, de uşile de la intrare, de părţile exterioare ale clădirilor, de balcoane, de copaci mari. În stradă deplasaţi-vă pe un loc deschis, nu intraţi în clădiri, ţineţi-vă mai departe de liniile electrice. În timpul cutremurului mijloacele de transport se opresc şi nu se părăsesc.

După încetarea seismului, acordaţi ajutor celor sinistraţi. Pericol repetării seismului se menţine în prima oră după cutremurul trecut. Cei blocaţi sub dărâmături sau în încăperi, vor aştepta ajutor din exterior. Este bine de reţinut locul unde se află îmbrăcămintea, încălţămintea, medicamentele, documentele etc. În orice împrejurări păstraţi-vă calmul. Calmul şi cuvintele de încurajare diminuează încordarea psihică şi contribuie la evitarea stărilor de stres, contribuie la prevenirea panicii. În încăperile grav avariate se intră numai cu aprobarea organelor protecţiei civile. Nu trebuie să ne preocupe paza lucrurilor din locuinţa avariată sau distrusă. Ele vor fi în grija organelor de menţinere a ordinii publice.

6

Trebuie reţinut faptul, că imediat după cutremur, structurile protecţiei civile încep organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de salvare, conform planurilor întocmite din timp: înştiinţarea suplimentară a populaţiei privind situaţia creată în urma cutremurului, apariţia unui eveniment, pericol de accident (chimic, biologic), măsurile care trebuie aplicate şi regulile de comportare, executarea acţiunilor de cercetare de specialitate cu scopul de a stabili: locul şi volumul pierderilor umane, distrugerilor la construcţiile civile şi industriale; existenţa şi locul supravieţuitorilor sub dărâmături, avariile la reţelele gospodăriei comunale (apă, gaz, canal), a reţelelor electrice şi de comunicaţii, zonele cu pericol de inundaţii şi incendii, căile de comunicaţie blocate de dărâmături sau alunecări de teren, desfăşurarea acţiunilor de deblocare şi salvare a supravieţuitorilor de sub dărâmături, intervenţia la gospodării comunale, înlăturarea avariilor, organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de acordare a primului ajutor medical, transportarea răniţilor la spitale, asigurarea asistenţei medicale de urgenţă, tratarea şi spitalizarea răniţilor, desfăşurarea acţiunilor de combatere a panicii şi de prevenire a apariţiei epidemiilor, organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de ajutorare, de transport şi cazare a persoanelor sinistrate, desfăşurarea acţiunilor de salvare a produselor agroalimentare, a animalelor, cerealelor, a altor bunuri materiale, asigurarea măsurilor de pază şi menţinere a ordinii publice, scoaterea de sub dărâmături a cadavrelor şi înhumarea lor, pentru a evita apariţia epidemiilor.

Concomitent cu acţiunile de salvare în zonele afectate de cutremur, se desfăşoară acţiuni de restabilire a capacităţilor de producţie la unităţi economice din sectorul alimentar, pentru asigurarea cu energie electrică, gaze, apă, termoficare, reţele telefonice etc.

Alunecări de teren

Măsurile de prevenire, protecţie şi intervenţie în cazul alunecărilor de teren sunt similare cu cele aplicate în caz de cutremur. O particularitate însă o constituie faptul, fenomenul dat nu apare chiar prin surprindere. ( Anexa 1)

Alunecări de teren se pot desfăşura cu viteze de 1,5-3 m/s, iar în unele situaţii şi peste 3m/s, oferind astfel posibilitatea pentru realizarea unor măsuri în astfel de situaţii. În aceste condiţii, un rol important revine măsurilor de observare a condiţiilor ce favorizează apariţia alunecărilor de teren, prevenirea populaţiei din timp şi dacă este necesitate – efectuare evacuării din zona respectivă. Alunecările de teren pot fi preîntâmpinate, dacă sunt efectuate din timp investigaţiile corespunzătoare, necesare stabilirii condiţiilor de apariţie şi de dezvoltare a lor, dacă se aplică precedeele adecvate de ţinere sub control a fenomenelor, tot odată

7

este necesar de a evita amplasarea obiectelor industriale sau a altor construcţii în zonele în care asigurarea stabilităţii straturilor nu se poate realiza sau este foarte costisitoare; este posibilă protecţia dacă se planifică din timp măsuri corespunzătoare de protecţie şi se realizează o informare oportună a populaţiei în zona de risc. Salvarea supravieţuitorilor din clădirile acoperite se realizează în condiţiile similare acţiunilor preconizate în cazul cutremurului de pământ.

Inundaţii

Împotriva inundaţiilor, indiferent de cauza lor, este necesar să se asigure măsuri de prevenire şi de protecţie astfel încât să se diminueze acţiunea lor.

Moldovei sunt caracteristice ploi torenţiale, care au loc în perioada mai-august. 50% din ploile torenţiale aduc precipitaţii cu volum de 50cm/m.p în focarul lor. Astfel de ploi provoacă revărsarea râurilor, spălarea solului, inundarea văilor.

Daune mari aduc economiei ploile cu precipitaţii de peste 70mm. Ploile cu precipitaţii mai mari de 100mm în 24 ore aduc pagube catastrofale. Mare pericol este revărsarea râurilor Bîc, Nistru, Prut, Răut, Cogâlnic şi altele.

În anul 1948 revărsarea râului Bîc a adus la ridicarea nivelului apei cu 2,8m-3,5m şi inundarea gării feroviare, distrugerea multor case din Chişinău. 4-5 iulie 1991 precipitaţiile au ajuns la 175mm. Râul Ciorna – inundaţiile din Floreşti, Şoldăneşti, au decedat oameni, animale. 26-27 august 1994 ploile au adus la inundaţii catastrofale în raionul Străşeni, satele Calmaţui, Cărpineni, s-au înregistrat 31 victime omeneşti. Prevenirea apariţiei inundaţiilor sau diminuarea –eliminarea acţiunilor distructive se pot asigura prin: realizarea unor lucrări destinate să reţină şi să întârzie scurgerea apelor de pe versanţi, din afluenţii mai mici ai bazinelor sau din torente care s-ar forma ca urmare a unor ploi abundente sau prin construirea unor diguri şi canale, realizarea unor bazine pe unele porţiuni de luncă, interzicerea construcţiilor în zonele de inundaţie; construirea clădirilor cu rezistenţă la creşterea nivelului apelor şi viteza de deplasare a acestora.

Protecţia, organizarea, încadrarea şi dotarea formaţiunilor protecţiei civile din zonele periculoase astfel încât acestea să poată participa la asigurarea măsurilor de protecţie şi îndeplinirea acţiunilor de salvare, stabilirea locurilor şi condiţiilor în care urmează a se desfăşura acţiunile de evacuare temporară, asigurarea înştiinţării şi alarmării despre pericolul inundaţiilor, organizarea salvării pe apă; asigurarea asistenţei medicale, asigurarea condiţiilor necesare pentru sinistraţi (cazare, apă, hrană, asistenţă medicală, transport etc.).

8

Salvarea de inundaţie se poate efectua prin ridicarea pe povârnişuri , la etajele de mai sus, pe acoperişul clădirilor, pe copaci, folosind mijloace de salvare (plute, bărci, butoaie, camere de gumă etc.).( Anexa 2)

Vânt puternic (uragan)

Se aude zgomot puternic, care aminteşte suspin şi plîns de copil. Pe bolta cerească apar rupturi fioroase de nori. Fearele se ascund în vizuini, păsările se strâng în stoluri, se ascund în cuiburi sau zboară din loc în loc, cu ţipăt î-şi exprimă deranjul. Pe neaşteptate cu furie se dezlănţuie vântul, începe să fulgere, norii negri plutesc asupra pământului – se apropie uraganul.

Acest vînt are o viteză de 30-35 m/s şi aduce la mari urmări catastrofale. Uraganul cu o viteză de 50-60 m/s are o presiune de 200 kg/m2, smulge copacii din rădăcină, întoarce curgerea râurilor înapoi. Stihia este inevitabilă. Puterea naturii e grozavă şi omul se teme numai de aceea, că nu cunoaşte, cunoaşterea biruie frica.

Protecţia: nu trebuie de părăsit încăperile, adăposturile, uşile, ferestrele trebuie să fie închise, lumina, gazul deconectate, animalele închise în adăposturi.

În stradă trebuie de culcat la pământ mai departe de construcţii, copaci, stâlpi cu linii electrice. (Anexa 3).

Grindină, înzăpeziri

Grindina este o varietate a precipitaţiilor atmosferice şi se formează în cumuluşi de ploaie mari în perioada caldă a anului (aprilie-octombrie). Particulele grindinii au formă sferică, de cele mai multe ori, dar se întâlnesc şi de altă formă, inclusiv neregulată. Mărimea lor variază de la câţiva mm până la 10-12cm. Vânturile puternice însoţite de grindină măresc catastrofal pagubele. ( Anexa 4).

Grindina nimiceşte culturile anuale, viile, livezile, pier animalele şi păsările, sunt traumaţi oamenii.

Lupta cu grindina – iodura de argint topeşte particulele de gheaţă şi le transformă în ploaie (rachetele antigrindină “Alazani” şi “Cristal”).

Protecţia: capul şi corpul trebuie acoperite.

Înzăpezirile au un caracter aparte privind măsurile de protecţie, în sensul că acest gen de calamităţi cu rare excepţii se formează într-un timp mai îndelungat şi există posibilitatea de a lua unele măsuri ca efectele acestora să fie reduse.

9

Protecţia: informarea populaţiei asupra condiţiilor meteorologice, să nu părăsească încăperile, asigurându-se cu hrană, apă, combustibil pentru încălzire, iluminat, lopeţi.

În afara locuinţei – în călătorii, în mijloace de transport trebuie de păstrat calmul şi de luat măsuri contra frigului, transportul nu trebuie părăsit (este pericol de rătăcire), de dat alarmă cu claxoanele, lumina cu farurile, aprinderea rugurilor.

Contaminarea radiativă şi chimică

Situaţiile excepţionale determinate de activitatea omului presupun: accidente nucleare, chimice, incendii etc.

Problema securităţii radiative este actuală pentru Moldova, deoarece în apropierea noastră (135-400 km) sunt amplasate 7 staţii nucleare electrice (Ucraina: Rovensc, Hmelnic, Cernobîl, Novo-Ucrainsc, Zaporojie; România – Cernavoda; Bulgaria - Cozlodui).

Radiaţia ionizată este utilizată de 340 întreprinderi, organizaţii locale. Posibilele avarii la centrele nucleare prezintă un pericol real (26 aprilie 1986 - Cernobîl). Radiaţia are formă de raze alfa , beta sau gama şi se numeşte radiaţie ionizată. Materialele care emit aceste radiaţii se numesc materiale radiative. Radiaţia alfa reprezintă flux de particule încărcate pozitiv şi sunt nucleele atomilor de heliu, au viteza de 10-20 km/s şi o mare putere de ionizare. Ele nu reprezintă pericol, sunt uşor absorbite de îmbrăcăminte şi stratul superior al pielei. Însă sunt extrem de periculoase când pătrund în interiorul organismului. Radiaţia beta este un flux de electroni sau pozitroni rapizi, capacitatea de ionizare este de sute de ori mai mare decât alfa. Echipamentul de vară reduce radiaţiile beta aproape la jumătate, cel de iarnă - mai mult. Radiaţiile gama sunt radiaţii electromagnetice asemănătoare razelor Rentghen. El se propagă cu viteza luminii, au o capacitate foarte mică de ionizare, însă capacitatea lor de penetraţie este foarte mare. Protecţia împotriva radiaţiei gama se calculează, având la bază grosimea de înjumătăţire (grosimea materialului care reduce la jumătate din intensitatea iniţială; lemn – 30cm, apă – 20cm, pământ – 14cm, beton armat – 10cm, fier – 3,5cm). Protecţia se realizează bine, folosind ca ecran protector betonul şi pămîntul.

Înştiinţarea despre pericol

Un mijloc important de reducere a daunelor posibile reprezintă înştiinţarea despre pericol, sursa, puterea lui. Aceasta permite câştigarea de timp pentru organizarea şi desfăşurarea măsurilor pentru protecţia operativă a elementelor economiei şi mediului înconjurător în corespundere cu planurile elaborate.10

În acest scop se construiesc şi se menţin în stare activă sistemele de înştiinţare.

În caz de primejdie sau apariţie a situaţiilor-limită populaţia este înştiinţată de către organele de conducere (primării, preturi, agenţii economici).

Înştiinţarea se efectuează prin sunetul sirenelor electrice – ceea ce înseamnă semnalul PC “Atenţie tuturor”. Auzind acest sunet al sirenei trebuie de conectat radioul şi televizorul şi de ascultata informaţia despre ce s-a întâmplat şi ce acţiuni de întreprins.

De exemplu: accident (avarie) la combinatul de carne. Se includ sirenele electrice (la combinat şi din apropierea lui), la radio programul 1, la televiziune; se difuzează: “Cetăţeni! Vorbeşte Direcţia Protecţie Civilă a municipiului Chişinău! Astăzi, la ora 10.00 la combinatul de carne a explodat a cisternă cu amoniu. Aerul poluat se îndreaptă spre străzile Uzinelor - Cuza-Vodă – Trandafirilor. Păstraţi calmul, îmbrăcaţi mijloace simple de protecţie a organelor respiratorii şi îndreptaţi-vă la stadion. Locuitorii de pe strada Viilor să ocupe subsolurile, camerele în apartamente. Uşile şi ferestrele să fie închise. Urmăriţi informaţiile noastre”.

Principii de organizare şi acordare a primului ajutor medical

Traumatismele sunt cele mai grave urmări ale situaţiilor excepţionale şi se exprimă în diferite forme, începând cu leziuni mici şi până la traume care se finalizează cu moartea clinică şi cea biologică. Traumatismele de regulă, sunt nişte leziuni corporale provocate de factorii mecanici, chimici, termici, electrici. Traumatismele pot fi închise şi deschise.

Cele închise se caracterizează prin ceea că după acţiunea factorilor tegumentali (pielea) şi mucoasele din cavităţile organelor rămân intacte.

Asta nu înseamnă că astfel de traume ca contuziile pot fi socotite dintre cele uşoare. Deseori contuziile toracice şi ale abdomenului pot fi urmate de lezarea organelor interne cum sunt plămânii, ficatul, splina care provoacă hemoragii interne sau chiar mortalitatea. Traumatismele deschise sunt mult mai periculoase fiindcă provoacă întotdeauna hemoragii externe şi sunt infectate.

În caz de cutremur predomină leziunile corporale mecanice şi îndeosebi sindromul compresiei ţesuturilor membrelor inferioare, fracturile, contuziile şi leziunile organelor interne. În caz de incendii predomină arsurile, care uneori pot fi în combinaţie cu leziuni mecanice.

La inundaţie de regulă se înregistrează înecul.11

Pentru situaţia excepţională provocată de poluarea mediului cu substanţe radioactive este caracteristică apariţia bolii actinice în formă acută şi cronică.

Simptoamele traumatismului sunt: durere, dereglare a funcţiei organelor lezate, deformarea regiunii traumate, apariţia complicaţiilor în regiunea traumată (hemoragii, răni, şocul – starea grea a organismului provocată de impulsurile de durere care pătrund în sistemul nervos central). Şocul se manifestă prin indiferenţa absolută a sinistratului, pielea devine palidă, privire fixată, puls mic frecvent şi tensiune arterială scăzută. Când forma şocului traumatic este de grad major, sinistratul poate cădea în stare de moarte clinică.

Dezastrul se caracterizează prin epidemia de răniţi. În teren este vorba de asigurarea a patru etape din relaţia medic-bolnav care alcătuiesc un tot divizibil din raţiuni didactice. Acestea sunt:

1. Etapa triajului răniţilor, asigurarea primului ajutor pentru păstrarea vieţii şi stabilizarea situaţiei bolnavului în vederea transportării. Activitatea se desfăşoară la scena dezastrului.

2. Transportarea răniţilor spre zonele neafectate de dezastru în vederea acordării îngrijirilor medicale specializate.

3. Acordarea îngrijirilor medicale complexe recuperatore în spital.

4. Limitarea desemnării epidemice, actualitatea realizată în proporţii de peste 50% prin cele două etape iniţiale descrise şi completate cu măsuri specifice supervizate de medic.

Primul ajutor cuprinde totalitatea măsurilor absolut necesare păstrării vieţii răniţilor, pe prim plan este necesar să se ia în vedere menţinerea condiţiei fizice a acesteia prin ne agravarea leziunilor existente sau prin crearea altor leziuni. Primul ajutor trebuie să urmărească refacerea răniţilor. Priorităţile activităţii medicale sunt: respiraţia, asigurarea căilor respiratorii libere şi eventuala respiraţie artificială; circulaţia sângelui şi eventual masajul cardiac extern; sângerarea, oprirea eventuală a altor hemoragii şi evaluarea nivelului de cunoştinţe în vederea ghidării activităţii ulterioare.

După verificarea acestor puncte se trece la tratarea leziunilor de ordinul al II-lea; şoc traumatic, arsuri, înec, electrocutări, intoxicaţii acute. Educaţia sanitară a populaţiei şi determinarea în teritoriu a persoanelor cu cunoştinţe de prim ajutor, actualizate şi verificate, precum şi a unei baze materiale minime şi rapid mobilizabilă, pot reduce mortalitatea cu procente semnificative.

12

Moartea clinică şi etapele de reanimare

Moartea clinică este starea finală a organismului care se caracterizează prin oprirea respiraţiei şi apariţia stopului cardiac. Reîntoarcerea la viaţă din starea de moarte clinică se numeşte reanimare. Reanimarea poate avea efect atunci, când toate măsurile se realizează în timp de 5-7 minute. Executarea respiraţiei artificiale cu ajutorul mâinilor: poziţia victimei este orizontală pe spate, ambele mâini se duc vertical deasupra capului, fiind fixate de cel ce reanimează la nivelul antebraţelor. Mâinile se fixează în articulaţia cotului şi se coboară în jos deasupra cutiei toracice concomitent comprimând-o la nivelul arcului castal din ambele părţi. Actul se repetă de 16-18 ori într-un minut.

Respiraţia artificială aşa numită “gură la gură” sau “gură la nas”: poziţia sinistratului – orizontală pe spate. Capul trebuie să fie lăsat pe spate aplecîndu-i omoplaţii. Gura celui ce reanimează, după ce a tras aer în plămâni se aplică asupra gurii victimei (preventiv acoperită cu o bucată de tifon sau cu o batistă). Concomitent se astupă nasul cu o batistă sau se strânge cu degetele şi aerul din plămânii reanimatorului se introduce în plămânii sinistratului. Se efectuează procesul de inspiraţie. Acel ce reanimează se desparte de gura victimei, din nou trage aer în plămâni şi totul se repetă cu o frecvenţă de 16-18 respiraţii pe minută.

Respiraţia artificială “gură în nas” se efectuează ca şi “gură în gură”, având deosebirea, că reanimatorul aplică gura sa făcând expiraţia nu în gura dar în nasul sinistratului, astupând totodată gura acestuia.

Reanimarea stopului cardiac-masajul indirect al cordului şi direct (se efectuează în spital).

Masajul indirect: efectuarea lui constă în acţiunea mecanică asupra inimii cu scopul de a comprima şi a arunca sângele din ea în circuitul mic şi circuitul mare al sângelui – ambele mâini încrucişate asupra cutiei toracice la nivelul de jos al sternului.

Folosind forţele mâinilor sternul împreună cu partea exterioară a coastelor se deplasează în direcţia coloanei vertebrale. Frecvenţa masajului inimii 60-80 comprimări pe minut. [1]

Concluzii

13

Natura este un mister pe care omul nu va fi capabil niciodată să-l înteleagă.Niciodata nu se știe la ce te poți aștepta de la ea,aceasta este arătat în referat.Natura mereu ne răspunde la acțiunile nocive ale omului cum știe ea mai bine

Galerie fotoAnexa 1

Anexa 2

14

Anexa 3

Anexa 4

15

Bibliogafie[1] http://www.asm.md/administrator/fisiere/protectia_civila/ucebnikG3.doc

[2] http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=311639&lang=1

16