MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI TINERETULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

Academia de Studii Economice din MoldovaFacultatea: Economia Generală și Drept

Catedra: Drept public

Referat

Tema : «CODUL CIVIL DIN 1865»

a elaborat:

studenta gr. D-121

URSU Elena

conducator ştiinţific

Doctor habilitat, prof. univ.

ROTARU Mihail

Chişinău, 2012

«CODUL CIVIL DIN 1865»

Plan:

1. Întroducerea

2. Izvoarele Codului Civil din 1865

3. Structura Codului Civil din 1865

4. Conținutul normativ al Codului Civil din 1865

5. Concluzii

6. Bibliografie

IntroducereÎn 1959, Moldova și Țara Românească au ales ca domn pe Alexandru Ioan Cuza, unificând

cele două țări în „ Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești ” iar noul domnitor a

inițiat o serie de reforme sociale, economice și legislative în principat. Prin reforma legislativa au

fost elaborate și promulgate Legea Contabilității, Legea Consiliilor Județene, Legea instrucțiunii

publice, Codul Penal, Codul Civil, precum și crearea Consiliului de Stat.

Fiind cele mai strâns legate de realitatea economică, normele dreptului civil aveau o

importanță aparte în epoca Unirii, când se dezvoltau relațiile de producție capitaliste. Normele de

drept civil existente la acea epocă erau în multe privințe depășite sub aspectul conținutului, iar

sub aspectul formei (sistematizării) erau dispersate, lipsite de unitate. În scopul depășirii acestor

neajunsuri, pentru crearea unui drept civil modern în conținut și formă, Alexandru Ioan Cuza a

cerut Comisiei Centrale de la Focșani să treacă la alcătuirea unui nou cod.

Codul Civil din 1865 sau Codul Civil al lui Cuza sau Codicele Civil din 1864 a fost Codul

Civil în vigoare în Principatele Unite Române și ulterior România din 1 decembrie 1865 si până

în 1 octombrie 2011. Este singurul cod care a scăpat de modificările comuniste, râmânând

aproape la fel în toată perioada comunistă.

Elaborarea Codului Civil a fost începută de Guvernul Mihail Kogălniceanu sub domnia

lui Alexandru Ioan Cuza, ca parte a marilor reforme legislative și a intrat în vigoare în

timpul Guvernului Nicolae Crețulescu

Codul Civil a fost elaborat după modelul Codului Civil Napolenian din 1804, luându-se în

considerare și modificările aduse între timp acestui cod, precum și proiectul de Cod Civil italian,

legea franceză asupra transcripției din 23 martie 1853, legea ipotecară belgiană din 10 decembrie

1851, dispoziții din vechiul drept românesc.

Codul Civil cuprindea 1914 articole și era împărțit în trei cărți. De-a lungul timpului,

numeroase acte normative au abrogat, modificat și completat articole din Codul Civil. În ciuda

unor numeroase eforturi de modificare, care au fost culminate prin pregătirea și finalizarea unor

noi proiecte de Cod Civil, care erau menite să îl înlocuiască, precum cele din anii 1940, 1971 și

2004, Codul Civil din vremea lui Alexandru Ioan Cuza a rămas în vigoare până la data de 1

octombrie 2011 când a intrat în vigoare un nou Cod Civil  inspirat după Codul Civil din

provincia Quebec, Canada și care este unul dintre cele mai moderne coduri civile din lume.

Izvoarele Codului Civil din 1865Pîna în 1864, Romania nu a dispus de o legislație modernă și corectă în domeniul civil.

Dezvoltarea rapidă a economiei, intensificarea procesului de stratificare socială au impus ,

alîaturi de alte cauze, nevoia elaborării unui cod unitar pentru reglementarea relațiilor sociale.La

cererea Domnitorului redactarea Codului civil a revenit Comisiei Centrale de la Focșani.

Comisia a luat în considerare tradițiile existente în materie, dar și coduri ale altor state cunoscute

pentru caracterul lor modern. Deși acesta din urmă avea o vechime de șase decenii. Codul civil

romanesc a fost adoptat in anul 1864 si a intrat in vigoare la 1 decembrie 1865. In momentul

publicarii el s-a numit Codul civil Alexandru Ioan, dar dupa abdicarea lui Cuza a fost repudiat

sub titlul de Codul civil roman. Nu este o copie fidela, ci o adaptare a celui francez a lui

Napoleon din anul 1804, tinandu-se seama de conditiile si traditiile juridice ale tarii noastre.

Codul civil roman a preluat și a adaptat din Codul italian Pissaneli și legislativa civilă a Belgiei.

Codul a inlocuit legiuirile lui Caragea si Calimach, pastrand unele reglementari din acestea cu

privire la relatile personale si de familie.

Structura Codului Civil din 1865Codul civil din anul 1965 cuprinde 1914 articole si areurmatoarea structura:

– Un titlu preliminar cu privire la legi si aplicarea lor in timp si spatiu;

– Cartea I despre persoane;

– Cartea a II-a despre lucruri;

– Cartea a III-a despre diferite moduri de dobandire și transmitere a properietatii;

– Dispozitiile finale in legatura cu intrarea in vigoare a codului si abrogarea altor legiuiri

mai vechi.

Conținutul normativ al Codului Civil din 1865Dispozițiile referitoare la persoane au la temelie principiul egalității persoanelor în fața legii.

Persoanele fizice au capacitatea de folosință din momentul nașterii, dacă copilul se năștea viu,

capacitatea deplină de exercițiu ăncepe de la vîrsta de douăzeci si unu de ani (majoratul), cu

excepția ăersoanelor care îndeplinesc procedura emancipării și care prin aceasta obțin dreptul de

a încheia anumite acte și a-și angaja răspunderea înainte de vîrta de douăzeci si unu de ani.

Structura relațiilor de familie rămînea ca în legile anterioare, dată fiind remanențîtradițiilor.

Egalitatea soților era recunoscită î privința învocării mtivelor de divorț (spre deosibire de Codil

Napoleon); în raport cu copiii situația părințelor era diferită: drepturi și obligații existau doar

între mama și sopilulei natural, în vreme ce pentru tată recunoașterea fiului natural naștea efecte

numai ăm stabilirei stării civile. Soții aveau libertatea de a alge, în privința bunurilor aduse în

căsătorie, între regimul separației de bunuri, regimul comunității de bunuri și regimul dotal, sau

puteau crea un regim propriu. Ăn regimul dotal. Dota adusa de soție trebuia menționată în actul

de dotă, putînd fi utilizată de soț în interesul căsătotie; eventuala înstrăinare a acestor bunuri

trebuia compensată prin cumpărarea unor bunuri asemănătoare.

O însemnătate fundamentală în domeniu a avut-o întroducerea căsătoriei și divorțului civil,

urmată de înființare serviciilor specializate în cadrul autorităților de stat.

Persoanele juridice se clasificau astfel: persoane cu scop lucrativ, care urmau a fi

reglementate prin codul de comerț și persoanele fără scop lucrativ, care își propuneau ca obiect

activități politice, culturale,de binefacere, care se înființau prin decret domnesc.

Cartea a doua, cu privire la bunuri, acordă o atenție deosebită bunurilor imobile și a

proprietății. Faptul ca bunurile imobile sunt considerate ca avănd o valoare mai mare decît cele

mobile se explică prin aceea că, ăn momentul respectiv, dezvoltarea industrială era într-un stadiu

încipient și nu apăruseră încă bunuri mobile cu mult mai valoroase decît cele imobile (decît

pămăntul, de exemplu). Sunt menționate atributeleproprietîții, formele de stăpînire a lucrurilorsi

drepturile reale. Ulterior, dispozițiile privitoare la proprietate au fost amendate cu dispozițiile

unor legi specifice privind proprietatea funciară, proprietatea industrială și proprietatea

comercială.

În materia contractelor civile, a fost menționat principiul autonomiei de voință părților și s-

au precizat cazurile în care voința părților poate fi viciată. S—a făcut distincția ăntre contractele

consensuale ( formate prin acirdul simplu de voința părților) și contractele solemne (car necesită

îndeplinirea unor formalități). Sunt, de asemenea definite formele răspunderei civile:

- contractulă - adica creata prin incalcarea unei obligatii nascuta prin contract;

- delictuală - rezultata prin fapt ilicit al unei persoane care aduce un prejudiciu alteia,

in ambele cazuri prejudiciul trebuind sa fie acoperit integral de partea care nu-si indeplineste

obligatia și sunt menționate obligațiile părților ăn cazul neăndeplinirei unor obligații sau ăn cazul

unui prejudiciu.

Se instituie principiul raspunderii personale adica raspunderea personala prin fapta

proprie; Codul consacra si raspunderea colectiva sau raspunderea prin faptele altuia (a

parintilor pentru faptele copiilor minori s.a.).

În incheierea contractelor este consacrat principiul autonomiei de vointa a partilor,

consimtamantul acestora trebuie sa fie liber si neviciat prin eroare, dol sau violenta.

-contractele sunt clasificate in consensuale (prin simplul acord de vointa) si solemne (a caror

incheiere este insotita de indeplinirea unei formalitati).

Proprietatea ca drept fundamental este definita ca dreptul cuiva „de a se bucura si dispune

de un lucru in mod exclusiv si absolut ,insa in limitele prevazute de lege ”. Codul reglementeaza

si celelalte drepturi reale : uzufructul, servitutiile etc. Transmiterea proprietăţii se putea realiza,

conform Codului atât prinacte juridice încheiate între persoane în viaţă, câtşi prin acte pentru

cauzădemoarte. Pe cale succesorală prin succesiunea s-a stabilit locul relaţiilor de rudenie şi

ordinea succesorală în funcţie de gradele de rudenie, a succesorilor legitimişi a succesorilor

naturali. Rezerva succesorală este dedicată descendenţilor şi părinţilor. Pe cale testamentară

Codul reglementează regimul testamentelor: 1) olograf (scris, semnat si datat de testator);

2) autentic (semnat de testator si transmis judecatorului care ii confera autenticitate prin citirea

in sedinta publica); 3) mistic (secret, semnat de testator si prezentat inchis si pecetluit

judecatorului in baza unui pro- ces-verbal,pentru a fi deschis in conditiile indicate de testator ).

Codul a stabilit dispoziţii clare privind procedura deschiderii succesiunii, categoriile de

aspiranţi la succesiune, ordinea, cota îndobândirea bunurilor succesiunii, opţiunea succesorală,

obligaţia moştenitorului privind datoriile succesorale.

Toate reglementarile anterioare se abroga. Codul Calimach aplicat pana atunci in Moldova

si Legiuirea (Codicele) Caragea din Tara Romaneasca, celelalte legi civile, ordonante domnesti

si instructiuni ministeriale au fost abrogate.

ConcluziiCodul Civil a fost elaborat după modelul Codului Civil Napolenian din 1804, luându-se în

considerare și modificările aduse între timp acestui cod, precum și proiectul de Cod Civil italian,

legea franceză asupra transcripției din 23 martie 1853, legea ipotecară belgiană din 10 decembrie

1851, dispoziții din vechiul drept românesc.

Codul Civil cuprindea 1914 articole și era împărțit în trei cărți. De-a lungul timpului,

numeroase acte normative au abrogat, modificat și completat articole din Codul Civil. În ciuda

unor numeroase eforturi de modificare, care au fost culminate prin pregătirea și finalizarea unor

noi proiecte de Cod Civil, care erau menite să îl înlocuiască, precum cele din anii 1940, 1971 și

2004, Codul Civil din vremea lui Alexandru Ioan Cuza a rămas în vigoare până la data de 1

octombrie 2011 când a intrat în vigoare un nou Cod Civil  inspirat după Codul Civil din

provincia Quebec, Canada și care este unul dintre cele mai moderne coduri civile din lume.

Codul prevede că proprietatea poate fi transmisă prin acte juridice încheiate între

persoanele în viață și prin acte mortis causa (pentru cauză de moarte). Ca atare, proprietatea se

transmite și pe cale succesorală, sub cele două forme ale sale: ab intestat și testamentară. Codul

reglementa amănunțit deschiderea succesiunii, categoriile de succesori, ordinea și cota în care

aceștia dobândesc bunurile defunctului, opțiunea succesorală și lichidarea succesiunii.

Testamentul pe baza căruia se deferă moștenirea testamentară, este de mai multe feluri:

olograf, autentic și mistic. Testamentul olograf este scris, semnat și datat de către testator.

Testamentul autentic este semnat de către testator și transmis judecătorului care îl citește în

ședință publică și, prin aceasta, îi conferă autenticitate. Testamentul mistic sau secret este semnat

de testator și prezentat strâns și pecetluit judecătorului care nu ia cunoștință de conținutul său, ci

numai întocmește un proces verbal pe baza declarației testatorului, din care rezultă că actul care i

s-a prezentat este testamentul acelei persoane.

Codul mai cuprinde o serie de dispoziții cu privire, la acceptarea sau repudierea moștenirii,

precum și la obligația moștenitorului de a plăti datoriile succesorale.

Până la unificarea legislativă, în Țara Românească era aplicabil Legiuirea Caradja (1818)

iar în Moldova, Codul Calimah (1817). Noul Cod Civil avea să fie un instrument important de

unificare a principatelor.

Codul Civil român avea 1914 articole, împărțite în trei cărți, astfel:

(I) Despre persoane (abrogat in 1954, după adoptarea Codului Familiei),

(II) Despre bunuri și osebitele modificări ale proprietății și

(III) Despre diferitele moduri în care se dobândește proprietatea.

Bibliografie1. Legislatia romaneasca –„Codul civil-scurt istoric”; www.legal.dntis.ro/codcivil/3hml

2. Gh.Beleiu, „Drept civil roman”, Universul Juridic, Bucuresti, 2001, 287p.

3. M. Rotaru, “Istoria dreptului romanesc” Acad. De Studii Econ. Din Moldova, fac. Econ.

Generala si drept, Catedra Drept Public. – Ch.: Ed. ASEM, 2008. – 331 p.

4. Prof.Dr.Teofil Pop, „Drept civil roman- teotia generala”, Lumina Lex, Bucuresti, 1993.