1.Introducere

Tehnologia a creat noi probleme etice. Înseminarea artificială, fecundarea în vitro, mamele surogat, transplantul de organe, prelevarea de organe, manipularea genetică şi clonarea sunt toate realităţi medicale. Nu se mai pune problema dacă acestea pot fi realizate, ci dacă trebuie realizate. Şi aici punctele de vedere pot fi divizate în două categorii: o abordare umanistă seculară şi perspectiva iudeo-creştină. Şi nicăieri linia de demarcaţie între aceste două abordări nu e mai clară decât în problemele biomedicale.

Punctul culminant al tehnologiei reproductive este dat de ingineria genetică. Probabil aceasta va fi tema dominantă în etica secolului XXI. Încercările tot mai dese de clonare a oamenilor, după ce în prealabil s-a reuşit clonarea mai multor animale, reprezintă o nouă provocare pentru bioetică.

Ce este clonarea?

Clonarea este procesul prin care dintr-o singură celulă cultivată se obţine o colonie de celule identice. Cuvântul clonare vine de la grecescul clon – ramură. Metoda constă în prelevarea unui ovul din care se scoate nucleul, în locul căruia se introduce nucleul unei celule embrionare din faza de blastocit. Apoi, ovulul în care s-a făcut transferul de nucleu se va introduce într-o “mamă purtatoare”. Se va realiza în felul acesta o copie fidelă a pruncului născut pe cale naturală.

Clonarea mai poate fi privită şi ca un proces de duplicare (şi nu de reproducere ), în urma căruia rezultă un material genetic identic, care nu este însă obţinut prin mijloace sexuale.

Reprezentând poate cea mai şocantă dintre provocările ştiinţei contemporane, clonarea poate fi

privită ca un proces de duplicare (şi nu de reproducere), în urma căruia rezultă un material

genetic identic, care nu este însă obţinut prin mijloace sexuale. În cadrul reproducerii sexuate, se

produce combinarea a două ADN-uri, unul provenit de la tată şi celălalt de la mamă, pe când în

cazul reproducerii asexuate - asemenea clonării - nu se perpetuează decât informaţia genetică a

unui singur părinte.

În lumea plantelor, clonarea se poate produce în mod natural la plantele care se înmulţesc

vegetativ, proces care duce la identitatea genetică a descendenţilor. Ea se aplică în agricultură şi

silvicultură, precum şi în grădinărit.

Dacă clonarea este întâlnită în mediul natural nu doar în regnul vegetal ci şi în cel animal

(în cazul speciilor care se reproduc asexuat), oamenii de ştiinţă au făcut posibilă realizarea ei şi

în medii artificiale (laboratoare), aplicând-o şi la vertebrate. Adevărata senzaţie a produs-o

experimentul din 5 iulie 1996, când Ian Wilmut a clonat primul mamifer: oaia Dolly. În 1999,

1

mitul a fost spulberat. Dolly se născuse bătrână! Au urmat însă vaca, şoarecele, porcul, găina.

Prin clonare se pot obţine organisme cu calităţi "programate". De exemplu, la Institutul Roslin s-

au desfăşurat experimente pentru a se ajunge la vaci care să producă lapte foarte apropiat, din

punctul de vedere al compoziţiei, de cel uman. Savanţii au luat în calcul şi posibilitatea ca prin

clonare să fie înlocuite animalele de casă care au murit sau să fie refăcute speciile ameninţate cu

dispariţia.

Şi de la clonarea animalelor, atenţia oamenilor de ştiinţă s-a îndreptat în mod firesc înspre

clonarea umană. Nu se poate însă vorbi despre clonarea umană fără a aduce în discuţie aspectul

etic al problemei. În vara lui 2000 a apărut teoria copilului din doi taţi: „Clonarea face femeia

inutilă în perpetuarea speciei şi homosexualii pot să se reproducă singuri", afirma un reputat

expert britanic în biotehnologie.

Imaturitatea acestei ramuri a ştiinţei, faptul că tehnica clonării (mai ales la animalele

superioare şi implicit la om) nu este pe deplin stăpânită şi impactul major pe care deja îl are în

societate (cu influenţe directe asupra condiţiei fiinţei umane), sunt o parte din motivele pentru

care reacţia generală este una de respingere.

"Joaca de-a Dumnezeu" este specifică speciei umane, dar nu e recomandată, mai cu

seamă când experimentăm pe noi înşine. Încă de la naşterea lui Dolly, cercetătorii au început să

îşi pună întrebarea cât de departe se poate merge cu această tehnică. Majoritatea oamenilor de

ştiinţă au avertizat asupra riscurilor pe care clonarea le presupune în cazul oamenilor. Tehnica nu

este încă pusă la punct şi presupune riscuri şi malformaţii congenitale, diformităţi, deficienţe ale

sistemului imunitar, îmbătrânire prematură. Mai mult, evoluţia psihică şi mentală a unui copil

clonat este o mare necunoscută, deoarece observarea evoluţiei animalelor clonate nu a dat nici un

indiciu cu privire la acest aspect.

Teologi şi lideri religioşi din întreaga lume s-au pronunţat împotriva clonării,

condamnând încercările oamenilor de a se substitui voinţei divine. Anul 2002 a stat sub semnul

acestor dezbateri, în urma anunţului făcut de o companie americană (Advanced Cell

Technology), privind obţinerea de celule - suşe embrionare umane în scop terapeutic (pentru

reproducerea ţesuturilor unor organe umane, cu scopul de a fi transplantate).

2

Se face deosebirea, în acest sens, între clonarea reproductivă şi cea terapeutică, aceasta

din urmă fiind privită cu mai multă îngăduinţă, deoarece se consideră că ar putea reprezenta o

şansă uriaşă pentru medicina contemporană. Clonarea în scop terapeutic vizează obţinerea şi

utilizarea de celule stem (celule embrionice nediferenţiate, omnipotente), în vederea utilizării în

terapia de înlocuire a ţesuturilor.

Din „istoria” clonării

Primul pas teoretic s-a săvârşit în urmă cu 50 de ani, în Laboratorul de biologie

moleculară al Universităţii Cambridge din Anglia (1953). Doi cercetători, ulterior laureaţi ai

Premiului Nobel (în anul 1962) - americanul James Watson (n.1928) şi britanicul Francis Crick

(n.1916) - au stabilit structura acidului dezoxiribonucleic (ADN), substanţa care posedă inclusă

în structura sa informaţia genetică a unui organism. Al doilea pas l-a făcut un alt laureat al

Premiului Nobel (1980); e vorba de Paul Berg de la Universitatea Stanford din California

(U.S.A.) care, împreună cu echipa sa, a reuşit în anul 1971 să transfere o genă (fragment de

ADN) dintr-o celulă bacteriană în alta. Toate aceste descoperiri fascinante au condus la noi şi

îndrăzneţe cercetări, imposibile înainte şi au deschis calea manipulărilor genetice de diverse

categorii, nu lipsite însă de riscuri.

Una din acestea este clonarea, cea mai uluitoare şi mai controversată dintre manipulările

genetice. Clonarea este tehnica de obţinere a unor celule/organisme identice (din punctul de

vedere al zestrei genetice), care pot fi calificate drept clone.

Progresele obţinute în producerea culturilor in vitro de organe, ţesuturi şi celule vegetale

au determinat ca ingineria genetică să fie considerată cel mai promiţător domeniu al biologiei

experimentale. Se cultivă cu succes in vitro organe vegetative (rădăcini şi frunze), sau organe

reproductive (antere şi polen, ovare şi ovule, embrioni şi endosperm). Se cultivă, de asemenea,

ţesuturi provenite din orice parte a plantei, sau o singură celulă care poate fi clonată. Astfel, a

devenit posibilă regenerarea de plante complete de la calus sau de la o celulă unică.Primele

experienţe de clonare la vertebrate s-au realizat la amfibieni. Având în vedere că ovulele

mamiferelor sunt de o mie de ori mai mici decât ale amfibienilor, de-abia după 1980 s-a realizat

clonarea la şobolani, oi, vaci etc., însă doar până la stadiul de 8-16 celule. Se credea că după

această fază embrionară (aproximativ 14 zile de la fecundare), clonarea nu mai este posibilă

3

întrucât în celulele devenite somatice, diferenţiate, pierzându-şi totipotenţialitatea, ADN-ul este

definitiv şi ireversibil alterat şi, prin urmare, nu mai posedă patrimoniul genetic care să mai dea

naştere unui nou organism normal. Dar această certitudine s-a prăbuşit în urma naşterii primului

mamifer clonat – oaia Dolly (la 24 februarie 1997, cercetătorii de la Institutul Roslin din

Edinburgh, Scoţia, au făcut publică reproducerea cu succes, pe cale asexuată, a primului

mamifer, utilizând ADN-ul unei singure celule provenind de la o oaie adult).

Acestă reuşită aducea în discuţie posibilitatea clonării umane. De aceea, la 4 martie 1997,

Preşedintele SUA, Bill Clinton, a interzis utilizarea fondurilor federale pentru clonarea umană,

invocând „probleme etice profunde”.

În iulie 1997, aceiaşi cercetători britanici au clonat un miel, Polly, care portă, potrivit

acestora, gene umane. Ei speră astfel să poată produce, pe viitor, proteine umane pentru utilizare

medicală.Clonarea lui Dolly este proclamată, în decembrie 1997, de către revistele de ştiinţă

drept cel mai avansat proiect ştiinţific al anului.

Institutul Roslin devine, în mai 1999, proprietatea Companiei americane de biotehnologie Geron

Corp. La scurt timp după acest fapt, Japonia, India şi majoritatea ţărilor europene au interzis

clonarea şi au impus legi care să supervizeze cercetările în acest domeniu. Şi totuşi, în octombrie

1999, un grup de cercetători japonezi îşi propun să cloneze un mamut din celule îngheţate găsite

în Siberia. Procesul se apreciază că va dura cel puţin 5 ani. Dacă reuşesc, ei vor să deschidă un

parc în Siberia, dedicat Epocii Glaciare. Procedeul pe care îl vor folosi presupune impregnarea

cu spermă recoltată de la un mamut congelat, a unei femele de elefant indian. În paralel vor

încerca şi cu ADN extras de la un cadavru de mamut descoperit congelat în 1994.

Într-un studiu publicat în revista Nature la 27 mai 1999, cercetătorii anunţă descoperirea

unor diferenţe genetice la Dolly, care sugerează îmbătrânirea prematură a mamiferului, ceea ce

pune sub semnul întrebării eficacitatea procesului de clonare.

Cercetătorii de la o Universitate din Honolulu au anunţat într-un raport publicat în revista

Nature Genetics la 1 iunie 1999 realizarea prin clonare a unui şoarece (Fibro), pornind de la o

celulă din coada unui şoarece adult. S-au utilizat 700 de celule din coada şoarecelui adult, doar

274 s-au transformat în embrioni, iar singurul care a supravieţuit a condus la naşterea lui Fibro.

4

Prima clonare la primate s-a realizat în anul 2002, când la Centrul pentru primate din

Beaverton (Oregon) a luat naştere maimuţa Tetra.

Februarie 2002 – cercetătorii japonezi care au clonat mai mulţi cobai, se pronunţă asupra

incertitudinii reuşitei procesului de clonare (datorită gradului mare de mortalitate a clonelor). În

aceeaşi lună, oamenii de ştiinţă au afirmat că un cobai clonat a devenit obez. Cercetătorii de la

Universitatea din Texas, A&M, au afirmat, în aceeaşi perioadă, că au clonat o pisică, botezată

CC („carbon copy”).

Experimentele legate de clonarea umană, nu s-au lăsat aşteptate. În luna mai a anului

2002, un expert în fertilizare, Panayiotis Zavos, din Lexington, Kentucky a declarat în cadrul

unui congres de profil, că „anul 2002 va fi anul clonelor” şi că lucrează la clonarea unei fiinţe

umane. El a solicitat Congresului să urgenteze legalizarea clonării, pentru a-şi putea definitiva

cercetarile.

În noiembrie 2002, dr. italian Severino Antinori, un expert în fertilizare, declară public că

în ianuarie 2003 se va naşte prima clonă umană şi că alte două femei sunt însărcinate cu

embrioni clonaţi.Pe 27 decembrie 2002, Clonaid, o companie a unui grup care crede că oamenii

au fost creaţi de extratereştri, anunţă naşterea, la data de 26 decembrie, prin cezariană, a primei

clone umane, o fetiţă pe nume Eva, cu o greutate de 3,1 kg. Compania a anunţat că se aşteaptă

naşterea altei clone, în Europa, la începutul anului 2003.

Brigitte Boisselier, preşedintele societăţii Clonaid, fondată de secta raelienilor, a anunţat

naşterea, în 5 ianuarie 2003 a celui de-al doilea bebeluş clonat, într-o ţară din nordul Europei, ca

fiică a unui cuplu de lesbiene olandeze. Clonaid a anunţat naşterea a încă 3 bebeluşi clonaţi până

la începutul lunii februarie.

Cum nu există însă dovezi concludente în ceea ce priveşte reuşita clonării umane, aceste

afirmaţii sunt privite cu reticenţă de către oamenii de ştiinţă şi opinia publică. Biogeneticianul

Rudolph Jaenisch, specialist în clonare animală, la Whitehead Institute, Cambridge, nu crede în

reuşita raeliţilor. De asemenea, comunitatea ştiinţifică internaţională se arată extrem de sceptică.

5

În mijlocul „febrei clonării umane”, moartea vestitei Dolly a trecut aproape neobservată.

La 6 ani şi jumătate de la naştere, suferind prematur de artrită şi o boală a plămânilor, Dolly a

fost eutanasiată în februarie 2003 şi donată Muzeului Naţional al Scoţiei din Edinburgh.

În aceeaşi perioadă (februarie 2003), moare în mod neaşteptat, din cauze necunoscute, prima oaie clonată în Australia, la vârsta de 2 ani şi 10 luni

2.Clonarea in date

Clonarea reprezintă totalitatea procedeelor care permit obţinerea unui număr de “copii genetice” ale unor organisme cu însuşiri cunoscute.Tehnici de bază

a.Secţionarea (clonarea) embrionară- o celulă se împarte în două părţi şi se crează artificial doi gemeni.

b.Transferul nuclear- clonarea de celule adulte cu nuclei ai altor celule.

Istoric:

♦1928 - primul transfer nuclear;

♦1952 - clonarea la broaşte;

♦1963 – introducerea termenului de “clonă” (Haldane);

♦1984 - clonarea unei oi din celule embrionare;

♦1996, 5 iulie - se naşte oaia Dolly (Institutul Roslin, Scoţia)

1997, 4 martie - Bill Clinton (SUA), interzice utilizarea de fonduri federalepentru studii în domeniul clonării.

♦1997, decembrie - Revista “Science” declară clonarea ca fiind una din cele mai mari realizări din domeniul ştiinţific;

♦2000, octombrie - tentative de clonare la speciile pe cale de dispariţie;

♦2002 - clonarea unei pisici – numită CC (Carbon Copy = copie la indigo);

♦2002, noiembrie – dr. Severino Antinori (Italia) anunţă că se aşteaptă prima naştere a unui copil clonat;

♦2002, 27 decembrie – Clonaid (o companie asociată cu secta raeliţilor) anunţă naşterea primei fetiţe princlonare, Eva, prin operaţie cezariană, cu Gn = 3100g;

6

♦2003, 3 ianuarie - cercetători din Olanda anunţă naşterea unui copil clonă într-un cuplu de lesbiene;

♦2003 - cercetători din Japonia anunţă naşterea unui băiat clonat.

(Întrucât firma Clonaid nu a pus la dispoziţie datele ştiinţifice, nu au fost certificate evenimentele anunţate).

♦2003, 14 februarie - oaia Dolly a trebuit să fie eutanasiată, datorită unui cancer pulmonar de origine virală;

♦2003, 14 august - cercetători chinezi au utilizat pentru prima dată tehnica clonării pentru a obţine embrioni hibrizi (amestec de AND de la iepure şi om), numiţi HIMERE , relansând dezbaterile etice.

3.Clonarea animalăPunctul de plecare pentru orice discuţie referitoare la acest subiect îl reprezintă recursul la tehnologia prin care a fost clonată in 1996 oaia Dolly . Sfârşitul secolului XX avea să fie martorul primului caz de clonare a unui mamifer, acesta având loc la Institutul Roslin din Edinburgh, prin transplantarea nucleului unei celule care aparţinea unei oi din rasa Finn Dorsett în ovulul denuclearizat al unei mame-gazdă din rasa de oi scoţiene cu faţa neagră . S-a stimulat apoi artificial diviziunea celulară, iar uterul respectivei oi cu faţa neagră a fost purtătorul viitoarei clone. Dolly reprezintă copia fidela a unei oi Finn Dorsett .

După Dolly a urmat clonarea de vaci, porci, maimuţe şi şoareci . Problema cea mai gravă este ridicată de rata foarte scazută de reuşite : pentru Dolly au fost necesare 276 de încercări . De altfel, doctorul Harry Griffin, membru al echipei care a clonat-o pe Dolly, a avertizat că tehnica actuală de clonare este încă la început, fiind “ineficientă deoarece s-au utilizat pentru Dolly 277 de ovule pentru a obţine o sarcină reuşită, recoltând ovule de la circa 40 de oi donatoare, dar şi riscantă deoarece o mare parte din sarcini au eşuat, astfel încât am avut miei care au murit imediat după naştere “. Doar 1 % din clonările animale effectuate până în prezent au avut un rezultat pozitiv, dar şi dintre acestea covărşitoarea majoritate a suferit serioase disfuncţii: ficatul nu funcţiona bine, sângele nu avea tensiunea normală, plămânii erau nedezvoltaţi, apăreau grave deficienţe ale sistemului imunitar. Ian Wilmut, primul om de ştiinţă care a reuşit să cloneze un mamifer (oaia Dolly ) nu este de accord cu clonarea reproductivă.

7

Numeroşi specialişti în clonarea animalelor, printre care şi biologul Rudolf Jaenisch de la Whitehead Institute din Massachusetts, afirmă că tentativele de clonare umană sunt nu doar sortite eşecului, dar şi "iresponsabile" şi "respingătoare". Cercetătorul avertizează de mult că tehnica clonării dă greş foarte des la animale şi a creat o veritabilă "galerie a ororilor": malformaţii congenitale, diformităţi fizice, deficienţe ale sistemului imunitar, îmbătrânire prematură etc.

După câteva luni, cercetătorul irlandez a anunţat că Dolly este bolnavă şi îmbătrâneşte prematur.

Referitor la clonarea umană în scopuri reproductive, el a insistat că nimeni nu ar trebui să o încerce.

Clonarea MaimuteiLa trei ani dupa ce specialistii englezi de la Institutul Roslin din Edinburgh au realizat experimentul "Oaia Dolly", cercetatorii americani de la Universitatea de Stiinte Medicale din Portland, Oregon au reusit o noua performanta genetica: clonarea maimutei !

* Spre deosebire de oaia Dolly, macacul de sex feminin Tetra, in varsta de patru luni, a venit pe lume prin divizarea embrionului * Aceasta tehnica noua consta in extragerea unui ovul si fecundarea lui "in vitro"* Dupa ce embrionul a crescut si este format din opt celule, acesta este divizat in patru embrioni identici, fiecare alcatuit din doua celule * Cei patru embrioni au fost implantati in patru "mame surogat". Unul singur a supravietuit * Potrivit cercetatorilor americani, scopul clonarii maimutelor este folosirea lor in experimente destinate perfectionarii terapiilor pentru bolile umane * Referindu-se la o eventuala clonare umana, americanii cred ca experimentele pe maimute pot furniza date esentiale despre influenta prenatala a mediului inconjurator asupra fatului

__Anuntarea experimentelor reusite din domeniul clonarii a dat nastere in ultimii ani unui adevarat scandal in randul comunitatii stiintifice internationale. Primul mamifer clonat - operatiune ce a fost realizata de catre specialistii Institutului Roslin din Edinburgh - care a captat indelung atentia opiniei publice, incepand cu februarie 1997, a fost oaia Dolly. Pentru a nu se lasa mai prejos, americanii, mai precis, companiile ABS Global si Advanced Cell Technology, au clonat bovine si porcine, dintre acestea mai cunoscut fiind taurasul Gene. Au urmat apoi nenumarate scandaluri si campanii impotriva acestor experimente, prezentate ca niste pericole reale la adresa mostenirii genetice si, nu in ultimul rand, ca "amestec" in opera lui Dumnezeu. S-a scris si s-a vorbit mult despre pericolul clonarii oamenilor, despre moralitatea acestui lucru si despre accidentele genetice ce pot aparea. Dar, cu toate acestea, zilele tecute, cercetatorii americani au venit cu o noua veste: clonarea unei maimute.

8

Maimuta poate umple golul dintre soarece si om

__Cercetatorii americani din statul Oregon au anuntat joi ca au reusit sa cloneze o maimuta prin divizarea unui embrion aflat in stare incipienta. Clona, un macac de sex feminin si in varsta de patru luni, a fost botezata Tetra. Conducatorul echipei de cercetatori, profesorul Gerald Schatten, de la Universitatea de Stiinte Medicale din Portland Oregon, a declarat ca, in curand, aceasta tehnica va fi folosita si pe alte animale si ca scopul clonarii maimutelor este folosirea lor in experimente destinate perfectionarii terapiilor pentru bolile umane. In prezent, cele mai multe tratamente pentru bolile umane sunt testate initial pe soareci, dar, din punct de vedere biologic, maimutele sunt mai apropiate de oameni, avand ADN-ul, in proportie de 98%, la fel cu cel al omului, si, prin urmare, se intentioneaza ca, in viitor, testarea terapiilor avangardiste sa se realizeze pe primate. "Intre soarece si pacient este o mare distanta, iar maimutele pot umple acest gol", a declarat Schatten.

4.Clonarea umana

Anul 1997 a fost anul de răscruce pentru comunitatea internaţională a oamenilor de ştiinţă. Clonarea umană - posibilitatea oferită de ingineria genetică de a obţine indivizi identici, în serie - a scandalizat întreaga lume, mai ales morala creştină.

Profesorul francez Jean-Francois Mattei, membru al Comitetului Naţional de Etică din Franţa, a acordat un culminant interviu agenţiei de presă France Press în care a declarat: “ Un om reprezentând copia altuia nu mai este o fiinţă umană. Clonarea se înrudeşte cu genocidul, pentru că se bazează, ca şi acesta, pe selecţia genetică.” În ultimul număr al revistei Deutschland, unul dintre cei mai renumiţi experţi în problema de genetică, prof. dr. Ernest Ludwing Winacker, îşi face cunoscute concepţiile sale asupra clonării umane. Primul copil despre care se spune că s-a născut prin clonare este o fetiţă. Ea a primit numele Eve şi nu are decât mamă, fiind o copie genetică în miniatură a acesteia.Controversata companie Clonaid a anunţat că a sosit pe lume prima clonă umană. În absenţa unor materiale ştiinţifice detaliate legate de procedurile urmate, ştirea nu a fost confirmată din surse independente. Se ştie doar că este vorba despre o fetiţă, care s-a născut într-o joi, prin cezariană, şi a primit numele Eve. "Cezariana s-a desfăşurat foarte bine", a afirmat Brigitte Boisselier, preşedinta societăţii pentru clonare umană Clonaid. Aceasta a promis într-o conferinţă de presă că va invita experţi independenţi să certifice faptul că Eve este o clonă.

5.Un alt fel de clonare (Clonarea Terapeutică)

9

Clonarea ar putea fi soluţia pentru o serie de boli in prezent netratabile. De exemplu, Marea Britanie a legalizat utilizarea embrionilor umani pentru cercetările care sunt îndreptate în direcţia vindecării unor maladii ca Parkinson si Alzheimer.

Se face deosebirea între clonarea reproductivă si cea terapeutică, aceasta din urma reprezentând o şansă uriaşă pentru medicina contemporană. Probabilitatea mai mare de

realizare o are CLONAREA TERAPEUTICA, mai accesibilă din punct de vedere al tehnicii, dar şi mai puţin problematică moral. Plecând de la ADN-ul bolnavului putem obţine un embrion-clonă care nu mai este apoi introdus intr-un uter, ci este utilizat drept cultură de celule stem (celulele stem fiind nediferenţiate, capabile să formeze orice tip de ţesut, constituind astfel materialul ideal pentru refacerea ţesuturilor necrozate). Unica soluţie pentru refacerea numărului de celule pierdute de către organismul bolnavului, "cărămizi" care nu se mai regenerează, pare a fi înlocuirea cu celulele stem. Se speră că ele vor putea fi "învăţate" să formeze ţesuturi de un anumit tip. Mai mult, pornind de la celulele pacientului, prin clonare se va elimina pericolul respingerii materialului transplantat, acesta fiind în mod natural acceptat de către organism. Teoretic, lucrurile sunt limpezi, mai puţin evidentă este modalitatea prin care putem obţine practic aceste celule.

c

hinezii, la randul lor, au afirmat ca au clonat embrioni umani, la Colegiul Medical Xiangya, dar nu exista documente care sa ateste aceste afirmatii. Lu Guangxiu, cunoscuta anterior pentru unele studii de fertilizare in vitro, sustine ca a reusit sa cloneze embrioni umani pana la stadiul in care a obtinut o cultura de celule stem. Cercetatoarea chineza crede ca a depasit dificultatea principala care apare in situatiile obisnuite, si anume respingerea de catre trupul bolnavului a tesuturilor transplantate. Clonand chiar celulele pacientului, sansele de respingere scad simtitor. Pana acum celulele stem erau produse din embrionii de care clinicile de fertilizare in vitro se dispensau, acesti embrioni urmand a fi distrusi. Cu toate acestea, nici in cazul chinezilor nu se poate vorbi de clonarea unor embrioni umani dezvoltati. Sa retinem insa ca metoda aplicata de Ian Wilmut si echipa sa de la Institutul Roslin, dupa cum arata Lu Guangxiu, poate fi imbunatatita, evitand esecurile de pana acum in care majoritatea embrionilor mureau repede, fara a avea timp sa se dezvolte pana la stadiul de blastocite, termen care presupune un grup de cateva sute de celule.

Noua tehnica poate fi prezentata astfel: nu se indeparteaza nucleul ovulului, ci se injecteaza nucleul unei celule apartinand celui pe care dorim sa-l clonam, se asteapta un timp si cele doua nuclee sunt lasate impreuna pentru a se produce un fel de acomodare, de „toleranta“. Numai dupa aceea se aplica denuclearizarea si, ulterior, stimulul necesar pentru ca acest complex sa-si inceapa divizarea. Punctul slab este ca nici asa nu pot fi evitate pierderile, estimandu-se ca numai 5% din embrioni au atins nivelul de blastocite. Celulele stem, prin urmare, nu si-au continuat inmultirea, timpul lor de viata fiind prea scazut.

6.Aspectele juridice ale clonarii

10

Opinia publică mondială a fost profund impresionată de ştirea publicată pentru prima oară de presă în primăvara anului 1997 în lrgătură cu clonarea unei oi de către o echipă de cercetători britanici. Reacţia pe plan mondial a fos imediată. Astfel, Biserica Catolică s-a opus întru totul clonării, iar preşedintele francez Jacques Chirac a cerut revizuirea legislaţiei, astfel încât să fie evitată posibilitatea duplicării fiinţelor umane. Preşedintele Chirac a specificat că legislaţia franceză a interzis încă din 1994 experimentele pe embrioni umani, precum şi obţinerea unor astfel de embrioni pentru cercetări. Malayezia a decis să interzică clonarea umană, permiţând-o în schimb pe cea pe animale. Guvernul malaezian a considerat clonajul uman ca fiind imoral şi împotriva Creaţiei Divine.

In SUA, unde s-a realizat clonarea a două maimuţe, precum şi un experiment privind un pui de găină care a dobândit o voce de prepelită, preşedintele Bill Clinton a interzis folosirea fondurilor federale pentru cercetări privind clonarea umană şi a cerut oamenilor de ştiinţă din sectorul particular să se retragă de la un asemenea gen de experimente. După cum a spus preşedintele Clinton adresându-se savanţiilor: „fiecare viaţă este unică, rezultatul unui miracol care trece dincolo de barierele laboratoarelor ştiinţifice. Cred că trebuie să respectă acest dar şi să rezistăm tentaţiei de a ne multiplica”. Un ziarist de la jurnalul „The Independent” consideră că dacă ideea este realizabilă, se va realiza. Căci instinctul omului care-l îndeamnă mereu să exploreze şi să experimenteze, nu poate fi oprit de nici o comisie ori biserică, de nici un legislator. . În SUA, Camera Reprezentanţilor a dat o hotărâre prin care clonarea umană este considerată ilegală, dar Senatul încă nu s-a pronunţat în această privinţă. Părerile înclină totuşi spre acceptarea doar a clonării terapeutice. S-a propus legalizarea clonării terapeutice ca unica modalitate de a cerceta, cu şanse de reuşită, sfere până acum inaccesibile medicinei obişnuite, criteriul fundamental pentru finanţarea unor astfel de programe fiind ca obiectivul principal să fie găsirea unor tratamente pentru bolile incurabile.

Vastul domeniu al ştiinţei şi cercetării trebuie să se bazeze pe respectarea unei stricte moralităţi. În cadrul UE este interzisă orice încercare de clonare a unei fiinţe umane. Convenţia internaţională privind drepturile omului şi bio-medicina precizează că prin clonare se înţelege crearea unei fiinţe umane identice genetic cu o altă

11

fiinţă umană, indiferent dacă este în viaţă sau decedată. Identitate genetică înseamnă existenţa aceluiaşi set de gene la persoanele în cauză. Fiecare stat parte la această Convenţie devine parte şi la Protocolul său adiţional, din 12 ianuarie 1998, privind aplicarea biologiei şi a medicinei cu privire la interzicerea clonării fiinţelor umane.

Viitorul ştiinţei şi al tehnologiei este crucial pentru progresul Europei

In legislatia Republicii Moldova clonarea este reglementata in art.144 din Codul Peal in care se prevede :Crearea fiintelor umane prin clonare se pedepseste cu inchisoare de la 7 la 15 ani.”

•Care va fi statutul juridic al clonei ?(Ex. ar exista situaţia ca donatorul să fie în acelaşi

timp frate geamăn şi părinte).

•Care va fi statutul juridic al băncilor de organe?

•Se creează portiţa discriminărilor sociale. (Poate apărea o categorie nouă de sclavi).

Majoritatea ţărilor au prevederi legislative care interzic categoric clonarea fiinţei umane. (Inclusiv România).În august 2000, Anglia legiferează clonarea pentru obţinerea de ţesuturi şi organe pentru tratament (clonareaterapeutică este permisă, dar nu şi cea reproductivă)

7.Aspecte etice

. În discuţiile despre clonare, un aspect a trezit nedumerirea şi oamenilor absolut necredincioşi, necreştini care se pronunţă împotriva clonării. Cine din necredincioşi ar fi putut să vadă un aliat în congresul american sau în preşedintele Clinton? Dar uite că şi ei sau pronunţat împotriva clonării oamenilor. Se pot pune întrebările: „Unde e garanţia că din clonare nu se poate face o bombă biologică? Unde e garanţia că stăpânitorii lumii acestei nu vor utiliza această practică pentru producerea unei noi rase umane care să corespundă mai bine închipuirilor lor despre alegătorul ideal? Cum vor arăta relaţiile între oamenii acestor rase diferite? Oare toţi vor recunoaşte clonele drept oameni? Ce vor fi ei în

12

propria lor receptare? Cum vom arăta noi în ochii lor? Se va declanşa oare instinctul matern la femeie dacă ea nu va trece prin purtarea sarcinii şi naşterea copilului? Oare va fi iubit un astfel de copil?”

8.Aspecte bioetice

•Afectarea diversităţii genetice. (Va rezulta o populaţie relativ uniformă. Extrapolând, în caz

de afectare a unui individ cu un anumit tip de virus, această uniformitate poate determina

îmbolnăvirea întregii populaţii).

•Posibilitatea ca prin această metodă să se ajungă la anumite malformaţii genetice la urmaşii

clonelor. S-a demonstrat că aceste clone sunt predispuse la la îmbolnăviri şi îmbătrânirea

prematură. ( Nucleul se prelevează de la o celulă adultă, o celulă având un număr limitat de

diviziuni celulare).

•Posibilitatea creării unor supraoameni şi a unor infraoameni (utilizaţi ţintit: supraoamenii

constituie elita = clasa alfa, clasa de mijloc = clasa beta, iar infraoamenii, cei care trebuie să

muncească, constituie clasa inferioară = clasa gama)

•Ar putea înlătura comportamentul sexual normal al oamenilor (situaţii extreme - ca de ex. n-

ar mai fi nevoie de bărbaţi).

9.Pareri PRO si CONTRA

- PăreriPRO:

•O cale nouă de a furniza unui cuplu steril un copil biologic pe cale oarecum naturală.

•Deschide porţi pentru eugenie (tehnică de ameliorare a unor specii din regnul vegetal sau

animal, pentru îmbunătăţirea materialului genetic şi creşterea productivităţii).

• Problema etică: în ce măsură consumul acestor produse rezultate afectează omul.

• Problemă etică: mari îngrijorări în legătură cu extrapolarea metodei la om.

•Clonarea unor specii pe cale de dispariţie. (A fost clonată o specie de antilope).

•Scenariu ipotetic: cazul unui copil bolnav în stadiu terminal care necesită un transplant de

13

măduvă.

• Problemă etică: poate fi clonat acest copil pentru a putea avea la dispoziţie măduvă compatibilă în scop de transplant?

•Se preconizează constituirea unor bănci de organe obţinute prin clonare şi folosirea acestora la transplanturi (inclusiv xenotransplanturi = transplant de organe modificate genetic de la animale la om) • Problemă etică: ce statut vor avea clonele din aceste bănci de organe?

- Păreri CONTRA:

•Religia: “Cercetătorii se joacă de-a Dumnezeu”.

•Costul ridicat. (Cine va avea acces ? – doar cei bogaţi ?)

•Fiabilitatea (randamentul scăzut), rata de succes fiind de 2%-3%.

•Temeri legate de abuzuri de clonare ( Ex. crearea soldatului perfect).

10.Avantajele si dezavantajele clonarii

Avantajele clonării

Clonarea poate contribui şi la tratamentul unor boli prin reprogramarea celulelor pieii (generând celule pancreatice pentru diabetici , respectiv neuroni pentru bolnavii de Parkinson ) şi înlocuirea celulelor bolnave cu cele noi . Prin clonare, transplantarea de organe poate deveni o soluţie de success. Chiar dacă transplantarea de organe este un lucru curent la ora actuală, deseori este o criză de organe potrivite . Xenotransplantul (transplantarea de organe de la o specie la alta ) este o soluţie a acestei crize. Se estimeaza că în viitor organele umane vor putea fi cultivate în afara corpului iar oamenii vor fi capabili sa-si cloneze organele pentru transplante personale .

Tot prin clonare se pot salva şi speciile pe cale de dispariţie.

Dezavantajele clonării

Prin producerea de clone multiple apare riscul de a crea o populaţie formată din indivizi identici . Aceşti indivizi obţinuţi prin clonare ar putea să sufere de aceleaşi boli sau să fie sensibili la acelaşi tip de agenţi patogeni iar un singur virus ar putea extermina populaţia de pe o zonă întinsă , chiar o specie întreagă .

Clonarea ar putea avea efectae dezastruase în cadrul familiei căci un copil născut prin clonarea tatălui , de exemplu , ar putea fi considerat un frate geamăn identic al originalului . Efectul psihologic asupra fiinţelor umane la un asemenea lucru nu este încă studiat şi cunoscut. Care ar fi drepturile unei clone ? Ar avea drepturile

14

unei fiiniţe umane ? Iar dacă originalul ar ucide o clonă de-a lui (sau invers ) ce-ar fi acest lucru din punct de vedere legal : o crimă sau o sinucidere ?

15