1.Introducere

Progresul continuu al societăţii umane a dus la o omniprezenţă a tehnologiei în toate domeniile. Produsele alimentare sunt şi ele obţinute astăzi cu ajutorul tehnologiilor şi procedeelor moderne, iar cererea tot mai mare care se înregistrează duce la o supraproducţie şi o ofertă variată din partea producătorilor alimentari. Astfel se face tot posibilul ca alimentele să aibă succes, să poată fi conservate pe perioade cât mai lungi, să aibă culori cât mai atractive, să fie cât mai bogate în vitamine chiar dacă sunt obţinute pe cale artificială.

Conform normelor oficiale, prin aditivi alimentari se înţelege orice substanţă care, în mod normal, nu este consumată ca aliment în sine şi care nu este ingredient alimentar caracteristic având sau nu o valoare nutritivă şi prin a cărui adăugare intenţionată la produsele alimentare în scopuri tehnologice, în decursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament şi ambalare a unor asemenea produse alimentare devine o componentă a acestor produse alimentare.

Aditivii alimentari sunt substanţe adăugate în alimente pentru păstrarea sau îmbunătăţirea gustului şi aspectului alimentului. Unii aditivi sunt folosiţi de secole: de exemplu conservarea alimentelor cu oţet, prin sărare, cum ar fi şunca, conservarea dulciurilor, sau folosirea dioxidului de sulf în unele vinuri. Odată cu apariţia alimentelor procesate în a doua jumătate a secolului al 20-lea, mult mai mulţi aditivi au fost introduşi, fie de origine naturală, fie obţinuţi pe cale sintetică.

Pentru a reglementa aceşti aditivi şi pentru a informa consumatorii, fiecărui aditiv îi este atribuit un număr unic. Iniţial aceste numere au fost „numerele E” folosite în Europa pentru toţi aditivii aprobaţi. Această schemă de numerotare a fost adoptată şi extinsă de Comitetul Codex Alimentarius pentru identificarea internaţională a tuturor aditivilor, indiferent pentru ce scop sunt aprobaţi.

Numerele E încep cu „E”, dar ţările din Europa folosesc numai numărul, indiferent dacă aditivul este aprobat în Europa sau nu. De exemplu, acidul acetic este scris E260 pe produsele vândute în Europa, dar este cunoscut simplu, sub numele de aditivul 260 în unele ţări. Aditivul 103, alkanet, nu este aprobat pentru folosire în Europa, deci nu are un număr E, deşi este aprobat pentru folosire în Noua Zeelandă.

În Statele Unite, Food and Drug Administration a listat aceste numere ca „recunoscute în mod general ca sigure” sau GRAS şi sunt listate atât cu rezumatul folosirii lor, cât şi cu reglementarea FDA.

2.Denumirea comercială a tartrazinei . Denumirea tehnică, numărul de identificare după codificarea UE

Tartrazina, cunoscută şi sub numele de FD&C Yellow 5, este sarea trisodică de 3-carboxi-5-hidroxi-1-sulfofenil-4-p-sulfofenil azopirozol, fiind obţinută artificial. Tartrazina — aditiv alimentar E102, aromatizator sintetic. Tartrazina a fost interzisă ca aditiv alimentar în țările UE , dar interzicerea a fost anulată de directiva EC— 94/36/EC. De exemplu, în Norvegia pînă în 1978 au fost interzise aproximativ toți coloranții, dar sub influența EC tartrazina și alți coloranți au fost admiși în industria alimentară cu condiția de afi trecuți pe ambalajul produselor în care se conțin.

3.Specificațiile tartrazinei: formula chimică, compoziția, structura, masa moleculară, gradul de puritate, solubilitatea, alte date utile cu privire la identificare.

Formula chimică este C16H9N4Na3O9S2.

PROPRIETĂȚI FIZICO-CHIMICE:

- pulbere galben- portocalie;

- uşor solubilă în apă dând o soluţie galben-aurie, este puţin solubilă în alcool 95%;

- bună rezistenţă la lumină, în acid acetic, acid clorhidric şi NaOH 10%;

- soluţiile apoase de tartrazină nu sunt afectate de aluminiu, iar cuprul îi poate transforma culoarea în roşu deschis.

- Are greutatea moleculară de 534,37 g/mol, la temperaturi ridicate se descompune iar, absorbanţa maximă în soluţie apoasă pe care o are tartrazina este de 427 ± 2 nm.

4.Transformările pe care le generează tartrazina şi efectele pe care le produce în produsul alimentar.

AlimenteMulte alimente contin tartrazina în proporții variabile , în funcție de producător sau

persoana care preparară hrana , în ciuda tendinței recente de a evita sau de a înlocui tartrazina cu

o substanță de vopsire non- sintetică , cum ar fi annatto , culoare malț , sau beta-caroten . Când în

produselele alimentare , tartrazina adesea etichetată ca " alb " , " tartrazina " sau " E102 " , în

funcție de legile de competență și de etichetare aplicabile .

Produsele care conțin tartrazină de multe ori prelucrate artificial au culorile galben sau

verde , în timp ce consumatorii se așteaptă să fie maro sau crem. Ceea ce urmează este o listă de

alimente care ar putea conține tartrazină :

Deserturi și dulciuri : inghetata , produse de cofetărie și bomboane , bomboane de bumbac , deserturi instant și de gelatină , mixuri tort , produse de patiserie , pulbere cremă , marțipan , prăjituri și cookie-uri .

Bauturi : Amestecuri de sodă , energizante și prafuri pentru sportivi , siropuri de fructe si aromatizante / băuturile alcoolice mixte .

 Snacks : fulgi de porumb cu arome , gumă , floricele de porumb și chips-uri.

Condimente: gem, jeleu, gem, mustar, hrean, murături şi sosuri, prelucrate.

Alte alimente procesate : cereale, supe instant, orez, paste si piure de fructe.

Produse cosmetice și de îngrijire personală

un număr de produse de îngrijire personală și cosmetice pot conține tartrazină , de obicei etichetate ca CI 19140 , sau FD și C Yellow 5 , inclusiv : lichide și săpunuri , Sanitizer verde, loțiuni de hidratare, șampoane, balsamuri și alte produse pentru păr .

Produse cosmetice , cum ar fi fard de ochi , fard de obraz , pudra de față si fundație , ruj , etc - chiar și cele care sunt, în principal roz sau mov .

Lac de unghii , tatuaje temporare si loțiuni de bronz false .

Medicamente

Mai multe tipuri de medicamente conțin tartrazină pentru a da culoare verde unui lichid galben , sau portocaliu , capsulă , pilulă , loțiune sau gel , în principal, pentru identificarea ușoară . Tipuri de produse farmaceutice pot conține tartrazină care conțin și vitamine , antiacide , medicamente rece , lotiuni si prescriptii .

Cele mai multe sunt , dacă nu toate , fișe de date care trebuie să dezvolte medicamente care conțin o listă cu toate ingredientele , inclusiv tartrazina . Unele includ tartrazina in sectiunea de alertă alergen . Culegerea canadiană de produse farmaceutice si specialitati , o carte de referință pentru profesioniștii din domeniul sănătății care prescriu , tartrazina menționată ca un potențiator de alergii .

Alte produse

Alte produse , cum ar fi produse de curățare de uz casnic , alimente pentru animale de companie , creioane colorate , cerneluri pentru instrumente de scris și garnituri, pot conține , de asemenea, colorantul tartrazina .

5.Operaţia tehnologica în care se introduce tatrazina în cadrul tehnologiilor de gabricaţie

Tartrazina, F.D.&C. Yellow No. 5 (E 102) este un colorant alimentar sintetic, galben, utilizat in industria alimentara si pentru aditivarea mazarei ambalata in conserve. Doza de aditivare recomandata de FAO/OMS si Codexul alimentar este de 100 mg/kg.

Precizati prin raspunsuri si calcule tehnologice adecvate urmatoarele:

Necesarul de tartrazina pentru a procesa 1200 kg de mazare, receptionata cu 5% impuritati mecanice si 90% parte edibila. In cadrul operatiei de curatare se inregistreaza pierderi de 2,5% din partea edibila, iar pe intreg procesul tehnologic pierderile cantitative sunt de 7% din partea edibila. Randamentul de aditivare cu tartrazina este de 98%, iar pierderile de colorant sunt de 1,2%.

Necesarul de tartrazina

Corectii de impuritati la mazarea receptionata

  100 kg mazare .. 5 kg impuritati mecanice 95 kg mazare curata

1200 kg mazare .. x kg impuritati mecanice y kg mazare curata

= 60 kg (impuritati mecanice)

 = 1140 kg (mazare curata)

Corectii ale partii edibile din mazarea receptionata

  100 kg mazare 90 kg parte edibila 10 kg parte needibila

1140 kg mazare .. a kg parte edibila .. b kg parte needibila

 = 1026 kg (parte edibila)

 = 114 kg (parte needibila)

Corectii ale pierderii din partea edibila la operatia de curatare

  100 kg parte edibila . 2,5 kg se pierd 97,5 kg raman

1026 kg parte edibila ..c kg se pierd ..d kg raman

 = 25,65 kg (parte edibila pierduta)

 = 1000,35 kg (parte edibila ramasa)

Corectii ale pierderilor din partea edibila pe tot procesul tehnologic

  100 kg parte edibila ..7 kg se pierd .93 kg raman

1000,35 kg parte edibila .. e kg se pierd f kg raman

= 70,02 kg (parte edibila pierduta)

 = 930,32 kg (parte edibila ramasa)

Necesarul de tartrazina pentru aditivarea a 930,32 kg mazare

    1 kg mazare 100 mg tartrazina

930,32 kg mazare .. g mg tartrazina

 = 93032 mg = 0,093 kg (tartrazina necesara)

Corectiile de randament la aditivarea mazarei

100 kg tartrazina . 98 kg aditiveaza . 2 kg nu aditiveaza

    h kg tartrazina 0,093 kg aditiveaza . i kg nu aditiveaza

 = 0,094 kg (tartrazina necesara la randament 98%)

 = 0,001 kg (tartrazina care nu aditiveaza)

Corectiile de pierderi tehnologice in tartrazina  la procesul de aditivare

100 kg tartrazina . 1,2 kg se pierd . 98,8 kg raman

     j kg tartrazina   k kg se pierd .. 0,094 kg raman

= 0,095 kg (tartrazina necesara)

 = 0,001 kg (tartrazina care se pierde)

Bilantul tabelar al procesul de aditivare a mazarei

INTRARI

(kg)

IESIRI

(kg)Mazare

Tartrazina

1200

      0,095

Mazare parte edibila

Parte needibila

Impuritati mecanice

Pierderi parte edibila la spalare

Pierderi parte edibila procesare

Tartrazina necesara

Tartrazina neconsumata

Pierderi tartrazina

930,32

114

  60

  25,65

  70,02

    0,093

    0,001

    0,001

TOTAL 12 TOTAL 12

00,095 00,085

6.Dozele admise şi domeniile de utilizare ale substanţei.Efectele negative posibile la utilizarea incorectă a tartrazinei.

Doza zilnica admisa (DZA):7,5 mg/Kg

În prezent, pentru ca un colorant să fie autorizat pentru folosire în industria alimentară, sunt necesare o serie se studii toxicologice şi anume: studii de toxicitate acută, studii biochimice, toxicitatea la termen scurt, toxicitatea la termen lung, studii asupra reproducerii, cancerogenitatea şi mutagenitatea şi în final observaţiile la om.

În vederea protejării sănătăţii consumatorilor, FAO/OMS au introdus noţiunea de doză zilnică acceptabilă (DZA). Această doză reprezintă cantitatea de colorant ce poate fii ingerată zilnic, prin alimente, de-a lungul întregii vieţi fără riscuri.

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un colorant ideal sunt următoarele: să nu fie toxic şi să nu fie cancerigen la diferite niveluri de utilizare, să nu conţină impurităţi toxice; pentru a putea fi folosit, colorantul trebuie să aibă dispersabilitate şi/sau solubilitate adaptate la încorporarea sa în faza apoasă şi/sau în faza lipidică din produsul alimentar; să nu imprime gust şi miros particular produsului alimentar în care se încorporează; să fie stabil la lumină atunci când este introdus în produs şi se găseşte sub formă dispersată sau solubilizată, la pH cuprins între 2 şi 8; să nu fie afectat de temperaturile la care se face tratamentul termic (pasteurizare, fierbere, sterilizare); să fie stabil în timpul depozitării produsului alimentar în care s-a introdus; să nu reacţioneze cu urmele de metale şi nici cu agenţii oxidanţi sau reducători; caracteristicile să fie identice de la un lot la altul; să fie disponibili şi relativ ieftini, să fie aprobaţi prin legislaţia sanitară în vigoare.

După rezultatele evaluării toxicologice, coloranţii au fost clasificaţi în mai multe categorii (FAO/OMS), în funcţie de specificaţiile chimice.

Categoria A cuprinde coloranţii acceptaţi ca aditivi alimentari pentru care s-au fixat doze zilnice admisibile.

Categoria B cuprinde coloranţii pentru care datele toxicologice nu sunt suficiente pentru a putea clasifica aceşti coloranţi în categoria A.

Categoria C 1 cuprinde coloranţii pentru care datele toxicologice sunt insuficiente pentru evaluarea lor, deşi se dispune de un număr important de date privind toxicitatea la termen lung.

Categoria C 2 cuprinde coloranţii pentru care datele toxicologice sunt insuficiente pentru evaluarea lor, iar toxicitatea pe termen lung este necunoscută.

Categoria C 3 cuprinde coloranţii pentru care datele toxicologice sunt insuficiente pentru evaluarea lor şi care prezintă riscul unor efecte nocive.

Categoria D cuprinde coloranţii pentru care nu există practic date toxicologice.Categoria E cuprinde coloranţii care sunt consideraţi nocivi şi care nu trebuie să fie

introduşi în produsele alimentare.În general, coloranţii folosiţi în majoritatea ţărilor europene aparţin categoriilor de

toxicitate A, B, C1 sau C2. Doza zilnică admişi pentru om se obţine prin extrapolarea datelor de la animale la om,

folosind un coeficient de siguranţă. Aplicarea acestui coeficient este necesară pentru acoperirea diferenţelor dintre animale şi om, a variaţiilor de sensibilitate din cadrul populaţiei şi a faptului că numărul de animale este mic în comparaţie cu populaţia umană ce ar putea fii expusă. Acest coeficient se apreciază a fii de ordinul zecilor.

Tartrazina provoacă cele mai mari reacţii alergice şi intoleranţă dintre coloranţii azoici, în special la persoanele care manifestă o intoleranţă la aspirină sau suferă de astm. Simptomele acestor reacţii la tartrazină se produc la ingestie sau la expunerea cutanată la o substanţă care are în conţinutul ei tartrazină.

O varietate mare de răspunsuri imunologice au fost atribuite ingestiei de tartrazină, incluzând anxietatea, migrenele, sentiment de sufocare, depresie clinică, pete purpurii pe piele, vedere tulbure, mâncărimi, slăbiciune generală, valuri de căldură şi deranjamente în somn. Unele persoane acuză aceste simptome la tartrazină chiar şi la ingerarea unor doze suficient de mici, până la 72 de ore după ingerare. La copiii, atacurile astmatice, tumorile tiroidiene, alterările cromozomale şi hiperactivitatea sunt presupuse a fi rezultatul consumului de produse cu conţinut de tartrazină.

Mecanismul acestei sensibilităţi este obscur şi a fost numit pseudoalergie. Intoleranţa la tartrazină a fost estimată că afectează aproximativ 360000 de americani, aproximativ 0,12% din totalul populaţiei. Conform datelor furnizate de către FDA, tartrazina cauzează urticarie şi febră la mai puţin de 10000 persoane sau 0,01% din totalul populaţiei.

Unele studii au relaţionat tartrazina cu obezitatea, tulburarea compulsivă şi hiperactivitatea la copii. Alte studii au relevat faptul că atunci când este folosită în combinaţie cu alţi aditivi, a fost observată o creştere a nivelului de hiperactivitate la copii.

Nu este clară legătura dintre aceste simptome şi consumul de tartrazină. Existenţa acestei reacţii este bine cunoscută, dar existenţa mai multor efecte extreme rămâne o controversă.

Incidenţa intoleranţei la tartrazină este destul de scăzută şi există multe controverse despre cum tartrazina afectează indivizii care manifestă intoleranţa la aceasta.

Evitarea totală a tartrazinei este o cale de a face faţă sensibilităţii la acest compus, dar au fost făcute multe progrese în ceea ce priveşte reducerea sensibilităţii la tartrazină la persoanele care manifestă o sensibilitate şi la aspirină.

7.Metode de analiza pentru descrierea tatrazinei pentru identificarea ei şi determinarea cantitativa si calitativă.

Solubilitatea: solubila in apa, putin solubila in etanol.

Identificarea potentialului de colorare: colorant puternic.

Pierderile la uscare la 1350C: nu mai mult de 15% impreuna cu clor si sulfati, calculate ca si saruri de sodiu.

Materiile insolubile: nu mai mult de 0,2%.

Plumb: nu mia mult de 2 mg/kg. Se determina prin folosirea unei tehnici de absorbtie adecvate specificitatii nivelului.

Materiile colorante auxiliare: nu mai mult de 1%. Se foloseste solvent developator. Inaltimea la care se ridica frontul de solvent este de aproximativ 12 cm.

Componente organice, altele decat materiile colorante: nu mai mult de 0,5% insumand acid 4-hidrazinobenzensulfonic, acid 4-aminobenzensulfonic, acid 5-oxo-1-(4-sulfofenil)-2-pirazolin-3-carboxilic, 4,4´-diazoaminodi (acid benzensulfonic), acid tetrahidroxisuccinic.

Amine primare aromatice nesulfonate: nu mai mult de 0,01% calculate in anilina.

Se determina direct continutul total prin titrarea cu clorura de titan, dupa cum urmeaza:

-        cantitatea de proba: 0,6 – 0,7 g-        substanta tampon: 15 g tartrat de sodiu si hidrogen-        cantitatea de materii colorante (D) echivaleaza cu 1,00 ml de TiCl3 0,1 N: 13,56

mg.

Sinteza tartrazinei

8.Utilizări în industria alimentară

Tartrazina se utilizează într-o gamă larga de produse alimentare şi nealimentare.În alimente începând din 1950, , tartrazina s-a adăugat în proporţii diferite, în timp ce în prezent există o tendinţă tot mai mare a o evita sau de a o substitui cu substanţe colorante naturale, cum ar fi anatto, malţul sau betacarotenii.

Tartrazina se foloseşte la produse de cofetărie, băuturi răcoritoare, praf de budincă, chipsuri, cereale, amestecuri pentru prăjituri, aluaturi, pulberi pentru creme, supe instant, sosuri, unele tipuri de orez, îngheţate, bomboane, gumă de mestecat, marţipan, gem, jeleuri, gelatine, marmelade, muştar, iaurt, tăiţei, salată asortată şi amestecuri iuţi, diferite tipuri de piure de fructe, gustări de fructe, chipsuri şi multe tipuri de mâncare ce conţin glicerină, lămâie sau miere.

Produsele nealimentare care conţin tartrazină sunt: săpunuri, cosmetice, şampoane şi alte produse de îngrijire a părului, creme hidratante, creioane şi farduri pentru ochi.

Medicamentele în care se utilizează tartrazina sunt: vitamine, antacizi, capsule medicinale şi reţete speciale.

9.Concluzii şi aprecieri cu privire la utilitatea tartrazinei.

- Tartrazina provoacă cele mai mari reacţii alergice şi intoleranţă dintre coloranţii azoici, în special la persoanele care manifestă o intoleranţă la aspirină sau suferă de astm.

- La copii provoacă urticarie, astm şi rinită.

- Producere sindromul de hiperactivitate, duce la creşterea incidenţei tumorii tiroidiene, altereaza percepţia şi comportamentul producând stări de confuzie.

- Inhibă metabolismul zincului(Zn) si interferează cu enzimele digestive.

BIBLIOGRAFIE

1. http://www.sciencelab.com/xMSDS-Tartrazine-9927619

2. http://en.wikipedia.org/wiki/Tartrazine

3. http://www.fao.org/ag/agn/jecfa-additives/specs/Monograph1/Additive-458.pdf

4. http://www.fao.org/docrep/009/a0691e/a0691e00.htm

5. http://www.cbc.ccina.ro/PDF/acp_foodstuffs_additives_colours_ro.pdf

6. http://www.ertrag.ro/ingrediente.htm

7. http://ecr.valahia.ro/Simpozion_Calitate_2005/Materiale_simpozion/15.20-15.30_C.Popescu.doc

8. http://www.3dchem.com/molecules.asp?id=404

9. http://www.rsc.org/delivery/_ArticleLinking/DisplayArticleForFree.cfm?doi=a702268i\

10. http://www.jstage.jst.go.jp/article/analsci/21/2/149/_pdf

11. http://www.lgc.co.uk/docgallery/355.pdf

12. www.biblioteca.ase.ro/downres.php?tc=2484

13. http://www.ase.ro/pamfilie/material1.pdf

14. http://www.krepublishers.com/02-Journals/IJHG/IJHG-04-0-000-000-2004-Web/IJHG-04-4-227-294-2004-Abst-PDF/IJHG-04-4-277-280-2004-Das-A/IJHG-04-4-277-280-2004-Das-A.PDF

15. http://www.rsc.org/ej/AN/1997/a702268i.pdf

16. http://www.aseanfood.info/Articles/11013959.pdf