Proiect Legislatia si practica falimentului

Proiet realizat de:

VasileVictor-Ionut,M.T.C

Anul II FR grupa B

Cuprins:

I.participantii in procedura insolventei

II.judecatorul sindic

III. administratorul judiciar

IV. lichidatorul judiciar

V procedura de reorganizare judiciara

VI. procedura falimentului

VII. avantajele procedurii de reorganizare judiciara

VII. avantajele procedurii de lichidare

IX. este procedura de reorganizare o solutie? De ce?

X.este procedura de faliment o solutie de ce

XI. raspunderea membrilor organelor de conducere.infractiuni si pedepse

I.Participanţii la procedura insolvenţei

I. Organele care aplică procedura sunt: - instanţele judecătoreşti;- judecătorul-sindic;- administratorul judiciar;- lichidatorul.1. Instanţele judecătoreştiToate procedurile cu excepţia recursului prevăzut la art.8, sunt de competenţa exclusivă a tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în registrul comerţului, respectiv în registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, şi sunt exercitate de un judecător-sindic.Conform art. 8 curtea de apel va fi instanţa de recurs pentru hotărârile pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art.11.2. Judecătorul-sindicPrincipalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt:a) pronunţarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii şi, după caz, de intrare în faliment atât prin procedura generală, cât şi prin procedura simplificată;b) judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii; judecarea opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii;c) desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea sau, după caz, înlocuirea sa de către adunareacreditorilor;d) confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor, confirmarea onorariului negociat cu adunarea creditorilor;e) înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului;f) judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea;g) judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă, potrivit art.138, sesizarea organelor de cercetare penală în legătură cu săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art.143-147;h) judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase si a unor constituiri sau transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;i) judecarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator;j) admiterea şi confirmarea planului de reorganizare sau, după caz, de lichidare, după votarea lui de către creditori;k) soluţionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de întrerupere a

procedurii de reorganizare judiciară şi de intrare în faliment;l) soluţionarea contestaţiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului;m) judecarea acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor;n) pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii.3. Administratorul judiciarDefiniţieAdministratorul judiciar este persoana fizică sau juridică, practician în insolvenţă, autorizat în condiţiile legii, desemnat să exercite atribuţiile prevăzute la art.20 în perioada de observaţie şi pe durata procedurii de reorganizare (art. 3 pct. 23).Principalele atribuţii ale administratorului judiciar, sunt:a) examinarea situaţiei economice a debitorului şi a documentelor depuse conform prevederilor art.28 şi 35 şi întocmirea unui raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observaţie în cadrul procedurii generale şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 30 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;b) examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării 21 de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, şi asupra existenţei premiselor angajării răspunderii acestora, în condiţiile art.138, precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea şi supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 60 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;c) întocmirea actelor prevăzute la art.28 alin.(1), în cazul în care debitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia respectivă înăuntrul termenelor legale, precum şi verificarea, corectarea şi completarea informaţiilor cuprinse în actele respective, când acestea au fost prezentate de debitor;d) elaborarea planului de reorganizare a activităţii debitorului, în funcţie de cuprinsul raportului prevăzut la lit. a) şi în condiţiile şi termenele prevăzute la art.94;e) supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;f) conducerea integrală, respectiv în parte, a activităţii debitorului, în acest ultim caz cu respectarea precizărilor exprese ale judecătorului-sindic cu privire la atribuţiile sale şi la condiţiile de efectuare a plăţilor din contul averii debitorului;g) convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului şedinţelor adunării creditorilor sau ale acţionarilor, asociaţilor ori membrilor debitorului persoană juridică;h) introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;i) sesizarea de urgenţă a judecătorului-sindic în cazul în care constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;j) menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;k) verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea, precum şi întocmirea tabelelor creanţelor;l) încasarea creanţelor; urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau

la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi;m) cu condiţia confirmării de către judecătorul-sindic, încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale;n) sesizarea judecătorului-sindic în legătură cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta.

II.Judecatorul sindic

Instantele Judecatoresti Trebuie aratat ca judecatorul sindic este o instanta si, inevitabil, titlul Sectiunii I, Participantii in prodecura insolventei, il cuprinde si pe judecatorul sindic.

Toate procedurile insolventei, cu exceptia recursului prevazut la art. 8 din Legea nr. 85/2006, sunt de competenta tribunalului in a carui raza teritoriala isi are sediul debitorul, astfel cum figureaza acesta in registrul comertului, respectiv in registrul societatilor agricole sau in registrul asociatiilor si fundatiilor, si sunt exercitate de un judecator-sindic. Judecarea recursurilor contra hotararilor date de judecatorul-sindic este de competenta curtii de apel . Termenul de declarare a recursului este de 10 zile de la comunicarea hotararii, daca nu se aplica o alta prevedere legala contrara.

Pentru determinarea tribunalului competent teritorial prezinta relevanta numai sediul pe care debitorul il are inscris la Registrul Comertului. Astfel nu are relevanta unde se afla centrul activitatii debitoarei.Mutarea ulterioara a sediului nu influenteaza competenta judecatorului sindic. De altfel, potrivit art. 107, deschiderea procedurii falimentuli ridica dreptul debitorului de a-si conduce activitatea, ceea ce include si dreptul de a-si muta sediul .

Atributiile Judecatorului-sindic

Atributiile judecatorului-sindic sunt limitate la controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei. Atributiile manageriale apartin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, in mod exceptional, debitorului, daca acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-si administra averea.Principalele atributii ale judecatorului-sindic, in cadrul prezentei legi, sunt:

a) pronuntarea motivata a hotararii de deschidere a procedurii si, dupa caz, de intrare in faliment atat prin procedura generala, cat si prin procedura simplificata;b) judecarea contestatiei debitorului impotriva cererii introductive a creditorilor pentru inceperea procedurii; judecarea opozitiei creditorilor la deschiderea procedurii;c) desemnarea motivata, prin sentinta de deschidere a procedurii, dintre practicienii in insolventa care au depus oferta de servicii in acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, dupa caz, a lichidatorului care va administra procedura pana la confirmarea ori, dupa caz, inlocuirea sa de catre adunarea creditorilor sau creditorul care detine cel putin 50% din valoarea creantelor, fixarea remuneratiei in conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activitatii practicienilor in insolventa, precum si a atributiilor acestuia pentru aceasta perioada . In vederea desemnarii administratorului judiciar provizoriu sau a lichidatorului provizoriu, judecatorul va avea in vedere cererea depusa in acest sens de creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de debitor, daca cererea introductiva ii apartine. In situatia in care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicita numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de catre judecatorul sindic din randul practicienilor care au depus oferte in dosarul cauzei;d) confirmarea, prin incheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care detine cel putin 50% din valoarea creantelor, confirmarea onorariului negociat. Daca nu exista contestatii impotriva hotararii adunarii creditorilor sau a deciziei creditorului care detine cel putin 50% din valoarea creantelor, confirmarea se va face in camera de consiliu, fara citarea partilor, dupa depunerea procesului-verbal al adunarii creditorilor;e) inlocuirea, pentru motive temeinice, prin incheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului;f) judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea;g) judecarea cererilor de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului in insolventa, potrivit art. 138, sesizarea organelor de cercetare penala in legatura cu savarsirea infractiunilor prevazute la art. 143-147;h) judecarea actiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase si a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;i) judecarea contestatiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricarei persoane interesate impotriva masurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator;j) admiterea si confirmarea planului de reorganizare sau, dupa caz, de lichidare, dupa votarea lui de catre creditori;k) solutionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de intrerupere a procedurii de reorganizare judiciara si de intrare in faliment;l) solutionarea contestatiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului;m) judecarea actiunii in anularea hotararii adunarii creditorilor;n) pronuntarea hotararii de inchidere a procedurii.

Dispozitiile art. 24 alin. 1 din Codul de procedura civila privind incompatibilitatea nu sunt aplicabile judecatorului-sindic care pronunta succesiv hotarari in acelasi dosar, cu exceptia situatiei rejudecarii , dupa casarea hotararii in recurs.

III.Administratorul judiciar

Practicienii in insolventa interesati vor depune la dosar o oferta de preluare a pozitiei de administrator judiciar in dosarul respectiv, la care vor anexa dovada calitatii de practician in insolventa si o copie de pe polita de asigurare profesionala. In oferta, practicianul in insolventa interesat va putea arata si disponibilitatea de timp si de resurse umane, precum si experienta generala sau specifica necesare preluarii dosarului si bunei administrari a cazului. In cazul in care nu exista nici o astfel de oferta, judecatorul-sindic va desemna provizoriu, pana la prima adunare a creditorilor, un practician in insolventa ales in mod aleatoriu din Tabloul U.N.P.I.R.

La recomandarea comitetului creditorilor, in cadrul primei sedinte a adunarii creditorilor sau ulterior, creditorii care detin cel putin 50% din valoarea totala a creantelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i si remuneratia. In cazul in care remuneratia se va achita din fondul constituit, aceasta va fi stabilita de catre judecatorul-sindic, pe baza criteriilor stabilite prin legea privind profesia de practician in insolventa. Creditorii pot decide sa confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat provizoriu de catre judecatorul-sindic.

Creditorul care detine cel putin 50% din valoarea totala a creantelor poate sa decida, fara consultarea adunarii creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator in locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori sa confirme administratorul judiciar provizoriu sau, dupa caz, lichidatorul provizoriu si sa ii stabileasca remuneratia.

Creditorii pot contesta la judecatorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia de numire a administratorului judiciar, in termen de 3 zile de la data publicarii acesteia in Buletinul procedurilor de insolventa. Judecatorul va solutiona, de urgenta si deodata, toate contestatiile printr-o incheiere prin care va numi administratorul judiciar/lichidatorul desemnat sau, dupa caz, va solicita adunarii creditorilor/creditorului desemnarea unui alt administrator judiciar/lichidator. Daca in acest termen decizia adunarii creditorilor sau a creditorului ce detine cel putin 50% din valoarea creantelor nu este contestata, judecatorul-sindic, prin incheiere, va numi administratorul judiciar propus de creditori sau de creditorul ce detine cel putin 50% din valoarea creantelor, dispunand totodata incetarea atributiilor administratorului judiciar provizoriu pe care l-a desemnat prin sentinta de deschidere a procedurii.

Administratorul judiciar, persoana fizica sau persoana juridica, inclusiv reprezentantul acesteia, trebuie sa aiba calitatea de practician in insolventa, potrivit legii. Inainte de desemnarea sa, administratorul judiciar trebuie sa faca dovada ca este asigurat pentru raspundere profesionala, prin subscrierea unei polite de asigurare valabile, care sa acopere eventualele prejudicii cauzate in indeplinirea atributiilor sale. Riscul asigurat trebuie sa reprezinte consecinta activitatii administratorului judiciar pe perioada exercitarii calitatii sale.

Este interzis administratorului judiciar, sub sanctiunea revocarii din functie si a repararii eventualelor prejudicii cauzate, sa diminueze, in mod direct sau indirect, valoarea sumei asigurate prin contractul de asigurare.

Principalele atributii ale administratorului judiciar sunt: a. examinarea situatiei economice a debitorului si a documentelor depuse si intocmirea unui raport prin care sa propuna fie intrarea in procedura simplificata, fie continuarea perioadei de observatie in cadrul procedurii generale si supunerea acelui raport judecatorului-sindic, intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 30 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;b. examinarea activitatii debitorului si intocmirea unui raport amanuntit asupra cauzelor si imprejurarilor care au dus la aparitia starii de insolventa, cu mentionarea persoanelor carora le-ar fi imputabila, si asupra existentei premiselor angajarii raspunderii acestora, precum si asupra posibilitatii reale de reorganizare efectiva a activitatii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea si supunerea acelui raport judecatorului-sindic, intr-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depasi 60 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;c. intocmirea de acte de procedura, in cazul in care debitorul nu si-a indeplinit obligatia respectiva inauntrul termenelor legale, precum si verificarea, corectarea si completarea informatiilor cuprinse in actele respective, cand acestea au fost prezentate de debitor;d. elaborarea planului de reorganizare a activitatii debitorului, in functie de cuprinsul raportului prevazut la lit. a);e. supravegherea operatiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;f. conducerea integrala, respectiv in parte, a activitatii debitorului, in acest ultim caz cu respectarea precizarilor exprese ale judecatorului-sindic cu privire la atributiile sale si la conditiile de efectuare a platilor din contul averii debitorului;g. convocarea, prezidarea si asigurarea secretariatului sedintelor adunarii creditorilor sau ale actionarilor, asociatilor ori membrilor debitorului persoana juridica;h. introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor, precum si a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operatiuni comerciale incheiate de debitor si a constituirii unor garantii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;i. sesizarea de urgenta a judecatorului-sindic in cazul in care constata ca nu exista bunuri in averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative;j. mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor;k. verificarea creantelor si, atunci cand este cazul, formularea de obiectiuni la acestea, precum si intocmirea tabelelor creantelor;l. incasarea creantelor; urmarirea incasarii creantelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de catre debitor inainte de deschiderea procedurii; formularea si sustinerea actiunilor in pretentii pentru incasarea creantelor debitorului, pentru aceasta putand angaja avocati;m. cu conditia confirmarii de catre judecatorul-sindic, incheierea de tranzactii, descarcarea de datorii, descarcarea fidejusorilor, renuntarea la garantii reale;n. sesizarea judecatorului-sindic in legatura cu orice problema care ar cere o solutionare de catre acesta.

IV.Lichidatorul judiciar

 

ATRIBUTIILE LICHIDATORULUI, dupa dispunerea de catre instanta a trecerii la faliment

 1. In  60 de zile de la desemnare -  RAPORT AMĂNUNŢIT asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, dupa examinarea activităţii debitorului. – doar daca un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar.

 Raportul va mentiona:

- persoanele cărora le-ar fi imputabilă stărea de insolvenţă;

- existenţa premiselor angajării răspunderii acestora, în condiţiile art. 138;

- posibilităţea reale a reorganizarii efective a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea 

+ supunerea acelui raport judecătorului-sindic, într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăşi 60 de zile.  / art. 20 alin 1 lit b)/

2.    întocmirea TABELELOR CREANŢELOR; verificarea creanţelor şi, atunci când este cazul, formularea de obiecţiuni la acestea.

 3. în 30 de zile de la numire (daca exista active) intocmirea unui PROGRAM DE ADMINISTRARE A LICHIDĂRII, cu raport la fiecare 3 luni catre comitetului creditorilor asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe ŞI UN PLAN DE DISTRIBUIRE între creditori. Pentru motive temeinice, judecătorul-sindic poate prelungi cu cel mult o lună sau poate scurta termenul de prezentare a raportului şi a planului de distribuire. Planul de distribuire va fi înregistrat la grefa tribunalului şi lichidatorul va notifica aceasta fiecărui creditor. O copie de pe raport şi o copie de pe planul de distribuire vor fi afişate la uşa tribunalului. Comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestaţii la raport şi la plan, în termen de 15 zile de la afişare. O copie de pe contestaţie se comunică de urgenţă lichidatorului. În termen de 20 de zile de la afişare, judecătorul-sindic va ţine cu lichidatorul, cu debitorul şi cu creditorii o şedinţă în care va soluţiona deodată, prin sentinţă, toate contestaţiile.

 Raportul va prevedea şi plata remuneraţiei sale şi a celorlalte cheltuieli prevăzute la art. 123 pct. 1 si va cuprinde, cel puţin, următoarele:

   a) soldul aflat în contul de lichidare după ultima distribuire;

   b) încasările efectuate de către lichidator din valorificarea fiecărui bun şi din recupererea creanţelor;

   c) cuantumul dobânzilor sau al altor venituri de care beneficiază averea debitorului ca urmare a păstrării în conturi bancare a sumelor nedistribuite sau prin administrarea bunurilor existente în averea debitoarei;

   d) totalul sumelor aflate în contul de lichidare.

 Planul de distribuire între creditori cuprinde în mod obligatoriu următoarele date referitoare la fiecare creditor pentru care se face distribuirea:

   a) ajustările aduse tabelului definitiv de creanţe;

   b) sumele distribuite deja;

   c) sumele rămase după ajustarea tabelului definitiv şi distribuirile efectuate deja;

   d) sumele ce fac obiectul distribuirii;

   e) sume rămase de plată după efectuarea distribuirii.

 3. conducerea activităţii debitorului;

 4. introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;

 5. aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor + intocmirea uui raport catre comitetul creditorilor cu evaluarea bunurilor, metoda de valorificare, se va preciza dacă vânzarea se va face în bloc sau individual ori o combinaţie a acestora, prin licitaţie publică sau negociere directă sau prin ambele metode; va putea propune, în baza ofertelor primite, începerea negocierii cu unul sau mai mulţi cumpărători identificaţi, cu precizarea condiţiilor de plată şi a preţului minim de pornire a negocierii, care nu poate fi inferior preţului de evaluare. Va convoca adunarea generală a creditorilor în termen de maximum 20 de zile de la data şedinţei comitetului creditorilor, înştiinţându-i pe creditori despre posibilitatea studierii raportului şi a procesului-verbal al şedinţei comitetului creditorilor privind raportul.

  6. menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;

 7. urmărirea încasării creanţelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanţelor; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi.

 8. primirea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii debitorului;

 9. vânzarea bunurilor din averea debitorului, în conformitate cu prevederile prezentei legi + raport final însoţit de situaţiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi communicate tuturor creditorilor şi debitorului şi vor fi afişate la uşa tribunalului.

 10. încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la garanţii reale sub condiţia confirmării de către judecătorul-sindic;

 11. sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluţionare de către acesta;

 12. orice alte atribuţii stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.

 13. RAPORTUL FINAL cu privire la distribuirea sumelor, Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor. Ceditorii pot formula obiecţii la raportul final cu cel puţin 5 zile înainte de

data convocării. La data şedinţei, judecătorul-sindic va soluţiona, prin încheiere, toate obiecţiunile la raportul final, îl va aproba sau va dispune, dacă este cazul, modificarea corespunzătoare a acestuia. Creanţele care la data înregistrării raportului final vor fi încă sub condiţie nu vor participa la ultima distribuire. După ce judecătorul-sindic aprobă raportul final al lichidatorului, acesta va trebui să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor din averea debitorului. Fondurile nereclamate în termen de 90 de zile de către cei îndreptăţiţi la acestea vor fi depuse de către lichidator la bancă, în contul averii debitorului, iar extrasul de cont, la tribunal. Acestea vor putea fi folosite în condiţiile art. 4 alin. (4).

V.Procedura de reorganizare judiciara

Reorganizarea juridica este procedura ce se aplica debitorului, persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor acestuia, conform programului de plata a creantelor.Procedura de reorganizare presupune intocmirea, aprobarea, implementarea si respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate sa prevada, impreuna sau separat urmatoarele:-restructurarea operationala si/sau financiara a debitorului;-restructurarea corporativa prin modificarea structurii de capital social;-restrangerea activitatii prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului.Planul de reorganizare a activitatii sau de lichidare a unor bunuri din patrimoniul debitorului este propus de participanti, publicat, votat de catre creditori si confirmat de catre judecatorul sindic.Planul de reorganizare poate fi propus de urmatoarele categorii de personae, in conditiile urmatoare:-debitorul, o data cu formularea cererii sale introductive sau ulterior, pana la afisarea tabelului definitiv al creantelor, daca acesta si-a prezentat intentia de reorganizare in conditiile prevazute la art. 33, respectiv art. 39;-administratorul, de la data desemnarii sale si pana la implinirea unui termen de 30 de zile de la data afisarii tabelului definitiv al creantelor;-comitetul creditorilor, reprezentantul membrilor sau, dupa caz, al asociatilor/actionarilor, in termen de 30 de zile de la data afisarii tabelului definitiv al creantelor.-La cererea oricarei parti interesate, judecatorul-sindic poate scurta, pentru motive temeinice, perioadele prevazute la alin. (1).-Planul va prevedea fie reorganizarea si continuarea activitatii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia.-Nu vor putea propune un plan de reorganizare debitorul care, intr-un interval de 5 ani anterior formularii cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii instituite in baza prezentei legi si nici debitorul care a fost condamnat definitiv pentru: bancruta frauduloasa, gestiune frauduloasa, abuz de incredere, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, infractiuni de fals ori infractiuni prevazute in Legea concurentei nr. 21/1996, cu modificarile si completarile ulterioare.-Nerespectarea termenelor prevazute la alin. (1) conduce la decaderea partilor respective din dreptul de a depune un plan de reorganizare si, ca urmare, la trecerea, din dispozitia judecatorului-sindic, la faliment.

Legislatia de profil din Romania da o sansa firmelor sa se redreseze financiar prin procedura reorganizarii judiciare reglementata de Legea 85/2006 privind procedura insolventei. Astfel, reorganizarea judiciara ar putea fi solutia legala la indemana firmelor care se confrunta cu anumite conjuncturi nefavorabile, fara insa ca situatia lor economica sa fie iremediabil compromisa.O astfel de firma merita in general protectie, in beneficiul salariatilor sai, al creditorilor (inclusiv statul, pentru creantele bugetare), al comunitatii locale etc.Sunt mai multe avantaje ale declansarii procedurii de reorganizare judiciara pentru o firma aflata in dificultate, cum ar fi: -de la data deschiderii procedurii de reorganizare judiciara se suspenda de drept toate actiunile judiciare sau extrajudiciare avand ca scop realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale, -datoriile scadente nu se mai platesc decat in baza unui plan de reorganizare, fara a se mai achita dobanzi sau penalitati, -posibilitatea reesalonarii platii creantelor catre creditori etc.Cu toate acestea, in practica s-a observat ca tentativele de reorganizare judiciara esueaza in marea majoritate a cazurilor.

VI. Procedura falimentului

Reglementarile legale specifice procedurii falimentului se gasesc in Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, publicata in MO nr. 359 din 21.04. 2006, si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor in insolventa, publicata in Monitorul Oficial nr. 944 din 22.11.2007.

Participantii la procedura falimentului sunt:

societatile comerciale; societatile cooperative;

organizatiile cooperatiste;

societatile agricole;

grupurile de interes economic;

orice alta persoana juridica de drept privat care desfasoara si activitati economice.

Instantele judecatoresti competente sunt tribunalele in a caror raza teritoriala isi au sediul debitorii, iar in cadrul acestor institutii se distinge judecatorul sindic a carui atributii sunt limitate la controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii falimentului (insolventa).

Procedura de lichidare presupune constituirea unei Adunari a Creditorilor, care este convocata si prezidata, de cate ori este nevoie, de catre administratorul judiciar, sau dupa caz, de catre lichidator, daca legea, sau judecatorul sindic, nu dispune altfel.

Totodata, asociatii/ actionarii firmei aflate in lichidare pot desemna, pe cheltuiala lor, un administrator special, care sa participe la procedura falimentului si sa le reprezinte interesele.

Cel mai cunoscut personaj al acestei povesti este, bineinteles, Lichidatorul ale carui principalele atributii sunt:

examinarea activitatii debitorului asupra caruia se initiaza procedura de lichidare; conducerea activitatii debitorului;

introducerea de actiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna drepturilor creditorilor;

mentinerea sau denuntarea unor contracte incheiate de debitor (daca au fost incheiate intr-o perioada de pana la 3 ani si s-a urmarit fraudarea creditorilor);

urmarirea incasarii creantelor din averea debitorului;

primirea platilor pe seama debitorului etc.

Procedura simplificata a falimentului se aplica debitorilor (in stare de insolventa, aflati in una din urmatoarele situatii:

comerciantii, persoane fizice, actionand individual; asociatii familiale;

comerciantii exceptati de la aplicarea procedurii generale;

debitorii care nu au depus la termen actele cerute de lege;

societati comerciale dizolvate anterior formularii cererii introductive;

debitori care si-au declarat prin cererea introductiva intentia de intrare in faliment sau care nu sunt indreptatiti sa beneficieze de procedura de reorganizare judiciara prevazuta de lege.

Procedura simplificata este procedura prin care debitorul intra direct in procedura falimentului, fie odata cu  deschiderea procedurii insolventei, fie dupa o perioada de observatie de maximum 60 zile.

Indiferent de tip, procedura poate fi declansata de catre:

Deschiderea procedurii la cererea debitorului:

Debitorul aflat in stare de faliment are obligatia de a introduce o cerere la tribunal, in vederea deschiderii procedurii, in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa.

Nu poate formula o cerere de reorganizare judiciara debitorul care, in termen de 5 ani, anteriori introducerii cererii, a mai fost supus acestei proceduri.

Debitorul are obligatia de a depune la tribunal, odata cu cererea, documentele expres prevazute de lege. In caz contrar, pentru nedepunerea informatiilor in termen de 10 zile, judecatorul sindic va considera aceasta lipsa, o recunoastere a starii de faliment si va pronunta o sentinta de intrare in procedura simplificata a insolventei.

Deschiderea procedurii la cererea creditorilor:

Orice creditor care are o creanta certa, lichida si exigibila poate solicita deschiderea procedurii insolventei impotriva unui debitor prezumat in faliment.

Cererea trebuie sa cuprinda cuantumul si temeiul creantei, existenta unei garantii reale, precum si a unor masuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului si o declaratie privind intentia de a participa la reorganizarea debitorului.

Cererile ulterioare ale altor creditori vor fi conexate, din oficiu, la dosarul intial.

In plus, dechiderea procedurii insolventei are si o serie de efecte, cum ar fi: suspendarea tuturor actiunilor judiciare si extrajudciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului, sau bunurilor sale, sau suspendarea termenelor de prescriptive ale actiunilor suspendate anterior.

De asemenea, administratorul sau lichidatorul pot introduce actiuni pentru anularea unor acte juridice ale debitorului in conditiile prevazute de art. 77 - 93 din Legea insolventei. Actele frauduloase care pot fi anulate sunt actele incheiate de debitor in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii de lichidare.

Dupa cum am specificat mai sus, procedura generala reprezinta procedura prin care un debitor intra, dupa perioada de observatie, succesiv, in procedura de reorganizare judiciara si in procedura falimentului sau, separat, numai in reorganizare judiciara ori doar in procedura falimentului.

Reorganizarea judiciara se aplica debitorului, persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor sale, in conformitate cu un plan de reorganizare, care poate fi propus de debitor, de administratorul judiciar, de unul sau mai multi creditori detinand impreuna 20% din valoarea totala a creantelor mentionata in tabelul creditorilor.

Planul de reorganizare cuprinde fie restructurarea si continuarea activitatii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea debitorului, fie poate combina cele doua solutii.

Referitor la procedura Falimentului, aceasta este declansata de catre Judecatorul sindic in unul din urmatoarele cazuri:

debitorul si-a declarat intentia de a intra in procedura simplificata; debitorul nu si-a declarat intentia de reorganizare sau, la cererea creditorului de deschidere a

procedurii, a contestat ca ar fi in stare de insolventa, iar contestatia a fost respinsa de judecatorul sindic;

nici unul dintre celelalte subiecte de drept indreptatite nu a propus un plan de reorganizare, sau nici unul din planurile propuse nu a fost acceptat si confirmat;

debitorul si-a declarat intentia de reorganizare, dar nu a propus un plan de reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat si confirmat;

obligatiile de plata si celelalte sarcini asumate nu sunt indeplinite in conditiile stipulate prin planul confirmat sau desfasurarea activitatii debitorului in decursul reorganizarii sale aduce pierderi averii sale;

a fost aprobat raportul administratorului judiciar prin care se propune intrarea debitorului in faliment.

Prin hotararea prin care se decide intrarea in faliment, Judecatorul sindic va pronunta dizolvarea  societatii debitoare si va dispune, totodata, si o serie de masuri.

Cu exceptia cazurilor prevazute expres de lege, lichidarea va incepe de indata dupa finalizarea inventarierii  bunurilor din averea debitorului de catre lichidator.

Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi efectuata de lichidator sub controlul Judecatorului sindic, iar creantele vor fi platite intr-o anumita ordine (prevazuta in articolul 123 din legea 85/ 2006 privind procedura insolventei).

In final procedura falimentului va fi inchisa prin sentinta.

VII. Aantajele procedurii de reorganizare judiciara

De la data deschiderii procedurii, în temeiul art. 41 din Legea nr. 85/2006, nici o dobîndă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanţelor născute anterior deschiderii procedurii (cu excepţia creanţelor garantate). Astfel, prin stoparea curgerii dobînzilor şi penalităţilor, se împiedică mărirea pasivului societăţii.  - De la data deschiderii procedurii, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, astfel că nici un creditor nu va mai putea acţiona separat în judecată societatea aflată în insolvenţă pentru recuperarea creanţei sale. Tot în temeiul acestui articol se suspendă orice executări silite ori popriri pe conturile societăţii. Toate plăţile efectuate în cursul procedurii de insolvenţă se vor face printr-un cont bancar unic, care nu poate fi oprit.- Societatea faţă de care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei poate fi supusă reorganizării judiciare pe baza unui plan de reorganizare, prin care se pot obţine şi în anumite condiţii, chiar se pot impune, eşalonări ale plăţilor către creditori, pe perioada reorganizării, care poate dura până la trei ani, cu posibilitate de prelungire cu încă un an.- În cazul reorganizării judiciare, activitatea debitoarei este condusă de către un administrator special numit de către asociaţii societăţii, care poate fi chiar fostul administrator. Astfel, conducerea activităţii debitoarei poate rămîne în mîinile fostelor organe de conducere ale debitoarei, care sunt şi cele mai în măsură să continue activitatea societăţii. Activitatea acestora este supravegheată de administratorul judiciar. - În temeiul art. 77 din Legea nr. 85/2006, cererile de chemare în judecată pentru recuperarea creanţelor sau a altor drepturi sunt scutite de taxă de timbru, ceea ce reprezintă un avantaj în efectuarea demersurilor pentru recuperarea acestora.- În cadrul reorganizării judiciare, societatea funcţionează după principiul „business as usual”, rămînînd un jucător pe piaţa economică, putîndu-şi păstra clientela, brandul şi patrimoniul.- Pe perioada insolvenţei, societatea nu plăteşte şi nu încasează TVA.În numărul viitor vom prezenta pe scurt procedura concretă de depunere şi confirmare a unui plan de reorganizare.

VIII.Avantajele procedurii de lichidare

In functie de situatia concreta a celui care ajunge sa citeasca acest material, ideea desfiintarii voluntare a unei firme poate parea o decizie stranie, sau una demna de luat in considerare.

In fapt, posibilitatea luarii deciziei de dizolvare / lichidare voluntara a unei firme nu este altceva decat o oportunitate legala menita sa-i ajute pe intreprinzatorii ajunsi intr-o situatie dificila si nu o masura legala de incurajare, iar decizia in sine trebuie sa fie strans legata de ratiunea de a exista a oricarei societati comerciale, care este aceea de a face profit.

Potrivit articolului 235 alin. 2, introdus prin pct. 157 din legea 441 din 27 noiembrie 2006 in societatile cu raspundere limitata, asociatii pot hotari, odata cu dizolvarea, daca detin o pondere de 80-90% din totalul capitalului social, modificarea actului constitutiv, si modul de lichidare a societatii, atunci cand sunt de acord cu privire la repartizarea si lichidarea patrimoniului societatii si cand asigura stingerea pasivului sau regularizarea lui in acord cu creditorii. „Prin votul unanim al asociatilor se poate hotari si asupra modului in care activele ramase dupa plata creditorilor vor fi impartite intre asociati.“ In lipsa acordului unanim privind impartirea bunurilor, va fi urmata procedura de lichidare prevazuta de prezenta de legislatia in vigoare.

Transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor ramase dupa plata creditorilor are loc la data radierii societatii din registrul comertului. Registrul va elibera fiecarui asociat un certificat constatator al dreptului de proprietate asupra activelor distribuite, in baza caruia asociatul poate proceda la inscrierea bunurilor imobile in cartea funciara.

Procedura de dizolvare / lichidare voluntara a unei firme, potrivit noilor modificari ce au intrat in vigoare la sfarsitul lunii iunie 2008, presupune depunerea la Registrul Comertului a doua dosare corespunzatoare celor doua etape ce trebuie parcurse: cea de dizolvare - lichidare si apoi cea de radiere si o scurtare apreciabila a timpului necesar desfiintarii firmei.

IX.Este procedura de reorganizare o solutie?de ce?

In contextul actualei crize economice se anticipeaza ca o parte a agentilor economici sa intampine dificultati in desfasurarea business-ului si chiar sa ajunga in stare de insolventa. Astfel, daca in anul 2008 au fost inregistrate intre 12.000 si 14.000 de cereri de insolventa, anumite surse estimeaza1 dublarea acestui numar in anul 2009, pana la un numar maxim de 25.000 de cereri de insolventa. Principalele industrii care au fost deja afectate si se apreciaza ca vor fi afectate in continuare sunt comertul si serviciile, industria constructiilor, industria auto si de componente auto etc.

Agentii economici cel mai probabil vizati de o posibila stare de insolventa sunt in principal cei care au avut o crestere necontrolata in perioada de boom economic si care, in lipsa unor planuri de dezvoltare coerente si a unor previzionari corespunzatoare a riscurilor, se confrunta in acest moment cu o scadere brusca si dramatica a activitatii.

Din nefericire, cea mai mare parte a acestor agenti economici care ajung in stare de insolventa incearca in mod inutil sa redreseze activitatea societatii prin forte proprii, fara sa apeleze la consultanti de specialitate in domeniu si fara sa se foloseasca de prevederile legale create tocmai pentru a-i proteja. Astfel de incercari de redresare se soldeaza insa de cele mai multe ori cu un esec, astfel ca societatea respectiva ajunge in final in faliment, fara a mai exista nicio posibilitate de redresare economica a acesteia.

Legea nr. 85/2006 privind insolventa („Legea Insolventei”) prevede in mod specific procedura reorganizarii judiciare, ca masura de redresare a activitatii economice a unei societati aflate in insolventa sau intr-o stare iminenta de insolventa.

Printre avantajele deschiderii unei astfel de proceduri de catre societatea aflata in insolventa se numara: suspendarea tuturor activitatilor judiciare si extrajudiciare pentru realizarea creantelor indreptate impotriva debitorului si a bunurilor acestuia, faptul ca de la data deschiderii procedurii insolventei nu se mai calculeaza dobanzi, majorari si penalitati la creantele existente (cu cateva exceptii expres prevazute de lege), posibilitatea reesalonarii platii creantelor catre creditori etc.

Procedura reorganizarii judiciare prezinta insa si o serie de dezavantaje pentru societatea aflata in stare de insolventa, cum ar fi desfasurarea activitatii sub supravegherea unui administrator judiciar, modificarea partiala sau totala a conducerii societatii aflate in reorganizare, ridicarea in tot sau in parte a dreptului de administrare a debitorului etc.

Trecand peste dezavantajele unei astfel de proceduri, folosirea de catre comercianti a procedurii reorganizarii poate reprezenta o sansa reala de redresare si de continuare a unui business care in mod normal ar fi supus falimentului.

X.Este procedura de faliment o solutie ?de ce?

Falimentul apare in momentul in care o companie nu mai dispune de fonduri pentru plata datoriilor exigibile pe care le are, iar o reorganizare judiciara nu mai este posibilia. Concret, societatea comerciala se vede obligata sa isi lichideze averea pentru acoperirea pasivului.

Desi aceasta masura ar trebui sa fie una de ultima instanta (intr-un moment in care un exista alta solutie pentru plata datoriilor), exista anumite companii care se folosesc de aceasta procedura pentru a frauda anumiti creditori.

Proprietarul unei companii poate folosi in interesul sau beneficiile aduse de limitarile sau restrictiile pe care le sufera drepturile de creanta ale creditorilor.

“De exemplu, creditorii care nu si-au declarat in termenul legal creanta contra debitorului, nu beneficiaza de niciun drept de care beneficiaza creditorii care au fost inscrisi pe tabloul creantelor (creditorii indreptatiti sa participe la procedura, definiti in Legea 85/206 privind procedura insolventei). Legea prevede obligativitatea notificarii creditorilor, cunoscuti sau necunoscuti, cu privirea la deschiderea procedurii. Insa creditorii care pana la expirarea perioadei de inregistrare a declaratiilor de creanta nu s-au inscris la masa credala sunt straini de

procedura”, a explicat Lavinia Ghita, asociat in cadrul casei de avocatura Constantinovici McCann & Asociatii.

De asemenea, in beneficiul societatii falimentare sunt si creditorii ale caror creante sunt contestate, intrucat acestia nu mai dispun, pe perioada contestatiei, de drepturile creditorilor indreptatiti sa participe la procedura.

Avocatul evidentiaza si faptul ca societatile intrate in faliment isi acopera pierderile anuale (stabilite prin declaratia de impozit pe profit) din profiturile impozabile obtinute in toata perioada, pana la inchiderea procedurii falimentului.

Totusi, falimentul are de cele mai multe ori la baza fiscalitatea impovaratoare, ce consta intr-o multitudine de taxe si impozite, fiind cauza unui sistem ineficient.

Impozitul pe profit, dar si cel pe dividende ingreuneaza situatia firmelor mai ales pe timp de criza financiara si determina totodata scaderea atractivitatii pentru noii investitori”, afirma Lavinia Ghita.

Falimentul, ultima masura luata pentru plata pasivului

O societate aflata in insolventa poate proceda la plata pasivului, dupa cum prevede Legea insolventei, si prin recurgerea la procedura reorganizarii judiciare sau prin lichidarea unor bunuri din patrimoniul lui pana la stingerea pasivului.

Procedura de reorganizare presupune intocmirea, aprobarea si respectarea unui plan de reorganizare care poate sa prevada restructurarea operationala si/sau financiara, restructurarea corporativa prin modificarea structurii de capital social.

“Legiuitorul nu impune o ordine obligatorie în aplicarea celor două modalitati de acoperire a pasivului, insa procedura falimentului apare ca fiind solutia finala de realizare a creantelor creditorilor, ea putand interveni dupa ce procedura reorganizarii judiciare a esuat, dar si imediat dupa deschiderea procedurii”, explica Lavinia Ghita.

XI.Raspunderea membrilor organelor de conducere

Judecatorul-sindic poate dispune – potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului – ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte:

- au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;

- au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

- au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati;

- au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;

- au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia;

- au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati;

- in luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori.Aplicarea dispozitiilor aratate nu vor inlatura aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infractiuni.

Comitetul creditorilor poate cere judecatorului-sindic sa fie autorizat sa introduca actiunea in cazul in care administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sa indice – in raportul sau asupra cauzelor insolventei – persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica ori daca acesta a omis sa formuleze actiunea, iar raspunderea persoanelor la care se refera aratate mai sus ameninta sa se prescrie.

Raspunderea membrilor organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alte persoane care au cauzat starea de insolventa a debitorului este solidara, cu conditia ca aparitia starii de insolventa sa fie contemporana sau anterioara perioadei de timp in care si-au exercitat mandatul ori in care au detinut pozitia care ar fi putut cauza insolventa.

Persoanele in cauza se pot apara de solidaritate daca, in organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolventa sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolventa si au facut sa se consemneze, ulterior luarii deciziei, opozitia lor la aceste decizii.

Actiunea se prescrie in termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat aparitia starii de insolventa, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotararii de deschidere a procedurii.

Administratorul judiciar sau lichidatorul ori, dupa caz, comitetul creditorilor va putea cere judecatorului-sindic sa instituie masuri asiguratorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmarite, cu fixarea unei cautiuni de 10% din valoarea pretentiilor (care este obligatorie). De mentionat este faptul ca cererea pentru instituirea masuri asiguratorii poate fi formulata si ulterior.

Executarea silita impotriva membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului se efectueaza de catre executorul judecatoresc, conform Codului de procedura civila.