Ministerului Învațămîntului al Republicii MoldovaAcademia ,,Ștefan cel Mare’’ or.Chișinău

REFERAT

Tema: ,,Executarea sanctiunilor contraventionale”

Elaborat: Scripnic Igor Verificat: Vozian R.

Chisinau 2012

Executarea deciziei cu privire la aplicarea sancţiunii contravenţionale reprezintă ultima fază a procesului contravenţional. In doctrina ea ocupă un studiu deosebit , dat fiind ca la această etapa se realizează executarea sancţiunilor contravenţionale cit şi constatarea eficienţii procesului de jurisdicie administrativă.

Aceasa fază a procesului contravenţional intervine odată ce hotarîrea instanţei cu privire la aplicarea sancţiunii contravenţionale este definitivă. Aceasta hotărîre ramine a fi definiivă şi executorie, în cazul în care nu a fost atacată in termen de 15 zile prevazute de legislaţie pentru exercitarea cai de atac in recurs, sau de la momentul cind instanţa de recurs a emis o hotărîre definiivă în privinţa cazului contravenţional concret.

In cadrul fazei date se include două etape: punerea în executare a deciziei cu privire la aplicarea sancţiunii contravenţionale şi executarea sancţiunii.

Sancţiunea contravenţională este o măsură de constrîngere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare ce se aplică, în numele legii, persoanei care a săvîrşit o contravenţie.

Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei fizice sînt: a) avertismentul; b) amenda; c) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate; d) privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii; e) aplicarea punctelor de penalizare; f) privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule, dreptul de a deţine armă şi de

portarmă); g) munca neremunerată în folosul comunităţii; h) arestul contravenţional. Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, privarea de dreptul de a deţine

anumite funcţii şi punctele de penalizare pot fi aplicate şi ca sancţiuni complementare. Minorii pot fi sancţionaţi complementar doar cu privarea de dreptul de a desfăşura o

anumită activitate. Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei juridice sînt: a) amenda; b) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate. Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate fi aplicată şi ca sancţiune

complementară.  

AvertismentulAvertismentul (Art.33 CCv) înseamnă atenţia contravenientului asupra pericolului faptei

săvârşite şi recomandarea ca pe viitor aceasta să respecte dispoziţiile legii. Avertismentul, ca natură intrinsecă, este o sancţiune morală, spre deosebire de celelalte sancţiuni, şi intervine în cazurile în care fapta e de mică importanţă, iar organul adică persoana cu funcţie de răspundere apreciază că cel care a săvârşit-o nu o mai repeta. Se consideră executată din momentul comunicării în scris contră semnătură sau al înmânării copiei deciziei (art. 33 al CCv). Sancţiunea avertismentului, prevăzută la art.198 alin.(3), (4), art.247 alin.(1), art.249 alin.(1), art.250 alin.(1), art.251 alin.(4), (5), art.319, art.366 alin.(1), se aplică de către agentul constatator în condiţiile art.446 alin.(1), fără remiterea cauzei contravenţionale în instanţa de judecată.

Acestei sancţiuni i se acordă o importanţă, subliniindu-se caracterul ei educativ-moral. În această ordine de idei merită cea mai mare atenţie ideea ca avertismentul să fie inclus în toate sancţiunile normelor materiale, pentru a fi aplicat preventiv, după caz, celorlalte sancţiuni

administrative. Problema criteriilor în baza cărora poate fi aplicat avertismentul trebuie să fie o chestiune de apreciere de la caz la caz, în funcţie de persoana contravenientului, de împrejurările în care sa săvârşit contravenţia, de regretul manifestat de acestea, de angajamentul ca în viitor nu va mai repeta abaterea, ci va respecta legea.

Amenda Cât priveşte amenda (art. 34 CCv), este cea mai frecventă sancţiune administrativă şi de executarea ei depinde în mare măsură eficienţa procedurii contravenţionale. În acest context, subliniem unele calităţi de necontestat ale amenzii, care justifică locul ei central în sistemul sancţiunilor contravenţionale, şi anume:

a) ea permite o mai uşoară individualizare, b) fiind susceptibilă de o întinsă adaptare,Prin aceasta creându-se o posibilitate de a fi proporţională cu vinovăţia şi situaţia

făptuitorului. Executarea amenzii se poate face pe două căi:

a) din propria iniţiativă, de către contravenient,b) forţat, de către organele de executare a sancţiunii administrative.Conform art. 34 a CCv, amenda trebuie să fie plătită de către contravenient în cel mult 30

zile din ziua înmânării deciziei cu privire la aplicarea amenzii. Contravenientul este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plăteşte în cel

mult 72 de ore din momentul stabilirii ei. În acest caz, se consideră că sancţiunea amenzii este executată integral.

Executarea silită a pedepsei amenzii ca pedeapsă principală sau complementară se asigură de către executorul judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află domiciliul condamnatului, iar în cazul condamnaţilor care execută pedeapsa închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, se execută şi de penitenciar.

În cazul în care condamnatul nu a achitat amenda, instanţa de judecată, în decursul a 30 de zile de la rămînerea definitivă a hotărîrii, trimite executorului judecătoresc documentul executoriu pentru încasarea silită a amenzii.

Executorul judecătoresc verifică dacă amenda a fost achitată şi, în cazul în care nu a fost achitată de către condamnat, intentează procedura de executare şi execută documentul executoriu în conformitate cu Codul de Executare. Concomitent cu amenda, se vor încasa şi cheltuielile de executare.

În cazul în care executarea silită nu a fost posibilă din cauza lipsei sau insuficienţei de bunuri sau din cauza eschivării cu rea-voinţă de la achitarea amenzii, executorul judecătoresc solicită instanţe care a judecat cauza în fond să adopte o încheiere de înlocuire a masurii de pedeapsă, care poate fi comform CCv:

a) amendă în mărime dublă, care însă nu poate depăşi limita maximă a sancţiunii cu amenda prevăzută de norma materială contravenţională sau de prezentul articol;     b) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an;    c) muncă neremunerată în folosul comunităţii, calculîndu-se o oră de muncă pentru o unitate convenţională, durata muncii fiind de cel mult 60 de ore;    d) arest contravenţional, calculîndu-se o zi de arest pentru 2 unităţi convenţionale, durata arestului fiind de cel mult 30 de zile.

Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate. Privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii

(1) Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea temporară persoanei fizice de a desfăşura o anumită activitate, inclusiv prin privarea acesteia de dreptul special. Sancţiunea privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate fi aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvîrşirea contravenţiei sau în cazul în care contravenţia reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare a acestei activităţi.

(2) Privarea de dreptul de a conduce vehicule nu poate fi aplicată persoanei cu dizabilităţi care foloseşte vehiculul ca unic mijloc de deplasare, cu excepţia cazurilor cînd l-a condus atribuindu-i cu bună ştiinţă un număr de înmatriculare fals ori l-a condus în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe, ori s-a eschivat de la examenul medical de constatare a acestei stări, ori a părăsit locul accidentului rutier la care a fost participant.

(3) Privarea de dreptul de a desfăşura anumită activitate sau privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii poate fi aplicată de instanţa de judecată pentru un termen de la 3 luni la un an, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(4). Această sancţiune se aplică în cazurile în care, ţinînd cont de caracterul contravenţiilor comise de persoana vinovată, legea declară ca fiind inadmisibilă desfăşurarea unei anumite activităţi sau deţinerea unei anumite funcţii de către aceasta.

(4) Privarea de dreptul de a conduce vehicule se aplică de instanţa de judecată pe un termen de la 6 luni la 3 ani, iar în cazurile prevăzute la art.36, pe un termen de la 6 luni la un an.

Privarea de drept specialPrivat de drept special acordat cetăţeanului constă în a interzice contravenientului să conducă

mijloace de transport pe un termen de la 6 luni până la 3 ani, sau de a deţine armă şi de portarmă pe termen de 3 luni pînă la un an

Sancţiunea nu poate fi aplicată faţă de persoanele care conduc mijloace de transport în legătură cu invaliditatea, cu excepţia cazurilor cînd l-a condus atribuindu-i cu bună ştiinţă un număr de înmatriculare fals ori l-a condus în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe, ori s-a eschivat de la examenul medical de constatare a acestei stări, ori a părăsit locul accidentului rutier la care a fost participant.

În asemenea cazuri este necesar ca contravenienţii să fie supuşi unei reexaminări în vederea cunoaşterii regulilor de circulaţie rutieră şi conducerii mijloacelor de transport, precum şi a regulilor de vânătoare şi de folosire a armei de vânătoare.

Privarea de drept de a conduce mijloacelor de transport se execută de către cu funcţie de răspundere de la organele afacerilor interne. Executarea deciziei privative de drept de a conduce mijloace de transport de toate tipurile. În cazul când contravenientul aste privat numai de dreptul de a conduce mijloace de transport de diferite tipuri, în permisul de conducere se face o menţiune corespunzătoare. Dacă persoana dată se eschivează de a preda permisul de conducere şi continuă să mai conducă mijloace de transport de anumite tipuri în perioada în care a fost privat de dreptul de a conduce, perioada privării de acest drept poate fi prelungită de către persoanele oficiale ale organelor afacerilor interne, cu perioada folosirii ilegale a permisului de conducere. Modul de retragere a permisului de conducere se stabileşte de către Ministerul Afacerilor Interne.

Termenul privării de un drept special se calculează din ziua deciziei private de acest drept, iar după expirarea termenului, precum şi în cazul reducerii lui, persoanei supuse sancţiunii administrative i s restituie în mod stabilit documentele retrase.

Privarea persoanei juridice de dreptul de a desfăşura o anumită activitate Privarea persoanei juridice de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în

stabilirea interdicţiei de a încheia anumite tranzacţii, de a emite acţiuni sau alte titluri de valoare, de a primi subvenţii, înlesniri şi alte avantaje de la stat sau de a desfăşura alte activităţi.

Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate fi limitată la un anumit teritoriu al unităţii administrativ-teritoriale sau la o anumită perioadă a anului şi se stabileşte pentru un termen de la 3 luni la un an.

Munca neremunerată în folosul comunităţii Munca neremunerată în folosul comunităţii constă în antrenarea contravenientului persoană fizică, în afara timpului de serviciu de bază sau de studii, la munca stabilită de autoritatea administraţiei publice locale.

Munca neremunerată în folosul comunităţii se stabileşte pe o durată de la 10 la 60 de ore şi se execută în 2-4 ore pe zi. Munca neremunerată în folosul comunităţii poate fi aplicată doar persoanelor care acceptă să execute o asemenea sancţiune. După pronunţarea hotărîrii judecătoreşti, preşedintele şedinţei de judecată explică esenţa sancţiunii muncii neremunerate în folosul comunităţii, fapt care se consemnează în procesul-verbal al şedinţei de judecată. Contravenientului sancţionat cu muncă neremunerată în folosul comunităţii i se ia în scris un angajament prin care se obligă să se prezinte în termen de 10 zile la oficiul de executare în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul. În caz de eschivare de la munca neremunerată în folosul comunităţii, această sancţiune se înlocuieşte cu arest contravenţional, calculîndu-se o zi de arest pentru 2 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii. Munca neremunerată în folosul comunităţii nu poate fi aplicată persoanelor declarate invalizi de gradul I şi de gradul II, militarilor în termen, militarilor şi efectivului atestat al organelor afacerilor interne, angajaţi în bază de contract, femeilor gravide, persoanelor care sînt unicul întreţinător al copilului cu vîrsta de pînă la 8 ani şi nici persoanelor care au împlinit vîrsta generală de pensionare. Munca neremunerată în folosul comunităţii se prestează în cel mult 6 luni, timp care curge de la data rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti.

   Expulzarea

Expulzarea este o măsură de îndepărtare silită de pe teritoriul Republicii Moldova a cetăţenilor străini şi apatrizilor care au încălcat regulile de şedere. Expulzarea are drept scop înlăturarea unei stări de pericol şi prevenirea săvîrşirii de către aceste persoane a unor fapte socialmente periculoase. Expulzarea poate fi aplicată cetăţenilor străini şi apatrizilor ca sancţiune complementară în cazul comiterii contravenţiilor prevăzute la art.58, art.67 alin.(4), (5), art.76, 80, 81, 83, 84, 87, 323, 324, 326, 328, 330-333, 339, 348. În privinţa cetăţenilor străini şi apatrizilor care nu pot fi expulzaţi imediat, instanţa de judecată poate dispune luarea în custodie publică, cu plasarea pe un termen de cel mult 6 luni în Centrul de Plasament Temporar al Străinilor. Instanţa de judecată poate dispune luarea în custodie publică a cetăţenilor străini şi apatrizilor în a căror privinţă a fost dispusă măsura returnării sau care au fost declaraţi indezirabili. În cazul în care expulzarea însoţeşte arestul contravenţional, aducerea la îndeplinire a expulzării are loc după executarea pedepsei arestului.

Arestul contravenţional Arestul contravenţional este o sancţiune contravenţională excepţională care constă în

privarea de libertate pe un termen stabilit prin hotărîre judecătorească şi care se execută în condiţiile prevăzute de Codul de executare.

Arestul contravenţional se aplică, de regulă, pentru săvîrşirea unei fapte care ameninţă sau pune în pericol real sănătatea ori integritatea corporală a persoanei.

Arestul contravenţional poate fi aplicat şi în cazul neexecutării intenţionate a unei alte sancţiuni contravenţionale.

Durata arestului contravenţional este de la 3 la 15 zile. În cazul concursului de contravenţii sau al cumulului de hotărîri de sancţionare, pentru care, conform legii, se prevede în calitate de sancţiune arestul contravenţional, instanţa de judecată poate aplica această sancţiune pe un termen de pînă la 30 de zile. Durata reţinerii contravenţionale se include în durata arestului contravenţional. Arestul contravenţional nu poate fi aplicat persoanelor declarate invalizi de gradul I şi de gradul II, militarilor în termen, militarilor şi efectivului atestat al organelor afacerilor interne,

angajaţi în bază de contract, femeilor gravide, femeilor care au copii cu vîrsta de pînă la 8 ani, persoanei care este unicul întreţinător al copilului cu vîrsta de pînă la 16 ani şi nici persoanelor care au împlinit vîrsta generală de pensionare.