REFACERE I RECUPERARE PRIN INOT PROBLEME ALE COLOANEI VERTEBRALE

UNIVERSITATEA BABES BALYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA I SPORTREFACERE I RECUPERARE PRIN AQUAGYM.

PROBLEME ALE COLOANEI VERTEBRALE

Andrusca Raluca-Adriana

Coroian Corina

An II, GR. 208

Kinetoterapie

REFACERE I RECUPERARE PRIN INOT PROBLEME ALE COLOANEI VERTEBRALE

HERNIA DE DISC

Durerile de spate reprezinta o veritabila problema de sanatate publica in intreaga lume. Statisticile dovedesc acest lucru: 40% dintre femei si 30% dintre barbati acuza dureri de spate. "Problema e ca lombalgia este o boala inselatoare, ignorata de pacienti la inceput. Cu timpul insa durerea se intensifica, incepe sa radieze in membrele inferioare, se complica prin aparitia amortelilor si scaderea fortei musculare la nivelul picioarelor. In aceasta faza apare deja hernia de disc intervertebral. De-abia atunci pacientii iau in serios gravitatea bolii si incep sa consulte specialistii", arata dr. Gigi Teodoru, seful sectiei de recuperare medicala si balneofizioterapie de la Spitalul Clinic de Urgenta Militar Central. Din pacate, in cazurile avansate, kinetoterapia si tratamentul medicamentos nu mai pot face nimic si se ajunge la bisturiu. Succesul ulterior al operatiei depinde insa de recuperarea medicala postoperatorie.

Exercitii fizice

Recuperarea medicala dupa operatia de hernie de disc este o provocare atat pentru echipa medicala, cat si pentru pacient. Este o terapie blanda, dar de lunga durata, care necesita rabdare si perseverenta, mai ales in conditiile in care rezultatele nu sunt spectaculoase pe termen scurt. Procesul de recuperare se realizeaza sub supravegherea medicului de recuperare si a kinetoterapeutului. Buna colaborare dintre echipa medicala si pacient, precum si increderea reciproca asigura de asemenea succesul recuperarii.

Practic, programul de recuperare se bazeaza pe kinetoterapie, hidrokinetoterapie, proceduri de fizioterapie (electrostimulare) si masaj, precizeaza medicul primar Gigi Teodoru. Toate elementele de tratament se fac in conditii de repaus la pat, in prima etapa dupa operatia de hernie de disc. Aceasta este o regula obligatorie si esentiala pentru eficienta terapiei.

Kinetoterapia consta intr-o serie de exercitii fizice pentru tonifierea musculaturii spatelui, membrelor inferioare si abdomenului, exercitii pentru stabilizarea coloanei vertebrale si exercitii pentru cresterea rezistentei generale a organismului la efort. Exercitiile trebuie urmate periodic de pacient, pe tot parcursul vietii. De aceea, el are nevoie de automotivatie puternica, dar si de sustinere si incurajare din partea kinetoterapeutului si familiei.

Stil de viata

Kinetoterapeutul mai are rolul de a-l invata pe pacient sa-si corecteze posturile vicioase ale spatelui, atat de periculoase pentru coloana vertebrala. De exemplu, asezarea pe un fotoliu prea jos creste cu 400% fortele de presiune asupra discurilor intervertebrale. De asemenea, purtarea unui rucsac genereaza tensiuni foarte mari la nivelul coloanei vertebrale. Chiar si banalul stat picior peste picior trebuie evitat, pentru ca solicita foarte mult discurile coloanei vertebrale. De fapt, un pacient operat de hernie de disc trebuie sa-si schimbe stilul de viata. Foarte important este sa constientizeze ca toata viata va urma programul de exercitii de gimnastica medicala. De asemenea, trebuie sa evite eforturile fizice mari, ridicarea de greutati, frigul si umezeala. Respectand aceste recomandari, pacientul poate desfasura o viata normala fara dureri de spate.

Recuperarea medicala este deosebit de importanta si inainte de a se ajunge la operatie. Un studiu realizat in Anglia demonstreaza ca programul de recuperare intensiva este mai eficient in combaterea durerilor de spate decat chirurgia. Medicii englezi au tinut sub observatie 349 de pacienti suferind de peste un an de lombalgii cronice, toti candidati la operatie. Jumatate din participanti au fost operati, asumandu-si riscurile unei interventii chirurgicale, iar ceilalti au urmat programul de recuperare medicala. Dupa doi ani, bolnavii operati mai acuzau din cand in cand dureri lombare, in timp ce pacientii care au efectuat zilnic exercitiile fizice recomandate de un kinetoterapeut nu aveau astfel de probleme. Cercetatorii englezi au comparat eficienta recuperarii medicale si a chirurgiei inclusiv din punct de vedere al costurilor. Rezultatul: costurile celor doi ani de recuperare au fost de doua ori mai mici decat cele ale operatiei. Un motiv in plus pentru a opta pentru exercitii fizice.

CURA TERMALA. Tratamentul clasic de recuperare (kinetoterapie si fizioterapie) poate fi completat cu succes mai ales in sezonul estival cu efectuarea unei cure termale in statiunile termale de pe Litoral, dar si la Baile Herculane, Baile Felix, Lacul Sarat. Datorita proprietatilor antiinflamatorii, baile termale, dusurile, jeturile locale si impachetarile cu namol marin fac adevarate minuni in calmarea durerilor de spate. Curele termale se efectueaza pe parcursul a 12-18 zile.

HIDROTERAPIE. Gimnastica medicala in apa este ideala in recuperarea medicala a unui pacient operat de hernie de disc. Apa preia din greutatea corpului, motiv pentru care miscarile in apa sunt usor de realizat, contribuind la relaxarea musculara si la calmarea durerilor. De asemenea, inotul usor pe spate este un exercitiu ideal pentru indepartarea crampelor musculare si refacerea mobilitatii coloanei vertebrale. De retinut ca hidroterapia se realizeaza tot sub indrumarea kinetoterapeutului.

Exercitii efectuate in apa

Coloana verebrala este cel mai important segment al aparatului locomotor, avand un rol static i dimnamic.Exercitiile acvatice au fost folosite la inceput ca mijloc de recuperare a sportivilor accidentati. Expertii in medicina sportiva au descoperit ca plutirea in apa, rezistenta apei si masajul terapeutic contribuie la accelerarea procesului de insanatosire. Forma coloanei vertebrale normale in ortostatism nu este rectilinie si prezinta o serie de curburi in plan antero-posterior:

lordoza cervicala, cu convexitatea anterioara;

cifoza toracala, cu convexitatea posterioara;

lordoza lombara, cu convexitatea anterioara;

incurbarea cifotica sacro-coccigiana.

Acestea favorizeaza mentinerea echilibrului coloanei pe bazin si atenueaza socurile pe verticala.

In plan frontal se poate descrie o curbura mai putin constanta cu convexitatea dorsala dreapta sau lombara stanga.

Deviatiile coloanei vertebrale sunt in majoritatea cazurilor exagerari ale curburilor sale anatomice.

Cifozele - Deviatiile coloanei vertebrale in plan sagital

Cifozele sunt deviatii ale coloanei vertebrale in plan sagital, cu convexitatea orientata posterior. Corectarea cifozelor prin inot terapeutic are ca obiective:

tonifierea in conditii de scurtare (concentric) a grupelor musculare ale spatelui;

tonifierea in conditii de lungire (excentric) a musculaturii peretelui anterior;

corectarea sau prevenirea deviatiilor compensatorii ale coloanei vertebrale sau ale celorlalte segmente;

inlaturarea deprinderilor gresite si formarea unei atitudini corecte a corpului;

Indicatii tehnico-metodice:

inainte de inceperea lucrului in apa se va efectua pregatirea organismului pentru efort si influentarea selectiva a aparatului locomotor pe uscat cu obiecte portative;

exercitii statice sub forma efortului izometric, executat din pozitia de extensie a trunchiului;

exercitii dinamice, bazate pe miscarea de extensie si intindere a coloanei vertebrale

exercitii de respiratie si relaxare;

exercitii de redresare pasiva si activa.

Exemple de exercitii executate in apa:

Tinandu-ne de marginea bazinului, extensia capului si a trunchiului, astfel incat urechile sa fie sub apa. Indoim usor genunchiisi intindem bratele.

Din pozitia anterioara inspiram profund, arcuim complet spatele si ne desprindem de marginea bazinului, expiram si inspiram, deplasand lent bratele prin lateral deasupra capului. Ducem bratele prin inapoi inainte si ridicam usor genunchii pentru a reveni la pozitia initiala.

Cu spatele rezemat de peretele bazinului, bratele intinse in lateral, mainile apuca marginea bazinului, miscari de picioare, incercand sa arcuim soldurile in sus, pana ce ajung la suprafata.

Tinand o pluta sub ceafa, spatele arcuit, soldurile ridicate, miscari de picioare.

Din pluta pe spate bratele intinse sus, mainile incrucisate deasupra capului, miscari de picioare.

Lista cu exercitii poate continua, fiecare exercitiu fiind adaptat fiecarui subiect in functie de gradul deficientei coloanei vertebrale.

Inotul bras este un procedeu folosit pentru agrement sau in recuperari deoarece e usor de invatat si nu cere atat de mult efort. Efortul e redus deoarece necesita actiunea muschilor lungi,puternici iar corpul se poate odihni prin efectuarea unei faze a tehnicii-alunecarea pe apa cu corpul intins. Intradevar la sportivii de performanta (brasistii)se remarca o pozitie cifotica,dar la inotul de agrement sau pentru recuperare procedeul bras este des folosit.

AQUAGYM GIMNASTICA IN APA Este vorba despre forma de a practica exercitiul fizic in apa (intr-un Aquagym) mica sau adanca, inspirata din practica a numeroase discipline: antrenament autogen, jogging, gimnastica, dans, inot (dar nu cel practicat in maniera traditionala), arte martiale, yoga, aerobica, scufundari, bioenergie, etc. iar totul se desfasoara pe un fond muzical, bine ales, in functie de ritmul si intensitatea exercitiilor efectuate. Efectele terapeutice ale apei au fost apreciate inca din vremuri stravechi de vechile civilizatii ca grecii, romanii, babilonienii sau egiptenii. O metod foarte bun pentru tratamentul de recuperare i reeducare a deficientelor funcionale neuromotorii este gimnastica n apa care se numeste in termeni moderni AQUAGYM.

A fost cunoscut de-a lungul timpului, nseamna folosirea apei ca mijloc terapeutic i i are originile cu multe secole n urm. A fost folosit de-a lungul timpului pentru a trata afeciunile, dar i ca mijloc de recreere. Dei era foarte rspndit n Europa, hidroterapia nu a fost folosit n Statele Unite mai devreme de anul 1900. Astzi, refacerea n mediul acvatic este o metod folosit cu succes n activitatea sportiv agonistic, dar i de ctre persoanele normale care au suferit un accident nefericit. Dei vzut cndva doar ca un instrument folosit n excliusivitate n fazele primare, de nceput, ale recuperrii, reabilitarea acvatic s-a dezvoltat considerabil n ultima vreme. Acum este folosit de-a lungul ntregului proces de recuperare, constituind totodat i un mijloc de prevenire a accidentelor, fcnd parte din programele de meninere a sntii.

Fenomenul Aquagym a luat nastere mult mai tarziu, ca rezultat al contopirii exercitiilor sportive cu mediul acvatic. Desi, putem vorbi de activitate sportiva, aquagym-ul sau watergym-ul nu este o activitate agonistica, neexistand competitii de acest gen.

Este dificil sa se stabileasca cine a fost inventatorul acestui sport sau mai bine spus metoda de practicare a exercitiului fizic. Aquagym-ul este o activitate care satisface nevoile personale de miscare, de recreere sau de reabilitare in urma unor accidente.

Practicarea exercitiilor de gimnastica aerobica pe uscat si-a aratat si unele efecte negative: tasarea vertebrelor, hernii, afectiuni ale cartilajelor si ale oaselor, trahicardie, etc. Acestea au cauza in intensitatea mare pe de o parte a exercitiilor, iar pe de alta parte in lacunele de pregatire ale oamenilor. Asadar, doctorii si instructorii au trebuit sa gaseasca un mediu mai "moale" pentru a atenua aceste posibile leziuni.

La inceput aquagym-ul a fost practicat in bazinele pt copii, neexistand bazinele pentru copii, neexistand bazine cu un nivel al apei scazut astfel incat sa elimine handicapul celor care nu stiau sa inoate.

In tarile civilizate, se poate deja vorbi de Aquagym ca fenomen, fiind considerata o investitie profitabila datorita interesului major de care se bucura, aproape nexistand hotel sau sala de fitness care se respecta fara sa aiba in dotare un bazin pentru Aquagym.

Executarea micrilor n ap este mult uurat, deoarece, conform principiului lui Arhimede, un corp scufundat ntr-un lichid pierde o parte din greutatea sa, care este egal cu greutatea volumului de apa dislocuit. Cu ct apa are o densitate mai mare (cazul apelor minerale hiperconcentrate), cu att se reduce mai mult din greutatea corpului, ceea ce face ca micarea s fie i mai mult uurat. Ca urmare a scderii greutii corpului, efortul muscular necesar pentru executarea micrilor se reduce mult, i bolnavii pot s execute micri mai ample i mai complexe. Cldura apei reduce contractura muscular, atenueaz durerile, ceea ce favorizeaz executarea micrilor. n plus, ca urmare a vasodilataiei determinate de temperatura apei i de substanele minerale din ap (sulf, iod, NaCl, CO 2 ) se mbuntete circulaia, cresc mobilitatea articular i troficitatea esuturilor. De aceea, n ap se poate realiza cu mai mult succes corectarea atitudinilor sau poziiilor defectuoase i reeducarea neuromotorie. Bazinele snt dotate cu dispozitive ajuttoare pentru efectuarea exerciiilor. Exist scripei mobili, cu centuri de prindere, prin intermediul crora se execut traciuni vertebrale, n discopatii i spondiloze. Bolnavul fiind n ap, traciunea este mai blnd. Apa cald acioneaz antispastic asupra contracturilor musculare vertebrale, reducnd durerea. Vasodilataia sporete irigarea zonelor deficitare supuse traciunii. Pentru bolnavii cu suferine avansate, pentru care coborrea n bazin este dificil, se folosesc macarale cu targ sau scaun cu care acetia snt cobori n ap i apoi supui exerciiilor. La nivelul apei, pe pereii bazinului snt fixate bare din material inoxidabil de care practicanii se prind cu minile n timpul efecturii exerciiilor indicate pentru afeciunile articulare (bolnavii cu artroze, cu periartrite scapulohumerale, cu redori articulare sau cu pareze i miopatii). Ei fac micri de flexie a musculaturii membrelor cu bascularea trunchiului nainte si napoi. Deosebit de utile snt exerciiile fizice n ap, indicate n tratamentul sechelelor de paralizie flasca sau spastic, n starile de contractur muscular i n tulburrile de coordonare a micrilor, n vederea relurii mersului. Favorizai de ap cald, bolnavii pot s execute treptat micri mai ample. nti se efectueaz exerciiile de postur i apoi cele de deplasare (mersul). Aciunea reeducrii mersului n ap se desfoar n etape: ridicarea n poziie ortostatic, mersul sprijinit de patul de imersie i eventual mersul fr sprijin. Pentru fiecare etap exerciiile se repet mai multe zile n ir. Numai dup obinerea rezultatelor dorite se poate trece la o noua etap. Prin scderea nivelului apei se creeaz condiii de crestere progresiv a efortului pentru membrele inferioare. Rezultate bune se obin i cnd fizioterapeutul l ajut pe bolnav, n ap, s execute exerciiile indicate. Bolnavii cu atitudini vicioase ale coloanei vertebrale beneficiaz mult de micrile de not pe spate. Durata unei edinte de hidrokinetoterapie (n ap mineral) crete progresiv de la 8-10 minute, cu cte 2-3 minute, de la o zi la alta, ajungnd la 15-20 minute pe zi. Exerciiile se fac n reprize de 4-5 minute, cu pauze de dou minute. n cazul deficientelor motorii postinfecioase sau operatorii, programele au un caracter individual, ele cuprinznd exerciii adaptate fiecrui caz n parte, n funcie de starea general i locala a organismului i de scopul urmrit. Bolnavii cu artroze i spondiloze pot efectua exerciiile i n cadrul grupului cu stri clinice similare. Hidrokinetoterapia trebuie privit ca o parte principal a complexului terapeutic balnear i realizat pe baza criteriilor generale ale metodologiei balneare, dozat i individualizat n raport cu starea clinic a bolnavului, caracterizat de felul i stadiul bolii, de bolile asociate, de vrsta bolnavului i starea lui generala. La nceputul tratamentului, temperatura apei n bazin va fi de 36-36,5C. Cu fiecare imersie poate crete cte 1/2 grade pna la 38C. Pe baza experienei proprii, kinetoterapeutul din fiecare cabinet si ntocmete scheme i programe de exerciii indviduale sau colective, n funcie de profilul stabilimentului i de apa mineral de care dispune, difereniate dupa boal, starea funcional a aparatului lezat i vrsta bolnavului.O metoda foarte buna pentru tratamentul de recuperare si reeducare a deficientelor functionale neuromotorii este gimnastica n apa sau in termini moderni AQUAGYM.Terapia acvatica sau hidroterapia, asa cum a fost cunoscuta de-a lungul timpului, inseamna folosirea apei ca mijloc terapeutic si isi are originile cu multe secole in urma. A fost folosita de-a lungul timpului pentru a trata afectiunile, dar si ca mijloc de recreere. Desi era foarte raspandita in Europa, hidroterapia nu a fost folosita in Statele Unite mai devreme de anul 1900.

Astazi, refacerea in mediul acvatic este o metoda folosita cu succes in activitatea sportiva agonistica, dar si de catre persoanele normale care au suferit un accident nefericit. Desi vazuta candva doar ca un instrument folosit in excliusivitate in fazele primare, de inceput, ale recuperarii, reabilitarea acvatica s-a dezvoltat considerabil in ultima vreme. Acum este folosita de-a lungul intregului proces de recuperare, constituind totodata si un mijloc de prevenire a accidentelor, facand parte din programele de mentinere a sanatatii. Executarea miscarilor n apa este mult usurata, deoarece, conform principiului lui Arhimede, un corp scufundat ntr-un lichid pierde o parte din greutatea sa, care este egala cu greutatea volumului de apa dislocuit. Cu ct apa are o densitate mai mare (cazul apelor minerale hiperconcentrate), cu att se reduce mai mult din greutatea corpului, ceea ce face ca miscarea sa fie si mai mult usurata. Ca urmare a scaderii greutatii corpului, efortul muscular necesar pentru executarea miscarilor se reduce mult, si bolnavii pot sa execute miscari mai ample si mai complexe. Caldura apei reduce contractura musculara, atenueaza durerile, ceea ce favorizeaza executarea miscarilor. In plus, ca urmare a vasodilatatiei determinate de temperatura apei si de substantele minerale din apa (sulf, iod, NaCl, CO 2 ) se mbunatateste circulatia, cresc mobilitatea articulara si troficitatea tesuturilor. De aceea, n apa se poate realiza cu mai mult succes corectarea atitudinilor sau pozitiilor defectuoase si reeducarea neuromotorie. Bolnavul fiind n apa, tractiunea este mai blnda. Apa calda actioneaza antispastic asupra contracturilor musculare vertebrale, reducnd durerea. Vasodilatatia sporeste irigarea zonelor deficitare supuse tractiunii. Pentru bolnavii cu suferinte avansate, pentru care coborrea n bazin este dificila, se folosesc macarale cu targa sau scaun cu care acestia snt coborti n apa si apoi supusi exercitiilor.

Hidrokinetoterapia trebuie privita ca o parte principala a complexului terapeutic balnear si realizata pe baza criteriilor generale ale metodologiei balneare, dozata si individualizata n raport cu starea clinica a bolnavului, caracterizata de felul si stadiul bolii, de bolile asociate, de vrsta bolnavului si starea lui generala.

La nceputul tratamentului, temperatura apei in bazin va fi de 36-36,5C. Cu fiecare imersie poate creste cte 1/2 grade pna la 38C.

1. Se face pluta pe spate, cu bratele incrucisate in prelungirea trunchiului, iar capul este sprijinit pe brate.

2. Pe langa ureche se fac rotiri alternative de brate, iar

picioarele bat apa in mod sistematic.

3. Se realizeaza mentinerea corpului la suprafata apei

prin rotirea bratelor, iar picioarele calca apa.

PAGE 2