UNIVERSITATEA “AL.CUZA” Facultatea de istorie

CULTURA COSTIŞA PE TERITORIU ROMÂNIEI

Disciplina:CIVILIZAŢII PREISTORICE ŞI ANTICE PE TERITORIUL ROMÂNIEI

Citiriga Eugenia-Mihaela Anul I Grupa A

Anul unuversitar 2011-2012

Semestrul

1

Evoluţia culturală a comunităţilor preistorice si diversificarea metodelor de creare şi decorare

a vaselor si uneltelor a dus la naşterea pe teritoriul Romîniei a diferitelor culturi arheologice.

În ceea ce priveşte epoca bronzului aceasta a cunoscut dezvoltarea pe întreg teritoriul

ţării a unei game variate de culturi precum Costişa,Monteoru,Noua,Verbicioara,Gîrla

Mare,Wietenberg,Otomani,Suciu de Sus.

La cunoaşterea comunităţilor din Moldova centrală şi de nord, pe parcursul perioadei

mijlocii a epocii bronzului,un aport important îl au materialele arheologice,aşezările şi

mormintele atribuite culturii Costişa,care de-a lungul timpului au fost denumite in mod

diferit.1

Cel care s-a ocupat cu evidenţierea şi punerea în valoare a descoperirilor de tip Costişa,

a fost, în principal, prof. Al. Vulpe, care a înlesnit cercetări în anii 1959-1960 în staţiunea cu

acelaşi nume. Datorită acestor cercetări a fost posibilă introducerea în literatura arheologică

românească a termenului de cultura Costişa.2

Iniţial datele despre principalele descoperiri, Costişa şi Borleşti, erau relativ puţine, cu

timpul însă numărul descoperirilor a crescut, lărgind astfel sfera de cunoaştere. Importante au

fost cercetările de după 1980 de la Poduri (Monah si colab., 1980; idem, 1981; Dumitroaia,

Monah, 1996), Hârtop (Ursulescu, Popovici, 1987), Prăjeni (Ursulescu, Şadurschi, Botezatu,

1986) şi mai ales Lunca (Dumitroaia, 1994 a), care au îmbogăţit baza documentară, astfel

încît la ora actuală descoperirile de factură Costişa-Komarov pot fi analizate în profunzime.

Ţinând cont de colaborarea începută în anul 1999 între Muzeul de Istorie Piatra-Neamţ şi

Muzeul Carpaţilor Răsăriteni din Sfîntu-Gheorghe, care intenţionează să promoveze cercetări

sistematice amănunţite în unele situri Costişa-Ciomortan care se găsesc de o parte si de alta a

Carpaţilor Orientali (Cavruc, Dumitroaia, 2000), de investigaţiile de la Siliştea (săpături N.

Bolohan, E.R. Munteanu, Gh. Dumitroaia ) şi de preconizatele săpături de la Costişa, se poate

spune că la ora actuală există şansele înfăptuirii unuia dintre dezideratele mai vechi ale

cercetării arheologice in zonă.3

Întrucât această cultură a fost considerată încă de la descoperirea sa drept variantă

locală a culturii Komarov, aşa dupa cum a fost catalogată şi cultura Bialy-Potok, se cuvine

sublinierea cîtorva caracteristici ale complexului cultural Komarov-Bialy-Potok-Costişa,

format din monumente oarecum asemănătoare de pe teritoriul Poloniei de sud-est, Ucrainei de

vest, României de est şi din nordul Basarabiei.

Complexele arheologice tip Komarov şi Bialy-Potok sunt cunoscute încă de la sfârşitul

secolului al XIX-lea, când au fost cercetate mai multe morminte în cutii de piatră sau în

tumuli şi aşezări, cu precădere în regiunea Ivan-Frankovsk, pe baza cărora au fost definite

1 Gh. Dumitroaia, Comunităţi preistorice din nord-estul Romîniei.De la cultura Cucuteni pînă în bronzul mijlociu, Piatra Neamţ, 2000, p.127.2 Ibidem, p. 128.3 Ibidem, p. 129.

2

aceste culturi. I. Svesnikov a împărţit cultura Komarov în trei faze: faza timpurie-reprezentată

prin forme ceramice şi decor asemănătoare ceramicii şnurate, este plasată la sfârşitul

bronzului timpuriu şi începutul bronzului mijlociu; faza mijlocie, care este reprezentată în

special prin vase în formă de lalea, cupe, vase borcan, ceşti cu triunghiuri haşurate, inclusiv de

o serie de vase cu influenţe Wietenberg şi Monteoru; faza târzie, care se caracterizează prin

apariţia vaselor borcan cu brâu sub buză, fază sincronă culturii Noua.1

Ţinând cont de opiniile exprimate în legătură cu originea, evoluţia şi raportul cultural-

cronologic dintre descoperirile Komarov, Bialy-Potok şi Costişa, de tipologia materialelor

găsite în teritoriul studiat, stadiul actual al cercetărilor sistematice şi al publicării săpăturilor

anterioare, se poate considera că folosirea denumirii de Komarov-Costişa pentru descoperirile

de pe teritoriul Moldovei este potrivită.2

La nord de aria ocupată de triburile culturii Monteoru,în bazinul Bistriţei (mai ales în

Piatra Neamţ şi Buhuşi) şi în cel inferior al Moldovei,cu începere probabil din Bronzul

timpuriu, se naşte cultura Costişa.3Această cultură este documentată în special în judeţul

Neamţ, în următoarele localităţi : Costişa, Borleşti, Piatra Şoimului (Calu), Piatra Neamţ,

Bălăneşti şi Bordeşti (Frumuşica).4

Pe baza cercetărilor făcute la Costişa (1959-1962) şi Borleşti (1968) s-a precizat că

descoperirile de tip Costişa din aceste aşezări se sincronizează cu fazele IC3-IC2 ale culturii

Monteoru.

Fig. 1 Harta răspândirii culturii Costişa.1 Ibidem, p.127.2 Ibidem, p. 128. 3 Al. Vulpe, Capitolul III Epoca metalelor în Tratat de Istoria romînilor,vol. I, Moştenirea timpurilor îndepărtate( coord. M. Petrescu-Dâmboviţa, Al. Vulpe), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001, p. 254.4S. Morintz, Contributii arheologice la istoria tracilor timpurii,I Epoca bronzului în spaţiul carpato-balcanic, Editura Academiei, Bucureşti, 1978, p. 112.

3

Fig. 2 Harta răspândirii culturii Costişa in nordul Moldovei.

La originea sa, cultura Costişa se sprijină pe fondul eterogen final-neolitic şi

tranziţional din Moldova de nord şi din ţinuturile înconjurătoare,dar şi pe o acţiune puternică a

culturii Monteoru, cu care, într-o etapă mai evoluată a acesteia se întrepătrunde.De asemenea

nu poate fi neglijată nici participarea complexului Folteşti.1

Sunt semnalate un număr important de aşezări, necropole sau puncte cu materiale

Komorov-Costişa.Majoritatea aşezărilor importante se găsesc în special în zona subcarpatică

(jud. Neamţ şi Bacău), două puncte fiind situate la limita dintre subcarpaţi şi Podişul

Moldovei.În afară de acestea au mai fost luate în considerare un număr de 20 de localităţi în

care s-au găsit mai puţine fregmente de ceramică de factură Komarov-Costişa-Bialy-

Potok.Acestea se găsesc aproape în majoritate la vest de Siret ( în jud. Neamţ şi Suceava),

numărul lor fiind foarte redus în partea estică.2

În ceea ce priveşte cronologia relativă, ţinând cont de stratigrafia din aşezarea eponimă

şi din cea de la Lunca, cât şi de analogiile tipologice, se poate spune că descoperirile din

jumătatea de nord a Moldovei pot fi încadrate într-un interval de timp cuprins între sfârşitul

1 D. Berciu, Zorile istoriei în Carpaţi şi la Dunăre, Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1966, p. 189.2 Gh. Dumitroaia, op. cit, p. 129.

4

bronzului timpuriu (după datarea tradiţională) şi sfârşitul bronzului mijlociu ( sec.XVIII-XVI

î.H).1

Aşezările de factură Komarov-Costişa din jumătatea de nord a Moldovei ocupă

suprafeţe reduse de teren şi se găsesc situate pe forme de relief variate.Cele mai numeroase

par a fi siturile din apropierea înălţimilor sau de pe terase dominante, numărul aşezărilor pe

terenuri joase fiind relativ redus.2

Cea mai longevivă aşezare este cea de la Costişa, ea este situată pe terasa înaltă din

stânga râului Bistriţa, pe un tăpşan de formă elipsoidală, denumit Cetăţuia, mărginit de râpi

adânci şi legat de restul terasei printr-o şea tăiată de două şanţuri de apărare, un astfel de şanţ

existând si in latuta de sud-vest.Aceste şanţuri au fost săpate ulterior locuirii Costişa, mai

probabil în timpul culturii Monteoru .

În ceea ce priveşte aşezarea din staţiunea principală de la Borleşti.Dealul Runcu, de pe

terasa râului Nechit, vizibilitatea asupra terenului din jur era clară, insă conditiile de apărarea

nu erau precum cele de la Costişa.Este posibil totuşi ca Dealul Fluturelui,situat la aproximativ

1 km. depărtare, să fi constituit un loc de refugiu pentru comunităţile de pe Dealul Runcu,

care au părăsit locul ales la scurt timp după venire.3

Staţiunea de la Poduri, situată tot în zona subcarpatică a Moldovei, la cca. 50 km. de

Borleşti întruneşte caracteristicile unei mici cetăţui.Apărată din punct de veder natural de

pante abrupte şi artificial de un şanţ de apărare mai vechi,situl de pe Dealul Ghindaru a fost

folosit şi de comunităţile culturii Costişa.Cu toate că numărul complexelor de locuire este

scăzut, existenţa şanţului circular de aproape şase metri adâncime şi a ringului de piatră

dovedeşte un interes deosebit pentru această zonă.Explicatiile ar putea fi date de sistemul de

apărare oferit sau de interesul de a controla calea de acces spre depresiunea Trotuş-Caşin şi

chiar spre Transilvania, cât şi a izvoarelor de slatină din imediata apropiere.

Un alt rol important îl are staţiunea de la Siliştea, care se găseşte foarte aproape de

aşezarea eponimă.Din platoul parţial împădurit, aflat la aprox. 450 m altitudine a fost

desprinsă în vechime, prin săparea unui şanţ de apărare, o suprafaţă tringhiulară cu lungimea

de circa 100m.Aşezarea astfel delimitată şi fortificată natural pe celelalte două laturi, are o

poziţie dominantă şi prezintă o bună vizibilitate.

Având în vedere că şi staţiunea de la Lunca se găseşte la altitudine, Cetăţuia din

apropiere fiind protejată de un şanţ de apărare, se poate spune că toate aşezările importante

care aparţin complexului Komarov-Costişa din Moldova se găsesc pe înălţimi şi sunt

prevăzute cu şanţuri de apărare. Se pare astfel că purtătorii acestei civilizaţii, căreia îi aprţine

1 Ibidem, p. 156.2 Ibidem, p. 140.3 Ibidem, p. 140.

5

şi aşezarea de la Păuleni, jud. Harghita, unde sunt documentate un val şi şanţuri de apărare,

aveau mare nevoie de fortificaţii în jurul aşezărilor.

Este greu de precizat specificul tuturor aşezărilor acestui complex, însă se ştie sigur

că la Lunca se găseşte un punct de exploatare a sării, iar pentru celelalte staţiuni, în care s-au

găsit 1-3 fragmente ceramice nu se poate vorbi deocamdată de aşezări propriu-zise.1

Descoperirile arheologice care au avut loc până în acest moment nu au scos la iveală

materiale concludente referitoare la locuinţele comunităţilor Komarov-Costişa din jumătatea

de nord a Moldovei, cunoştinţele situându-se la acelaşi stadiu ca acum 30 de ani.2

Când, în 1988, in satul Poduri s-a trecut la cercetarea staţiunii prin trasarea si

excavarea unor secţiuni mari, a fost posibilă descoperirea primului complex de locuire.Este

vorba de urmele unei construcţii de suprafaţă, probabil o colibă cu podeaua uşor adâncită, din

care s-au păstrat puţine resturi în afară de materialul ceramic preponderent.Reprezentând

extrema sudică a arealului ocupat de complexul Komarov-Costişa, aşezarea de la Poduri

prezintă o importanţă deosebită pentru cunoaşterea legăturilor existente cu cultura Monteoru

şi ceea ce s-a denumit a fi cultura Ciomortan,aceasta din urmă fiind de fapt o prelungire a

culturii Costişa în Transilvania.3

Pentru staţiunea Costişa locuinţele au fost mai concentrate pe latura estică şi la

extremitaţile de nord şi sud ale aşezării.Suprapunerile dintre comunităţile Costişa si

comunităţile Monteoru au fost destul de rare deoarece acestea din urmă au ales, pentru

locuinţele lor, spatii libere din aşezarea anterioară, sau au procedat la o curăţire a resturilor de

locuire precedente.În partea de sud –est a Cetăţuii au fost observate unele suprapuneri,astfel în

secţiunea III s-au descoperit trei vetre suprapuse, nefiind vorba de o refacere în cadrul

aceleiaşi faze, ci de faze diferite. Vatra de deasupra este aşezată direct pe pavajul de bolovani,

cea intermediară stă pe un strat de cioburi ale culturii Monteoru, cea de jos are lipitura direct

pe pământ şi ca nivel corespunde locuinţei Costişa.4

În cadrul locuirii Costişa se găsesc numeroşi chirpici. Nu s-a putut incă delimita

forma vreunei locuinţe, dar după armătura de nuiele a unor bucăţi de chirpici şi a unui colţ de

perete, se poate deduce o formă rectangulară. Vetrele au lipituta direct pe pământ, crusta lor

fiind subţire şi sfărâmicioasă, în unele cazuri observându-se o refacere a acestora.5

În urma cercetărilor efectuate în 1968 a fost evidenţiată o locuinţă de formă

rectangulară, cu pereţii susţinuţi de pietre de râu şi cu acoperişul din nuiele sprijinit pe pari

înfipţi în pământ, care avea în interior o vatră ovală ce conţinea în lipitura sa fragmente

1Ibidem., p. 140-141.2 Ibidem, p. 146.3Ibidem, p. 136.4 Al. Vulpe, M. Zamoşteanu, Săpăturile de la Costişa, Materiale, VIII, 1962, p. 311-312.5 Ibidem, p. 312.

6

ceramice şi unelte de piatră.S-a considerat astfel că aşezarea de la Borleşti reprezintă faza

iniţială a cristalizării culturii Costişa.1

De pe suprafaţa unor aşezări şi din diverse puncte neprecizate provin mai multe

topoare de aramă şi bronz care au fost datate la sfârşitul bronzului timpuriu şi în bronzul

mijlociu.O parte din acestea pot fi atribuite cu certitudine complexului Komarov-Costişa.2

Cuţitele curbe de piatră, topoarele-ciocane de diorit, împungătoarele de os, se

întâlnesc alături de puţinele piese metalice.3

Pe Dealul Runcu au fost descoperite mai multe topoare de cupru şi bronz, încadrate

de Al. Vulpe în varianta Borleşti, o parte din acestea apaţinând fazei timpurii a culturii

Costişa.4

De asemenea au mai fost descoperite unelte precum : un vârf de săgeată de silex cu

bază concavă şi doua linguri fragmentare ( com. Botoşana)5, un ac de bronz cu capul răsucit

( com. Dăneşti)6, unelte de piatră şi os şi un cercel de bronz ( com. Români).7

În aşezarea de pe Dealul Cetăţuii au fost găsite cuţite curbe de piatră, fusaiole,

greutăţi de lut şi linguri de lut. S-au găsit şi câteva topoare cu gaură de inmănuşare, între care

unele cu extremitatea cefei bulbară, precum şi câteva piese de aramă, între care un pumnal cu

limbă de mâner şi un cuţitaş, însă nu s-a putut stabili cu certitudine dacă acestea aparţin

acestui nivel al locuirii Costişa sau unei locuiri ulterioare.8

S-au semnalat existenţa următoarelor categorii de obiecte în cadrul principalelor

staţiuni Komarov-Costişa-Bialy-Potok din jumătatea de nord a Moldovei: Obiecte de piatră şi

silex: râşniţe, topoare de diorit cu gaură de fixare a cozii, cosoare, vârfuri de săgeată ( Costişa,

Borleşti, Botoşana, Poduri ); obiecte de lut ars: fusaiole, greutăţi de lut ars, linguri ( Costişa,

Botoşana); obiecte de os: împungătoare, spatule, vârfuri de săgeţi ( Costişa, Lunca, Borleşti,

Poduri); alte obiecte de aramă şi bronz: dăltiţe, împungătoare şi pumnale ( Borleşti, Costişa).9

Elementul inventaris caracteristic culturii Costişa îl constituie în pricipal ceramica,

ale cărei formă, tehnică şi decoraţie, aşa cum au fost ele întâlnite la Costişa, corespund în

realitate unei faze deja evoluate; unele tipuri de vase însă, precum străchinile-castroane, ţin de

o etapă mai veche şi scot la iveală o componentă anterioară începutului bronzului în Moldova

de nord.10

1 Gh. Dumitroaia, op. cit., p. 131.2 Ibidem, p. 152.3 V. Dumitrescu, Al. Vulpe, Dacia înainte de Dromihete,Editura Stiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988, p. 72. 4 Ibidem, p. 130.5 Gh. Dumitroaia, op. cit., p. 131.6 Ibidem, p. 133.7 Ibidem, p. 137.8 Al. Vulpe, M. Zamoşteanu, op. cit., p. 313.9 Gh. Dumitroaia, op. cit., p. 154.10 D. Berciu, op.cit., Editura ştiinţifică, Bucureşti, 1966, p. 189.

7

În siturile Komarov-Costişa de pe teritoriul Moldovei pot fi evidenţiate câteva

categorii ceramice. Din punct de vedere al pastei, aproape toată ceramica Costişa conţine ca

degresanţi nisip, silex sau piatră pisate. Suprafeţele vaselor sunt în general brun-cărămizii, de

aspect zgrunţuros şi poroase în cazul vaselor de tip grosier şi cu urme de lustruire în cazul

vaselor din categoria ceramicii fine. Foarte recent a fost pusă în evidenţă ceramica cu decor

striat descoperită acum câteva decenii, care, după cum s-a spus, ar sta la baza unora dintre

culturile bronzului mijlociu. Ceramica de tip Besenstrich este atestată până în prezent la

Costişa, Luminiş-Deleni, Poduri şi Siliştea, având legături strânse cu ceramica de la Păuleni-

Ciomortan din estul Transilvaniei, zonă în care a existat anterior grupul cultural Zoltan.1

Formele principale sunt: vase de dimensiuni mari, cu corpul globular, gâtul cilindric

şi buza puternic evazată spre exterior; vase de dimensiuni mari, cu pereţii drepţi sau usor

ovali, buza interioară rotunjită; vase de dimensiuni mari şi mijlocii, cu pereţii arcuiţi şi buza

evazată având partea superioară orizontală; vase în formă de „lalea” ; vase tronconice;

amfore; castroane; ceşti şi kantharoi.2

Cele mai frecvente motive decorative sunt cele geometrice precum triunghiul haşurat

şi linia incizată însoţită de o parte şi de alta de puncte în linie3, zigzaguri, romburi şi ghirlande

incizate, şiruri de împunsături şi caneluri paralele dispuse vertical sau oblic pe corpul rotunjit

al vaselor. Rar apar şi ornamente imprimate cu şnurul. Vasele –borcan cu siluetă zveltă au de

multe ori sub margine un brâu simplu, în relief şi uneori sub buză un şir de găuri.4

Săpăturile de pe Dealul Cetăţuii din comuna Costişa au scos la iveală o ceramică

lucrată din pastă cafenie de bună calitate, cu cioburi mărunt pisate ca degresant, care prezintă

de multe ori lustruirea pereţilor exteriori şi, uneori, şi a celor interiori. Se întâlneşte şi o specie

de ceramică mai grosolană, dar şi în acest caz arderea este bună, pereţii vaselor fiind

consistenţi şi rezonanţi.

S-au descoperit următoarele forme:

Mai întâi, ceaşca pântecoasă cu două tortiţe, uneori uşor supraînălţate (fig. 3/3), ea

este cea mai frecventă si întotdeaunua este ornamentată. Se remarcă o variantă cu decorul

foarte îngrijit, având cele doua torţi supraînălţate, iar pe fund prezentând o adâncitură concavă

(fig. 3/3).

Amfora este la rândul ei un tip de vas foarte des întâlnit. De fapt acesata este o ceaşcă

cu gâtul înalt, cu torţile late şi alăturate de gât. Se găsesc amfore mici, aproape miniaturale,

fin lucrate (fig 4/4) şi amfore mari (fig. 3/1) care erau îngopate în pământ până la mijloc.

Amforele cu tortiţe tubulare dispuse în zona de maximă grosime a pântecelui sunt mai rar

întâlnite (fig. 3/2).

1 Gh. Dumitroaia, op. cit., p. 151.2 Gh. Dumitroaia, op. cit., p. 151.3 D. Berciu, op. cit., p. 189.4 S. Morintz, op. cit., p. 113.

8

Singura formă a ceramicii de uz casnic, mai grosolană, este strachina tronconică, cu

pereţii uneori uşor curbaţi (fig. 4/2), care are uneori dimensiuni mari. Din margine se desprind

în jos două tortiţe tubulare, a căror îmbucătură superioară se prelungeşte de-a lungul zonei de

dedesubtul buzei cu un scurt brâu alveolar. Aceste vase au suprafaţa exterioară decorată cu

trăsături neregulate de mătură.1

Decorul ceramicii este puţin variat în motive. Aproape pretutindeni întâlnim

triunghiuri haşurate incise, cu vârful în jos, dispuse pe umărul vaselor şi având baza pe o

bandă de linii orizontale în jurul gâtului (fig. 3/3). Acest decor se întrerupe în dreptul torţii,

fiind înlocuit, fie cu un grup de linii scurte verticale, spaţiul dintre ele fiind uneori umplut cu

puncte (fig. 3/2), fie print-o serie de triunghiuri mici, alternativ haşurate, dispuse între două

linii verticale (fig. 3/1). La amforele mari banda din jurul gâtului este deseori accentuată de

unul sau mai multe brâuri în relief. Mai rar triunghiurile de pe umăr sunt înlocuite cu simple

benzi scurte verticale (fig. 4/5). Şirurile de puncte de-a lungul laturilor triunghiurilor sau în

jurul marginii sunt mai rar întalnite (fig. 4/4).2

Săpăturile sistematice de la Botoşana au scos la iveală unele descoperiri

preponderente au fost fragmentele ceramice, atât din pastă brun-cărămizie cu degresant având

bobul mare cât şi ceramica brun-cenuşie sau brun-cărămizie cu nisip, reprezentând mai multe

forme.3

De asemenea sondajul efectuat în comuna Dăneşti a prilejuit descoperirea unor

fragmente ceramice din pastă bună de culoare neagră-cenuşie sau cafenie la exterior,

provenind de la vase decorate cu şiruri orizontale de impresiuni oval ascuţite, benzi de dungi

verticale şi triunghiuri haşurate, incizate şi încrustate cu alb.4

În ceea ce priveşte viaţa economică a acestor comunitaţi de tip Costişa nu s-au găsit

prea multe informaţii dar potrivit uneltelor folosite si oaselor de animale găsite în morminte se

poate concluziona ca ocupaţiile principale erau cultivarea primitivă a plantelor şi creşterea

animalelor, în special a vitelor.5

După începutul anilor 1980, ca urmare a cercetărilor au început să se înmulţească

numărul descoperirilor referitoare la necropole sau morminte de tip Komarov-Costişa.

După cum s-a arătat de către arheologii polonezi şi ucraineni specifice acestei

civilizaţii sunt atât necropolele tumulare cât şi cele plane. Necropolele tumulare, aşa cum este

cea de la Komarov, în care s-au săpat peste 80 de movile, conţin de obicei un singur mormânt

de înhumaţie, cu unul, două, sau mai multe schelete în poziţia întins pe spate sau chircit, dar şi

morminte de incineraţie care, în general, nu se află la adâncimi mari.

1 Al. Vulpe, M. Zamoşteanu, op. cit., p. 312.2Ibidem., p. 313.3 Gh. Dumitroaia, op. cit., p. 131.4 Ibidem, p. 133.5 S. Morintz, op.cit., p. 113.

9

Fig. 3 Ceramică de la Costişa: cultura Costişa.

Fig. 4 Ceramică de la Costişa: 1, cultura Monteoru; 2-5, cultura Costişa.

Deseori s-a observat că în jurul scheletelor din mormintele de înhumaţie se află resturi de

lemn, iar uneori, pe lângă mormintele centrale, ale unor bărbaţi orientaţi cu capul spre vest, se

găsesc schelete de femei sau copii. În unii tumuli cu morminte de incineraţie s-a constatat că

10

trupurile defuncţilor nu au fost arse pe loc, în timp ce lângă unele morminte s-au observat

resturi de arsură. Tumulii în care este atestat ritul incineraţiei conţin unul sau mai multe

morminte în urne sau grupări de oase arse, împreună cu resturi ale rugului cinerar.

În grupul Bialy-Potok, pentru care sunt specifice în mare măsură necropolele plane,

scheletele se aflau în gropi simple sau îngrădite cu lespezi de piatră de grosimi diferite. Ca

inventar funerar au fost remarcate: ceramica, silexul, unele podoabe din metal, oasele de

animale domestice.1

Deşi urmele culturii Costişa-Komorov au fost sesizate pe teritoriul Moldovei încă de

la sfârşitul deceniului al şaselea, prin cercetările de la Costişa, totuşi până de curând nu se

stiau prea multe informaţii despre ritul funerar al purtătorilor acestei culturi în ţara noastră,

existând doar semnalări izolate sau probabile. Descoperirea de la Prăjeni ( 1986) vine să ateste

existenţa unor necropole plane de înhumaţie în această arie culturală. Inventarul funerar, pe

bazaanalogiilor, permite încadrarea acesteia în faza evoluată a acestui complex cultural,având

în vedere mai ales prezenţa toartelor supraînălţate.2

Constatarea că înhumarea se făcea la foarte mică adâncime face posibilă ideea că mai

multe asemenea morminte sau chiar necropole au putut să fie distruse de lucrările agricole sau

de alte lucrări ocazionale.3

O altă descoperire importantă este cea de la Hârtop, comuna Preuteşti, unde s-a găsit

un mormânt de incineraţie plan, în cutie de piatră. Aici, alături de resturi de oase umane au

fost găsite şi oase de animale. Construit din lespezi de provenienţă locală, care au suferit mici

deplasări din cauza presiunii pământului, mormântul de la Hârtop era orientat pe direcţia

nord-sud. Conţinutul său consta în resturi de oase arse şi fragmente ceramice depuse mai ales

spre centrul şi jumătatea nordică a cistului, o parte a materialului arheologic fiind găsit sub

lespedea de fund.4

Pe langă aceste descoperiri au mai fost găsite alte necropole şi morminte la Cotârgaci,

Horodnic de Jos, Poduri, Şerbăneşti şi Vlăsineşti. Aceste morminte reprezintă aşezările

importante, insă ceea ce atrage atenţia sunt scheletele de copii care nu pot fi judecate decât

prin prisma hazardului descoperirilor.5

Observaţiile stratigrafice făcute la Costişa au arătat că sfârşitul acestei culturi a fost

determinat de ocuparea aşezării de către purtătorii culturii Monteoru, veniţi din sudul

Moldovei subcarpatice. Fapt petrecut într-o etapă avansată a fazei Monteoru IC2. Ar fi

plauzibil sa se creadă că Costişa a mai dăinuit un timp prin părţile de miazănoapte ale

1Ibidem., p. 148.2 N. Ursulescu, P. Şsdurschi, Mormintele de înhumaţie, de tip Costişa, descoperite la Prăjeni(jud. Botoşani), SCIVA, 39, Bucureşti, 1988, 1, p. 51.3 Ibidem, p. 52.4 Gh. Dumitroaia, op. cit., p. 149.5 Ibidem., p. 150.

11

subcarpaţilor Orientali, mai ales că în toată jumătatea nordică a Moldovei nu se întalnesc

vestigii ale culturii Monteoru.1

Epoca bronzului este perioada în care s-a descoperit şi utilizat bronzul, în special în

făurirea uneltelor şi podoabelor. Deşi cultura Costişa nu s-a remarcat în mod deosebit prin

astfel de obiecte, aceasta a fost una dintre cele mai importante culturi ale epocii, din nordul

Moldovei.

Cele mai dese descoperiri, care ne ofera informaţii despre viaţa comunităţilor acestei

culturi, sunt cele legate de ceramică, remarcabile fiind formele şi modelele utilizate. Deseori

numele acestei culturi este asociat cu cel al culturii Monteoru, cea care a ocupat ulterior o

parte din nordul Moldovei şi cu care a evoluat la un moment dat în paralel.

Aparent o cultură mai puţin importantă, ce se face remarcată doar prin ceramica sa,

cultura Costişa a avut un rol principal în formarea culturii Noua, căreia i-a împrumutat o parte

din elementele sale caracteristice.

Astfel cultura Costişa, ca de altfel toate celelalte culturi ale epocii bronzului au

contribuit la descifrarea unor pagini importante din etapa preistorică de pe teritoriul României.

Bibliografie

Berciu, Dumitru, Zorile istoriei în Carpaţi şi la Dunăre, Editura ştiinţifică, Bucureşti,

1966.

Dumitrescu, Vladimir, Vulpe, Alexandru, Dacia înainte de Dromihete, Editura

Ştiinţifică ţi Enciclopedică, Bucureşti, 1988.

1 M. Petrescu-Dâmboviţa, Comori ale epocii bronzului din România, Muzeul Naţional de Istorie a României, Bucureşti, 1995, p. 164.

12

Dumitroaia, Gheorghe, Comunităţi preistorice din nord-estul României.De la cultura

Cucuteni până la bronzul mijlociu, Piatra Nemţ, 2000.

Morintz, Sebastian, Contribuţii arheologice la istoria tracilor timpurii,I, Epoca

bronzului în spaţiul carpato-balcanic, Editura Academiei, Bucureşti, 1978.

Petrescu-Dâmboviţa, Mircea, Comori ale epocii bronzului din România, Muzeul

Naţional de Istorie a României, Bucureţti, 1995.

Pobereznic, Dan, Secvenţeale timpului. Comuna Costişa: pagini de monografie,

Editura Cetatea Doamnei, Piatra Neamţ, 2008.

Ursulescu, Nicolae, Şadurschi, Paul, Botezatu, Dan, Mormintele de înhumaţie, de tip

Costişa, descoperitela Prăjeni (jud. Botoşani), SCIVA, 39, 1988, 1, p. 45-52.

Vulpe, Alexandru, Zamoşteanu, Săpăturile de la Costişa, Materiale, VIII, 1962, 309-

333.

Al. Vulpe,capitolul III Epoca metalelor în Tratat de Istoria românilor,vol. I,

Moştenirea timpurilor îndepărtate(coord. M. Petrescu-Dâmboviţa, Al. Vulpe), Editura

Enciclopedică, Bucureşti, 2001, p. 254.

Abrevieri

SCIVA- Studii şi cercetări de istorie veche ( şi arheologie) (Institutul de Arheologie „Vasile

Pârvan” Bucureşti)

13

14