Vin Americanii!: Prezenţa simbolică a Statelor Unite în România Războiului rece: 1945 – 1971

Recenzie publicată în „Magister”, nr. 4, aprilie 2007

Prof. Dragomir Laurenţiu Marius Şcoala cu clasele I – VIII Breasta, jud. Dolj

www.lmdragomir.ro Mitul venirii mesianice a americanilor a dăinuit pe întreaga perioadă a Războiului Rece în

conştiinţa popoarelor aflate sub ocupaţia Armatei Roşii. Cartea lui Bogdan Barbu, Vin Americanii!: Prezenţa simbolică a Statelor Unite în România Războiului rece: 1945 – 1971, apărută la Editura Humanitas, îşi propune să realizeze un amplu studiu de caz al manifestării acestui fenomen în societatea românească într-o perioadă destul de tulbure din istoria acesteia: 1945 – anul instalării primului guvern pro-comunist – şi 1971 – reprezentând anul lansării celebrelor „teze din iulie” şi a începutului sfârşitului perioadei de liberalizare limitată a regimului comunist din România, promovate de Gheorghe Gheorghiu-Dej în jurul anului 1962.

Studiul închinat de Bogdan Barbu prezenţei americane în Europa secolului XX cu precădere în spaţiul românesc vine să întregească materialele abordate până acum de Florin Constantiniu în O istorie sinceră a poporului român, Stelian Tănase – Capitolul „Mitul american” în volumul Revoluţia ca eşec. Elite & societate, Gheorghe Onişoru – Articolul „Vin americanii! De la speranţă la iluzie” în cartea sa România între 1944 -1948. Transformări economice şi realităţi sociale, Adrian Cioroianu în volumul Pe umerii lui Marx. O introducere în istoria comunismului românesc, Ion Bălan în Regimul concentraţionar din România, 1945 - 1964. Fenomenul a mai fost discutat şi în volumele de studii şi documente publicate de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (Mişcarea armată de rezistenţă anticomunistă din România, 1944 - 1962 şi Bande, bandiţi şi trădători: grupurile de rezistenţă şi Securitatea, 1948 - 1968) şi Fundaţia Academia Civică (în Seria Analele Sighet).

Structurată în patru părţi, cartea prezintă formele de manifestare ale prezenţei Sta telor Unite în România în perioada 1945 – 1971 în domenii precum: politică, diplomaţie şi atitudini populare, imaginea SUA în presa românească, exporturile culturale şi ideologice americane în România şi impactul filmelor şi muzicii americane.

Bazată prea puţin pe experienţa personală, deoarece autorul nu a trăit efectiv fenomenul intitulat atât de plastic „vin americanii!” – Bogdan Barbu născându-se abia în 1970 –, cartea nu poate fi încadrată în categoria memorii, abordarea subiectului fiind făcută prin prisma studierii unor surse originale din Arhivele Statului din Bucureşti, Biblioteca Academiei Române, Arhivele Naţionale ale Statelor Unite, Arhivele Open Society din Budapesta şi Bodleian Library din Oxford etc. ceea ce îi conferă un şi mai pronunţat caracter ştiinţific.

Autorul reuşeşte să surprindă cu exactitate aspectele legate de eveniment, subiectul fiind dezvoltat pe două planuri, şi anume: tabloul aşteptărilor şi reacţiilor românilor, precum şi atitudinea Washingtonului faţă de Europa de Est şi în special faţă de România în perioada supusă analizei.

Lucrarea prezintă într-o viziune aparte imaginea bipolară a unui continent divizat între o Europă de Vest americanizată şi un Est sovietizat. În ceea ce priveşte estul continentului şi cu precădere cazul României, autorul surprinde stadiile evolutive ale prezenţei americane în viaţa societăţii româneşti chiar de la începutul secolului al XX-lea. Prezenţa Statelor Unite în România a fost permanentă chiar dacă nu s-a realizat fizic datorită condiţiilor neadecvate existente în spatele Cortinei de Fier, ea s-a realizat la nivel de simbol al Occidentului. Pentru România, prezenţa simbolică a Statelor Unite a însemnat atât o influenţă străină cât şi o construcţie locală, un mixaj de produse culturale şi ideologice importate de peste Ocean şi imagini fabricate pe plan local.

În susţinerea tezei, autorul îmbină excelent discursul istoric cu analiza sociologică, societăţii româneşti din perioada Războiului Rece alocându-i un întreg capitol: Filme şi muzică.

O analiză pertinentă a condiţiilor istorice şi sociale existente în România anilor 1945 – 1971, precum şi a mentalului unei societăţi confruntate cu o schimbare radicală căreia îi va face faţă cu greu vreme de aproape cinci decenii, cartea lui Bogdan Barbu are rolul de a familiariza cititorul neavizat cu o imagine a unei Românii mai puţin cunoscute de către publicul larg, dar poate constitui şi un bun prilej de a rememora evenimente de istorie recentă.